Cat si cum oferim copiilor nostri?

kariguld spune:

oana, nimeni nu a sarit pe tine, dar cand vii si spui, "eu nu sunt de acord cu asta!" si mai si infierezi atunci trebuie sa te astepti la replici!

hai sa nu deviem de la subiect, sa nu mai judecam pe cineva doar pentruca si-a exprimat aici o parere!


Kari

Daca schimbi calitatea gandirii, vei schimba obligatoriu si calitatea vietii!

alinkav spune:

Cu siguranta ne seamana, atat timp cat stau alaturi de noi de cand se nasc, si ne imita mai in tot ceea ce fac. Copilul se formeaza, asa cum il modelam noi, face ceea ce vede in casa, cel putin cand sunt mici, si nu prea au pareri proprii.

Alina,

Alex Andrei-22.11.2003 si Olivia-22.08.2007

alinkav spune:

Foarte interesant ati dezbatut un subiect atat de important in viata noastra, mai bine spus al copiilor nostri!

Am si eu un baietel de 5 ani, si sincera sa fiu nu intotdeauna imi iese sa fiu o mama perfecta, care stie sa-si educe bine copilul!
Dar in acelas timp ma declar foarte multumita de ce am realizat pana acum, de cum este baiatul meu. Din fericire am avut o situatie buna in famile, si ne-am permis sa-i cumparam jucarii/masinute, de mai multe ori. Se intampla de cateva ori sa-mi faca vreo figura in magazin, ca el vrea neaparat un anume model, dar am reusit pana la urma sa negociem la un model mai putin fitzos.Dar am avut de mai multe cazuri, cand am negociat sa u mai cumparam nimic, ci sa asteptam o anume zi, sau o intamplare pozitiva din viata lui, ca sa putem lua o jucarie mult dorita.
Ma declar multumita, ca am un baiat care stie sa si ofere altor copii jucariile sale, dar se si intampla cand nu vrea sa dea o anume jucarie, si cauta cu disperare o alta jucarie s-o dea, numai sa nu ii fie luata cea pe care o vrea alt copil. Deci, este un copil normal, cu toane bune, si in acelas timp cu toane proaste!
Pana sa aibe 4 ani, eram impotriva jucariilor gen pusca....acum asta este i-am luat, s-a jucat ce s-a jucat, si a ramas uitata!Imi aduc aminte, ca in gradinita fiind mici copii, jucam de a razboi, baietii erau soldati, iar fetele asistente medicale.
Acum avem si niste reguli, cand face vreo prostie, automat dispare Minimax de pe tv, si jucariile preferate se ascund, asa ca nici macar nu protesteaza.
Si cel mai important lucrul, este ca mereu discutam despre ceea ce face, si incerc sa-l ascult ceea ce vrea sa-mi comunice, se intampla sa fiu foarte obosita si chiar nu am chef sa-l ascult, si chiar imi pare rau, ca sunt asa si nu ii dau atentia, cand il vad ca se cam intristeaza.Nah...oboseala isi spune cuvantul, si pana la urma suntem si oameni, si mai si gresim....
Dar cu toate astea, de 10 de ori pe zi baiatul meu, vine ma ia in brate si imi spune, mami te iubesc mult, esti cea mai buna mamica!

Alina,

Alex Andrei-22.11.2003 si Olivia-22.08.2007

buli spune:

eu cred ca e foarte bine sa Ioana se gindeste de pe acum la toate acestea.
Matei al nostru are aproape 5 ani, nu e perfect, nici noi nu sintem, dar am trecut cu bine peste unele dorinte pe care eu le consider absurde.
inca de cind avea citeva luni aveam traseu de plimbare pe linga tarabe care aveau expuse sute de plusuri si altfel de jucarii. ii explicam la fiecare jucarie ce este, ne uitam la ea, la urma o puneam la loc. uneori ne lua jumate de ora sa parcurgem 100 de metri, dar a meritat. acum trecem linistiti pe linga rafturle de jucarii din magazine si discutam relaxati despre lista de cumparaturi.

o data voia masinuta cu motoras, nu stiu cum se cheama, se urca copilul in ea si se plimba pe afara, doar ce invirte volanul. ei bine, am preferat sa-i luam bicicleta ca sa faca miscare pentru ca este mult mai sanatos. desi lui i se parea mai cool masina. insa i-am explicat ca va creste purenic, ca va alerga mai repede decit baiatul cu masina etc.

laptop personal la 4 ani mi se pare aberant. noi inca avem program strict de desene si calculator, rar depasim 30 min pe zi adunate.

de asemenea nu sint de acord cu jucariile sau banii oferite drept recompensa pentru note mari sau cumintenie. cumintenia si invatatura trebuie sa fie ceva natural, nu ceva ce trebuie recompensat. asta ajuta pe termen lung, nu trebuie sa invete ca daca face un lucru bun primeste mintenas rasplata, ci trebuie sa fie bun in mod constant si atunci vine recompensa.
sigur ca daca sint realizari deosebite le recompensam. am recompensat de ex participarea la primul concurs de sah, la 4 ani, pentru ca am considerat ca e ceva exceptional.

a inceput sa imi ceara si mie in fiecare zi cite ceva (fleacuri, nu mare lucru) si pentru ca de la o vreme exagereaza, am hotarit sa dispara acest obicei. am discutat si cu el, voi vedea ce a inteles.
are pusculita, dar nu-l intereseaza absolut deloc banii, iar cadourile in bani nu le considera cadouri.

in fine, teoria e relativ usoara, nu e mereu usor de aplicat, dar ne straduim. si oricum valorizam mai mult un gest frumos decit un cadou scump.


www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

buli spune:

am citit si articolul cu morcovul otravit, mi se pare chiar interesant, multumesc pt sugestie

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

natynic spune:

Apropo de ideea (minunata!!) ca e important sa ne invatam copiii sa si ofere altor copii...credeti ca e adevarat ce se spune, ca acest lucru e intotdeauna mult mai dificil pentru copiii unici decat pentru cei cu frati?
Asa o fi...eu am fost singura la parinti. Nu stiu daca sunt mai mult sau mai putin egoista decat altii; dar stiu ca des, extrem de des am auzit la oameni cu frati relatand din copilarie cum mama sau tata ii luase/daduse/facuse mai mult fratelui/surorii. Voi, cei cu frati, aveti astfel de amintiri dureroase sau macar neplacute?
Prin urmare, hai sa vedem cum stam si la acest capitol...cand e vorba de mai mult de un copil si lucrurile, inevtitabil, se complica...

Naty
mamica Iuliei Elena-esenta tare in sticluta mica (30.01.2008)
DA-I DOAMNE MINUNII MELE SANATATE, MINTE SI NOROC!

gazzella spune:

buli, merg off topic si intreb: cum ii cu concursul acela de sah la 4 ani
m-ai facut curioasa....

Felix (4 ani) Bendis (2 ani)
"Il bambino e l'unico essere ragionevole in un mondo folle"
Daiario clinico, Sándor Ferenczi

buli spune:

e simplu - a invatat sah cu tati, in joaca.
apoi au facut la gradi - tot asa, cine si cum are chef
dupa vreo juma de an le-a zis profesorul de concurs - era foarte entuziasmat, asa ca l-am dus.
era printre cei mai mici. au avut de jucat toti cite 7 partide, fara categorii de virsta - toti copii intre 4 si 8-9 ani.
n-a fost printre primii si dupa 5 partide a vrut sa renunte. m-am dus cu el de mina sa spunem la revedere la profesor, dar acesta l-a motivat sa ramina pt ultimele 2 partide. si le-a jucat pe toate pina la urma.
n-a iesit pe podium, dar am fost foarte mindri de el ca a stat de la 3 la 7 la o competitie.
eu si tati ne-am luat liber de la serviciu ca sa-i facem galerie - in pauze spargeam caramizi sau ne fugaream
dupa concurs ne-am dus si i-am spus sa-si aleaga o jucarie - atunci ne-a dat prin cap ca e un bun prilej sa-i facem un cadou, n-am premeditat.
jucaria sta uitata in debara, dar diploma e la loc de cinste

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

oanamada spune:

Am sa incep prin a-i raspunde lui Kariguld ca sa incheiem si subiectul asta: Kari, in primul rand nu judec pe nimeni, dar asa cum te-ai exprimat tu in ceea ce ai scris se intelege ceea ce am inteles eu: ca i-ai luat copilului jucaria primita de ziua lui si l-ai lasat sa planga de fata cu martori...cea ce mie personal nu mi se pare ok ca metoda de educatie. Am prietene pedagog si printre cele care scriu aici sunt si pedagogi care iti vor spune acelasi lucru...procedura lasa de dorit! Asa ca...cum tu ai dreptul sa-ti spui parerea am si eu si asta nu inseamna ca te infierez! Si cand am zis ca a sarit lumea pe mine m-am referit la numeioanacare probabil a inteles ca ma referam la ea cu unele chestii (vezi treaba cu jucariile de lemn si de carpa, dar care sunt convinsa ca mi-a inteles punctul de vedere odata ce l-am reexplicat!) In ceea ce te priveste nu am dorit sa te infierez asa cum zici tu si nici sa te judec, pur si simplu mi-am spus parerea legat de procedura cu care tu te-ai "laudat" si care din punctul meu de vedere nu este de urmat! Atata tot. Nu am dorit sa transform acest subiect intr-unul neplacut pentru nimeni, dar consider ca nu suntem perfecti si asa cum si eu sunt taxata pentru greseli pe care le fac, taxez si eu la randul meu atunci cand consider (inclusiv cu terte pareri) ca ceva nu este ok!!!! Sper sa primesti aceste randuri ca atare, fara suparare- fiecare are parerea lui.Si ca sa inchei intr-o nota pozitiva...sincer eu cred ca de fapt principalul vinovat in toata povestea este cel care a generat-o ...adica persoana care s-a "gandit" (un fel de a spune!!!) in mod "inteligent" sa faca cadou unui copil de 6 ani o pusca!!!! (la cata violenta exista in lumea noastra este ultimul lucru pe care trebuie sa-l mai insuflam copiilor!!!) Sper ca ne-am inteles ...si fara suparare!!!!
Natynic referitor la ceea ce ai lansat tu ca intrebare...si eu sunt copil unic (sau ma rog, nu sunt -tatal meu are o fata din a doua casatorie, dar nu se pune in contextul acestei discutii), dar din ceea ce am vazut la prieteni si la nasii mei care au cate doi copii se pare ca intr-adevar, acolo unde sunt mai multi copii treaba cu datul merge mai usor, pentru ca isi dau "jucariile lor!!!!!" de la unul la altul....chiar asta-seara discutam cu prietena mea care este invatatoare ca la gradinita fetitei ei s-a construit o aripa noua si au fost invitati sa duca jucariile de care nu mai au nevoie si ca fetita ei (copil unic!) nu vroia nici in ruptul capului sa renunte la nimic dintr-o singura cauza - "ca se poarta urat copiii de la gradi cu ele!!!" In acelasi context, acum doua saptamani, nasa mea care sta la Roma imi spunea ca fetita mai mare prefera sa dea jucariile unui copil strain decat sora-si din acelasi motiv "ca le strica!!!". Cred ca pana la urma si asta este o chestie de formare si tine mai mult sau mai putin de faptul ca sunt doi (desi repet cred ca conteaza destul de mult in majoritatea cazurilor!!!)cat de cum i se explica de fapt copilului ca este frumos si bine sa dea si la altii....Spunea "mamagiuliei: de campania pe care o au odata la doua luni...mi se pare o idee minunata...in felul asta creezi loc pentru jucarii noi...si ii inveti sa si daruiasca. Catinca este prea mica acum ca sa inteleag sensul acestor lucruri, dar si eu ma gandesc de multe ori cand vad ca isi pierde foarte repede interesul pentru anumite jucarii cum s-o invat sa le aprecieze mai mult!!!! Citeam undeva, chiar nu-mi amintesc acum unde de cineva care facuse o regula privind cumparaturile cu copiii....daca vrei sa-ti cumpar ceva azi itit cumpar un lucru si numai unul...vrei guma iti iau guma, vrei CD cu povesti iti iau...dar doar un singur lucru...in felul asta evita situatiile in care incepea vreau si din aia, vreau si din aia...si chiar functiona. Un alt lucru pe care-l citisem si mi s-a parut super misto (bine, era aplicat pe un adolescent!!!) - ce nu se poarta/joaca/umbla cu el/ mai mult de o luna de zile inseamna ca sta degeaba si nu foloseste drept care se da...bine..la copii mici este mai greu de aplicat pentru ca ei ruleaza jucariile si le revine interesul pentru ele (eu vad cum face fata mea- azi se iubeste cu un catel de nu o poti dezlipi- dar pana acum a stat o saptamana aruncat in cosul cu jucarii).
Cam asta...o seara frumoasa la toata lumea!!!!!

kariguld spune:

sigur ca fara suparare! ca doar nu stii cum mi-am crescut copii, nu ma cunosti, nici nu-i necesar sa-ti dau alte explicatii, care te-ar fi ajutat sa intelegi cat de gresit judeci ceea ce am spus!


Kari

Daca schimbi calitatea gandirii, vei schimba obligatoriu si calitatea vietii!