depresie

Catalina spune:

Mai Melina, sa stii ca tu ai dreptate draga mea. Si mie imi facea bine cand mai reuseam sa trec peste gandul ala obsesiv ca nu am dreptul sa fac nimica pentru mine pentru ca cutare si cutare trece printr-un necaz si cum adica eu sa ma distrez sau alte alea ca o nesimtita.
Uite de exemplu de mult imi doresc sa ma vopsesc - nu cine stie ce chestie drastica, doar asa "Pentru ca merit" - vorba lu' nenea L'Oreal.
Vreau sa va spun ca nu stiu cum va simtiti voi dar eu, in starea in care ma aflu acuma (ca si in alte dati)- nici nu ma mai imbrac elegant la serviciu (adica am apelat non stop la varianta pantaloni negri de stofa si nu stiu ce in sus ...) nu ma mai fardez, sotul meu zice ca arat ca o pustoaica de 18 ani. Ma rog, tot e bine ca nu zice ca arat ca o baba ... . Asta asa, multumesc lui Doamne, Doamne ca m-a facut sa arat asa mai copila ... .
Dar poate ca ar trebui sa fac mai mult efort si sa schimb ceva pe ici pe colo,prin punctele esentiale.


Catalina

madalina horsa spune:

Mai Cata,
pai tu nu sti ca exact atunci cand esti..down, trebuie sa te imbraci mai frumos/cochet????
Stii cum iti creste moralul? A-u-to-mat!
Ia scoal-te tu in fiece dimineata mai devreme cu 15 minute, stramba-te in oglinda sa razi un pic, fa un dus revigorant si alege ceva sexos de imbracat..daca vrei si machiaza-te un pic si...gata.
Hai sa ne trimiti poze!

Mada

Catalina spune:

Buna idee mai Mada, ia sa ma vezi!

Catalina

adela2 spune:

quote:

---

Originally posted by karmen

NU VA JUCATI CU ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR!
Ca orice medicament, nici antidepresivele nu trebuie luate in necunostinta de cauza (pe un diagnostic prezumtiv pus la intamplare sau dupa parerea unor nespecialisti sau fara sa se cunoasca efectele acelui medicament).
Si repet: medicamentele le prescriu medicii nu psihologii.

Carmen Ghilescu

---

Iarta-ma Carmen ca insist dar eu acum nu suntin tara pentru un timp si nu pot cumpara un medicamt de acest gen pentru a citi prospectul (aici nu prea se dau mesicamente fara reteta),. Nu inteleg DE CE nu pot lua un Prozac de exemplu? Medicamentele astea dau dependenta-adica trebuie luate la nesfarsit-,dau dureri de cap sau fac altceva rau?
Eu imi dau perfect seama cand cad intr-o stare proasta si cred ca daca as putea sa o contracarez la timp ar fi mai bine pentru mine.
Deci da, cred ca sunt depresiva deci medicamentele isi au rostul.

Ideea de a merge la un medic pentru aceasta probleme nu-mi place deloc si oricum in mod sigur nu as avea incredere in ceea ce ar zice, deoarece cred ca eu ma cunosc cel mai bine.

Nu -mi pot pierde o groaza de timp pe la "sedinte de psihoterapie" deoarece am un program destul de incarcat si am si un bebe.Si in definitiv nici nu sunt dornica sa spun nimanui toate problemele mele.

Multumesc .

pagurschimag spune:

Buna la toata lumea,
Ca de obicei am intrat si azi pe forum ca sa mai citesc cate ceva, stiti si voi ca la un moment dat simti nevoia sa mai tragi cu ochiul ce se mai intampla pe forumul de la desprecopii.
Am dat si peste subiectul vostru "depresia" si spre surprinderea mea am constatat ca nu sunt singura persoana (mai tanara) care sufera de depresie...ma gandeam ca in special persoanele mai in varsta(dupa pensie) au parte de asa ceva...
Si eu sunt foarte nervoasa, nu-mi intra nimeni in voie, tip din orice, ma simt urata si proasta(si sotul imi spune tot timpul ca nu am motive de ingrijorare) nu ma mai imbrac asa elegant cum o faceam inainte sa nasc ( am baietel de 1 an)....si lista continua. Mi-e o frica ingrozitoare de moarte si am momente in care intru chiar in panica. Nu mai spun ca la capitolul momente tandre alaturi de sot nu am mai lucrat de mult. Pur si simplu nu am nici un chef de nimic.
Simt nevoia sa plang ca sa ma pot descarca dar nici atat nu pot face...Nu m-am gandit vreodata sa iau medicamente m-am gandit ca totul va trece de la sine si voi reveni incet incet la normal. Dar, asa cum vad ca se intampla la unii ditre voi, ma afund in aceasta stare de tristete si de frica si de insatisfactie...si lista ar mai putea continua.
Am citit parerile voastre si voi incerca sa pun si eu in aplicare planurile de ridicare a moralului. Problema este ca eu intotdeauna am avut o parere proasta despre mine desi la locul de munca sunt apreciata de toata lumea....
Ma rog, nu cred ca are rost sa va plictisesc si eu acum cu problemele mele dar sincera sa fiu imi face bine sa mai spun si altcuiva ceea ce am pe suflet, parca ma mai linistesc putin si poate cine stie, gasim o cale de iesire impreuna.

Magda
http://community.webshots.com/user/pagurschi

adela2 spune:

Nici eu nu m-am gandit initial sa iau medicamente. Am crezut tot timpul ca este o problema de gandire sau o stare care va trece dar am citit ca poate fi o stare patologica a organismului (un anumit nivel al serotoninei daca tin bine minte-dar nu sunt sigura de termen) deci toata lupta mea de a scapa de aceste stari poate fi inutila daca nu se reface acest nivel.

De aceea as fi vrut sa incerc sa rezolv medicamentos dar nu stiu exact care dintre medicamente este indicat si se pare ca nici de la psihologii de pe aici nu pot afla care pot fi efectele adverse.

Daca este o problema patologica nu se rezolva singura presupun.

gio spune:

Am citit subiectul initial pt ca ma regaseam in multe mesaje, ca la un moment dat ma cuprinde si pe mine depresia, dar am avut si momente super ca sa stiu ca se rezolva, trebuie doar un imbold si va fi ok.
Altul e motivul pt care totusi am postat.
Adela, am vazut un reportaj pe Discovery vizavi de efectul medicamentelor de care vorbeai..ideea era ca luate in timp, au exact efectul opus. Daca renunti la ele, depresia revine, cu forte noi... Interesant era pusa problema, o discutie intreaga pe baza faptului ca ar putea provoca dependenta, si de aici un intreg cerc vicios. Acum, daca tu esti ferm convinsa ca ai o problema (dar sa stii ca numai un specialist poate pune un diagnostic), si ca doar asa se poate rezolva, atunci e posibil sa nu te ajute decat pastilutele. Dar gandeste-te ca daca nu mai iei Prozac-ul revine si depresia, si cine stie, poate fi mai rau...Daca nu te duci cu sufletul deschis nici la psiholog nu are rost sa mergi. Ideea e ca raspunsul e la tine, indiferent ce te vei decide sa faci, plus ca fetele au spus o gramada de lucruri interesante despre cum sa treci peste o depresie, si eu una de-abia astept sa pun si ceva-ceva in practica.
pupici,
Gio si Taisia

adela2 spune:

Gio, multumesc pentru raspuns. Asta voiam sa stiu:daca revine cand nu mai iau si daca dau dependenta. Daca tu ai vazut reportajul si la ambele intrebari raspunsul este da atunci bineinteles ca o sa incerc altfel, adica fara pastile.
O sa incerc cu homeopatia desi sincera sa fiu sunt cam neincrezatoare. Sau poate timpul va schimba ceva.
Oricum uneori sunt foarte melancolica si viata asta mi se pare prea solicitanta.

Sanatate tuturor

dyana spune:

quote:

---

Originally posted by anangel_lexi

quote:

---

Originally posted by dyana

Buna,

Eu am avut chiar si atacuri de panica in ultima perioada. Depresie de vreo 3 ani, cred si sper ca e pe duca acuma.
Pot sa-ti spun ca as avea multe sa te sfatuiesc, cu placere.
Am si gasit un psiholog, o doamna extraordinara.
De 2 saptamani iau ce mi-a recomandat ea, PASSIFLORA , 2 capsule seara, si cate o capsula ziua, cand te simti incordata si ca pierzi controlul, simti ca tristetea te ia la modul foarte serios. Si dimineata 2 capsule de CATINA. Ambele produse le iei de la orice plafar. Totul e natural.
Am probleme cu somnul tot de 3 ani, probleme de viata, care acum s-au rezolvat, dar efectul a rams. Si Passiflora ajuta enorm.
Sanatate !
Diana

---

Poti te rog sa-mi dai si mie o adresa de contact a respectivei doctorite (daca e din Bucuresti, ca altfel tot degeaba, n-ajungem la ea:))? Multumesc mult!
Alexandra

Sometimes I still lose my mind/ when life is cruel and unkind/ but it's when I suffer that I learn/in a repenting heart love will burn/oh I'm/ thanking blessed Mary for light divine

---

Scuza-ma, de-abia acuma am citit postarea ta. Iti scriu pe privat numele d-nei psiholog. Cred ca are 35 de ani, si e deosebita, nu am crezut ca cineva ma va ajuta sa scap de aceste stari. Si multe sfaturi extraordinare. Plus aceste produse naturale de la plafar.
As mai aduga ca ceaiul de hamei, desi e foarte amar, cam gretos, aduce somnul, sau ceai de tei cu miere.
Pe curand,
Diana

danac spune:

As avea si eu o intrebare concreta pentru Karmen dar si pentru voi celelalte care ati putea sti cate ceva din experienta proprie sau a altora.
Azi m-am suparat pe sotul meu ca nu s-a grabit mai mult(dupa ce i-am zis de vreo 4 ori sa se scoale si sa se imbrace) ca sa nu ajung iara in ultima clipa la un autobus care pleaca in Romania si sa ma cert cu personalul de acolo ca vin tarziu,ma rog ideea e ca nu imi place sa fiu mereu pe ultima suta de metri si sa alerg ca nebuna ca sa prind sau sa reusesc sa fac ceva desi timp ar fi fost..
Asta a fost de dimineata ,dupa amiaza fetita mea a facut febra peste 40 si eu mi-am dat seama ca maine trebuie neaparat sa fiu la servici(pe langa ca au fost niste probleme in ultimul timp si astazi fiind zi libera s-au facut niste liste cu cei care TREBUIE sa vina la servici dupa vacanta de 3 zile in care s-a acumulat de lucru,lista pe care sant si eu)Am mai lipsit deja 2 zile luna asta si avand in vedere ca sefu e cam nemultumit in ultima vreme asta ar mai lipsi sa nu vin..ma rog ideea e ca am realizat ca nu am unde lasa copilul(sotul a lipsit si el o zi luna asta iar la gradinita cu febra nu o pot duce),ca numai ajut dar daca am nevoie de ajutor nu am de la cine primi.Ca sant cam singurica am mai realizat(desi nu e prima data cand mi se intampla,rudele noastre sant toate in tara.)Ca atare m-a bufnit un suvoi de lacrimi in timp ce eram in public(la un targ unde mica vroia sa se dea in tiribombe cu febra cu tot si cu frisoane)
Si asta de vreo 2-3 ori desi nu imi doream dar nu ma puteam stapani pur si simplu...se uitau niste babe la mine ca la telenovele
Se cheama asta Depresie?Daca nu te poti controla desi ai vrea sant cumva stari depresive sau e pur si simplu NORMAL?As vrea sa fie asa..
dar am mari indoieli...
Si inca ceva daca cineva isi face probleme ca ar fi depresiv inseamna ca asa si e sau se teme doar ca ar fi sau ca ar putea deveni(vezi mosteniri de familie si persoane care iti repeta ca ai fi o persoana depresiva)Sper sa ma fi exprimat coerent ca ma cam doare capul la ora asta...
Multumesc anticipat pentru lecturari si eventual pentru raspunsuri!