Ce ne facem cu alcoolistii din familie??
Raspunsuri - Pagina 5
mady35 spune:
am trecut prin aceasta situatie cu sotul meu, dupa peste 10 ani de calvar
si ... un pas pana la divort...am reusit sa-l fac sa-si de-a seama 
ca distrugea tot inclusiv pe el....
.Sper sa functineze si la tine:
La spitalul 9 ( Gh.Marinescu )cel de pe Sos.Oltenitei se afla sectia VII de psihiatrie care detine Asociatia Alocolicilor Anonimi, duceti-va acolo chiar daca nu cunoasteti pe nimeni(cum intri in spital faci dreapta pe alee si intrebi unde este sectia pt. alcoolici)vorbiti cu un doctor, va va cere sa-l internati(este cea mai buna solutie, altfel nu se poate rezolva problema), acolo va sta cam 3 sapt. timp in care i se va administra calmante(pt a nu intra in sevraj)si multe vitamine pt.ficat esentiale, silimarina,LIV 52, etc.Incercati sa-l convingeti ca este necesar sa se interneze este pt. binele lui, chiar daca nu vrea mai lasati o perioada sa treaca si explicatii ce probleme mari are si cum il afecteaza alcoolul, lasati-l sa se obisnuieasca cu ideea si pana la urma va ceda.....sau daca il auziti ca nu se simte bine, propuneti sa mearga sa faca niste analize ca sigur are probl. cu ficatul... sa nu aiba ciroza..etc, baga frica in el.. mult este pana il vedeti acolo in spital.Sansele ca sa-si revina sunt mari sau mici, acum depinde si de el.
bafta!
Mada
annitha_cl spune:
Imi pare foarte rau pentru tine deoarece cred ca este cumplit sa ai un familie un . Desi este foarte adevarat ca alcoolicii ( ca si narcomanii) nu pot fi vindecati ( mai bine spus dusi la doctor) fara ca ei sa-i doreasca lucrul acesta, alcolistii, spre deosebire de narcomani, pot fi vindecati. Si spun lucrul acesta ca o certitudine. Se pot vindeca (ii poti vindeca) impotriva vointei lor. Cum? Simplu ( de fapt nu este chiar asa usor). Cunosc o persoana (foarte apropiata mie) care a trecut prin aceleasi probleme. Sotul era un si nu-i pasa de nimic in afara de faptul de a avea bautura de zi cu zi, scandaluri repetate. Nu i-a pasat nici macar de propria sanatate ( a facut TBC si s-a ales doar cu un singur plaman functionabil si acela la doar 60% din capacitatea normala) era doar un alcoolic pe care nu-l interesau nici proprii copii. Si totusi s-a vindecat. Cum?
Femeia suparata s-a dus la doctorul de familie si a inceput sa planga acolo... sa-si spuna disperarea. Norocul ei a facut ca doctorul sa fie un om minunat si sa-i ofere ajutorul i-a spus sa cumpere niste medicamente ( antialcool cred- nu sunt sigura dar promit sa o intreb si sa-ti spun cu exactitate) pe care sa i le dea. Bun, dar cum sa faca asa ceva cu nebunul? Si-a luat inima in dinti si cand ii punea sa manance ( ca omul avea pretentia sa fie servit la masa ca un print) ii pisa si o pastiluta si ii punea in mancare. Imi povesteste si acum teama pe care a avut-o prima oara ( ori se prinde si ma omoara in bataie ori nu...si ori moare de la pastile si intru in puscarie ori nu si il fac om, il salvez de la moarte sigura - am uitat sa spun ca din cauza bauturii i se intamplase nu stiu ce la creier si putea sa faca atac cerebral oricand-). la inceput ia pus foarte putin ca apoi ( cand a vazut femeia ca omul nu se prinde) sa ii puna doza normala( in mancarea lui, in farfurie, in solnita cu sare - avand grija sa le spuna copiilor sa nu foloseasca sarea de acolo-) si in maxim 6 luni nu a mai putut bea. Daca lua o gura de alcool de orice fel ( chiar si bere fara alcool sau must) i se facea rau si voma tot. Si de atunci nici nu mai bea. Femeia a pus pastile timp de un an dupa care s-a oprit iar omul a devenit OM si nu mai bea nici in ziua de azi si sunt vre-o 10 ani de atunci.
Asa ca dute la un doctor si spune-i despre ce este vorba si sa-ti prescrie niste medicamente impotriva alcoolului si sa dea dumnezeu sa se rezolve.
O sa revin cu numele medicamentelor prietenei mele.
Va dulce
cris68 spune:
Mi se rupe sufletul cind citesc despre cazurile voastre. De mila voastra si de a mea deopotriva. Caci de ce mi-a fost mai sila o viata intreaga nu am scapat. Sotul meu este alcolic. Nu, nu e beat tot timpul. Dar dupa ce a trecut printr-o dezintoxicare imusa de rude, a revenit la viata de dinainte. Vine la 4 de la munca si pina la 6-7 cind adoarme pe canapea bea. 8 - 10 cutii de bere. Simbata si duminica le-am pierdut sirul. L-am rugat, l-am injurat, am pledat... nimic nu a avut succes. Duminica trecuta i-am spus ca eu cu el asa nu pot sa traiesc. I-am dat termen pina la 1 Ianuarie. Si l-am intrebat ce pot face EU ca sa-l ajut. "Ai incredere in mine". Si cum face el sa ma convinga? Acum a inceput sa ascunda bautura de mine! Oficial bea cite 2 beri si pe ascuns inca 5-6. Le-am descoperit si acum ma intreb daca sa-i spun sau nu. Nu e INCA violent cu mine. Da' are un chef de cearta si arunca cu toate alea prin jur de m-a facut sa plec de acasa simbata trecuta. Toata familia lui stie si mi-au oferit ajutorul... Dar deocamdata nu am apelat. Mi-e teama ca daca pornesc pe drumul asta... cale de intoarcere nu mai exista. De iubit il iubesc - cred - inca. Da' simt ca in fiecare zi dragostea asta se erodeaza si intervine dezamagirea si ciuda si resentimentele...
Citesc pe toate forumurile ce anume se poate face. Si din pacate... cam nimic. Cica daca nu admite ca are o problema nu exista scapare. Da' al meu e mai smecher. El STIE ca are o problema, admite ca e alcolic... da' spune ca nu poate sa renunte.
Bafta la toti.
BellaDonna spune:
Draga Cris,
uite aici cateva info care sper ca iti vor ajuta
http://www.romfest.org/rost/aug2005/alcoolismul.shtml,
vorbeste cu sotul tau si nu il lasa pe el sa tot amane, nu ii reprosa si nu vorbi cu ton de cearta, dar spune-i grav ca el trebuie sa ia o decizie altfel tu nu poti sa astrpti la infinit, citeste despre aceasta boala cat mai mult asa il poti intelege prin ce trece si ajuta.
uite aici inca un link
http://www.lovetime.ro/community/index.php?topic=1784.0
tine-ne la curent , si Domnul sa fie cu voi!
Nimic fara Dumnezeu!
cris68 spune:
Am incercat in fel si chip pina acum. Daca il iau la zor cind e baut, devine agresiv. Daca incerc sa vorbesc cu el cind e treaz, se jura ca nu e nimic in neregula. Si ce daca bea? Ce, nu merge la munca? Nu aduce bani acasa? Si degeaba ii spun eu "Baiete, asta e acu'. Nu te inspaiminti de ce ti se va intimpla peste un an-doi-cinci? Nu te gindesti ca eu si copilul viata alauri de tine nu avem curajul sa ne facem?" Nimic nu conteaza mai mult decit berea aia!!! L-am amenintat (pe un ton super potolit si calm) cu divortul. Simbata dupa-masa. Dupa ce i-am explicat ca de ascuns de mine nu are cum. Ca nasul meu de romanca a dracu' il citeste. Si dupa jumate de ora de parlamentari, si-a aruncat la chiuveta -demonstrativ- toate berile. Ei fetelor, sa vedeti ce tratament am avut duminica pe chestia asta... Mutenie. Deplina. Si uitaturi din alea... Nici ca mi-a pasat. Vine ziua lui fiica-mea duminica viitoare asa ca am iesit la cumparaturi, mi-am dichisit copilu' si l-am lasat sa zaca -nu-s a dracu' da' chiar asa arata - pe canapea, sa-si plinga de mila. Azi cnd am venit de la servici, o cutie de bere in gunoi. Sa ma ierte Dzeu da' pe-aici nici sa te rogi nu-ti dau astia o singura cutie. Asa ca, m-am us la magazin, am cumparat ce-mi trebuia si i-am adus si berea cea de toate zilele. Nu-mi spuneti ca sint timpita. M-am saturat de jocul de-a v-ati-ascunselea, that's all. Asa ca i-am pus ditai 24 packs in brate si i-am zis ca nu-i sint nici mama nici Cerber. Ca daca vrea sa renunte, e treaba lui. Ca nu mai vorbesc azi de divort, da' sa nu conteze prea mult ca voi fi alaturi de le toata viata... tot tacimul. Sa mor daca ma auzea. Tot ce vedea era BEREA. Oh well... din pacate, stiu ca nu am ce face. Ma voi stradui doar sa nu dau peste cap prea tare viata mea si a copilului. Da' eu cu alcolic nu imbatrinesc. Nici moarta. Asa ca decizia e luata. Timingul e tot ce mai conteaza la acest punct. Concluzia mea? Pina cind nu atinge punctul de minus, un alcolic nu realizeaza ca se inneaca. Daca vrti sa stati aproape si sa il ridicati de jos, asteptati-va sa va ingroape o data cu el... Pentru mine? Am o singura viata si nu mi-o vad asa...
Bafta la toti!
BellaDonna spune:
Draga Cris ,
nu am zis sa stai cu el, tocmai de asta ti-am spus ca nu e de amanat problema, ca daca el nnu realizeaza ca are nevoie de ajutor si nu se duce la tratament tu nu ai de ce sa suferi langa el, nu trebuie tu si copilul sa suporti iesirile lui, pot deveni foarte violente si neplacute.
Eu am crescut langa un tata alcoolic si stiu ce inseamna si am condamnat-o pe mama ca a stat alaturi de el si noi copii am suferit foarte mult,practic nu am avut copilarie, si nu recomand la nimeni sa stea cu un alcoolic daca acesta nu realizeaza ca are o problema si nu se duce la tratament.
Asa ca pune-i pe usa frigiderului nr. si adresa alcoolicilor anonimi, si tu incearca sa-ti faci viata ta si a copilului intr-un mediu linistit, , tu ai facut tot ce ai putut pt sotul tau, batalia e a lui de acum incolo.
Sa ai grija de tine si de copil 
,si tine-ne la curent,
Nimic fara Dumnezeu!
alexis26 spune:
Draga Cris,
Eu am un tata alcoolist, care tot asa spunea cand bea inca "putin", ce io nu aduc bani in casa??? Nu am dreptul la o bere????
Si toata viata a baut continuu pana cand a ajuns la betii lungi lungi de cateva saptamani sau chiar luni...
Sfatul meu e sa scapi de el cat mai ai timp, pentru ca altfel, ajungi si tu ca mama care nu m-ai poate sa il lase pentru ca il mananca cainii, deoarece nu mai e in stare de nimic, nici macar sa isi castige o paine, da' tot el e ala cu gura mare...
Noroc ca fiind atat de imbuibat de alcool, nu-i mai trebuie mult sa fie rupt, 300 de vodca si gata... doarme cateva ore si continua...
Crede-ma copii nu merita asa ceva in viata, eu stiu ce inseamna pentru ca am trecut prin asta copil fiind si amintirile mele placute despre el le pot numara pe degetele de la o mana si mai imi si raman de rezerva...
Numai bine si sa va ajute D-zeu sa o scoateti la capat cu bine
alexis26 spune:
Revin la subiectul asta deoarece m-a sunat mama mea sa imi spuna ca tata e fff bolnav si nu mananca nimic de cateva zile, a slabit si acuza dureri sub coasta in partea stanga, in schimb bea toata ziua bere. Ce ziceti de asta???? Nici macar in al 12 ceas nu se desteapta, si bineinteles nu vrea cu nici un chip sa mearga la medic. Am vb si eu cu el la telefon si i-am spus sa mearga la analize ca doar nu se moare din atata, dar nu vrea cu nici un chip....
Cine zice ca alcoolismul e vindecabil, se inseala amarnic...
carmenp spune:
daca nu reveneai tu, o faceam io, da` din lipsa de timp nu am stat sa caut subiectul... va spusei ca prin primavara, tata si-a facut analizele si cind a vazut ca nu e atit de grav pe cit se astepta, s-a pus pe tratamente si a renuntat la alcool... pina acum citeva zile cind nu a mai rezistat tentatiei si a dat-o iar pe sprit...am sperat ca nu va fi asa dar se pare ca nu am eu norocul asta.
Carmen,Ilinca&Ionut
tzucurei de tzucurei
BellaDonna spune:
Nu am mai intrat de mult timp pe subiectul respectiv, unde nu prea e usor sa dicuti despre ceva asa de dureros si sensibil precum acest subiect.
Doare enorm de mult sa vezi ca iti pui de "n' ori sperante in persoana respectiva ..ca de data asta se va lasa de viciu si sa vezi ca inca o data esti dezamagit.....iar s-a intors la "sticla".
Da, si al meu tata a "n' oara m-a dezamagit, dar in ultimul timp am incercat sa vad din alt punct de vedere....daca eram eu in locul lui.... si eram dependenta de alcool si nu as fi fost in stare sa renunt la viciu, si nu as fi avut putere sa ma lupt cu mine insumi...si atunci cand as fi avut nevoie cel mai mult de ajutor si sprijin nu as fi avut pe nimeni langa mine...e o boala grea si prea putine se stie despre ea.
Eu am facut cateva sapaturi pe net, si ma bucur enorm ca si la noi in tara sant din ce in ce mai multe initiative de recuperare si ajutorare a celor dependenti, am descoperit mai multe asociatii a alcoolicilor anonimi, am dat si cateva link-uri la cest subiect si astept in continuare de la voi si alte adrese si impresii.
Fetelor, nu deznadajduiti, e greu mai ales cand sant cei apropiati implicati, eu zic ca e mai bine sa fiti mai iertatoare si intelegatoare, eu cel mai mare regret il am ca sant departe de tatal meu si nu pot sa fiu langa el, nu stiu cat as putea sa-l ajut dar ma gandesc in fiecare zi ca poate maine nu o sa mazi fie printre noi si as regreta enorm de mult ca nu am avut sansa sa fiu langa el macar in ultima clipa( si credeti-ma ca am reusit sa-l iert si sa uit un trecut cu cosmar si nu a fost usor pt mine) dar asa cum a fost si e nu-i doresc sa moara singur si parasit de toti, imi este mila de el.
astept in continuare de la voi .. participare la acest subiect si schimb de opinii si gasire de solutii
si va si haide-ti sa fim unite
Nimic fara Dumnezeu!