Cum sa fac sa nu imi pierd speranta?

Buna-ziua din nou viitoare mamici.
Despre mine, cred ca cele care citesc aceasta parte din forum mai stiu cate ceva. Insa pe scurt o sa recapitulez: am pierdut o sarcina acum cativa ani, nu am fost curatata cum trebuie, am facut septicemie, m-am operat si mi-au scos trompa si ovarul stang. Dupa perioada de recuperare am “demarat Proiectul BEBE” si sunt aproape 10 luni de atunci. De 8 Martie am aflat ca nu sunt insarcinata asa cum credeam si am fost fffffffff dezamagiti. Acum in fiecare luna astept cu sufletul la gura sa vad daca s-a produs minunea. Am devenit fana testelor de sarcina, lunar fac cate 3, ca altfel nu ma simt “bine”. Cred ca incet incet devin paranoica , cum imi interzie ciclul o zi deja cred ca sunt insarcinata, asa ca hopa cu testul. Cred ca farmacia din cartierul meu isi face splanul la vandut testele astea cu mine.
Camera pt bebe este gata, in fiecare saptamana mai retusez cate ceva sau mai schimb ceva care nu imi place, dar………………
La inceput eram tare optimista si nu imi faceam probleme asa mari, dar acum…………………….. de la luna la luna devin mai stresata si mai dezamagita, am devenit mai iractibila de la un timp si nimeni si nimic nu imi mai intra in voie, oricat ar incerca, nici macar cei apropiati mie. Din cand in cand ies din starea mea si imi spun ca luna viitoare o sa fie bine, dar asta nu ma tine decat cateva zile.
Apoi ma cuprinde iarasi deznadejdea si incep sa ma simt inutila si am ajuns sa nu mai suport sa vorbesc cu prietene care au copii mici pt ca sunt geloasa pe norocul lor.
Stiu ca mare parte dintre voi treceti prin perioada premergatoare sarcinii si ca toate aveti grijile si durerile voastre, dar cum faceti sa sperati in continuare? Cum faceti sa reusiti sa va credeti cand spuneti :”E si maine o zi, iar maine va iesi si soarele pe strada mea?”
Poate ca acum o sa credeti ca sunt plangacioasa, dar vreau sa aflu si parerile celor care sunt intr-un fel sau altul in situatia mea.
Aveti grija de voi si sa auzim numai de bine.


catalina

lulu75 spune:

Imi pare rau pt momentele prin care treci. Sper ca Dumnezeu sa iti dea puterea sa ai rabdare pt ca bebe o sa apara.

Luminita
28 de saptamani cu Andrei

ardit spune:

oaaau, ai pregatit camera bb-ului?!? cred ca-ib tare frumoasa, eu iti spun sincer ca nu aveam cum sa o pregatesc, probabil insa ca as fi facut-o, am avut la un moment dat si o colectie din reviste cu camere de copii, in fine, acum detin:
una bucata cum ii zice? rucsacel de carat bb, bleumari mariner
un costumas jachetica tricot si pantalon trening plus
niste material fetru fin cu pestiuti pt asternut
papusi moi din plus... o groaza de multe, le tzin ascunse sa nu se prafuiasca ca-s preponderent albe
etc
etc

asa ca nu esti singura, stai linistita
si sa stii odata si odata o sa fie si bb-ul in camaruta

si mai vino si pe la subiectul aspirante

ceciserban spune:

Subscriu si eu la cele zise de Ardit.Cred ca toate avem cate ceva de bebelusi just in case.Cred deasemenea ca toate cele care aspiram cam de mult la titlu de mamica avem zilele noastre proaste,cand ne gandim ca noi nu o sa avem never bebe si ne inecam in lacrimi,dar apoi ne ridicam si mai in forta si o luam de la capat cu credinta ca Dumnezeu nu ne-a uitat si pe noi si ca intr-o zi bebeul mult visat va fi cu noi.Trebuie sa crezi ca fiecare dintre noi vine pe lume atunci cand Dumnezeu considera ca e timpul,asa ca eu ma gandesc mereu ca poate meu trebuie sa vina pe lume intr-o anume zi cand Cel de Sus va stii ca e momentul.Stiu ca e greu sa fi pozitiv cand toti in jurul tau se bucura de bucuria de a avea ,dar nici disperarea nu ne ajuta cu nimic,din contra face chiar mai rau.Te pupic si ai grija de tine,o sa vezi ca intr-o zi toate vom fi

cecilia

iliuta spune:

Buna Catty. Sunt mihaela din Suceava.Daca ai sti cat de bine te inteleg........................Si eu sunt in situatia ta, sau poate intr-una mai complicata.Si eu am pierdut un copil si nu am fost sa ma curete de frica,apoi la consulatie doctorita mi-a vazut chisturi si mi-a zis ca tre' sa ma operez ca sa mai pot avea copii. Zis si facut.Dupa operatie imi zice ca mi-a scos ovarele deoarece erau infectate si dadeam in cancer.M-a lasat masca, n-am mai avut ce face.
Dupa un timp la ecograf am aflat ca mai am o parte din ovarul drept dar .................e moarta.Ce doctori!!!!!!!!!!!!!!
Acum singura mea sansa de a avea un bebe este cu FIV cu ovule donate.Ma rog la D-zeu sa ma ajute, ma rog sa ne ajute pe toate ca sunt o gramada de fete ca noi ce isi doresc bebei si nu pot avea.
Nu trebuie sa ne pierdem speranta nici un moment.Sunt constienta ca nu voi reusi din prima(desi tare as vrea), dar voi lupta pana mi se vor termina puterile.
Sa stii ca nu esti nici plangacioasa nici irascibila nici nimic. E normal.Cred ca asa simtim toate.Si eu am invidie pe prietene si nu pot vedea copii, nu pot duce la capat o discutie ca incep sa plang(chaiar plang din orice),ma enervez si-mi descarc nervii pe sotul meu.In schimb nu ma simt inutila.Asta nu.Nu sunt eu vinovata ca m-au nenorocit altii.SPER, SPER , SPER MULT DE TOT SI MA ROG LA D-ZEU SA MA AJUTE.CRED CA MERIT SI EU UN COPILAS.TOATE MERITAM.
La camera copilului nu ma gandesc.Nici n-as avea curaj.
Te pup si sa auzim de bebe.

podariumihaela

narcisadi spune:

Buna fetelor,
Nu cred ca sunt multe fete care sa nu vrea sa fie mamicuta. si eu vreau un bebita si un nepotel de la surioara mea care e mai mare dacat mine cu 1.5 ani, dar.... se pare ca Doamne, Doamne ne lasa sa asteptam.
Eu de cate ori merg in market ma opresc la articolele de bebita si imi sun surioara sa vad daca.... bebita vine....la mine e ceva mai complicata supravietuirea. Credeam ca doar eu sunt asa inebunita .....;;
Rabdare si incredere in noi trebuie sa avem!
Speranta nu trebuie sa moara NICIODATA!

mamini spune:

fetelor, multa bafta si multa rabdare...cele care nu ar vrea se trezesc cu sarcini surpriza si fac prostii.si cele care vor...asteapta si asteapta si...e greu. si cu cit vor mai tare, parca cu atit asteapta mai mult. mie mi-a ajutat Dumnezeu si s-a prins, va doresc si voua sa se prinda cit mai repede!
M

Costi spune:

Cit de bine va inteleg!
Si eu lupt de 4 ani, 4 ani de grele incercari, am facut tot ce era posibil, tot ce se putea face, in aprilie laparoscopie, dupa asta nu mai am ce face, le-am facut pe toate.
Am trecut prin aceeasi stare ca tine catty, aduna-te accepta-i pe cei din jur, ei iti sunt aproape si trebuie sa intelegi asta, nu-i indeparta. Asa am procedat si eu,si intr-o zi m-am trezit singura, sotul si-a plins de mila cit si-a plins pt ca nu mai era important pt. mine decit in zilele fertile si dupa aceea m-a lasat in nebunia mea. A fost crunt, m-am trezit la timp, ne-am regasit si ne avem unul pe altul,ma intelege si luptam impreuna.
Teste, sute...semne cautam in fiecare luna pina intr-o zi cind nu mi-a mai venit ciclul deloc - explicatia a fost sarcina psihologica.
Acum, incerc sa fac fata situatiei, ne-am facut planuri ca la toamna, daca nu se intimpla minunea sa depunem dosarul pt. adoptie, m-am linistit foarte mult, acum sunt nerabdatoare sa treaca vara si sa vina toamna. Tratamentele nu le-am intrerupt, merg mai departe, azi sunt in a 5 zi de intirziere ( nu mi-a intimplat decit de vreo 3, 4 ori in ultimii 10 ani)si testul se incapatineaza sa ramina negativ.
Din nou caut semne de sarcina si culmea le simt dar...nu pot fi optimista dupa atitea teste negative. Ma gindesc ca iar sunt gravida la cap!
Miine va fi o noua zi! Fii tare, minunea se va intimpla!

camy062004 spune:

si eu prezenta printre voi cu aceasi speranta de ani de zile si nimic nu stiu ce sa mai fac nu stiu ce sa mai zic toate prietenele mele au bebici numai eu nu,parca am obosit sa tot sper. ma culc cu gandul la copii ma scol cu gandul la copii parca a devenit o obsesie ,pe strada unde ma uit copii cred ca o iau razna offff.Iliuta imi pare tare rau sa aud ce ti sa intamplat e groaznic si te cred.

camy

ingeras26a spune:

Fetitele, imi pare nespus de rau pt toate dramele prin care ati trecut...eu incerc din dec 04 sa fac . Stiu ca nu este mult, stiu ca nu am trecut prin incercare grele ca unele dintre voi, dar am 26 ani si simt ca nu mai pot. La mine este posibil sa fie si datorita stressului de la serv (ajung acasa f tarziu, am multa treaba, depind multe de mine etc). Cel mai nasol este ca ma consum tare si deja am senzatia cateodata ca innebunesc. Noroc cu voi, ca va mai impartasesc si citesc si prin ce treceti voi De fiecare data cand traiesc cu speranta ca poate acum :)) intru in lift, ies din lift, conduc, traversez strada, peste tot numai bebelusi...pt ca acum cateva zile sa aflu ca la mine pe palier, din 4 apartamente (la unul locuieste o doamna mai in varsta), in 2 din ele tocmai ce s-au nascut bebelusi...
si mi-a ramas catelusa gravidutza, iar ai mei parinti, socri, bunici ne-au spus in cor: "v-a luat-o si Cili inainte"...

asa ca va inteleg

la fetite! un ingeras care va iubeste!

ceciserban spune:

Ingeras e chiar prea devreme sa-ti faci atatea probleme.Mai ai destul timp si esti asa de tinerica,ca eu nici nu cred ca o sa ai probleme.Las-o mai moale nu te mai stresa si nu mai da atentie la altii ca si pe noi ne intreaba toti de ce nu facem,chiar cred ca nu vrem,si o sa vezi ca o sa vina si .multa bafta.

cecilia