depresie
Raspunsuri - Pagina 3
Catalina spune:
Dragele mele si in special draga noastra specialista de serviciu,
Indraznesc si eu sa deranjez cu problemele mele, similare oarecum cu cele ale unor fete ce au postat aici.
Starile depresive, panica si anxietatea ... prietenii mei de demult, nu ma parasesc nici acum doar ca acum sincer nu prea mai stiu cum sa ma descurc.
Totul incepe din familie, o familie cu trei frati (patati)nascuti dupa mine si un tata care, desi un om extraordinar, avea o vorba "Tata, sa pui mereu raul in fata!" Adica asa, ca sa fiu pregatita ... . E, nu o sa credeti ce bine mi s-a lipit de creier chestia asta ... atat de bine incat in momentul in care mama saraca mai incerca sa imi arate o zi cu soare ca pe un motiv de bucurie nu puteam decat sa rad ironic.
Viata acasa la parinti a fost presarata cu diverse "surprize, surprize" din partea fratilor mei mai mici: fugi de acasa, cautari prin diverse locuri nu prea prietenoase, politie, vecini suparati etc.
Acum aproape 6 ani m-am casatorit dar nu s-a terminat nimic aici. Traiesc de atunci cu un picior in casnicie si cu unul in familia parintilor. Problemele s-au amplificat in ceea ce ii priveste pe frati, detaliile nu isi au rostul aici - cine a mai citit mesajele mele pe forum poate mai stie ... .
In orice caz, acum am ajuns intr-un moment in care am impresia ca nimic nu se rezolva daca eu nu ma implic 100%, nu dorm (adica adorm si ma trezesc poate la fiecare ora, un somn foarte, foarte agitat), nu imi este foame, mananc doar asa ... ca trebuie atunci cand am companie, nu am nici un chef de absolut nimic, sa ma plimb, sa rad, sa petrec, sa lucrez, sa fiu cu sotul meu - am aceasta idee complet cretina ca daca ma voi relaxa macar un moment, vazandu-mi de viata mea si bagandu-mi ambele picioare in toate celelalte, din aceasta cauza ceva super rau se va intampla. Iar gandurile ... gandurile sunt pur si simplu ingrozitoare - toate rautatile mi le imaginez ca se vor intampla, sun acasa la parinti de multe, multe ori pe zi sa intreb daca totul e ok, deja sunt recunoscuta ca nebuna familiei ...si probabil in scurt timp voi fi nebuna divortata a familiei. Nici nu il pot condamna pe sotul meu, un om deosebit care ma suporta si ma iubeste, dar care, ca orice om, are limite.
Ideea ciudata este ca, dupa cum vedeti, eu constat ca aceste probleme exista, ca ele sunt probleme mari, dar nu stiu cu ce strategii le pot contracara.
Va scriu intr-o mare disperare ... sincer, nu stiu cum sa fac fata acestei situatii, ce pot face, cum sa fac ... Stiu, simt ca nu voi mai rezista mult asa si cu toate astea nu pot iesi din starea asta.
Am incercat sa apelez la psihoterapie dar era atat de scumpa incat nu mi-am permis decat cateva sedinte care nu prea au facut mare lucru.
Ma gandesc ca voi poate aveti ceva sfaturi.
Karmen, ce zici, pilulele alea naturiste de care se vorbea pe la inceputul subiectului m-or putea ajuta ?
Orice sfat este mai mult decat binevenit. Va multumesc
Catalina
karmen spune:
Catalina,
intradevar treci prin probleme dificile, atat in familia ta cat si in viata personala. Este un moment mai greu dar care il vei depasi. E timpul sa faci o lista de prioritati. Ce este cu adevarat important pentru tine? Din aceste lucruri selecteaza pe cele care crezi ca le poti rezolva astfel incat sa nu te epuizezi, sa te neglijezi pe tine ca persoana. Poate ca vei alege sa pui printre lucrurile importante sotul tau, dorinta de a avea un copil. Centreaza-te pe aceste lucruri. E foarte usor sa se destrame un cuplu dar e atat de greu sa repari apoi greseala facuta...
Incearca sa-ti constietizezi limitele si sa nu te fortezi implicandu-te 100% in rezolvarea tuturor problemelor. Nu stiu daca e posibil sa tragi asa de tine. De aceea obosesti usor, nu ai chef de nimic, etc. Incerca sa iei un supliment de vitamine in plus si mai ales invata din nou sa razi, sa te bucuri de viata. Atunci cand te gandesti la ce este mai rau, incearca sa rationalizezi ideile respective: "E asa probabil sa se intample acel lucru rau?" si mai ales "Hai sa spunem ca se intampla acel lucru. E oare sfarsitul lumii, nu se mai poate repara nimic, e chiar asa dezastruos?".
Carmen Ghilescu
Catalina spune:
Draga Karmen, nici nu stii ce mult ma bucur ca mi-ai raspuns. Iti multumesc din suflet!
Da, intr-adevar, in fruntea listei mele de prioritati ar trebui sa se afle sotul meu, si incercarile noastre (multe) de a avea copii. M-am ingropat asa de tare in problemele familiei parintilor mei si ale fratilor incat a devenit un drog. Am impresia ca nu pot daca nu ma implic - ca daca se intampla ceva rau iar eu nu am facut nimic mi se pare ca este vina mea. Psihoterapeutul la care am fost imi spunea ca nu pot avea copii pentru ca eu deja am prea multi: toti fratii mei, bunicile, parintii etc. Probabil ca are dreptate ... .
Uneori ma gandesc ca poate fiecare pana la sfarsit isi va trai viata linistit, sotul meu probabil se va satura si ma va lasa in familia dupa care am suspinat toata viata (deja imi spune ca daca nu vreau sa ma mut inapoi - mai in gluma, mai in serios, dar stii tu, unde nu e foc, nu e fum) iar eu, dupa ce ii voi vedea pe toti aranjati, intr-un fel sau altul, nu voi mai avea ce alege din viata mea.
Nu imi place sa imi plang de mila. Daca ai stii ce as dori sa ma pot bucura de o zi cu soare, de faptul ca sunt sanatoasa, ca am o casa frumoasa, un serviciu bun, bunastare si un sot extraordinar. De ce oare nu imi e de ajuns ? Asa sunt de suparata pe mine !!!
Simt ca imi trebuie niste strategii pe care poate nu le cunosc sau poate ... nu stiu, chiar sunt o fiinta nerecunoscatoare si careia ii place sa se jeleasca in loc sa actioneze. Cel mai tare imi e frica de Dumnezeu: saracutul mi-a dat atatea (multi ar omori pentru ce am eu ...) iar eu ce fac, intru in panica la primul necaz gandind ca ma va lasa balta, cand de fapt El niciodata nu m-a lasat.
Ce paradox mai mare decat faptul ca eu stiu toate astea, stiu ce ar TREBUI sa fac, care imi sunt prioritatile, unde gresesc si totusi ma port asa cum ma port ... Stii ce e aia sa simti ca vrei o pauza de la viata ? Stiu ca nu e posibil asa ceva dar asta simt ...
Problema mea mai este si faptul ca nu am nici o prietena cu care sa pot vorbi atat de deschis ... numai pe voi va am la capitolul asta.
Obisnuiam sa vorbesc cu sotul dar deja pe el nu il mai pot incarca, simt ca nu mai am mult si toate or sa imi explodeze in fata.
Hai ca nu imi mai pot opri degetele ... Va rog sa ma iertati ca aberez atata ... Doamne, ce nevoie am sa vorbesc ...
Toate cele bune va doresc, sa fiti mereu vesele .. niciodata triste, indiferent de ploaia care poate e in jurul vostru.
Va pup,
Catalina
Doina spune:
Draga Catalina, uite o metoda care poate fi eficienta: pe o foaie alba desenezi 3 coloane; in prima scrii ce te derajeaza/doare; in a 2-a scrii soluia si in a 3-a ce anume poti face TU ca sa reolvi problema respectiva. De ex. spui ca suferi din cauza fratilor tai... scrie in prima coloana problema unuia din fratii tai, sa zicem ca isi doreste un BMW... in coloana 1 scrii ca X doreste o noua masina; in coloana 2 - solutia- un BMW model nu-stiu-care; in coloana 3 ce poti face tu in acest caz? sa-i cumperi o masina. Daca poti e bine si toata lumea e fericita si problema a disparut, dar daca TU NU POTI FACE NIMIC, scoate-ti aceasta problema din cap, inceteaza sa suferi pt motive care nu te privesc, incearca si impune-ti sa nu te consumi pentru cauze pierdute care nu-ti apartin. Fa-ti un tabel cu 10 puncte,la fiecare problema scrie solutia si la sfirsit ceea ce poti face tu.
Incearca sa scrii mereu de cite ori te deranjeaza ceva, dar fii cit mai concisa si sincera cu tine, expune-ti problemele pe hirtie cit mai clar si in cuvinte putine, seci, dezgoleste-ti problemele de incarcatura lor emotionala, judeca la rece, ca si cum ai rezolva probleme de matematica. E bine sa-ti alegi un moment cind poti fi singura, in liniste si calm.
Incearca sa te relaxezi, fa meditatii, chiar si faptul de a sta in liniste, cu mintea golita de ginduri, urmareste-ti respiratia, sau priveste flacara unei luminari, sau pur si simplu stai cu ochii inchisi, intinsa pe pat, golita de ginduri si.... nimic.... cita vreme mintea ta e agitata, cam greu ai sa reusesti sa gasesti solutii problemelor tale.... ia-ti un moment de liniste si calm, un moment de repaos, apoi incearca sa asterni pe hirtie problemele, rezolvarea lor si ceea ce TU poti face si... s-ar putea sa ai surprize! in primul rind ai sa descoperi ca nu esti vinovata de ce se intimpla in jurul tau, dar... poti decide ce curs va lua viata ta.
Vitaminele joaca un rol important, dupa o cura de vitamine, sigur te vei simti mai in forma.
mult succes
pupici
Doina&Carlita-iubita
Ina Stan spune:
Dragelor,incercati sa cititi ce au scris fetele la topicul asta
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34081
si poate ca o sa gasiti si voi ceva care merita spus acolo. Inceputul e mai greu, dar treptat, sper sa va fie tot mai usor sa gasiti motive de bucurie. Exersati pe o foaie, asa cum a spus si Doina, azi-un lucru, maine-inca unul, si poate asa "exercitiile de fericire" vor fi din ce in ce mai usor de gasit.
Sunt cu tot sufletul langa voi!
Catalina spune:
Draga Doina, iti multumesc, chiar pare un inceput. Am descoperit ca daca suntem pusi in fata unei situatii, negru pe alb, putem mult mai bine sa o rezolvam daca o judecam "la rece". De asemenea sunt din ce in ce mai convinsa sa incerc si o cura cu vitamine, probabil ceva cu Calciu si Magneziu (sau poate Catina ... nu stiu ce e mai bine).
Multumesc mult si fetelor ce mi-au scris mesaje private. Este o binecuvantare sa simti ca unora le pasa.
Catalina
matza spune:
Eu am crezut ca numai eu ma "lupt cu probleme legate de depresie"....insa vad ca suntem cam multe .....si asta nu ma incanta, pe scurt - de cand am divortat, m-am recasatorit , am pierdut o sarcina ,..si multe evenimente mai putin placute in viata mea , m-au facut sa fiu o fire foarte dificila, sa nu imi convina nimic , sa nu imi mai placa nimic ,..poate prea pretentioasa sau acum suflu si in iaurt !!!! Voi aveti astfel de stari ?
Cel mai bun centru/sanatoriu la noi in tara este la Predeal, sunt doctori competenti acolo plus ca ajuta foarte mult natura si locul in care este amplasat sanatoriul.
Catalina spune:
Dupa parerea mea ideea ca depresia este o fitza sau o problema inventata de oameni care vor sa se dea victime este expresia unei tari total necivilizate. In Romania cei mai multi oameni asa considera dar dupa cum vedeti si aici, este chiar o problema si cred ca ar trebui mai mult efort investit pentru a ajuta persoanele aflate in situatia asta.
Ce se intampla acolo la Predeal ? Chiar sunt specializati ?
Catalina
melina34 spune:
a propos de Passiflora, am luat si eu intr-o perioada ff agitata a vietii mele;nu m-a linistit cine stie ce, sint si eu de felul meu zbuciumata si am probleme comune cu ale voastre; cind am crize de depresie si pot sa pling singura, cu perna in brate, sa nu ma vada nimeni, ii dau drumul si ma simt bine dupa, ma linistesc sufleteste alteori iau antistress(tot de la plafar)dar cel mai bine ma simt de un timp incoace de cind am descoperit cita dreptate are un prieten de-al meu care spune ,,change, change!''
habar n-am avut cita dreptate are si ca sa ma conving am inceput sa fac diverse schimbari in viata mea;am inceput cu look-ul, caci nu-mi mai placea ceea ce vedem in oglinda asa ca ...m-am tuns scurt, dupa zeci de ani de par lung;dupa care au urmat hainele,indraznesc sa ma imbrac exact asa cum imi doresc chiar daca ii deranjez pe altii, am continuat cu obiceiurile,adica am renuntat la unele(sa zicem smotruiala prin casa, zilnic daca se poate..hmm, acum o fac doar o data pe saptamina pt ca trebuie)dar am descoperit altele, ies din casa cit pot de des cu prieteni sau fosti colegi, nu conteaza unde atita timp cit face bine la psihic, si face credeti-ma!!
rupeti monotonia, spargeti tiparele, rasfatati-va si respectati-va, iubiti-va voi insiva caci altfel cui ii pasa?
M.
madalina horsa spune:
Bravo Melina, subscriu, cam astea au fost si metodele mele, trebuie sa incepi sa schimbi chiar si postura, sa umbli cu umerii drepti si..daca ai cu ce inainte, sa zambesti chiar fara motiv ( dragul creieras stie sa te duca in starea de zambet daca zambesti, nu doar sa te faca sa zambesti daca esti intr-o stare buna).
Eu m-am apucat si de invatat spaniola, de facut haine la papusi ( pentru fi-mea mai, ce credeati!), de decorat casa cu "cocofretze" , etc.
Orice e nou e bun...nu interpretati acuma! Numai sa te ti de ele.
OOpsss..am treaba, mai scriu altadata!
Mada