Toate forumurile Desprecopii.com: liste de discutii  Cabinetul Psi - consultatii de psihologie

Ce ne facem cu alcoolistii din familie??

(1 vot)
Pagina precedenta | Pagina urmatoare

Autor Subiectul precedent Subiect Subiectul urmator
Pag. din 12
gabibarta
gabibarta



3438 Mesaje
Link direct catre acest raspuns  Arata profilul  Apasa aici pentru MSN MSG. a lui gabibarta  Trimite mesaj yahoo luigabibarta Adauga semn de carte la raspuns Trimite gabibarta un Mesaj Privat
totusi ce sa facem cu omul de langa noi care nu recunoaste ca e alcoolic si nu recunoaste ca are nevoie de ajutor medical? Ca deja nu am viata sociala comuna cu el, ca mi-e rusine in fata prietenilor, ca e scarbos cand bea, si mai rau, cand are cateva atmosfere la bord, vorbeste urat cu copiii, se leaga de ei, etc.

Gabi+Robert 20.05.1997+Lili 17.05.2002
http://community.webshots.com/user/gabibarta
Mergi la inceput
angelina
angelina



348 Mesaje
Link direct catre acest raspuns  Arata profilul Adauga semn de carte la raspuns Trimite angelina un Mesaj Privat
Draga Alexis, dragele mele,

Imi fac si eu loc printre voi si vreau neaparat sa particip si eu la discutie si sa-mi spun puctul de vedere:
Tin sa precizez inca de la inceput, ca, exista mai multe tipuri de alcoolici. Tatal meu face parte din categoria care bea zi si noapte fara pauza si, tot ceea ce voi scrie mai jos, face referinta DOAR la acest tip.
Si eu am un TATA ALCOOLIC
Eu voi fi cat se poate de sincera si nu imi voi infrana sentimentele legate de aceasta tema.
Tatal meu, bea de cand il stiu. In alta ordine de cuvinte, eu nu l-am vazut niciodata treaz, fara sa fi baut nimic.
Asadar....povestea copilariei mele este CRANCENA! De fapt, exista doar termenul de copilarie, eu NU AM AVUT COPILARIE!!!
Pana la sase ani am locuit la bunicii mei. Nu eram ferita de scene neplacute, pt ca desi, bunicii mei sunt oameni grozavi, unchiul meu este alcoolic si a avut el grija sa mentina atmosfera.
La sase ani a murit bunica, mama a fugit peste granita si am aterizat la tatal meu care era divortat de mama de mult si locuia singur intr-o garsoniera.
Primii trei ani de locuit singura cu tata au fost amarnici. Ma batea in fiecare zi: venea acasa beat de la serviciu, inchidea usa de la intrare, apoi pe cea de la camera, scotea cureaua si fara motiv...evident, ma batea pana ma tavaleam pe jos de plans si durere.
Precizez ca am fost un copil normal, cu rezultate bune la scoala si cu un educatie buna, de la bunici.
Apoi s-a hotarat nemernicul sa se casatoreasca. Femeia, deosebit de buna, gospodina, iubitoare, avea o fetita dintr-o casatorie precedenta (fetita de asemenea, un copil bun).
Ce-a urmat?
Scandaluri NENUMARATE, BATAI, frica, SARACIE, lipsa de orice URMA DE AFECTIUNE, durere, etc etc.
Tatal meu, a continuat sa bea, din ce in ce mai mult. Atat de mult incat, uneori cand nu-i dadea mama bani, ne bea spirtul medicinal din casa.
Ca bine ziceti, care ati zis, au aparut si crizele astea de epilepsie, Doamne!
Prima pe care a avut-o a facut-o in toiul noptii: a urlat ingrozitor si cand am trecut inspre hol si l-am vazut asa pe jos cu spume la gura....horcaind...Doamne fereste sa luati parte la asa ceva.
Eu eram inca copil, nici nu stiam ce se intampla, am fost singura din casa care era in stare sa sune la salvare si am spus ca tata e in ...coma alcoolica, fiindca credeam ca moare, asa urat facea.
Toti copii dorm la ora 4 noaptea, eu insa ii imploram de zor pe cei de pe salvare sa il ia pe tata cu ei(ca imi spusesera ca sunt destui alcoolici si ca nu are loc pt ei).
Cu chiu cu vai l-au luat si am mers cu el, ca nici numele si nici adresa sau varsta nu le mai stia. L-am internat la spitalul de nebuni, la dezalcoolizare.
Si uite asa la 5 dimineata eram in curtea bisericii si, din cat il uram, i-am jurat lui Dumnezeu ca ma voi schimba, ca voi incerca sa vorbesc mai mult cu el si sa il sprijin si sa-l ajut sa treaca peste.
La 6 dimineata alergam la niste prieteni de familie sa cerem bani imprumut!
Si la 7, la scoala!
Ei bine, tatal meu, a fost atat de rau alcoolizat(diagnosticul de internare: intoxicatie pe creier cu alcool, delirium tremens si criza inaugurala de epilepsie), ca dupa doua zile de stat in perfuzii, i-a raspuns deabia organismul la medicamente.
La o luna dupa dezalcoolizare(care a durat tot o luna) am descoperit ca incepuse sa bea din nou pe ascuns.
Si uite asa a continuat calvarul.
Toate fetele au avut dreptate in ceea ce priveste vointa, motivatia, etc. De cate ori am discutat cu el si mi-am batut capul sa gasesc o solutie, si la urma raspundea pe un ton sictirit: "Ia vezi-ti tu de treaba ta."
Ei bine, mi-am vazut. Pt ca eu ajunsesem la capat cu nervii. Eu am facut liceul cu o singura pereche de pantaloni si pantofi.
Eu n-am stiut ce inseamna sa iesi in oras cu colegii, sa mananci o prajitura, sa te imbraci frumos, sa ai incredere in tine.
Tot ce auzeam era ca nu sunt in stare de nimic si ca ma vor manca cainii.
Pe deasupra am inceput sa fac crize de panica si nu mai puteam dormi noaptea de frica, se trezea nenorocitul noaptea si venea langa patul unde dormeam cu sora mea si se holba la noi. Apoi mergea in sufragerie si o scula pe biata mama mea vitrega sa-i faca scandal la 3 noaptea, pe te miri ce motive.
Se certa cu televizorul, lipsea de la serviciu, ca sa poata bea cat mai mult si cate si mai cate.
Si am decis sa plec, cu ajutorul mamei vitrege, am intrat la facultate la Sibiu si cu ajutorul mamei mele naturale, mi-am terminat facultatea.
Pe acasa nici nu am mai dat, decat sa-mi vizitez sora si mama.
Morala: un alcoolic ramane alcoolic. Eu nu mi-as mai bate capul absolut deloc sa-l schimb sau sa-l ajut.
Pe ei nu-i intereseaza ABSOLUT NIMIC in afara de sticlute.
Eu, am avut probleme mari si am ramas cu sechele. Multa vreme mi-a fost frica sa dorm singura in camera, ce sa mai zic de casa.
Uneori nu puteam inghiti cand mancam, uneori ma trezeam noaptea exact la ora la care a avut nenorocitul criza si nu mai puteam adormi de frica pana cand rasarea soarele.
Am avut mari probleme cu prietenul meu cu care sunt impreuna de 4 ani si pe care l-am vazut de doua ori beat si am vrut sa ma despart imediat.
Nu pot sa vad oameni beti, piliti, ametiti sau cum or mai fi. Nu am nici un pic de toleranta si nu ma simt bine in prezenta lor.
Ei, ce ziceti?
le dam o sansa bietilor alcoolici, ca sa ne DISTRUGA VIETILE, ca sa ne MANANCE INIMILE, ca sa ne ROADA NERVII!
Ah, pe toti i-as lega si i-as arde de vii!
Pfui! Nici sa n-aud!
Dupa atatia ani de investigatii: de ce si cum...stiu ca de fapt in majoritatea cazurilor, monstrii astia nu au nici un motiv.
Finalul povestirii mele: mama mea vitrega(bolnava de ulcer si dependenta de calmante) a divortat de tatal meu si curand se va muta cu sora mea vitrega(s-a lasat de facultate). Tatal meu s-a lasat de lucru, nu a fost dat afara, din contra, au incercat sa-l convinga sa nu plece(era tehnician si avea pe atunci un salariu in jur de 16 milioane lei), dar paranoia deja era in stare avansata la el, continuu avea impresia ca cei din jur il saboteaza.
Iar eu, imi duc viata mai departe, departe de cel care, pe langa toate cele care le-a facut, mi-a distrus si cea mai mica farama de intelegere si toleranta din mine.
Pe mama mea vitrega nu o voi uita cat traiesc, datorita ei am avut paine in casa si am putut merge la scoala.
Imi pare rau...asta este povestea mea. Si este cat se poate de reala...si pe scurt. As putea scrie un roman....
Ideea e, sa va tineti departe de acesti oameni. Ei sunt ca parazitii....mananca tot din tine si iti pun viata in pericol, de asta sa nu mai vorbim, cate si mai cate s-au intamplat....pai, sa puna ziare pe mama ta si sa-i dea foc in timp ce doarme.....mai!
Inclusiv psihiatrul mi-a spus ca cea mai buna solutie in astfel de cazuri e sa-i lasam si sa ne vedem de viata.
Cati oameni nevinovati au murit din cauza acestor inconstienti si ei traiesc mai departe bine merci si beau in continuare?
Si cati dintre noi mai au de tras si de suferit?
Va rog sa ma iertati, dar, eu, dupa toate cele traite, nu mai am sentimente!
Nu vreau as mai aud de el cat traiesc!
Si stiu ca lumea asta ar fi fost una mai buna daca el nu ar fi existat!

Inca ceva: pt. toate cele care sunteti casatorite cu un alcoolic: mi se rupe inima pt voi, dar, si mai tare imi este mila de copiii vostri, care, in timp, vor ajunge sa va urasca, pt. ca i-ati supus la o astfel de viata!
In loc sa va ganditi ce este de facut cu putregaiurile, mai bine ganditi-va ce sa faceti cu viata voastra, pt. ca pe ei de mult nu-i mai intereseaza si pt. ca voi oricum nu-i veti putea ajuta!

Aveti grija de voi!

"Our doubts are traitors, and make us lose the good we oft might win by fearing to attempt."
-William Shakespeare

Editat de - angelina on 03/10/2005 17:46:47
Mergi la inceput
BellaDonna
BellaDonna



698 Mesaje
Link direct catre acest raspuns  Arata profilul Adauga semn de carte la raspuns Trimite BellaDonna un Mesaj Privat
Draga Angelina, ma inscriu si eu in CLUBUL CELOR FARA COPILARIE, citid povestea ta mi-am adus aminte de copilaria mea , imi pare rau prin ce ai trecut si stiu prin ce ai trecut si inca prin ce treci caci aceste rani sant adanci si se vindeca greu, si eu am ramas cu sechele si am probleme cu increderea in mine, imi este frica si plang din orce, eu am cosmaruri cu tata deasupra mamaei cu cutiul sa o omoare, ispaimantata am fugit pe balcon caci de acolo se vedea o biserica si am inceput sa ma rog la Domnul sa nu moara mamica mea caci am nevoie de ea, cred ca aveam in jur de 10 ani daca nu si mai putini a scapat dar nu am scapat de cosmaruri,

mamica lui Ana Maria


Nihil Sine Deo!
Nimic fara Dumnezeu!
Mergi la inceput
angelina
angelina



348 Mesaje
Link direct catre acest raspuns  Arata profilul Adauga semn de carte la raspuns Trimite angelina un Mesaj Privat
Of, of, BellaDonna, ma doare atat de tare sa citesc, si sa aflu ca si altii au suferit atat si inca mai sufera.
Nu pot spune decat ca, mi-a fost un pic teama de reactia celorlalti si acum ma bucur cand stiu ca, acolo undeva, cineva mi-a inteles mesajul si durerea si nu ma condamna ca gandesc astfel.
Stiu cum este....mi-am propus de multe ori sa uit si sa iert si sa il tratez ca pe un om bolnav...dar, de fiecare data cand mi-au revenit cosmarurile am realizat ca inca il mai urasc si ca nu pot ierta. Si stiu ca imi fac mie mult rau si nu voi avea liniste niciodata, dar, ma bucur mereu ca am scapat cu bine si ca acum sunt departe!
Ma bucur ca traiesc si ma pot bucura de atatea lucruri minunate, la care inainte doar visam.
La fel sa gandesti si tu!
Sa fii iubita!
Numai bine tuturor!

"Our doubts are traitors, and make us lose the good we oft might win by fearing to attempt."
-William Shakespeare
Mergi la inceput
alexis26
alexis26



106 Mesaje
Link direct catre acest raspuns  Arata profilul Adauga semn de carte la raspuns
Dragele mele, stiu ca e foarte greu sa traiesti in continuare cu asa ceva pe suflet, dar Dumnezeu ne da puterea sa mergem mai departe.
Din pacate si eu sunt de aceeasi parere ca oamenii astia ar trebui exclusi din societate. Din toata copilaria mea nu imi aduc aminte nimic dragut si frumos legat de tata. Vesnic cand venea acasa de la lucru era capsat si nervos si primul cuvant era "liniste". Noi niciodata nu puteam veni acasa cu prieteni din cauza lui. Pana si cand mergeam la iarba verde urla la noi sa facem liniste!!!
Regretul ce il am este ca mama nu si-a deschis ochii in legatura cu el mai devreme. Ea nici macar nu stia ca asta ne terorizeaza si ne bate, pentru ca de obicei el venea mai repede acasa...
Va pup pe toate si va doresc fericire si tot binele din lume
Alexis si Edi
Mergi la inceput
BellaDonna
BellaDonna



698 Mesaje
Link direct catre acest raspuns  Arata profilul Adauga semn de carte la raspuns Trimite BellaDonna un Mesaj Privat
Draga angelina,
mi-ar face placere daca am coresponda pe PM, ranile se vindeca greu dar se vindeca, sa multumim Domnului ca am trecut si am scapat de greutati si sa ne rugam si pt alti care trec prin aceeasi ex. prin care am trecut si noi, daca as putea face ceva as face, imi pare rau ca la noi e prea putina einformatie si ajutor pt alcoolici, ar trebuie centre si dr. care sa faca tratament si terapie intensiva, precum sant aici asociatia alcoolicilor anonimi, din pactae nu exista asa ceva la noi, era ceva la Iasi dar nu am gasitt adresa, si mai era la Cluj dar nu mi-au raspuns la email. le-am scris de 2 ori,e pacat ca nu-s mai multi dr. interesati sa ajute alcoolicii, caci multi alcoolici care sant si violenti nu ar trebui laasati sa se intoarca in familie decat atunci cand e sigur ca nu vor mai fi violenti.
angelina o si un

mamica lui Ana Maria


Nihil Sine Deo!
Nimic fara Dumnezeu!
Mergi la inceput
BellaDonna
BellaDonna



698 Mesaje
Link direct catre acest raspuns  Arata profilul Adauga semn de carte la raspuns Trimite BellaDonna un Mesaj Privat
Am gasit ceva in Bucuresti, fetele care sant din Bucuresti pot afla mai multe informatii aici
http://www.itcnet.ro/aa/Invitatie%20romana2.htm

din pacate nu prea am gasit ajutor si centre in provincie,
cate info si aici despre alcoolism foarte folositoare
//www.bihoreanul.ro/articol/ziar/oradea/alcoolism-la-patru-ace/3568/

Si asociatia Alcoolicilor Anonimi din Oradea tel. 0723 752 413

fetelor va rog daca aveti mai multe info. si adrese rog sa le postati poate ajutam in felul asta, sa le postam la inceputul pagini si sa incercam sa ajutam cat mai mult


mamica lui Ana Maria


Nihil Sine Deo!
Nimic fara Dumnezeu!
Mergi la inceput
laleauaneagra
laleauaneagra



15 Mesaje
Link direct catre acest raspuns  Arata profilul Adauga semn de carte la raspuns
Tatal meu a fost alcoolic toata viata lui, inainte de a ma naste eu.NU este ereditar, sunt convinsa de asta.Copii care cresc intr-o "familie" de alcoolici au 2 cai.
Unii aleg sa fie la fel, pentru ca sunt marcati si devin violenti,fara incredere in ei, vor sa distruga pe altii, sa simt slabi si alcoolul le da putere, sunt posesivi vor sa domine prin orice mijloace,ironizeaza familia in fata celor din jur, pretexte copilul la scoala e un nimeni, ea diverse injurii.Alcoolul le da putere.
Eu am ales varianta a 2-a. Sa nu il copiez, sa nu beau, sa fiu constienta ca alcoolul nu e solutia.
Alcoolici DISTRUG pe cei din jur.
Daca aveti copii mici nu ii lasati nesupravegheati, sa se sperie la scandaluri, sa fie marcat, retras.
Copilul nu are nevoie de un "tata" alcoolic, un om care numai stie a 2 a zi ca si-a lovit nevasta, daca o paraliza, sau omara?
Eu am convins-o pe mama sa divorteze f greu. Cat a suportat jigniri, zicea ca sta pt mine, nu realiza ca eram tocata psihic, ii era rusine de statutul femeie divortata, parintii ei nu acceptau.
VIATA mea s-a schimbat total dupa divort, am devenit foarte sociabila, mi-am facut prieteni noi care nu stiau de trecut, am dev extrovertita.
Sa isi faca cat mai multi prieteni, e bine totusi sa nu stie decat persoane care inteleg asta, altfel uite-l si pe asta cu tasu alcoolic.
Sa aiba multe pasiuni, citit, munte, natura, fotografii, ceva care sa il faca pe copilul marcat psihic de tatal violent sa se simta important.
Incurajarile sunt foarte bune. Sunt mandra de tine!
Daca ai un copil care ia parte la mizerii, pleaca de acolo imediat, ii ratezi viata,TOT, Tu alegi ca mama pentru sanatatea psihica a copilului tau, care dupa mine e cea mai importanta.
Eu m-am luptat cu mine, cosmarele, ca poate veni pe usa si va face scandal.Am incredere in mine dar stiu ca inca mai e de lucrat.
Am 24 de ani si inca lupt sa fiu un om normal, dupa atatia ani...
De ce pt ca era tatal copilului? e absurd.
Cativa ani nu am vorbit cu el, apoi l-am cautat sa ii arat ca sunt om, puternica si demna!
E departe de mine, desi in vise ma terorizeaza uneori.
DUpa divort, intorceam capul pe strada, nu cumva sa ma urmareasca, vazusem un betiv culcat, m=am uitat la el sa vad daca e tata.
Ca orice betiv are parere proasta despe femei.
Eu un copil care a crescut intr-o familie, tata alcoolic, sper ca v-am convins cu cele de mai sus.
L-am dus la Obregia la Alcoolici Anonimi, intr-o camaruta la subsol
se tin sedinte,oameni minunati, putini la numar, dar TREBUIE sa vrei! sa te lasi, gustul aloolului e ispititor. Ei mi-au zis, alcoolul e o boala! daca el bea dupa ce pleaca de aici degeaba. E alegerea lui, macar 24 de ore sa nu bea.
Boala oamenilor care sunt slabi, si nu au curaj sa se lase,sa zica STOP.
Si acum bea si face un efort mare cand ma vede sa fie treaz. Am avut curajul sa il privesc in ochi, sa nu imi fie teama.Pe omul din mintea mea,l-am distrus.
In romania nu sunt solutii pentru cei bolnavi.
Mult timp nu a recunoscut ca e alcoolic.Eu? vai de mine? beau ca toata lumea.Putini recunosc, din pacate. Trebuie gasita si la noi o solutie.
Cineva cu bani din strainate care a avut problema asta ar putea deschide un centru si la noi. Ar fi cozi interminabile.Dar e multa delasare...se fac pasi mici, vor mai fi marcati si alti micuti, mi se rupe sufletul...Doamne!
Alcoolul in romania e cea mai raspandita boala...
Repulsie asta simt fata de oamenii care miros a alcool.
Trebuie ajutati stiu, putini se vindeca. Centre de dezalcoolizare ar fi bune, dar profesioniste.
Am observat ca la noi atunci cand cineva recunoaste ca are o boala ceva medical sau psihic, cei din jur, unii ii izoleaza. Multa prostie pe ei. Toti avem probleme, unele se pot agrava, sa incercam macar sa nu ii izolam,macar atat!
Alcoolul ucide psihic un copil, nu uitati asta!

Mergi la inceput
monagan
monagan



1354 Mesaje
Link direct catre acest raspuns  Arata profilul Adauga semn de carte la raspuns Trimite monagan un Mesaj Privat
quote:
laleauaneagra Trebuie ajutati stiu, putini se vindeca. Centre de dezalcoolizare ar fi bune, dar profesioniste.



Da trebuie ajutati acesti oameni, dusi la un centru, dar daca ei se apuca iar de bautura dupa ce fac tratament ce ai facut cu ei? Nimic. Mai ales daca sint si violenti. Nu ar trebui sa li se permita sa se intoarca la casele lor.Eu as crea un centru unde dupa ce fac tratamentul,i-as tine inchisi cam 1 an de zile fara vizite si cu munca multa. Dar nu cred ca asta rezolva problema lor.

MG
Mergi la inceput
BellaDonna
BellaDonna



698 Mesaje
Link direct catre acest raspuns  Arata profilul Adauga semn de carte la raspuns Trimite BellaDonna un Mesaj Privat
monagan,
cam asta vreau si eu sa zic, ca pt cei violenti e un pericol foarte mare sa-i lase sa se intoarca in familie, de ce tre sa sufere familia, deci sant un pericol pt societate, si ar trebuie sa se face ceva in cazul lor ideea ta cu tinuti inchisi intr-un centru nu e rea,si eu ma gandeam de mult la fe, dar nu stiu cum ar trebui sa facem ceva,cum am putea sa apelam la organizatii...dr.....pt ajutor ....de unde sa incepem?
caci e clar in RO e o problema destul de mare si sant foarte multi alcoolisti.....deci astept solutii , ideii

mamica lui Ana Maria


Nihil Sine Deo!
Nimic fara Dumnezeu!
Mergi la inceput
Pag. din 12 Subiectul precedent Subiect Subiectul urmator  
Pagina precedenta | Pagina urmatoare

 Subiect inchis
Mergi la:
Forum DC © desprecopii.com - marca inregistrata La inceputul paginii
(c)




DESPRECOPII.COM - NAVIGARE
Preconceptie
Planificarea unui copil
Perioada conceptiei
Infertilitate
Ovulatie
Metode de tratare a infertilitatii
Conceperea unui copil sanatos
Alegerea sexului copilului
Adoptie
Sarcina
Sarcina la inceput
Calculul datei nasterii
Odiseea Sarcinii
Teste in sarcina
Nume de copii
Momente cheie in sarcina
Factori de risc in sarcina
Alimentatia in timpul sarcinii
Frumusete, sport si sex in sarcina
Pierderea sarcinii
Album: Miss Odiseea Sarcinii
Staruri+in+Odisee
Nastere
Pregatirea pentru nastere
Nasterea: modalitati si calmare a durerii
Pregatirea pentru nastere
Starea depresiva postpartum
Recuperarea mamei dupa nastere
Nasterea povestita de mamicile DC
Bebelusul 0-12 luni
Bine ai venit acasa!
Alaptarea bebelusului
Igiena & ingrijirea nou-nascutului
Sanatatea bebelusului
Dezvoltarea in primele 12 luni
Diversificarea si hranirea bebelusului
Bebelusii gemeni
Nou-nascutul: semne de ingrijorare
Copilul 1 - 3 ani
Bolile copilului intre 1-3 ani
Educatia unui copil inca bebelus
1-3 ani, varsta crizelor de independenta
Trecerea de la scutec la olita
Grafice de crestere
Dezvoltarea intelectuala intre 1-3 ani
Alimentatia intre 1-3 ani
Copilul 3 - 6 ani
Inteligenta emotionala a copilului
Educatia copilului intre 3-6 ani
Repere de dezvoltare fizica intre 3-6 ani
Sanatatea copilului intre 3-6 ani
Sportul intre 3-6 ani
Alegerea unui animalut de casa
Alimentatia copilului intre 3-6 ani
Copilul 6 - 10 ani
Repere de dezvoltare intre 6-10 ani
Sanatatea copilului intre 6-10 ani
Copilul de 7 ani
Copilul de 8 ani
Adolescentul
Pubertatea - pe intelesul parintilor
Scoala si notele
Sanatatea adolescentului
Dezvoltarea adolescentului
Siguranta copiilor pe internet
Utilitare: Calculatorul Ovulatiei | Calculul nasterii | Nume de copii | Dosarul bolilor | Doctorii raspund | Top 50 articole | Cele mai noi articole | Actiuni umanitare | Portalul taticilor | Viata de familie | Hai sa ne jucam | Concursuri | Carte de Bucate | Portalul Comunitatii Desprecopii | Galeriile Comunitatii | Toate Forumurile DC | Subiecte active | Mica Publicitate | Copilul tau pe coperta Revistei Desprecopii.com