Cu incredere spre Canada (11)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 3

gorjan spune:

noi am avut interviu pe partea engleza acu 5 ani . in principiu f importanta este limba, sa stiti cam ce sa raspundeti la intrebari de genu :ce ai facut in tara , meserie, sa descrii efectiv ce faceai. Pe vremea mea depuneai un fel de fisa postului si s-ar putea sa te intrebe ceva si de acolo. Pot sa mai fie intrebari de genul, aveti pe cineva in Canada , unde, va pot ajuta, ati cautat pe internet info despre joburi in Ca. , de ce vreti sa plecati, etc. Depinde f mult de ofiterul de emigrare.
ca raspuns la intrebarea de ce se vaita cei din Canada: pai cam acelasi lucru se intimpla si aici- si aici trebuie sa te zbati pt un post , pt o casa in rate etc. Singura diferenta e ca daca ai chiar minimul nu inseamna ca mori de foame. Daca vrei si poti mai mult totul se reduce cam la munca si mai multa munca dar pe linga alte lipsuri mai adaugi prieteni de o viata, familie, locuri cunoscute, comunicare in limba materna(de acolo nu par asa imp. dar de aici se schimba treaba) si lista poate continua.

Ira spune:

quote:
Originally posted by mamamariana

Ira, fetelor, s-a produs minunea!!! am primit si raspunsul...

Felicitari, Mariana, si sa-ti mearga dosarul cat mai repede

!

Zapada te asteaptaaaaaaaa !

Danutza Mamaruta spune:

quote:
Originally posted by liliput

Privind parerile celor de acolo, chiar si a celor ce se intorc, consider ca nu sunt o sursa tocmai potrivita pentru a lua o decizie de genul acesta, deoarece, cei ce s-au intors sunt invinsi si ca orice om este tentat sa dea vina pe tot ce-l inconjoara, numai el nu este vinovat, iar pe cei ce raman dar se plang nu pot crede ca este o realitate totala deoarece mai stau inca acolo.
liliput

Liliput, de ce crezi tu ca cei care s-au intors sunt niste invinsi? Am prieteni care s-au intors si daca un invins arata ca ei, abia astept sa fiu un "invins". Si aici pe forum sunt o gramada care s-au intors si zau ca nu mi se par deloc niste invinsi.

Si te-ai gindit vreodata ca cei care se pling dar nu se intorc nu mai au la ce? Stii cum e sa treci podul, pe marginea cealalta a baltii si apoi sa arunci podul in aer? Nu mai ai cale de intoarcere. Nu iti doresc sa vezi in sufletul acestor nefericiti, pentru ca daca ei nu vor sfirsi prin "a-si spala creierii" cum ar spune sotul meu, dar eu voi spune doar ca daca nu vor incepe sa isi induca in cap tot felui de idei optimiste despre viitorul lor in Canada, isi vor pune streangul de git. Liliput, sunt oameni pentru care tara aia se inchide, oameni care si-au vindut agoniseala de o viata ca sa vina aici, iar acum s-ar intoarce miine la ce au avut. Dar apartamentul ala de bloc din care abia asteptau sa fuga, dar care era al lor, platit, si din care nu ii dadea nimeni afara li se pare acum Fata Morgana.

Uite, eu ma voi intoarce. Si nu ma consider o invinsa si nici nu imi pare rau ca am emigrat, am senzatia ca am trecut acum intr-un alt nivel de perceptie si te asigur ca experienta emigrarii, daca nu te lasi imbolnavit de frustari, este masiva. Dar asta nu ma opreste sa vad ca locul meu nu e aici. Din fericire eu nu numai ca nu mi-am dinamitat podul catre ACASA dar in acesti 2 ani de Canada l-am consolidat cit am putut de mult.

Dar nu as putea sa spun nimanui: vino sau nu veni in Canada. Fiecare om are perceptiile lui si ceea ce mie mi se pare inspaimintator, poate tie ti s-ar parea extraordinar. Dar cum am spus-o la toate discutiile despre emigrare, nu dinamitati podul. Cred ca si faptul ca noi am reusit financiar atit de repede in Canada se datoreaza faptului ca am avut intotdeauna un confort spiritual (daca nu mai pot, miine ma urc pe avion, ca am la ce ma duce in Romania) care pe mine m-a motivat sa string din dinti si sa merg inainte.

Am fost suparata pe Canada si pe tot ceea ce ma inconjoara, pina cind am inteles ca de fapt Canada este o etapa din desavirsirea mea ca om, o proba care mi-a fost data si am inteles ca posed mijloacele sa trec aceasta proba. Astfel incit "scoala de corectie" (nu va enervati, iubitoarele Canadei, asa am perceput eu Canada in primele luni) s-a transformat in "centru de ucenicie si initiere". In trecut initierea se facea in temple, acum se face in...Canada

. Da Doamne ca macar "desavirsirea initierii" sa mi-o fac ACASA in Romania.

Cu drag,

Ira spune:

Si uite ca din nou nu ma pot abtine sa nu rad ,
mie mi se pare foarte normal sa te intorci
(am cunoscut cazuri, desi nu multe)
dar sa fii om
sa stii sa faci din aceasta intoarcere a ta o victorie,
si nu o intoarcere cu coada intre picioare,
nascuta din paradoxul unor idealuri financiare, drepturi sociale (si cetatenie, eventual) combinate cu tot feluri de idei ciudate si barfe specifice unei anumite categorii de oameni.

Nu mica mi-a fost mirarea saptamana trecuta cand, la o cafea cu o prietena de-a mea, mi-a fost dat sa aud ca exista aici in Mtl, o grupare de romani care pretind ca quebecoisii ne spala creerul prin substantele pe care le pun in mancare, aditivi, nitriti, nitrati, etc, intr-o combinatie diabolica, tocmai ca sa ne faca sa ne placa aici, in Canada. In momentul ala, natural, m-a pufnit rasul, insa peste cateva secunde rasul mi-a inghetat pe obraji, realizand, de fapt, cat de nebun la cap poate fi cineva ca sa emita o asemenea idee. Ce este mai ingrozitor, oameni buni, este ca nu o singura persoana are ideile astea haioase, ci mai multe. Si la modul foarte serios.

Conform acestei teorii, rationamentul valabil in situatia mea, ar fi ca mie mi-au trimis prin posta ingredientele, numai asa au reusit sa ma faca sa-mi placa din prima.

Declar solemn ca prefer sa mananc exclusiv nitrati si nitriti toata viata decat sa am de-a face cu asemenea zombi la viata mea (care, btw, oare ei ce-or manca de reusesc sa-si pastreze creerul murdar ???).

, Irina

Caroline spune:

Draga Danutza Mamarutza, eu itzi respect punctul de vedere, dar accentele astea "melodramatice" chiar ca ma fac sa zambesc. Eu sunt una dintre cele care m-am intors in Ro in 97, nu din Canada, ci din alta tzara in care mi-era bine si, pe vremea aia gandeam ca tine.
Am ajuns in Ro, am stat 2 ani si mi-am dat seama ca experientza strainatatzii nu numai ca te maturizeaza, dar itzi da si alta perspectiva asupra vietzii la care Romania, la intoarcere, arata ca intoarcere fiilor inapoi in satul de unde au plecat. E frumos, peisaj superb, amintiri... raiul pe pamant, dar foarte bun de retras la pensie. Eu tocmai in perspectiva acelei experientze castigate prin "straini", mi-am dat seama ca Romania nu este locul unde ai putea evolua, ci mai degraba stagna, asta in cazul cel mai optimist. Asa ca iata cum in 2000 ne pregateam sa venim incoace si nu ne pare rau decat ca am pierdut atat timp, hranindu-ne cu vise si sperantze desarte.
Un gand bun romanilor, oriunde s-ar afla,
Caro

Ca nu te-nalti de jos pana nu cazi
Cu fruntea-n pulberea amara,
Si de re-nvii in cantecul de azi,
E c-ai murit in plansetul de-aseara.
(Radu Gyr)

Danro spune:

Frumoase vorbele tale Danuta,te felicit ptr. sinceritatea de care dai dovada,mi-a placut faptul ca ``arati`` si dai dovada de maturitate in gandire,fata de alte persoane care gandesc unilateral,care mai sunt si rauvoitoare,iti doresc sa ai parte de multe reusite,pentru ca meriti cu adevarat!
Numai bine ptr. toti.

Danutza Mamaruta spune:

quote:
Originally posted by Caroline

Draga Danutza Mamarutza, eu itzi respect punctul de vedere, dar accentele astea "melodramatice" chiar ca ma fac sa zambesc. Eu sunt una dintre cele care m-am intors in Ro in 97, nu din Canada, ci din alta tzara in care mi-era bine si, pe vremea aia gandeam ca tine.
Am ajuns in Ro, am stat 2 ani si mi-am dat seama ca experientza strainatatzii nu numai ca te maturizeaza, dar itzi da si alta perspectiva asupra vietzii la care Romania, la intoarcere, arata ca intoarcere fiilor inapoi in satul de unde au plecat. E frumos, peisaj superb, amintiri... raiul pe pamant, dar foarte bun de retras la pensie. Eu tocmai in perspectiva acelei experientze castigate prin "straini", mi-am dat seama ca Romania nu este locul unde ai putea evolua, ci mai degraba stagna, asta in cazul cel mai optimist. Asa ca iata cum in 2000 ne pregateam sa venim incoace si nu ne pare rau decat ca am pierdut atat timp, hranindu-ne cu vise si sperantze desarte.
Un gand bun romanilor, oriunde s-ar afla,
Caro

Ca nu te-nalti de jos pana nu cazi
Cu fruntea-n pulberea amara,
Si de re-nvii in cantecul de azi,
E c-ai murit in plansetul de-aseara.
(Radu Gyr)

Draga mea, exact cum spuneam mai sus, perceptiile noastre asupra aceluiasi lucru sunt atit de diferite. Pentru tine Romania e un loc numai bun de retras la pensie (si chiar si atunci, de ce sa astept pensia ca sa ma bucur de viata?) in timp ce Romania mea e un loc care clocoteste de viata. Si nu imi spune ca sunt patetica, pentru ca am numai doi ani de Canada, deci stiu ce e ACOLO, dar stiu si ce am gasit aici.

Si, apropos eu mi-am propus sa ies la pensie la 40 de ani(inclusiv pensia privata ce mi-am facut-o in R. are scadenta cind voi implini 40), nu la 65-70 la cit probabil se ajunge la pensie in Canada.

Si vezi ca inclusiv ceea ce tie ti se pare "evolutie" pentru mine poate este stagnare, pentru ca este evident ca noi doua cel putin avem o scara de valori foarte diferita.

Iar daca eu eram in locul tau si nu mai puteam sa ma readaptez in Romania la intoarcerea din prima emigrare, o postare "melodramatica" ca cea de adineaori m-ar fi intristat, nici intr-un caz nu m-ar fi facut sa zimbesc.

Noapte buna draga Caro si uite-te adinc la tine in suflet si intreaba-te ce te-a facut pe tine sa imi dai replica asta seara!

Danutza Mamaruta spune:

quote:
Originally posted by Danro

Frumoase vorbele tale Danuta,te felicit ptr. sinceritatea de care dai dovada,mi-a placut faptul ca ``arati`` si dai dovada de maturitate in gandire,fata de alte persoane care gandesc unilateral,care mai sunt si rauvoitoare,iti doresc sa ai parte de multe reusite,pentru ca meriti cu adevarat!
Numai bine ptr. toti.

Multumesc Danro si numai bine iti doresc si eu.

Vezi, exact ce spuneam despre perceptie, tu ma percepi intr-un fel, in timp ce alta lume....

Dar noi sa fim sanatosi si sa vina odata primavara!!!

Danro spune:

Poate ca avem aceeasi perceptie fiindca suntem din aceeasi ``breasla``.Nu inteleg de unde atata rautate la unii,dar asta e,nu poate fi numai miere...
Ar fi multe de spus,daca ar fi si timp,ar fi bine,sau mai bine zis ,la ce ar folosi...,nu?
Sa auzim numai de bine!

dyana spune:

quote:
Originally posted by Danutza Mamaruta

quote:
Originally posted by liliput

Privind parerile celor de acolo, chiar si a celor ce se intorc, consider ca nu sunt o sursa tocmai potrivita pentru a lua o decizie de genul acesta, deoarece, cei ce s-au intors sunt invinsi si ca orice om este tentat sa dea vina pe tot ce-l inconjoara, numai el nu este vinovat, iar pe cei ce raman dar se plang nu pot crede ca este o realitate totala deoarece mai stau inca acolo.
liliput

Liliput, de ce crezi tu ca cei care s-au intors sunt niste invinsi? Am prieteni care s-au intors si daca un invins arata ca ei, abia astept sa fiu un "invins". Si aici pe forum sunt o gramada care s-au intors si zau ca nu mi se par deloc niste invinsi.

Si te-ai gindit vreodata ca cei care se pling dar nu se intorc nu mai au la ce? Stii cum e sa treci podul, pe marginea cealalta a baltii si apoi sa arunci podul in aer? Nu mai ai cale de intoarcere. Nu iti doresc sa vezi in sufletul acestor nefericiti, pentru ca daca ei nu vor sfirsi prin "a-si spala creierii" cum ar spune sotul meu, dar eu voi spune doar ca daca nu vor incepe sa isi induca in cap tot felui de idei optimiste despre viitorul lor in Canada, isi vor pune streangul de git. Liliput, sunt oameni pentru care tara aia se inchide, oameni care si-au vindut agoniseala de o viata ca sa vina aici, iar acum s-ar intoarce miine la ce au avut. Dar apartamentul ala de bloc din care abia asteptau sa fuga, dar care era al lor, platit, si din care nu ii dadea nimeni afara li se pare acum Fata Morgana.

Uite, eu ma voi intoarce. Si nu ma consider o invinsa si nici nu imi pare rau ca am emigrat, am senzatia ca am trecut acum intr-un alt nivel de perceptie si te asigur ca experienta emigrarii, daca nu te lasi imbolnavit de frustari, este masiva. Dar asta nu ma opreste sa vad ca locul meu nu e aici. Din fericire eu nu numai ca nu mi-am dinamitat podul catre ACASA dar in acesti 2 ani de Canada l-am consolidat cit am putut de mult.

Dar nu as putea sa spun nimanui: vino sau nu veni in Canada. Fiecare om are perceptiile lui si ceea ce mie mi se pare inspaimintator, poate tie ti s-ar parea extraordinar. Dar cum am spus-o la toate discutiile despre emigrare, nu dinamitati podul. Cred ca si faptul ca noi am reusit financiar atit de repede in Canada se datoreaza faptului ca am avut intotdeauna un confort spiritual (daca nu mai pot, miine ma urc pe avion, ca am la ce ma duce in Romania) care pe mine m-a motivat sa string din dinti si sa merg inainte.

Am fost suparata pe Canada si pe tot ceea ce ma inconjoara, pina cind am inteles ca de fapt Canada este o etapa din desavirsirea mea ca om, o proba care mi-a fost data si am inteles ca posed mijloacele sa trec aceasta proba. Astfel incit "scoala de corectie" (nu va enervati, iubitoarele Canadei, asa am perceput eu Canada in primele luni) s-a transformat in "centru de ucenicie si initiere". In trecut initierea se facea in temple, acum se face in...Canada. Da Doamne ca macar "desavirsirea initierii" sa mi-o fac ACASA in Romania.

Cu drag,

Danutza,
mama lu'Alexutza