Cum sa fac sa nu imi pierd speranta?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 2

kla78 spune:

buna fetelor!

ma alatur si eu voua,povestea mea e un pic dureroasa,se aseamana putin cu cea a lui ILIUTA.....doar prin faptul ca un medic mi-a luat bucuria de a avea un bebe,si asta la o varsta (20 ani) la care alte fete se gandesc la distractii,discoteci,etc.....ei bine dupa interventia acelui medic printr-o operatie am ramas cu probleme,desi aveam doar 20 de ani am inceput de atunci tot felul de tratamente(tot ce am putut face ),acum am 27 de ani si bebe tot n-a venit,am facut tot felul de stimulari cu diferite medicamente,m-am mai supus inca la o operatie doar pt a avea un bebe....dar tot nimic.....am facut 2 inseminari fara succes....

CATTY....nu dispera ,fii tare,optimista,nu esti singura care trece prin asa ceva....cat despre ce ti s-a intamplat cu sotul am trecut si eu prin asa ceva acum vreo 2 ani........si m-am trezit singura.....fara parinti, fara frati,fara sot.......si de atunci mi-am zis gata!cu disperarea,am incercat sa ma schimb si am reusit putin,mi-am facut sotul sa ma inteleaga cat de cat,dar totusi simt ca mai mult lupt singura....nu-l simt chiar asa aproape de mine cand imi vad testele negative!dar asta e....asa vrea d-zeu....
cand am citit ce-ai scris CATTY,am plans,acum scriu....si plang.....ma bucur printre lacrimi ca am gasit acest forum....citind ce scriu fetele vad ca nu sunt eu singura care trece prin asta,si parca ma mai calmez......prietenele mele au toate bebei....nici macar nu mai pot sa le vizitez(nu sunt rea)...dar nu vreau sa merg la ele sa le iau copilul in brate si sa plang,nu!am avut si eu ceva lucrusoare pt copii(chiar multe)dar le-am dat cadou pe toate intr-un moment de disperare,merg in magazin si imi vine sa cumpar patut,hainute..etc simt ca innebunesc cateodata ....dar am momente cand sunt optimista si zic ...gata! va veni aproape sunt sigura ca va veni....fac testul si NEGATIV CLAR!!!....atunci cad in depresie....imi iau catelusa in brate ,ma inchid in baie si mai departe n-are rost sa va zic

cred ca intalnirea asta cu fetele de pe forum nu a fost intamplatoare.....d-zeu are un plan cu noi.......

va pup pe toate

ingeras26a spune:

Kla, imi pare tare rau sa aud povestea ta...este atat de trist! dar hai sa iesim din starea acesata, ca va fi in curand cu ochisori, sa incercam sa ne imbarbatam unele pe celelalte, pt ca avem nevoie toate! simtim acelasi lucru, avem aceeasi depresie, avem un tel comun:
Catty, ce mai faci? esti mai bine?
nu mai fii suparata...
pupicei dulci, un ingeras care va iub.

catty spune:

Buna fetelor,
Imi pare rau ca nu am avut timp sa va raspund ieri, dar am fost fffffff ocupata la serviciu.
Imi pare rau de toate cele aveti probleme de infertilitate, intr-un fel sau altul. Ma bucur insa ca pe acest forum am reusit sa gasesc confortul si alinarea de care aveam nevoie. Sotul meu este alaturi de mine, dar el nu intelege situatia asta asa cum o inteleg fetele si din cauza asta ma simt acum mai incurajata.
Astazi mai aveam un pic si ma bufnea plansul. Am o colega care a nascut in februarie, si azi a venit la servici cu ceva treaba. La un moment dat o suna mama ei si ii spune ca nu il mai poate opri din plans pe cel mic. Colega mea a inceput sa ii cante lui bebe in telefon pana cand acesta s-a oprit din plans. Aveti idee cum a fost?
Cred ca toate ati trecut prin ceva asemanator nu?
Acum incerc sa ma mai linistesc putin, pt ca i-am promis unei cunostinte ca o sa ii fac astazi intrarea la un pediatru, care este prietena cu mama, pt ca are ceva probleme cu bebe.Si iara o sa ma simt rau.
Trebuie sa vad cum sa fac sa ma stapanesc.
Acum trebuie sa inchei pt ca am o groaza de treaba la serviciu, dar va scriu si maine.
Va pup si sa fiti sanatoase

catalina

ileana_marius spune:

Ma regasesc si eu printre mesajele voastre. Am 30 de ani si incerc de un an sa am un . Am facut tot felul de analize, tratamente si am terminat cu laparo. Acum nu mi-a ramas decat speranta in D-zeu.
In casa nu se discuta foarte des despre asta pentru ca spun ca ar fi mai bine sa nu ma gandesc, asa ca tin totul in mine. Nici teste de sarcina nu ma lasa sa fac (cred ca dezamagirea e mai mare dupa un test negativ).
Toti cunoscutii mei au copii, chiar si cei cu mult mai tineri decat mine, si ma incearca aceleasi sentimente ca si pe voi... si vad peste tot numai si si imi imaginez cum ar fi...
In fiecare luna sper ca va fi , mai ales ca am stari de rau, greturi...si simt aceeasi dezamagire de fiecare data. Si cu cat trece timpul... As vrea sa nu mai mai gandesc la asta pentru ca se spune ca vine atunci cand nu te astepti, dar...
Aici am gasit si eu incurajari pentru a merge mai departe si speranta ca D-zeu imi va da si mie un atunci cand va fi timpul.
Va doresc la toate sa aveti parte de o minune.
Ileana

Mirga spune:

Buna fetelor.
Dupa cum am mai scris si in alte parti eu incerc de 10 ani sa am un BB si pina acum nu am reusit. Am facut tot, inclusiv vreo 7 IVF-uri, si tot degeaba. Acum de citva timp am inceput tratamentul naturist al Liviei si inca mai sper, dar in paralel am inaintat si dosar de adoptie, ca vremea trece si eu nu intineresc. Asa ca intr-un fel sau altul vom avea un copil.
Cum am trecut peste toate? Nici eu nu stiu prea bine. Mai cu plinsete, mai cu indiferenta, mai cu nervi, mai cu certuri, etc.. Dar principalul e ca sotul mi-a fost tot timpul alaturi: cind plingeam ma facea sa rid, cind cind eram in al 9-lea cer de fericire din cauza unei inchipuiri ma aducea cu picioarele pe pamint din timp si incet si nu ma lasa sa cad dintr-o data, etc..
Dar cel mai important dintre toate e ca totul trece si in final ramin doar amintirile. Iar eu ma straduiesc sa imi amintesc doar ce a fost frumos, ca niciodata nu m-am simtit singura.
Si nu uitati, timpul le rezolva pe toate.
Nu disperati.
Mirga

ceciserban spune:

Mirga m-a emotionat enorm ce ai postat,si ai mare dreptate.Ar trebui sa ne gandim ca e super ca sotii nostri ne sunt alaturi si ne ajuta sa trecem peste greutatile vietii.Si eu am zis ca daca nu reusim cu FIV probabil ca o sa adoptam, ca vremea trece......
Pupici si haideti ca pana la urma ni se va intampla minunea la toate.E cam multa tristete pe aici,hai sa incercam sa fim mai optimiste putin,poate bunul Dumnezeu se va indura de noi intr-o zi.

cecilia

kla78 spune:

buna fetelor!

ce mai faceti?cum va simtiti azi?
va intreb cum va simtiti deoarece eu am m-am trezit plina de sperante ,dar din pacate a tinut numai vreo jumate de ora ...si acum simt ca se rastoarna cerul peste mine!

mi-ar place sa stiu cum sunteti ....daca vi se intampla si voua ce mi se intampla mie si asta aproape zi de zi!

oare cu ce am gresit noi lui d-zeu de trebuie sa trecem prin asa ceva?oare exista suferinta mai mare ca asta?

de ce?de ce?de ce?intrebari la care de ani de zile caut raspuns si nu gasescnu-mi pot imagina viata fara copii,asta nu e familie!oare va veni?
simt ca imi e gol sufletul,e dur prin ce trecem,nu-mi vine sa cred ,am o catelusa pekinez pe care o iubesc ca un copil,prietenele incearca sa ma faca sa intelg ca e doar un catel si nu e bine sa o iubesc asa....dar ce stiu ele?......ele au o familie adevarata cu bebici.....insa eu NU!

nu stiu cat mai am putere sa mai lupt
MIRGA- sunt multi ani de incercari si la tine,esti ffff puternica daca ai putut sa treci peste toate....eu mai am 3 ani si ceva si te ajung din urma........mi-am cam pierdut speranta mai ales ca acum sunt in ziua 52 fara CM dupa a 2 a inseminare ......si chiar am crezut ca am ramas! .....dar nu....dezamagire mare....am facut deja 6 teste printre care si betahcg si CLAR NEGATIVE TOATE!!!!asta e!

va pup`pe toate

ingeras26a spune:

Mirga, felicitari pt ce ai scris! ai mare dreptate, asa este!
Kla, uite ce am scris eu de dim la un alt msg
"Sunt amarata, vai de sufletul meu ... nu vreau sa va stric ziua, dar nu am cu cine sa vorbesc...si=unt la serv, azi dimineata mi-am facut un nou test (rushii ar trebui sa vina miercuri, pe 25); a iesit claaar negativ! Ar fi z 11 DPO, dar nu sunt ff sigura, pt ca am mai facut un test de ovulatie pe 11-12, care a iesit usor pozitiv, asa incat nu pot fi sigura care a fost "the day". De ovulat am ovulat, secretia este ok, albicioasa, temp 36.9 (mi-o iau axial tot timpul, iar inainte de ovulatie era 36.4-36.6 max). Anaizele sunt ok, dar nu raman...
Sunt terminata, imi vine sa plang intruna, al meu baiat ma incurajeaza si cand ii spun ca am o depresie imi zice ca alti oameni au probleme mult mai mari; cu serv sunt ff stresata...Nu am idee cum sa ies din starea asta, imi vine sa ma duc acasa si sa bocesc, sa nu bag pe nimeni in seama. Maine mi-am facut o programare la doc ca poate imi da un tratament sau incep o monitorizare...o sa vad ce zice.
Ce sa mai fac?"

Fetele m-au incurajat, incerc si eu la randul meu sa te incurajez pe tine: nu a vrut D-zeu sa fie pana acum, dar nu inseamna ca nu o sa vrea deloc! nu mai fi atat de amarat, kla mic, incearca sa iti revii, ca altfel o sa facem "clubul plangacioaselor", nu al viitoarelor mamici!
Hai, capul sus, scumpa mea, si nu iti pierde speranta, pt ca nu esti singurica. Toate suntem aici si ne sustinem reciproc!!!
O sa avem toate, pe langa un sot / prieten / familie care ne iubeste si un bb, doi bebi, trei bebi :))) fiecare dupa dorinta si cu orice pret, pentru ca este cel mai minunat dar de la D-zeu!

Stai cu noi si nu iti pierde speranta, pt ca este extrem de importanta!!!

Vadulce pe toate, un ingeras care va iub.

catty spune:

Buna la toata lumea,
Kla78 te rog, nu dispera. Lasa mai ca o sa fie bine pt noi toate, o sa vezi. Cred ca azi sunt intr-una dintre zilele mele bune, chiar daca afara ploua cu galeata si in mod normal acum as fi rosie de plans. O sa ma intrebati poate cum de sunt optimista azi?
Ei bine, ieri v-am spus ca merg la un medic pediatru cu o prietena de a mea care are un bebe de 8 luni. Cand a ajuns la mine prietena mea vorbea la telefon si bebe incepuse sa planga, asa ca l-am luat in brate. Am reusit sa il calmez repede, si mama lui se uita cu mirare la mine si mi-a spus ca la nimeni in afara de ea puiul mic nu se opreste din plans.Asa ca pana la medic bebe a stat la mine in brate, la intoarcere a luat-o mamica lui, si cand sa plecam si-a intins manutele spre mine sa o iau in brate. Atunci am simtit o liniste si o speranta f mare ca bebe al meu va veni pana la urma.
O prietena mai in varsta mi-a spus sa ma rog timp de 9 zile la ora 12 noaptea cu 3 lumanari aprinse. Sa ma rog din tot sufletul, chiar daca plang. Am de gand sa incerc si asta, si o sa incep de luni. Fetelor v-am dat Rugaciunea mea care ma ajuta sa trec peste lucrurile rele? Daca nu dati-mi un mail si o sa o trimit.
Va pup si sa aveti grija de voi.
PS. Nu am crezut in ultima vreme ca o sa ajung iara sa spun si sa cred: Maine e o zi noua si bebe va veni.
Va multumesc tuturor pentru incurajari si iar sa fim tot asa si de acum inainte.
Va pup

catalina