Nostalgii pierdute !!!
Raspunsuri - Pagina 3
Raluk31 spune:
Lilia,textul chiar pe dc l-am gasit,nu stiu nici eu cine e autorul.Dar m-am gandit ca se potriveste in context
Raluca
de Anais Iasmina
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=51e87b128f6d33e1755853&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email" target="_blank">povestea noastra
cum a venit pe lume Anais
portugal spune:
Crinutz ai deschis un subiect foarte frumos care ne rascoleste trecutul si ne pune pe ganduri mie dor de ani de scoala si de copilarie. A adus cineva aminte de anii de comunism sincer pe noi ca copii nu nea afectat cu toate ca stateam la cozi. Ce nas da sa se antoarca anii copilariei. Cat adevar e an ce a scris Raluk31 mam regasit an tot ce a scris foarte fumos
danutz spune:
Mie mi-e dor de vechea casa din care ne-am mutat in '88 ca sa mergem sa stam 'la bloc'.
Era o casa veche, renovata de parintii mei cu bani de la 'CAR', unde eu aveam camaruta mea, cu soba din teracota pe lemne. Mi-e dor de mirosul focului din soba, de zapada care tinea cate 3 luni, de serile cand stateam cu prietenii la sanie, de ajungeam acasa inghetati bocna, cu picioarele sloi, pantalonii ca niste scoarte, dar rosii in obraji si fericiti.
Iar vara, nu pot sa va spun cum miroseau tufele de Regina noptii din curte, si ce gust aveau strugurii din via din fata casei!
Iar canicula de peste zi nu era niciodata atat de greu de suportat ca in Bucuresti! Si nu aveam AC in casa, iar daca aveam de mers undeva, puneam in cap o sapca si gata.
Si ce frumos era cand rapaia o ploaie de vara, care astampara praful pentru o zi, iar eu cu frate-mio ieseam desculti sa ne dam pe cimentul ud din fata casei ca pe un patinuar.
Si ce dor imi e de primaverile cand mergeam cu prietenii la cules de ghiocei si viorele in padure, ce frumos miroseau brazii, sau chiar lacamioarele proaspat iesite de pe langa gard!
Iar toamna, mergeam cu scoala la cules in viile de pe langa oras, si ce prilej de bucurie era revederea cu colegii de clasa!!!
Imi mai amintesc cu nostalgie de filmele la Cinema vazute cu gasca, cand abia asteptam sa revedem "Imperiul Contraataca' sau "Superman', si de profesoara de franceza, categorisita ca 'simandicoasa' dar care ne ducea sa vedem 'Francois Villon' sau "les miserablles'.
Si-mi amintesc de chefurile din clasa a 12-a, cu majoratele fiecaruie dintre noi, unde chefuiam pana dimineata, de parca am fi stiut ca sunt ultimele de felul ala.
Revolutia m-a prins in clasa a 12-a, am invatat ca nebuna pentru examenul de admitere la facultate, fiindca nu vedeam un alt viitor pentru mine in afara de a fi studenta. Si atunci nu stiam ca odata plecata din micul orasel de langa granita din estul tarii, voi pierde prietenii din copilarie, linistea, frumusetea si 'curatenia' acelor locuri! Mi-au ramas amintirile si, cum spunea autoarea topic-ului, multele nostalgii din copilarie si adolescenta!!!
Malinka spune:
intr-adevar, frumos subiect si-atat de...nostalgic...multumesc pentru ocazia asta...de-a imi da voie sufletului sa zburde in trecut...
ma cuprinde asa o melancolie cand stau sa ma gandesc la o perioada sau alta din viata de care mi-e dor...uneori, cand ma trezesc noaptea si nu reusesc sa mai adorm, stau si-mi amintesc...de fapt, retraiesc ceva anume din viata mea...cum ai zis si tu, crinutz, suntem tineri, eu am 28 de ani, dar, unele lucruri parca s-au intamplat demultttt...
sunt multe momentele de care mi-e dor...si-o sa le iau pe rand...azi o sa imi aduc aminte doar de prima iubire...la 17 ani, o iubire neimplinita, platonica care a durat cam 2 ani...o iubire ca-n cartile pe care le-adoram atunci...o iubire frumoasa, sincera si curata...absoluta...desi au trecut ceva mai mult de 10 ani de-atunci si viata mea si-a urmat cursul firesc...si-acum gandul la perioada aceea imi da fiori...cand mi-aduc aminte cum tresaream cand il vedeam pe "EL" sau cum ma topeam cand ma privea...sau cat de fericita eram zile intregi daca-mi zambea sau adresa vreun cuvant...mda, stiu ca pare demodat dar eram atat de fericita in naivitatea mea...daca as vrea sa retraiesc? nu stiu...poate doar inocenta cu care traiam as vrea sa fie aceeasi...
offf, ce melancolie, ce vremuri de mult apuse...
Mami Loredana si 
Marc Alexis, o minune de copil...
Povestea minunii mele
Aici vedeti poze cu noi www.youtube.com/user/ilrdn" target="_blank">, iar aici filmulete
Intre noi, baimarencele
CryssUK spune:
Ce subiect frumos!
Mi-e dor de ierniele petrecute la bunici, cand mergeam la sanius din zori pana la apusul soarelui.
Mi-e inca pofta de mere invelite in ziar si asunse dupa soba, din care ne infruptam doar din cand in cand. Si ce buna era painea la vatra si ...ce frumos se jucau luminile focului din vatra pe peretii odaii mici.
Mi-e asa de dor de noptile lungi de vara, cand ieseam pe ulita si povesteam ore intregi. Mi-e dor de prima dragoste infiripata atunci, de noptile cand furam mere de la un vecin din gradina si apoi le imparteam frateste intre 8, 10 sau cati se nimerea sa fim.
Mi-e dor de mine in anii adoloescentii.
Desi abia aveam bani de un suc la dozator, totusi eram fara griji iar stress -ul era un cuvant nepriceput de mintea mea.
Mmmm, anii de liceu.... Da, anii de liceu au fost fara indoiala cei mai frumosi din viata mea.
Pierdeam nopti intregi stand de vorba in bucataria mea micuta unde ne ingramadeam 5 suflete de adolescenti.
Si acum, dupa 10 ani cand fiecare din gasca ne-am imprastiat in colturi diferite ale lumii, inca vorbim de vremurile de altadata.
Din pacate, vorbim doar virtual, dar amintirile sunt inca la fel de vii si tangibile in sufletele noastre.
Sunt amintiri pe care nu le voi uita niciodata.
Si imi mai amintesc de noptile de vara cand pe acoperisul unui bloc ne recitam unii la altii poezii de Minulescu
Dumnezeule, unde-s anii aia?
Ne lasam prinsi in vartejul vietii, a grijilor de zi cu zi si cateodata am senzatia ca ne pierdem identitatea. Ca noi ce adevarati, stam inchisi intr-un cold se suflet unde umblam doar cateodata in clipele de ragaz.
Sa aveti un weekend frumos
Cristina
aniela23 spune:
off...m-ati omorat, ce dor imi este:(
catalina2307 spune:
si varianta completa....
Copilarie cu cheia de gat
"Cand ma aplecam pe banca sa scriu, imi impungea capul pieptului. Era o cheie banala de bloc, auriu coclit, cu gust metalic si sarat. Nu i se vedea decat snurul din elastic subtire, care evada de sub gulerul uniformei pepite. Din cand in cand, sufocati de panica, ne pipaiam sa vedem daca mai sunt acolo. Traiam tot timpul cu spaima ca "am pierdut cheia".
Se intampla..., si urmau ore intregi de stat pe betonul din fata blocului, nemancati, in asteptarea parintilor care aveau sa ne pedepseasca pentru efortul de a schimba yala de la intrarea in casa. Cheile erau cea mai de pret avutie a noastra. Si nimeni nu trebuia sa afle ca le purtam legate de gat. Eram speriati cu scenarii apocaliptice, in care hotii de apartamente ii urmareau pe cei vorbareti si-i atacau chiar in fata usii.
ADUSI DE BARZA. N-am trait mai bine sau mai rau decat copiii de azi ci doar am trait... Pe noi ne-a adus barza si ne-a asezat, ca pe niste coconi, in vatra cuminteniei si a asteptarii. Am crescut infasati ca sarmalutele, printre gamelele de tabla si olitele de care eram legati la cresa. Eram frumosi, aveam pampoane rosii prinse-n crestete, sub barbie, de carucioare.
Am supravietuit deochiului si timpului blestemat in care ne-a fost dat sa ne nastem. Visele noastre, pazite de ochiul pestelui de sticla de pe televizor, erau bantuite de miros de portocala si de baloane de guma "Tipi-Tip".Citeam pe ascuns "Elevul Dima dintr-a saptea" si "Boccaccio", iar la vedere "Ciresarii" si Jules Verne.
Noi nu ne trimiteam SMS-uri, ne fluieram sa iesim afara. "Mama lu' Cutaaaare... Il lasati pe Cutare afara? "Baietii isi scriau cu pixul pe tricouri numele fotbalistului preferat. Jucau fotbal pe terenuri decupate din cartoane, iar fiecare nasture avea un nume. Cei care "driblau" erau la fel de pretiosi ca si o minge "Artex". Jucam "Tara, tara, vrem ostasi" si "Flori, fete sau baieti". Saream elasticul si sotronul desenat cu un ciob de caramida pe asfaltul din fata blocului. Ne multumeam cu putinele jucariile pretioase si ascultam la discuri cu povesti.
Singurii nostri roboti erau cei construiti din pachete de tigari lipite. Aveam papusi fara sex, ca ingerii, si bara de batut covoare de langa bloc, unde fetele faceau "exercitii la paralele", imitand-o pe Nadia. Pocneam cu bolovanul capsele adunate in staniolul de la ciocolata chinezeasca si suflam cornete de hartie prin tevi. Nu aveam Playstation, Nintendo, X box, jocuri video, 99 de canale de televiziune prin cablu, dolby surround, celulare personale, calculatoare, chat pe internet. Dar aveam prieteni... Verile noastre aveau miros de Brifcor si gust de susan.
Ne smulgeam matricolele cusute de pe bratul uniformei si alergam bezmetici, ca fluturii in sticla. Ne balaceam cu picioarele intr-o apa nesfarsita, de pe pontonul nici unei sperante. Luam "Pepsi" pe sub mana de la cantina partidului si mergeam in fiecare vara in cate o tabara de pionieri. Stateam la cozi, "inaintasii" care tin randul, stateam in frig, stateam pe intuneric si aveam cartele. Mancam banane si portocale doar de Craciun daca aveam norocul. Dar nu stiu cum de s-a intamplat, am reusit, asa copii cum eram, sa ne luam ratia de fericire. Cate-o portie mica de fiecare, sa ajunga la toata lumea...
Noi n-am avut DVD player, ne uitam la diafilme proiectate pe perete. Acelasi ecran fara plasma, unde, in serile in care se oprea curentul, umbrele mainilor inchipuiau animale la lumina lampii cu gaz. Jucam "fazanul" si construiam masini si palate din placutele metalice de la "Mecano". Doar cinci minute pe zi, inainte de telejurnal, ne uitam la "Mihaela si Azorel", alb-negru, si stiam doar ca Donald arata ca ratoiul galben-jucarie din cauciuc, cu bluza de marinar.
Am supravietuit serialului "Dallas" si-am inventat un joc in care numaram in engleza: "Uan, ciu, sfri/Pamela vrea copii/ Si Bobby nu o lasa/ca este prea frumoasa". Aveam clasoare cu timbre si colectie de surprize cu fotbalisti de la "Turbo" cu care totdeauna faceam schimb. Ne jucam de-a printeselea (un fel de "real life role play game"), beam apa minerala "Aurora" si limonada "Oranjada". Ne coloram guma de mestecat cu varfuri de creioane, ca sa creada lumea ca-i straina, si ne umpleam pauzele de scoala cu biscuiti "Voinicel" sau "Chindia".
Eram deja obisnuiti ca in fiecare toamna sa ni se ia caiete de matematica "pe sub mana" si coperti de carti de plastic colorat pe care ne puneam cu ingrijire eticheta. Aveam sugativa si pic cu care ne stergeam singuri greselile, iar la colturile caietelor mereu ni se puneau coltzare. Nu luam niciodata "foarte bine" la scoala, dar eram incoronati la fiecare serbare cu coronite uriase din garofite roz.
N-aveam sali de cinema cu sunet dolby, dar faceam cozi la filme ca sa vedem "Liceeni" sau "Declaratie de dragoste". Ascultam muzica la maguri si casuri aduse de la rusi si inregistram melodii straine de la "Vocea Americii". Noi, unbelievable, n-am avut manele... Si nu ne faceam dedicatii muzicale in direct, primeam/trimiteam bilete in care ni se cerea/ceream prietenia. Noi n-aveam bloguri pe net, completam oracole pline de poze decupate din almanahul "Cinema" si scriam in loc de mail-uri lungi scrisori de dragoste.
Adidasii "originali" aveau trei dungi laterale, iar scurtele evadari, miros de tigara de la polonezi si de nechezol. Singura casa de moda renumita era solarul de la mare, unde veneau bisnitarii. Noi nu ne-am dat niciodata beep-uri, aveam la colt de strada telefoane cu fise, cu receptoare prinse-n furca. Ne faceam majoratele si mixam Depeche Mode si CC Catch cu bluzurile de la Modern Talking. Eram imperbi si trimbulinzi, fara sa stim prea bine ce inseamna asta. Eram misto si faini, niciodata cool.
RITUAL. Parintii nostri lucrau in schimburi, unul venea, altul pleca. Pranzul de duminica era o sarbatoare sfanta, pentru ca atunci ne strangeam cu totii in jurul mesei. N-aveam baby-sitter, n-aveam after-school-uri si nici internet-cafe-uri. In fiecare dimineata, inainte de a pleca la scoala, inghiteam stoici dumicatii de paine integrala unsa cu unt sarat sau margarina de soia, din care tasneau broboane de apa. Ne puneam ghiozdanele de carton in spate, bentita elastica pe cap si apoi, ultimul ritual inainte de a iesi pe usa, cheia agatata de gat.
Marmelada, scovergi, checuri fara oua si lapte cu ratia. Glucoza cu textura de sapun, pufarine si ciocolata de casa in folii transparente. Lipiciul «Pelikan», dulce la gust, in cutii de plastic cu lopetica. Pasta de dinti «Optima» cu aroma de banane si rujurile cu gust de seu de oaie. Nelipsita sarlota si torturiile de ingheta cu 3 lei jumate.
SI AMAR: La depanusat porumb (gramezi sub care se ascundeau soricei orbi, abia fatatzi), la scos sfecla de zahar (exclus datul cu spitul), cules de struguri (maini negre si lipicioase). Pranz cu sandvisuri din parizer prajit, branza si mere..."
Catalina, mami de trei ingerasi la ceruri....puii mamii, dragii mamii...
miriama spune:
N-am citit tot, n-am nici timp, nici rabdare, dar eu am "doar" 40 si... ceva de ani si imi amintesc cum in caminul baietilor (nici nu se punea problema sa intre baieti la fete sau invers 
) era unul care urmarea cand vine apa calda la robinet si iesea pe hol si striga "apa caldaaaaaaaaa" si chiar asa ii era porecla: apa calda.
Sau cand se intrerupea curentul si erau resouri facute din caramizi prin camere si pentru ca sigurantele nu mai faceau fata se puneau in tabloul electric niste cuie foarte groase. Cand ma gandesc acum realizez ca ea o nebunie, dar ... asta era.
Nu mai zic de partea cu "nasu'" pe tren. Era regula generala.
Doamne, ce frumos a fost! Acum copiii nu mai stiu sa fie copii, iar studentii, tineri! Pacat, mare pacat!
Am avut o copilarie si o studentie, unice!
"Arata-te puternic cand esti slab si slab cand esti puternic"
Crinutz spune:
Vedeti fetelor ce inseamna amintirile ???!!! Ne aduna si ne fac sa mai uitam de cele de toata ziua. Daca nu ar fi amintirile cred ca nu am putea trai. Cat adevar in acele texte, m-am regasit, mi-am amintit fiecare joc....Ce frumos era. Copii de azi parca nu mai traiesc fiecare etapa a vietii lor in mod normal, se gandesc doar la sex si intalniri, la bani, la masini, la cluburi....Sunt eu prea baba oare ?!
Ma trec lacrimile cand citesc textele alea, eram frumosi, sanatosi si nu asa de stresati ca acum, traiam mai lent, ne bucuram mai mult...Acum avem de toate in magazine dar nu avem prea multi bani sa le luam, avem TV si Internet care ne umplu capul cu prea multe. Imi doresc sa nu fi avut atat de multe si sa mai iesim la plimbare, sa radem mai mult, sa citim....
Ah, mi-am amintit ca si noi mergem primavara la cules de viorele, albastrele si minunatii totporasii care liros demential (oare copii stiu ce-s aia toporasi?). Si ne mai trimitea scoala la cules de ciubotica cucului, trebuia sa aducem un anumit nr de kie sa faca nu stiu ce cu ea. Si mai duceam la scoala maculatura, 1 kil, doua, caiete si hartii legate cu sfoara. Mie imi placea f mult sa ma imbrac in pionier, mi se parea ca aratam tare bine in fustita aia neagra scurta si cu cravata....Era misto, mai, in ciuda tuturor greutatilor de atunci.
Nikole, ce ma bucur ca te gasesc si aici, poate mai iesi din ale tale cu atatea amintiri frumoase.
"Ceea ce suntem este darul lui Dumnezeu pentru noi, ceea ce devenim este darul nostru pentru Dumnezeu"
http://community.webshots.com/user/Crinutz - Grecia 2006/2007
Crinutz spune:
AAhhh, am uitat ca am fost primii care am baut granita. Va amintiti bautura aia de la dozator cu gheata ? Aia cu asa zisul 'kiwi' era ceam mai buna sau sucul de la dozator care te imbia cu aromele de fructe exotice. Ce stiam noi de E-uri atunci ???
In liceu saream gardul scolii ca ne era lene sa ocolim ca sa ajungem la baruletul de peste drum unde beam ceai si nu alte bauturi. Ce buuunnn era ! Tin minte ca era ceva de genul 5000 de lei, parca asa era pe vremea aia sau 500 nu mai stiu. Dar atat ne permiteam.
Imi amintesc si de primii fluturasi in stomac la vederea unui baiat dragut dar si de prima mea dragiste adevarata de la 20 de ani, platonica ce-i drept, eram indragostita nebuneste de un baiat de bucuresti mai mic cu vreo 2 ani, el la liceu eu in anul intai. Dar era atat de destept si de dragut !!!!
Hai ca revin sa va povestesc si de noptile din timpul facultatii...
"Ceea ce suntem este darul lui Dumnezeu pentru noi, ceea ce devenim este darul nostru pentru Dumnezeu"
http://community.webshots.com/user/Crinutz - Grecia 2006/2007