depresie
Raspunsuri - Pagina 5
adela2 spune:
quote:
Originally posted by danac
Si inca ceva daca cineva isi face probleme ca ar fi depresiv inseamna ca asa si e sau se teme doar ca ar fi sau ca ar putea deveni(vezi mosteniri de familie si persoane care iti repeta ca ai fi o persoana depresiva)Sper sa ma fi exprimat coerent ca ma cam doare capul la ora asta...
Multumesc anticipat pentru lecturari si eventual pentru raspunsuri!
Karmen, daca poti sa-i raspunzi si eu te rog sa o faci deoarece si eu am antecedente in familie(o verisoara si o matusa care au facut niste forme destul de avansate de boli de genul asta-una a avut schizofrenie-) si mi-e cam frica.
Multumesc si eu
adela2 spune:
Ce sa intelegem din absenta raspunsurilor? Ca s-au razgandit psihologii de pe site care initial au scris ca vor incerca sa raspunda?Macar sa se spuna : "nu vrem sa va raspundem la chestia asta" daca nu , eu cred ca un moderator poate sterge subiectul, oricum este inutil.
danna2002 spune:
quote:
Originally posted by adela2
Ce sa intelegem din absenta raspunsurilor? Ca s-au razgandit psihologii de pe site care initial au scris ca vor incerca sa raspunda?Macar sa se spuna : "nu vrem sa va raspundem la chestia asta" daca nu , eu cred ca un moderator poate sterge subiectul, oricum este inutil.
Karmen stiu ca nu are cum sa intre pe site...si moderatorii inchid subiectele care nu mai suscita interes.
danna2002
dyana spune:
Pai daca toate sunt super fericite tot timpul si doar cateva au depresii...
Ce sa facem? Asta e!
ariadne spune:
danac, draguta de tine, eu personal nu cred ca este depresie ci o refulare, zic ca este normal sa ne buseasca plansul pe strada sau mai stiu eu unde cand avem motive.
eu una am trecut de faza aceasta, din pacate situatia a fost cu totul alta, dupa crizele mele de dat la boboci au aparut situatii si mai crude, asa ca am realizat ca nu rezolv nimic plangandu-mi de mila si asteptand ajutor de sus.
nu este absolut deloc usor sa te lupti cu tine, dar trebuie, fie ca vrem sau nu!noi am ales drumul acesta, deci noi trebuie sa gasim rezolvarea sa mergem mai departe.
uite eu mi-am propus ca din aceasta toamna sa incep sa lucrez, nu am reusit, aceleasi motive, celine este din august periodic bolnava( daca nu este bronsita, se gaseste altceva), nimeni nu ar accepta sa merg la servici 2 zile pe saptamana, asa ca poc, am mai luat una peste nasuc, insa zau ca nu renunt sa cred ca va intra totul in normal intr-o buna zi.
cand, numai bunul Dumnezeu stie!
incearca sa te bucuri de ce ai, sanatatea in primul rand si tot ce ai mai realizat intre timp, uite job-ul, bucurate-te de el, asa cum este si daca nu va mai fi vei gasi altul, ai deja un precedent.
hei, capul sus draga mea, zau ca nu este nimic atat de luat in tragic.
Tanaion spune:
Danac, desi nu sunt nici pe departe psiholog, pot sa spun ca am citit ca e foarte bine sa poti sa plangi, sa te descarci. Altfel, daca te stapanesti cand iti vine sa plangi e tare rau pentru ca acumulezi in tine toata tensiunea si raul. Pe de alta parte, tot de prin carti, ca depresia se mosteneste si ca in general la a treia generatie e mai intensa.
Pe mine, sa nu radeti, de foarte multe ori serviciul ma ajuta sa scap de gandurile negre. Sunt asa de concentrata sa termin ceea ce am de facut incat chiar nu mai am cand sa ma gandesc la suparari. Pur si simplu imi ocup mintea. Trebuie sa faci ceva care sa necesite multa concentrare. De multe ori nici cititul care de altfel imi place tare mult, nu reuseste sa ma desprinda de gandurile mele.
Deci serviciul poate fi un antidepresiv bun.
Si de fapt cu asta trebuia sa incep, credinta in Dumnezeu, gandul ca "faca-se voia lui" ma linisteste si ma impaca.
Tana
kjmami spune:
de 2 zile am si eu o depresie oribila, am tot timpul lacrimi in oki, la serv fac totul mecanic..si nu imi vine sa cred in final cum am reusit...in timp ce imi fac treaba..ma gandesc numai la prostii....
depresia mea se datoreaza..grijilor, suferintelor in dragoste cu noile relatii pe care mi le fac( sunt o mamica divortata)ma rog sunt prea multe...
acum...o buna prietena mi=a dat un sfat...mi-a zis sa pun muzica antrenanta , eu am ales melodii a le lui michael jackson (desi nu sunt fan) si sa ma apuc de gimnastica. am zis ok..de ce sa nu o fac si pe asta \(si asha sunt grasa) si m-am pus pe treaba..
primele melodii am facut un fel de incalzire cum am vazur io odata la o ora de aerobic...si la un moment dat imi tremurau picioarele de oboseala asha ca am inceput sa dansez...e mai putin obositor...
acum play listul a ajuns la a 12 piesa si deja ma simt sfarsita fizic...si mult mai bine psihic...poti sa o incerci si pe asta
acu..sunt curioasa cat ma tine ...
numai bine
incredere spune:
pt dana,
acum 2 luni am facut o depresie si in prima saptamana m-am confruntat cu starile mentionate de tine. am reusit sa schimb momentele de anxietate extrema si frica, efectiv simteam un usor tremur interior si de multe ori m-am trezit noaptea din cauza fricii, surveneau mai ales inainte de mom culcarii, inregistrandu-mi niste povestioare, am sa le pun pe forum, sper sa poata ajuta si pe altii. sunt de fapt sugestii pozitive, sub forma unor mici povestioare care tin 10-15 minute, sunt adaptate, pt dezv increderii, pt indepartarea fricilor, pt cresterea concentrarii etc. care ascultate de ex in casti seara inainte de culcare actioneaza extraordinar, cred asupra subconstientului si efectele le resimteam chiar si pana a doua zi la pranz. daca m-au ajutat pe mine, si eu am resimtit frica asa ca la cutremur, deci rau de tot, am sperante ca ar putea sa imbnatateasca starea anxioasa, de panica sau depresie si a altora. paralel fac psihoterapie o ora odata pe saptamana si asta m-a ajutat f mult. in sensul ca ne facem f multe idei, ne e frica sa nu innebunim etc, dar un terapeut cu experienta te poate ajuta sa-ti intelegi starile, ce ganduri declanseaza starile acestea si incet incet de la o sedinta la alta, te vei simti mai limpede, vei abandona unele stari maladive, uneori revin dar nu trebuie sa pierzi speranta. sunt si carti f bune din categoria psihologia vietii cotidiene care la fel te pot ajuta sa contracarezi aceste stari. in final totul depinde de tine, sa iesi din vartej si sa te linistesti. poate odata cu psihoterapie ai sa-ti regasesti increderea si ai sa te poti ajuta mai mult singura.
ceaiul de busuioc e nemaipomenit, te poate adormi cu usurinta, bea mai multe cani sa fii sigura ca-si face efectul, dar bea numai seara.
salvia ar putea eventual sa ajute, e renumita din vechime ca alunga energiile neg, purifica etc.
poate o vizita la valentina te-ar ajuta, cauta nr ei de tf, poate ai noroc si dai de astfel.
sanatate!
incredere.
p.s cartea lui joseph murphy, puterea subconstientului tau poate fi deasemeni de mare folos. citeste carti optimiste, utile, plimba-te daca e posibil, evita discutiile neplacute.
nu in ultimul rand rugaciunile te pot ajuta f mult, tatal nostru, inger ingerasul meu, acoperamantul maicii domnului. alege ceva usor pt inceput, de ex sa spui cu traire tatal nostru de 10 ori, seara inainte de culcare si apoi roaga-te pt ajutor din suflet pt problema ta.
deci daca intereseaza pe cineva, as putea sa pun pe forum unele din aceste povestiri pt sugestioanare pozitiva. ele pot fi folosite si de catre cei care nu am probleme, pt relaxare., improspatarea gandurilor, dinamizarea optimismului, increderii etc.
kkk spune:
HOP SI EU CA BOMBOANA PE COLIVA
Buna fetelor, am observat de curand subiectul asta sunt mai noua.Ei bine o sa va povestesc de nebunia mea fie ca vreti fie nu vreti!
Nu stiu sigur dar cred ca sufar de o depresie si spun asta ca nu am chef de nimic tot ce fac mi se pare plictisitor
.Ok. hai sa zicem ca sunt lenesa si asta este o boala...Sunt nopti in care nu pot sa dorm iar altele in care pot sa beau 3 cafele si nu pot sa stau treaza.Nu ma trezesc cu chef de viata si nu numai imi bate inima foarte tare si imi este frica sa ma dau jos.Cred ca mi se poate intampla ceva rau.Nu stiu la serviciu...in dragoste etc...Apropo de presimtiri am senzatia mai tot timpul ca mi se intampla ceva rau ba ca mi se bate ochiul ba ca am visat prostii noaptea trecuta...Chestiile astea ma chinuiesc
.Realizez ca din pricina asta uit sa traisc viata la adevarata ei valoare...
Cand sunt la serviciu imi propun ca fac multe lucruri cand ajung acasa...ei bine cum am ajuns acasa nu am chef de nimic dar de nimic,
ma asez si stau acolo ca o stana de piatra fara sa fac nimic.Cateodata nu ma uit nici la televizor chiar daca este deschis nu reusesc sa ma concentrez
.Imi trec prin fata ochilor evenimente petrecute din ziua respectiva.Sunt dezgustata de ele chiar daca le analizezi la rece nu sunt deosebite fata de intamplarile celorlalti oameni.Mi-am propus sa fac gimnasttica
, sa decorez casa etc... dar nu reusesc sa ma clintesc sa fac nimic pesimismul ma apasa atat de tare ca nu pot face nimic...
Mi se intampla sambata si duminica sa imi revin putin si duc munca de lamurire cu mine si imi propun sa fiu optimista dar de cele mai multe ori totul se sfarseste in cel ma fericit caz marti!Ok. realizez ca asta nu este un comportament normal si ca sunt putin dusa, dar ce pot face in privinta asta?
Daca aveti un sfat pt. o astfel de situatie stiu eu poate imi scrieti si mie.
madalina horsa spune:
KKK ( ce nick name ti-ai pus si tu!) , pentru inceput fa-ti o agenda in care sa planifici chiar si faptul ca trebuie sa mananci un mar in ziua respectiva, ca trebuie sa faci ordine in sifonier sau sa citesti o pagina dintr-o carte).
Cand te intorci de la serviciu deschide agenda si fa un efort si pune in practica ce ai scris. Nu planifica imposibilul, incepi cu cateva lucruri marunte. De cate ori duci la capat una din sarcini, bifeaz-o cu rosu, eventual scrie Bravo langa ea.
Acorda-ti premii, ceva ce-ti place, de cate ori reusesti sa faci ce ti-ai propus in ziua respectiva.
Dupa un timp, treci la planuri mai mari, vise , etc.
O sa vezi ca in 1-2 saptamani deja o sa te simti mai bine.
Ideea e sa nu te lasi controlata de evenimente sau stari sufletesti si pe cat posibil sa le controlezi tu. Nu uita de muzica vesela, ceva care-ti place si care te face sa fredonezi, sa vrei sa dansezi...
Succes!
Madalina