Nu ma simt implinita!

dianaintruder spune:

off topic: Elise imi pare nespus de rau ce aud, te-am mai intalnit pe forum si mi-a placut cum gandeshti. Nu pot sa uit o replica de-a ta, ceva de genul: "Eu nu-mi parasesc sotzul, nici daca ma bate, asta e clar". Am mai vazut postari de ale tale in care spuneai ca va ciondanitzi si te irita ca nu duce gunoiul sau ceva de genul asta si ca-ti raspunde in raspar ca te considera prea BOSSY, sau ma rog ca e complexat de personalitatea ta, nici nu ma gandeam ca vei ajunge sa suferi din cauza lui. Poate ii vine mintea la cap.

diana

dianaintruder spune:

la multi ani Viorica, pentru cei 31 de ani, e o varsta foarte frumoasa, sa dea DD sa ti se indeplineasca toate dorintzele, asha ca ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea indeplini

diana

aurora56 spune:

foarte interesant topicul si raspunsurile elenei cristina ,iulian ,billy .Aveam nevoie de asemenea sfaturi pentru ca si eu ma simt cateodata neimplinita dar parca nu ma mai simt neimplinita profesional pentru ca desi salariul nu este asa de mare ,fac ce-mi place .As dori, firesc, sa ma autodepasesc ,sa fac mai mult din puncul asta de vedere dar cateodata imi dau seama ca atata pot si daca m-as incumeta la mai mult ar trebui sa perseverez .Constat ca nu intotdeauna am aceasta calitate desi de multe ori ma mint pe mine ca o am . Privesc in adancul sufletului meu si observ ca trebuie sa vrei ca sa obtii mai mult .Sunt minunate starile acelea cand muncesti pentru o idee si in final iti este recunoscuta .Iti dai seama ca efortul tau nu a fost in zadar .
Ma simt neimplinita intradevar in privinta educatiei copilului .Imi dau seama ca, cateodata am gresit in educatie si acum imi este foarte greu sa repar ceea ce am gresit ,imi trebuie multa rabdare si mult tact.In privinta asta ,incerc sa depasesc problemele si sa aloc ceva mai mult timp pentru copilul meu .Ii spuneam sotului ca nu as mai gresi cu al doilea copil daca ar fi si el de acord sa-l fac.Poate si de aceea am lasat un pic la o parte implinirea profesionala in favoarea copilului .Este foarte greu sa le faci bine pe toate si poate de aceea nu aplic la un job care m-ar solicita mai mult de 8 ore /zi .Dar tot exista undeva intr-un coltisor din sufletul meu dorinta de a ma implini profesional.

http://pg.photos.yahoo.com/ph/smolei_2004/album?.dir=/759fre2

dianaintruder spune:

fetelor voi va simtzitzi neimplinite, deshi avetzi multe. Intotdeauna vetzi dori mai mult, oricat atzi avea, nu e conditzie necesara si suficienta sa ai ca sa nu-ti mai doreshti.

Spre deosebire de voi care avetzi o anumita gama de valori acoperite si simtzitzi nevoia sa completatzi intregul, eu am viatza facuta tzandari, si deshi sunt o fire luptatoare, in momentul asta nu mai vreau decat linishte.

Nu vreau decat sa am unde imi pune capul jos, sa am fata langa mine, sa am ce sa-i ofer.

De ce am ajuns asha, pentru ca am obosit sa tot vreau, mi s-a epuizat andurantza la frustrari.

Inainte sa am fata, sa ma casatoresc, aveam totul la picioare, parintzi care ma sustzineau, ma inpingeau de la spate, ma menajau. Am facut facultate, postuniversitara, masterat, mi-am gasit un job super, nu foarte bine platit, dar pe mine ma multzumea siurma sa dau un amarat de examen si ajugeam superbine.

Dar ma simtzeam neimplinita, vroiam un copil. De aici...colapsul.
Ideea ca in orice moment mi se poate intampla ceva (am fost suspecta de extrauterina, in urma unei dereglari, si posibilitatea ca asta sa se intample m-a cam pus pe jar), si nu mai pot face copil m-a grabit si primul tip care mi-a ieshit in cale si a fost deacord sa-mi faca un copil a devenit sotzul meu. Rezultatul? O casnicie eshuata (bineitzeles), cearta, scandal, copilul chinuit, pana cand am pus picioarul in prag. Nu-mi mai pasa nici daca vine acasa, nici daca minte, nici daca ma vede intr-o lumina rea, nici daca ma inshala, nici daca se culca cu mine. Am inceput sa traiescpentru mine si fata mea, si mushc din totzi si din toate.

Eshec doi ani la rand in privintza examenului, probleme de memorie si de incredere in sine, moral la pamant, slabit, ieshit fire albe cam 30%, depresie, anxietate, nemultzumire matrimoniala, frica si dependentza financiara de sotz la care s-au adaugat si ruperea relatziilor cu parintzii care m-au abandonat ad literam, ca de altfel si prietenii...m-au dus la o reevaluare.

Eram redusa la zero... ca femeie, pe plan profesional, emotzional, financiar, pana si ca mama eram pusa la coltz cu tot felul de ineptzii de catre soacra-mea prin gura sotzului. II baga tot felul de tampenii in cap ca o prea rasfatzata, ca nu ma descurc, ca asha si pe dincolo, nici nu va inchipuitzi. Incepusem sa cred si eu toate tampeniile astea. Fizic, am imbatranit in doi ani jumatate cat altzii in 20, am slabit, m-am neglijat.

Prietenii, care au revenit in viatza mea acum spun ca m-am ofilit ca o floare. Sunt in convaleshcentza, ca dupa o boala... incet incet imi recapat macar increderea in mine, prietenii, memoria, nu ma mai neglijez, (imi fac ungiile, coafata, machiata, imbracata frumos, dar nu pentru el, pentru mine), am reinceput sa imi invatz, nu mai bag in seama nici soacra, nici sotzul si daca am ceva de zis zic, fara sa-mi pese de ceilaltzi, sau fac.

Vreau o casa si o mashina (a mea, o dacia de doi lei, dar a mea), vreau o camera numai pentru fata mea, vreau sa am mashina mea de spalat, frigiderul meu, intretzinerea mea, covorul meu, perdeaua mea sa nu mai stea la maica-mea in dulap (stau la soacar-mea), vreau nana la fata, vreau sa-mi refac dantura, vreau sa fiu independenta financiar, vreau sa imi pese daca sotzul ma inshala si sa-i dau divortzul daca nu e vrednic de mine, daca nu se implica, daca injura, daca urla, daca imi zice in fatza ca nu ma iubeshte. Vreau sa-i pot spune soacra-mii sa nu se mai bage unde nu-i fierbe oala, vreau sa-i dau cumnatamii peste nas, sa nu ma mai faca cu ou si cu otzet, cand e in spatele monitorului, pe mesenger, cand e in sigurantza la ea in casa. Vreau sa nu mai las pe nimeni sa imi spuna lucruri nedrepte si jignitoare. Vreau sa fiu destul de puternica sa-mi iau examenul, si sa ajung unde imi doream de atat de mult timp. Vreau sa fiu libera sa respir, fara sa stau cu gandul ca nu mi se permite. vreau sa imi creasca fata frumoasa si cuminte si sanatoasa.
Vreau sa aud in fiecare zi "te iubesc" si..bineintzeles sa imi fie adresat mie, vreau sa aiba fata mea dragostea tatalui ei, asha cum merita, nu aproape conditzionat de privirea mea condamnatoare.



diana

Kerstin spune:

Salutari tuturor! cautam un astfel de subiect, sa vad daca mai sunt persoane casre simt ca si mine..... am citit si sunt emotionata si deprimata .... am ajuns sa nu mai fiu multumita de mine.... din exterior am totul... dar in suflet simt ca nu am nimic.... nu sunt multumita de nimik.... ma simt plafonata.... cred ca din cauya job-ului mi se intampla toate trairile astea.... sau datorita faptului ca am 33 ani si nu reusesc sa fac un copil??? nu stiu ce vreau..... ma simt neputincioasa ... chiar eu care sunt un exemplu pt prieteni... am un job bun, privit din exterior dar care nu-mi mai ofera satisfactii profesionale si nici materiale.... simt ca m-am plafonat.... am facultatea si masterul terminate ... as vrea sa mai fac o specializare... am un sot bun care munceste departe de casa .... am casa, masina.... arat bine dar totusi ma simt neimplinita.... am senzatia ca tot ce fac nu fac bine ... ... mi-e teama de esec... as vrea sa fac multe ..... oare o sa-mi treaca aceasta stare?