Cum sa fac sa nu imi pierd speranta?
Raspunsuri - Pagina 3
lulu75 spune:
Ma doare tristetea voastra. Puteti spune ca eu voi fi mamica si ce-mi pasa? Credeti-ma ca au fost atatia ani in care mi-am dorit un copil, incat si acum mi-e frica sa nu fie doar un vis. Noroc cu bebe care imi arata ca exista cu adevarat. Din august 2003 am incercat sa avem un bebe. Sotul meu avea o problema cu spermatozoizi care mureau repede, iar eu o rana pe col, uter retrovers si din cand in cand chisturi ovariene. In fiecare luna asteptam cu disperare sa aflu vestea cea buna si...urlam de durere in mine cand vedeam ca a fost o speranta falsa. La fel ca si la voi, prietenele mele aveau bebici iar la noi...NIMIC. Cand vedeam mamici cu burtici sau bebei, mi se umpleau ochii de lacrimi. In noiembrie am zis: " Gata! Nu imi mai fac iluzii aiurea. Daca raman gravida, raman!" UM a fost pe 4 noiembrie. In decembrie nimic. Sotul meu ma tot intreba daca mi-a venit ciclul. Eu ii tot spuneam ca am impresia ca am racit si de aia intarzie( o mai patisem de cateva ori). De Revelion ne-am filmat si pe caseta spune: " Ea este mami. Vom avea un bebe". Raspunsul meu e: " Nu vom avea nici un bebe".
M-am incapatanat sa nu mai cred in nimic legat de bebe pt ca dezamagirea era crunta de fiecare data.
Pe 11 ianuarie(de ziua sotului meu) mi-am facut curaj si mi-am facut un test. NEGATIV. Mi-as fi dorit sa ii fac cadou sotului meu vestea cea mare. Dezamagita i-am spus ca testul e negativ. A doua zi am hotarat sa merg la ecograf sa vad care sunt problemele de nu mi-a venit ciclul. "Problema" mea avea 8 saptamani si era sanatos si bine asezat in burtica. Eram socata. Nu imi venea sa cred. Imi era frica sa nu fie o greseala a ecografului. La cateva zile m-am dus iar la eco sa ma conving. Ca sa ma linisteasca, dr. mi-a aratat cum ii bate inimioara. Deabia atunci am realizat ca viata din mine e reala.
Durerea pe care am simtit-o in suflet atatia ani a lasat insa urme. Si acum ma mai surprinde sotul meu ca uneori, cand vad o gravida, am lacrimi in ochi. Ma ia de mana si imi spune:"Acum ai si tu un bebe in burta!" si atunci imi dau seama ca visul meu a prins contur.
Cu toata dezamagirea si incapatanarea de a nu mai spera ca vine bebe, nu am incetat niciodata sa ma rog la Dumnezeu sa imi dea unul. V-am spus ca aveam probleme si eu si sotul si in plus am ramas gravida avand un chist de 3.5 cm pe un ovar.
Credeti in Dumnezeu si o sa fie bine!
O prietena de-a mea nu ramanea gravida. A fost la biserica si i-a facut preotul o slujba si dupa 1 luna a ramas gravida. Incercati si asa.
Va pup si sunt alaturi de voi!
Luminita
29 de saptamani cu 
Andrei
POZE CU BURTICA http://pg.photos.yahoo.com/ph/lumylorv/my_photos
ingeras26a spune:
Lumi, eu sunt convinsa ca o sa infiintez clubul plangacioaselor...atat am de spus, m-ai impresionat!
Multumim pentru ca esti alaturi de noi si ne faci sa nu ne pierdem speranta!!!
Va
dulce pe toate, un ingeras care va iub.
Chi spune:
Ma regasesc printre voi: frustrari,lacrimi,pesimism cat cuprinde.Si din pacate, sunt la momentul in care al meu sot incepe incet,incet sa se distanteze de vaicareala si proasta mea dispozitie cvasipermanenta. Nu-si doreste la fel de mult ca si mine un bb si priveste problema mai detasat.Este afectat mai mult de starea mea decat de lipsa copilului.
Pentru mine,singurul sprijin este credinta; incerc sa ma rog,sa sper si sa nu-mi pierd busola.
Este un mare noroc acest site, psihologic aste un mare atu sa-ti poti spune problemele,deschis ,fara teama ca ai fi judecata sau luata in ras.
Bineinteles ca toate prietenele,rudele sau vecinile sunt ori gravide, ori mamici! Bineinteles ca toti cunoscutii ne intreaba cat mai avem de gand sa "lucram" la ...problema ?!
Acum alta belea : dorinta mea sexuala este un mare zero. Cum spunea cineva mai sus, sotul devine "interesant" doar la ovulatie,in rest nu imi arde de nimic si bineinteles ca asta se simte.
Si uite asa,risc sa raman si fara copil si fara barbat!
Este trist, dar adevarat.
ceciserban spune:
Chi sa stii ca eu cred ca gresesti putin.Si eu la un moment dat am crezut ca sotul nu isi doreste asa mult ca mine,si asta a facut sa traiesc aceiasi expereienta legata de viata sexuala ca si tine.Sfatul meu e sa discutati deschis despre asta si sa va mai luati o pauza de ``facut ``.Eu asa am facut ca altfel acum eram si fara sot si poate si pe la spitalul de nebuni.Noi ne pregatim de FIV si incerc sa ma calmez,sa ma rog ca si tine, sa fiu pozitiva ca altfel o sa-i innebunesc pe cei dragi.Stiu ca e greu dar nu imposibil.
Weekend placut tuturor.
cecilia
catty spune:
Buna iarasi fetelor
In week- end nu voi putea scrie pt ca nu am net acasa, dar o sa raspund acum repejor.
Chi si eu nu mai aveam chef de dragoste si relatii intime. Solutia gasita de medicul meu este Tinctura de Branca Ursului 10 picatuiri de 10 ori pe zi. Dupa o saptamana am inceput sa ma simt mai bine si acum avem relatii nu doar la ovulatie, si sincera sa fiu acum eu am mai mult chef decat el. Si eu am crezut ca sotul meu nu vrea un bebe la fel de mult ca mine, dar de 8 Martie, ne-am certat rau, eu nu am mai rezistat si i-am spus ca bebe nu e bebe si ca nu a fost decat o raceala. Mi-am inchis mobilul si nu am mai raspuns la telefon. O colega de a lui m-a sunat si m-a intrebat ce avem pt ca sotul meu este la toaleta si se pare ca plange. Atunci i-a povestit si ea mi-a promis ca o sa il calmeze cumva.
La ora 5 sotul meu a venit la mine la servici cu un buchet d\imens de trandafiri si crini si avea inca ochii rosii. Atunci mi-am dat seama ca si el vrea un copil la fel de mult ca si mine, dar este un pic mai introvertit si nu ii place sa vorbeasca despre asta.
Dupa ce ne-am mutat la casa cea noua, camera copilului a fost aranjata de sotul meu, culoarea, perdeaua mica pana la pervaz, ca nu traga bebe de ea, si multe altele. Poate ca si sotul tau reuseste mai greu sa se exteriorizeze, dar sunt sigura ca dorinta lui e la fel de mare ca si a ta.
Fetelor aveti grija de voi.
Mai vorbim luni
Va pup, si oricat de greu v-ar fi sa credeti, azi pot sa spun NU ITI PIERDE SPERANTA, si sper ca pasa mea buna sa tina cat mai mult, nu doar cateva zile. Si toate astea din cauza bebitului de ieri care m-a facut sa imi dau seama ca orice durere merita cand urmeaza sa tii la un moment dat o mica minune in brate
catalina
camy062004 spune:
impresionante randuri si triste in acelasi timp,oare mai are rost sa va spun ca si eu incerc de en ani ,oare mai are rost sa va spun ca speranta mea aproape nu mai exista, imi vine sa urlu de durere ma doare numai cand ma gandesc ca ani au trecut si bucuria nu vrea sa apara.Lumi frumoase randuri na-m cuvinte, si pline de incurajarea de care avem nevoie.Fetelor hadeti sa fim mai realiste si mai increzatoare in noi si poate bucuria ne va bate la usa.
camy
Mirga spune:
Chi,sint si eu de parerea lui Catty, nu toti oamenii se comporta la fel. Si eu de exemplu, cind am vazut ca diversele tratamente nu dau rezultate am zis ca de fapt nici nu ma prea intereseaza asa de mult sa am un copil. Si asta m-a facut sa pot merge mai departe, lasind impresia pentru cei din jur ca de fapt eu fac tot ce se poate ca sa avem un copil din dragoste pt sot (el isi doreste f. mult un ). Baiul e ca la un moment dat si el a crezut acelasi lucru. Dar am trecut si peste astea si impreuna mergem mai departe.
Nu dispera, timpul le rezolva pe toate,dar si noi trebuie sa-l ajutam putin.
Bafta.
Mirga
Chi spune:
Va multumesc fetelor.
Asa e ,trebuie sa luptam!!!
kla78 spune:
BUNA FETELOR!
va multumesc din suflet pt. incurajari,nai ales ca sotul meu vine acasa cam 4 zile pe luna(asa e serviciul)si nu prea am cu cine povesti si cine sa-mi ridice moralul,poate va dati seama cat bine imi faceti,nu am cuvinte de multumire,desi in fata prietenilor ma tin tare,in sufletul meu un dezastru total(cand imi zice cineva :te-ai ingrasat putin cred ca vine barza la tine,binenteles cei care nu stiu problemele mele,le zic.......nuuuuuuu vine nici o barza .....stai linistita........las ca are ea timp sa vina ca sunt tanara(dar sufletul mei imi strica intruna ca sunt o mare mincinoasa.....nu ca asa as vrea,dar parca ma consolez mintind,si ma scap de povestit povestea mea de infertilitate si in acelasi timp incerc sa cred si eu ca de fapt nu chiar imi doresc....in fine....adevarul cateodata incerc sa cred ca e altul.....offffffffffff....ma mint pe mine.....dar nu-mi cred minciunile.....
CATTY..zi-mi te rog si mie rugaciunea ,vreau sa incerc si eu tot posibilul,eu sunt in spania si aici nu prea gasesc eu biserici ortodoxe,unde sa mergm mai ales in orasul unde sunt eu,este o biserica dar preotul de aici are o faina tare proasta,dar incerc sa ma apropii cat pot de mult de d-zeu desi sunt aproape poate nu e suficient......
o sa intru mai tarziu sa va mai scriu.....imi cer scuze dar eu deja mi-am pierdut puterea si sa mai incurajez pe cineva....ca stiu ca degeaba........durerea din suflet nu o poti lua cu cuvintele doar se amelioreaza putin.......
LULU.....ma bucur ca ai reusit ...sa dea d-zeu sa ai un bebe sanatos si frumos,si tu multa multa sanatate ca stiu ca ai nevoie mai ales acum sa-ti cresti bebe,sarcina usoara.........cred ca ai o fericire in tine pe care nu o poti descrie in cuvinte........acum cand vad ca vreuna din noi reuseste parca imi pun iar sperante...e bine sa ne zica fetele reusitele lor.........ne ridica putin din intunecimea noastra
cel mai tare ma doare cand stiu ca am fost sanatosa......si tanara .....(20 ani)........nu meritam ca un medic in care am avut incredere sa-mi faca asa ceva...nu...nu...!eram doar o rebela,o adolescenta recent casatorita..........mi-a luat bucuria de a fi mama........mai ales ca eu eram un copil si-mi placeau copii........din prima zi de cand m-am indragostit de sotul meu am vrut sa am un copil cu el.....si uite....au trecut anii .......si nimic!
gresesc ca zic:dar nici d-zeu nu e corect parca......la altele le da copii si ii abandoneaza.....ii vinde....etc.....iar noi....cu noi ce are de gand....de ce ne pune la atatea incercari?
va pup pe toate ....o sa intru mai tarziu dar numai daca imi e ridicat moralul ca nu vreau sa ma mai plang...vreau sa va incurajez....sper sa reusesc.......va rog sa ma intelegeti......
iliuta spune:
Claudia, si tu ma incurajai pe mine...............
.Si pe mine m-a nenorocit doctorita aia de cacat (ca nu stiu cum sa-i mai zic).Si eu am vrut (si mai vreau inca )un copil cu sotul meu.Din clipa in care mi-a scos ovarele am renuntat la a mai lupta pt a-l avea.Nu mai vedeam nici o speranta.Adevarul e ca nici acum nu vad. Desi stiu ca pot face FIV-ul cu ovule de la o alta femeie nu am speranta ca voi reusi.Si adevarul e ca ma enerveaza gandul ca nu voi avea un copil sa semene si cu mine,dar pe de alta parte ma gandesc ca poate nu voi simti niciodata cum e sa simti ca creste ceva din tine, ca prinde viata si misca, si sa stepti cu nerabdare sa-i vezi fata si sa-l pupi.Nu cred ca voi trai niciodata asta, degeaba incerc sa sa ma ridic si sa ma consolez ca va fi bine, nici eu nu cred ce zic.
Si pe noi ne intreaba toti de ce nu avem copii fiind casatoriti de atatia ani si tot asa tre' sa le zic ca inca n-a venit vremea,ca suntem inca tineri,ca nu pot din cauza ca tre' sa munces.......bla,bla,bla.Sunt unii care zic :uite si asta ce scarba, nu vrea copii sa nu se ingrase sau cine stie ce,dar ce-i in sufletul meu si cum as urla sa ma auda D-zeu numai eu stiu.
Vreau si eu rugaciunea aia si sa stiti ca m-am gandit ca atunci cand voi merge in tara sa merg la un preot sa-mi deschida cartea si sa-mi zica ce am de facut si daca am de facut ceva.Sa nu ziceti ca-s nebuna.
M-am gandit si la adoptie dar.....mi se pare ff greu.Tre'sa fii ff hotarat sa faci asta.Nu stiu daca voi avea putere.Mi-e frica ca n-as iubi copilul ala.Nici nu mai stiu ce zic.Vorbesc prostii.
Va pup pe toate si, fara nici o parere de rau zic:SA-I IA DRACU PE MEDICII CE AU NENOROCIT OAMENI PE VIATA SI LE-AU DISTRUS VIATA!!!!!!!!!!!!!!!
PUPICI.
podariumihaela