Cat si cum oferim copiilor nostri?

Din momentul in care am inceput sa-mi doresc un copil am inceput sa ma gandesc cum vreau sa-l educ/cresc. Intotdeauna mi-am inchipuit ca o sa fie exact ca noi (parintii lui), modest, temperat, cumpatat. Nu cu fite, nu cu dorinte exagerate, nu greu de multumit. Avem o situatie materiala buna, nu extraordinara, dar avem tot ce ne trebuie, ne permitem sa mergem in concediul de vara intr-o vacanta in strainatate, poate si in cea de iarna (dar noua ne plac sarbatorile in familie), avem casa, masina, studii, joburi, parinti cu posibilitati care ne ajuta si care isi iubesc nepotul... In alta ordine de idei ne permitem.

Ne permitem sa ii luam copilului (dau un exemplu) un laptop personal, dar nu mi se pare normal ca la 4-5 ani sa aiba asa ceva doar pentru ca altii (unii) au. Sau nu mi se pare normal sa-i iau copilului cutare jucarie pentru ca plange ca o vrea, ci doar pentru ca o merita sau pentru ca si-a castigat-o fiind ascultator, cuminte... Nu gasesc deloc sanatos faptul de a-i cumpara copilului un ursulet de plus, mai ales ca are 10 acasa (si asta de-l vrea nu se deosebeste cu nimic de ceilalti), doar ca sa nu risc un scandal. Poate ca telefon mobil i-as lua (unul ieftin) sa-i dau la scoala sa pot sa-l sun dupa ore sau in pauze sa vad ce face. Dar doar pentru ca mi se pare util. Nu ca nu se poate trai fara el.

Mai pe scurt... Sunt de parere ca baietelul meu va avea tot ce ii trebuie (ii este necesar) plus poate pe jumatate ceea ce isi doreste. Sau putin peste jumatate. (Acum depinde si ce dorinte are.) Dar nu tot! Sunt decisa sa nu cedez eventualelor presiuni (crize) si sa-l invat de mic ca trebuie sa fie ponderat. Iar daca vrea ceva neaparat si este costisitor trebuie sa faca ceva sa-l castige. Deci sunt dispusa sa ii iau, dar trebuie sa-l merite.

Vorbeam cu cineva care are posibilitati peste medie, care i-a luat absolut totul copilului si drept urmare acum (la 8 ani) nu poate sa-i refuze nimic. Face scandal, isi insulta parintii... Zicea ca asa gandesc eu acum, dar o sa vad ca nu pot sa rezist plansului copilului si o sa-i iau tot ce vrea. Asta m-a facut sa fiu si mai sigura pe mine si sa incerc sa-mi modelez copilul sa iasa un om modest si sa stie ca nu lucrurile materiale conteaza in viata asta. Iar faptul ca el nu are o masina scumpa, pe care o are alt copil nu il face inferior lui. Oare voi reusi? Voi cum ganditi?

Le cumparati copiilor laptop la 4 ani pentru ca trebuie sa fie in randul lumii? Sau sa nu rada colegii de ei? Sau sa nu se simta mai prejos decat cei care au? Sau cum tratati subiectul? Oare cum trebuie procedat sa ai un copil asa cum imi doresc eu?

Ioana si David, cel mai scump martisor (01.03.2008)

poze

---

Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o.

spic de grau spune:

Sa-ti traiasca baietelul! Si pe al meu il cheama tot David, si are 4 ani jumate. Din cauza varstei pe care o are mi-am si permis sa iti raspund.

Deja - stii ca socoteala din targ nu se potriveste cu cea de acasa. Adica acum al tau e mic, si ideea despre cum crezi tu ca va fi, se va comporta copilul tau - poate fi nitel diferita fata de ce va fi in realitate.
Adica - in linii mari putem spune: o sa fie asa, o sa ii cumpar asta, o sa faca asta....insa - trebuie sa ti cont ca exista si caracterul lui - genele lui, incapatanarea lui si depinde ce iti doresti: un copil dresat, sau un copil fericit, un copil cu un caracter al lui, caruia sa nu ii fie teama mai tarziu sa zica NU.



Nu i-am luat niciodata copilului ceva ptr ca ceilalti au. INsa - m-am uitat tot timpul la ce ar putea sa il ajute, sa ii dezvolte inteligenta, sa ii starneasca curiozitatea.

De ex, la 4 ani i-am cumparat 2 enciclopedii, pentru ca vreau sa ii explic, sa stie, si ptr ca am vazut ca e dornic sa stie. Nu ezit sa ii cumpar carti atunci cnd gasesc cate una interesanta, si in camera lui am o colectie destul de impresionanta de carti, avand in vedere varsta pe care o are.
Are o consola de joc, ptr ca cu ea invata prin joc literele, cifrele.
Are un fel de carte electronica, ptr ca cu ea descopera, invata,observa.
Are aparat foto care face poze si video, ptr copii (deci rezistent la socuri), ptr ca noi suntem pasionati de fotografie si am vazut ca si pe il intereseaza, si aparatul ar putea sa ii dezvolte simtul artistic.
Prefer o jucarie educativa unei masini, asta nu inseamna insa ca nu are masini si camioane.

Sunt sigura ca nu toti copii au ce are David al meu. Cum si el poate nu are jucariile altora. E o prostie sa cumperi dupa principiu - "sa aiba si al meu ce are al lui Ionescu"



Aici e vorba de un copil scapat din mana.
Copilul testeaza limitele. E normal ca un copil sa faca asta. E normal ca un copil sa iti faca o criza de nervi. NU e o jucarie care sa o programezi sa faca numai ce vrem noi.
Si al meu mi-a facut crize in magazin. E greu, penibil. Insa trebuie sa stii sa zici NU. "Nu cumparam acum, nu am venit sa cumparam jucaria asta, degeaba incerci sa fortezi limitele, orice ai face ramane NU!"

Iar cnd ajungi acasa cu el dupa ce a trecut criza te asezi cu el la o discutie si ii explici ca NU e NU.
Noi de ex, eu si sotul meu, cnd unul zice NU, celalalt nu va zice DA, sau POATE. Aici e problema cea mai des intalnita.
Sau sa vada copilul ca zici NU, el urla, si tu zici - "OK - de data asta!"Nu exista "de data asta!".
Daca el vede ca s-a putut o data, va incerca si a 2a oara. Si va intelege ca prin scandal reuseste sa aiba ce vrea.
Eu de ex ies afara din magazin cu el cnd il vad ca se pune pe urlat, sau ne retragem intr-un colt, si ii explic ferm ca degeaba urla, ca nu ma impresioneaza, si ca daca continua acasa isi va lua pedeapsa.

Iar daca continua - trebuie sa faci ce i-ai promis. I-ai promis pedeapsa - il pedepsesti. Altfel nu ai credibilitate. "Aaa zice asa, insa stiu eu ca nu se tine de cuvant".
Iar pedeapsa nu isi are rostul, daca dupa nu ii explici ce a gresit, nu verifici cu el ca a inteles ce a facut rau si ce astepti de la el.
Multa multa conversatie cu copilul.

Cam asa vad eu lucrurile.

filofteia spune:

Nu vati nascut asa ci parintii vostrii v-au facut asa. Depinde doar de voi ca si copilul vostru sa fie la fel.

In ce ma priveste...Adi are aproape 8 ani, are simtul masurii. Avem in casa trei calculatoare, trei televizoare, dar nici unul nu este al cuiva ci toate sunt ale noastre. A fost refuzat de multe ori si i s-a explicat ca ceea ce doreste nu ii foloseste sau nu este de calitate sau nu are utilitate. Chiar si cand isi ia ceva din banii stransi de el ne consulta si pe noi si a ascultat pana acum de sfaturile date.
A fost invatat sa fie modest, asa ca desi avem laptop nu se lauda la scoala cu asta.
Nu i-am oferit niciodata ceva pentru ca ceilalti copii au...cand era mai mic a incercat sa aduca asta ca argument, dar i-am explicat ca fiecare parinte cumpara ceea ce crede pentru copilul lor, iar noi credem ca asa este bine pentru el.
Nu i-am luat niciodata ceva pentru ca a plans in magazin...
Ultima achizitie din banii lui a fost un aparat de fotografiat de 700 lei pentru ca re a strans bani un an de zile...bineinteles ca majoritatea au venit de sarbatori cand a colindat toate rudele.

De la 7 ani are bani de buzunar, 5 lei / saptamana, din care isi cumpara ce vrea el...adica un ceas, o lanterna, daca ii trebuie mai multi strange mai multe saptamani. De cand cu asta pot spune ca facem economie ca din banii lui orice se cumpara mai greu .

Nu arunca banii pe prostioare. Sau ma rog aici ar intra florile...care pentru tati sunt prostioare, pentru mine nu...desi este baiat este topit dupa flori...

szivarvany spune:

Asa m-am gandit si eu, ca nu voi cadea in extreme, ca nu voi fi foarte flexibila in convingerile mele ... pana cand fie`mea a venit de la gradi toata plansa, ca numai ea nu e data cu lac de unghii (la 3 ani juma); nu mi-a venit sa cred, efectiv era afectata ca de cateva zile o tot necajeau fetele celelalte ca ea nu e printesa. Ii explicasem ca nu o dau cu oja ca ii strica unghiile, ca nici eu nu ma dau, etc ... si a inteles asta, nu m-a mai rugat sa o dau. Si am gasit solutia de mijloc, i-am cumparat abtibilduri de unghii si am certat educatoarea
Poate nu e cel mai bun exemplu ... dar mi-a ramas in minte.
Eu ii cumpar mereu cand vad ceva care stiu ca o va incanta, insa se bucura la fel de mult pt o Brabie ca pt 2 coli scoase la imprimanta cu ceva desen de colorat.



Daria & GIULIA(2004 08 16)

natynic spune:

Foarte interesant subiect si foarte...greu.
Excelenta postare Spic de Grau
Si eu am o fetita inca f mica si ma gandesc cu destule emotii inclusiv la aceste aspecte educationale. Si noi suntem niste parinti cumpatati ca oameni, invatati de mici ca nu totul pe lume ni se cuvine si e clar ca asta vom incerca sa-i imprimam si fetei...in fond, si pentru binele ei pt ca prea multe pretentii nasc frustrari si nefericiri.
In societatea de consum de azi, si mai ales in Romania care sufera inca de boala "afisarii bogatiei"-un complex tributar erei trecute- e foarte, foarte greu sa pastrezi limitele. Copiii sunt rai, rad daca nu ai ce au ei, etc. Chiar si problema telefonului mobil e spinoasa...E util fara indoiala, insa de cand baietelul de 9 ani al unor prieteni a fost inconjurat de niste indivizi ai nationalitatii conlocuitoare si i s-a smuls telefonul mobil, copilul ramanand destul de socat de spaima...nu stiu ce sa mai zic...
In orice caz voi face tot ce-mi va sta in putere sa-mi educ fata asa cum am fost si eu educata in aceasta privinta; asta pt ca eu cred ca am fost scutita de multe dezamagiri si frustrari fiind mai cumpatata...

Naty
mamica Iuliei Elena-esenta tare in sticluta mica (30.01.2008)
DA-I DOAMNE MINUNII MELE SANATATE, MINTE SI NOROC!

Qamar spune:

nu am timp sa dezvolt dar vroiam sa spun ceva:
--din punctul meu de vedere ar putea fi aiurea ca un copil de 4 ani sa aiba laptop-ul lui, cand aveam eu 4 ani nu se punea problema de asa ceva; INSA eu cred ca trebuie sa fim cat de cat deschisi si la nou, la evolutie...ca sa zic asa
--- cunosc destui copilasi mici care stiu sa foloseasca laptop/computer pentru muzica, filmulete, desenat, etc si ideea ca un computer=bad influence nu mai e de mult valabila, atata timp cat juniorul nu foloseste device-ul pentru stiu eu ce jocuri sangeroase


So, conclusion:
-daca in momentul in care BIa va avea 4 ani, va fi relativ normal ca un pici sa aiba un laptop (ce ziceti de ASTA?), mi se va parea la fel de normal sa ii iau si ei, nu trebuie sa uitam faptul ca juniorii nostri vor trai in viitor si ceea ce acum 20 de ani era ciudat sau nepotrivit, poate deveni acum ceva obisnuit..

---

www.helpsonia.com/archives/148" target="_blank">Click pentru o inimioara fericita! Help SONIA

Qamar spune:

asta este foarte adevarat si noi facem tot posibilul sa nu cadem in sindromul "keeping up with the Joneses"- cand iei doar ca sa arati ca ai sau doar pentru ca are si vecinul, deja nu mai e ok

---

www.helpsonia.com/archives/148" target="_blank">Click pentru o inimioara fericita! Help SONIA

Cristina_C spune:

De acord cu tine, nu trebuie exagerat in privinta cadourilor - adica nu ziua si cadoul sau imediat cadoul la insistentele copilului. Exista ocazii speciale (ziua de nastere, eventual de nume, ziua copilului, Sf. Nicolae si Mos Craciun) cand oricum se dau cadouri. In rest copilul poate primi ceva doar daca merita - daca este cuminte sau pentru alte fapte deosebite pentru care vrei sa-l recompensezi cum ar fi, mai tarziu, notele bune. Chiar si in timpul gradinitei poate avea diverse realizari. Cel mai important este ca un copil sa stie sa aprecieze ceea ce are - indiferent daca are mult sau putin si sa stie ca parintii au muncit pentru a-i cumpara lui lucrurile acelea, ca n-au cazut din cer (mai putin cele de sf. Nicolae si Mos Craciun). Si trebuie sa stie ca banii nu pot fi cheltuiti fara masura, adica mai sunt si altele de luat din ei decat jucarii. Si, bineinteles, ca poti fi fericit si daca nu pui partea materiala pe primul plan. Si sa nu desconsidere un copil pentru ca are mai putine lucruri decat el sau sa nu se simta el mai prejos daca atul are mai multe.
Acum, concret: un laptop de jucarie nu mi se pare o extravaganta (sau poate pretul e prea mare?), de altfel e educativ, interactiv. Copilul meu nu si-a dorit unul, ca i-as fi luat. Normal, ce invata de pe laptop inveta la fel de bine sau si mai bine si din carti, dar nu asta-i ideea - e distractiv, pur si simplu. De pe la 4-5 ani al meu numai lego isi doreste si a primit din belsug si acusi, cand implineste 6 ani, tot lego vrea, e pasiunea lui. Munceste si 2 ore ca sa faca un model mai mare, uneori complicat, peste varsta lui.
Si inca ceva - daca ii iei mobil la scoala nu trebuie neaparat sa iei unul ieftin pentru ca poate fi si prost, ieftin fiind. Bine, nici pe cel mai scump, ca pot sa i-l fure.

numeioana spune:

Ufff, in sfarsit am primit raspunsuri! Cand am vazut ca nu posteaza nimeni ma gandeam ca poate par vreo ciudata.

Va multumesc!

Sunt educatoare. La o gradi particulara. Iar ce am vazut acolo cred ca m-a facut sa gandesc asa. Plus educatia pe care am primit-o eu, bineinteles!

Spic, sunt de acord cu tine. Stiu foarte bine cum se face instruirea copilului, stiu cum se procedeaza cand greseste, cum se aplica pedeapsa. Imi place foarte mult ce ai scris. Nu e vorba insa de jucariile educative, care ii invata ceva pe copii. Normal ca ii iau si ii voi lua din astea. Sunt chiar eu innebunita dupa ele. Ziceam asa, in general, despre jucarii care nu folosesc sau nu sunt necesare sau nu sunt bune. De ex. daca plange ca a vazut o pusca cu bile la vara'su si vrea si el si eu nu sunt de acord nu i-o cumpar. Sau daca vrea ceva f scump care sa zicem nu-l ajuta cu nimic, nu ii iau si gata. Exemplele data de tine cu enciclopedii, poate si CD-uri educative... sunt pozitive, nu negative.

Imi doresc un copil fericit, e si normal! Nu un copil dresat! Dar nici un copil care sa devina sclavul banului/obiectelor materiale. Vreau sa inteleaga cand nu poti sa cumperi un lucru, cand e necesar sa dai banii pe niste incaltari de calitate si nu pe un maimutoi de plus urias, mai ales daca mai are acasa inca 2-3... Vreau sa inteleaga ca muncim mult pentru banii aia si nu ii putem arunca pe prostii, cand putem sa luam, de exemplu un joc de logica sau unul care dezvolta inteligenta. Iar daca e pasionat de fotografie, cum se intampla cu al tau, nu vad deloc ceva rau, e f frumos si sunt de acord sa-i iau un aparat foto.

De asemenea ii voi lua o tricicleta, o bicicleta, caci vreau sa faca sport, e absolut normal. Nu vreau sa reiasa ca as fi vreo zgarcita care nu vrea sa-si faca copilul fericit, nici vorba de asa ceva! Vreau doar sa inteleaga ca nu pocneste din degete si gata, are totul la picioare...

Ma duc sa-i dau papa, revin imediat.

Ioana si David, cel mai scump martisor (01.03.2008)

poze

---

Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o.

ellinia spune:

Si Stefan are aproape patru ani si face de multe ori crize prin magazine, de aceea evit sa-l iau cu mine, doar daca nu se poate altfel. Am cedat odata, cred ca mai aveam putin si faceam si eu o criza si imi pare rau si acum, plangea dupa o jucarie, urla de-a dreptul ca el e cuminte, de ce nu vreau sa-i iau jucaria? Si acum ma enervez cand imi aduc aminte. Acum am alta problema, cand vin acasa ma intreaba ce i-am adus, sa fereasca D-zeu sa nu-i fi adus nimic. Asta pana intr-o zi cand mi-a trantit oul Kinder pe jos, ca el vroia o alta surpriza... de am crezut ca o iau razna. Atunci chiar l-am pedepsit, l-am trimis in camera si a stat acolo o perioada, bineinteles ca a plans mult. Am incercat sa vorbesc cu el dupa aceea, sa-i spun ca de acum gata, nu am sa-i mai aduc in fiecare zi cate ceva ca nu mai apreciaza. Nu stiu cat a inteles, o perioada s-a pototlit, acum iar a inceput "ce mi-ai adus?"... nu mai stiu ce sa-i mai fac!

Tonnia spune:

Prea devreme te gandesti! Nu esti curioasa sa-l cunosti mai intai?
Eu zic sa nu-ti fixezi prea rigid modele de comportament, mai vezi tu, va mai cunoasteti, mai faceti si ce simtiti, mai vezi si tu pe parcurs cum va armonizati.