Cat si cum oferim copiilor nostri?

corinadana spune:

La mine este zi !!!

Don't throw with stones if you live in a glass house.

corina mama Ralucai

http://community.webshots.com/user/corinaraluca

oanamada spune:

Eu una sunt lamurita! Nu e traumatizare si imi cer scuzele de rigoare!!! Nu aveam de unde sa stiu...din postarea ta initiala se intelegea cu totul si cu totul altceva! Scuze din nou si pace!!! Somn usor!

Oana si Cati mica

numeioana spune:

Acesta este si motivul pentru care ai alege sa nu mai ai si al doilea copil? Te intreb pentru ca vreau sa fac un gen de statistica care m-ar face sa inteleg de ce un copil este de ajuns pentru multe familii. Sunt pedagog.

Si acum sa-i raspund Oanei... Oana, eu nu m-am simtit atacata de tine, si nici nu aveam cum sa cred ca te-ai referi la mine (copilul meu), pentru ca toate exemplele date de mine sunt luate din realitatea din jurul meu. Copilul meu are 9 luni, dar prefer sa ma gandesc de acum cum as reactiona daca mi-ar zice asa sau asa, daca ar face asa sau asa... ca sa fiu oricand pregatita. Nici cu jucariile de lemn si carpa nu m-am gandit ca te-ai fi referit la mine, ca nu am zis niciodata ca eu i-am luat sau nu astfel de jucarii copilului meu, ci doar le-am aparat cand tu ai spus :"Era cineav care spunea ca ii place sa mearga contra curentului si ca prefera jucariile de lemn si de carpa decat cele moderne....imi pare rau, cu tot respectul, nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar si asta mi se pare o forma de traumatizare a copilului care traieste in lumea de AZI nu in aia de ieri si este ca si cum ti se plimba prin fata platouri cu prajituri si mancare si tu esti nemancat de dimineata...nici asta nu vreau! Nu vreau ca fetita mea sa ajunga vreodata sa-mi zica ca rad copiii de ea ca se joaca cu papusi de carpa sau de lemn...nu atata vreme cat pot sa-i ofer, in mod decent din minunatiile care exista acum."
Nu mi s-a parut corect faptul ca tu consideri ca jucariile cu pricina sunt de ieri si ca nu sunt sificient de minunate pentru copilul tau, cand de fapt sunt peste cele de plastic. Si m-am gandit si ca poate nu ai vazut destule modele cat sa-ti faci o impresie si sa nu mai consideri ca a-i cumpara copilului o astfel de jucarie il poate traumatiza. Si, ca s-o spun si pe-asta, cuvantul "trauma" e folosit in mod abuziv de fiecare data cand vorbim despre educatia copiilor nostri. Si, dupa mine, atata timp cat suntem cinstiti, corecti, atenti fata de copilul nostru, daca ii explicam totul, daca il pedepsim doar dupa ce l-am atentionat mai inainte macar o data, doar dupa ce l-am ascultat, deci doar daca este cazul, atunci nu este loc de trauma.

De exemplu, Mirela chiar a suferit o trauma, pentru ca mama ei nu a fost corecta fata de ea cand a facut-o sa se simta mai putin iubita fata de sora ei care a primit si haina si cercei. Imi pare rau, Mirela, e foarte trist, sunt sigura ca de fiecare data cand te gandesti la asta iti vine sa plangi. Totusi, incearca sa vezi si partea plina a paharului. Asa ai invatat sa nu faci si tu la fel, sa te gandesti la sentimentele copilului tau...nu ca daca n-ai fi trecut prin asta nu ai fi facut-o...dar e bine sa gasesti ceva bun si intr-un lucru rau, ca altfel e prea dureros...

Ma bucur ca s-a lamurit subiectul lui Kari, ma gandeam eu ca nu poate fi atat de grav de a facut!

Cat despre subiectul deschis de Naty, nu trebuie sa generalizam, nu conteaza ca esti copil unic sau nu, trebuie sa stii ca e frumos si e bine sa imparti jucariile cu alti copii, ca doar nu ti le mananca. Si la asta contribuie, bineinteles, personalitatea copilului si educatia primita de la parinti. Am la gradinita majoritatea copiilor singuri la parinti (de-asta si incerc sa fac statistica de care am amintit mai sus, pentru ca nu inteleg de ce foarte multe familii cu situatie materiala peste medie nu isi doresc al doilea copil; doar 4 din 20 de copii au un frate mai mare desi parintii sunt trecuti de 33-35 de ani) si aproape toti sunt darnici, le arata colegilor jucariile lor, le dau masinuta sa se joace si ei sau accepta sa fie ajutati de un alt copil la puzzle, desi el l-a luat primul...
Mai este ceva de spus. Cred cu tarie ca tot ce vrem sa-i invatam pe copiii nostri trebuie inceput din momentul in care ei incep sa comunice (nu prin cuvinte). Daca acum vine varul lui David sa ii ia o jucarie din manuta si David incepe sa planga nu trebuie sa ii iau jucaria inapoi si sa i-o dau, ci sa ii distrag atentia cu altceva si sa-i explic ca i-a cerut-o frumos si sa i-o lase sa se joace si apoi o va primi inapoi. Daca de fiecare data i-o dau inapoi in secunda 2, atunci nu va intelege niciodata ca trebuie sa imparta... Asta cred eu... Sper sa nu intelegeti gresit, si anume ca il las sa planga zeci de minute pana se satura varul de jucarie. Ii dau alta jucarie, ma joc cu el, in inveselesc... Ei uita foarte repede si se iau cu alte jocuri...

Ioana si David, cel mai scump martisor (01.03.2008)

poze

---

Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o.

szivarvany spune:

Ioana, eu zic sa revenim la subiect cand ajungeti la groapa de nisip si vor fi vreo 15 copii ... sa vezi atunci ce inseamna un copil darnic, bleg, moale, razboinic Sa vezi atunci cate sentimente te vor incerca si nu o spun cu rautate, dar si tu traiesti in Ro si ai sa te miri

(mey, io am fost copil unic, mi-as fi dat orice sa am si eu o sora, un frate, orice ... insa majoritatea copiilor care au avut frati/surori nu-si doresc mai mult de 1 copil, cam asta am vazut eu pe aici, tot din cauze unei copilarii in care le-au facut parintii nedreptati)



Daria & GIULIA(2004 08 16)

numeioana spune:

Ai dreptate, dar si asta tot din cauza unor parinti care nu stiu sa invete copiii sa ceara frumos o jucarie de la un alt copil si s-o ia doar daca el ii da voie. Nu cred ca voi considera niciodata ca baiatul meu este bleg daca le da jucariile lui celorlalti copii si el nu primeste niciuna de la ei. Ii voi explica cat de bun e el si ce needucati sunt ei. Incidente din astea se pot intampla peste tot, mereu, sunt constienta. E dureros! Cred ca nu-mi dau seama acum ca el poate fi afectat daca nu primeste jucarii de la ceilalti, mai ales daca el e obisnuit sa daruiasca... Hmmm, grea problema, nu?!

Ioana si David, cel mai scump martisor (01.03.2008)

poze

---

Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o.

numeioana spune:

Eu am un frate. Nu consider ca parintii ne-au nedreptatit vreodata pe vreunul dintre noi. Asa ca se poate! Si imi doresc si o fetita, daca ne ajuta Dumnezeu...

szivarvany spune:

Nuuu, e urat cand vezi cum iti sta copilul in mijlocul nisipului si i s-au luat toate jucariile din mana si tuturor li se pare corect pe mine atunci m-au luat sentimentele contradictorii cand statea Giulia cu ochii mari, in lacrimi, imi venea sa-i bat pe toti , Asta pana s-a invatat don`soara sa nu lase din mana ultima jucarie decat la schimb



Daria & GIULIA(2004 08 16)

numeioana spune:

Te inteleg. Bine ca puii nostri sunt inteligenti si se prind repede de schema

Ioana si David, cel mai scump martisor

---

Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o.

gazzella spune:

parerea mea () e ca s-au uitat anumite aspecte din dezvoltarea sanatoasa a unui copil atunci cand se tine cu orice pret la condividere, generozitate
o idee pe care n-am inteles-o si pass ii "poti sa primesti un cadou doar cand esti dispus sa renunti imediat la el in favoarea altui copil", adica e un non sens pentru un copil care-si doreste trenuletul acela de cateva luni bune, dar il poate merita doar cand e fericit sa-l daruiasca copilului de dupa colt
e un non sens pentru mine care-mi doresc rochia de cateva luni si o daruiesc vecinei pentru a-mi cultiva "generozitatea", cel mult cultiv frustrari
e utopie curata, nu exista asa ceva si daca ar exista ar fi impotriva copilului
nu l-ar invata de departe generozitatea ci cum sa renunte si cum sa-si linga ranile parand fericit
generozitatea o poate oarecum imprima adultul copilului fiind generos cu acesta, punct!
nu exista generozitate in adevaratul sens al cuvantului, ci cel mult acte menite sa dea bine in ochii vecinului, decat daca aceast act de daruire este puternic secondat de empatie
iar nou-nascutii nu se nasc empatici, copiii, iarasi, nu sunt empatici decat in masura in care au fost tratati cu o maree de generozitate, empatic
si aici nu am in vedere abonamentul la Cora ci acea generozitatea interioara a adultului (innascuta sau cultivata...amu depinde)de-a se darui prin disponibilitete nou-nascutului, copilasului
e absurd (vedeti sus, tot dupa mine) sa pretinzi de la un copilas de 2 ani sa imparta jucaria ca sa-l inveti generozitatea
nu, jucaria nu se imparte daca copilasul nu vrea s-o imparta, e a sa, cand striga decis "mio", o defineste, se defineste
sau acest puternic "io" in toate, "io ma urc sus!", "io ma dau jos", "io desfac!", "io mananc!"

vrei sa-l inveti generozitatea apoi lasa-i jucaria aceea sa fie a lui
intai si intai tre sa se defineasca o persoana, sa-si formeze niste contururi ca pe urma sa aiba si de unde lucra la acestea prin generozitate

e totul lecit unui copil pana cand nu intervine agresarea unei alte fiinte
poate sa-si revendice jucaria, ideal ar fi fara reprosuri "esti rau, egoist!", cu tot patosul din lume, dar nu poate sa raneasca copilasul de langa pentru jucarie
lasat copilul sa se exprime, nu sa invete sa poarte masti la doar 4 ani
da..incep sa-i vad si pe acesti "bine educati", care impart, servesc intr-un act mecanic si nu ma incanta deloc

buli,
initial m-am lasat cucerita de faptul ca joaca sah, dar modul in care ai descris ca s-au desfasurat partidele, capacitatea de sustinere, autosustinere a copilului m-au cucerit



Felix (4 ani) Bendis (2 ani)
"Il bambino e l'unico essere ragionevole in un mondo folle"
Daiario clinico, Sándor Ferenczi

beshter spune:

Eu ma gandesc la modul in care imi voi educa / educ deja copilul de pe vremea in care nici macar nu era in plan.

Nu sunt de acord cu sistemul de recompense (indiferent sub ce forma vin: bani, prajituri, etc). Sigur, cand Gabriel va creste, mi se schimba, intrucatva, perspectiva. Insa, nimeni nu m-a recompensat pe mine ca citeam, ca luam vreun 10, ca eram cuminte. Era normal sa fiu cuminte! Si, de citit, citeam pentru ca o vedeam pe mama citind, pentru ca aveam carti in biblioteca (muuuuuulte, pentru care mama renunta la haine si prajituri), pentru ca imi placea. Iar cand mi se promitea o jucarie scumpa, o vacanta sau mai stiu eu ce, o / le primeam indiferent de cate nazbatii faceam intre timp.

Nu mi-a placut nici chestia cu papusile de carpa. Daca iti pasa ca ceilalti rad de copilul tau pentru ca acesta se joaca cu papusi de carpa inseamna ca-ti doresti foarte mult, prea mult, sa fii in rand cu lumea. "Cum, sa rada aia de fata mea???". A, si inca ceva. De cele mai mult ori, jucariile sofisticate, hainele scumpe ('ataaaaat de draguuuute') sunt pentru ochii celorlalti parinti, nu pentru copii.

Fiul meu, desi atat de mic, mi-a oferit lectia suprema. Vazand ca e cu ochii dupa telefonul meu, m-am gandit sa-i cumpar un celular de jucarie. Zis si facut. Am dat o carca de bani pe o jucarie supersofisticata, cu lumini, muzica, vorbe, butoane, etc. Cat s-a jucat cu ea? 5 minute. Cu ce se joaca acum? Cu o vaca de carpa agatata de un siret vechi.

Mi-ar placea foarte mult ca fiul meu sa fie generos. Sa-si ofere jucariile in parc (am eu grija sa le recuperez), sa-si imparta ciocolata cu vreun amarastean, sa se dea la o parte cand vede vreun carucior in parc.
Dar astept cu interes perioada cu groapa de nisip sa vedem ce se alege de 'planurile' mele.