Cat si cum oferim copiilor nostri?

numeioana spune:

Naty .
Mirela, partial, normal, 100% nu cred ca reuseste nimeni tot ce isi propune, dar cu flexibilitate (cum zice Naty) poate intr-o mai mare masura. Vom vedea...

Ioana si David, cel mai scump martisor (01.03.2008)

poze

---

Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o.

kariguld spune:

exact fetelor, fexibilitate!
trebuie sa devenim asemenea elasticului, ne intindem "pana" dar revenim inapoi "la" atunci cand e cazul.
cu multa rabdare, ve-ti reusi ce va propuneti!
copilul este precum lutul, in mana olarului! sa facem din ei, "obiectul" nostru cel mai de pret!

Kari

Daca schimbi calitatea gandirii, vei schimba obligatoriu si calitatea vietii!

ad_risnov spune:

Fetelor,
Foarte interesante dezbaterile de pe acest topic... Am citit si articolul cu "morcovul otravit" si marturisesc ca mi-a mers la suflet.
Baietelul meu are aproape 5 ani si noi deja exersam cam tot ce s-a dezbatut aici.
Cred ca e f important sa te pregatesti dinainte cu posibile raspunsuri la incidentele ce pot aparea, pentru ca altfel exista posibilitatea ca pe moment sa nu stii cum sa reactionezi. Asa ca Ioana felicitari pt. demersul tau de a invata de acum cum ar fi mai bine sa faci cand baietelul tau va fi mare si vor incepe micile probleme de a satisface "nevoi sau dorinte"...

oanamada spune:

Dragele mele, am stat si am "devorat" postarile voastre....m-ati pus pe ganduri si iata la ce concluzie am ajuns!
1. In mod cert depinde si de "materialul" clientului...adica de copil. La ce ma refer? Am cunoscut copii care au avut parte de absolut tot ce si-au dorit in viata si ce au cerut au primit de fiecare data si cu toate acestea si-au pastrat bunul simt, limitele, modestia ...asa cum am cunoscut copii educati in spiritul in care vorbiti voi ...adica fara excese si cu moderatie...si care erau de un egoism feroce, de o rautate uluitoare...genul care la maturitate devin adultii aia pe care-i uram cu totiii...aia de nu le mai ajunge nimic si sunt in stare sa smulga si bucata din mana cersetorului.
2. Cred ca in toata ecuatia asta despre care vorbiti voi ati omis un lucru extrem de important care este strans legatul cu luatul diverselor lucruri pentru copil....datul diverselor lucruri...sa ma explic!!! Eu una, sunt gata sa-i ofer copilului meu absolut tot ce-si doreste (cu niste limite adecvate varstei - adica nu laptop la 4 ani!!!), in masura in care imi permit financiar cu O SINGURA CONDITIE! Sa fie gata oricand sa dea altuia mai putin norocos! Problema "copiilor de bani gata" a rasfatatilor care se dau cu "fundul de pamant" in magazine si fac crize de nervi ca nu primesc nu stiu ce jucarie este una si mai grava: du-te si cere-i unui astfel de copil sa dea o jucarie unui alt copil...sa i-o faca cadou pur si simplu! NU o va face! A DARUI INSEAMNA A PRIMI! ASTA ESTE UNUL DIN LUCRURILE pe care daca fiica mea le va intelege pentru mine, va fi suficient sa stiu ca este un copil cu capul pe umeri care va pastra niste limite si ma va face sa-i ofer ceea ce-mi cere.
3. Daca copilul meu va ajunge sa-mi faca circ in magazin, pe strada, oriunde, chiar si acasa...pentru ca nu-i cumpar ceva..inseamna ca nu am avut capacitatea de a-i explica nimic despre valorile materiale, despre ce se cuvine si ce nu...inseamna ca am ratat la acest capitol...dar n-as fi prima!!!!
4. Nu vreau sa-i iau copilului meu jucarii pentru ca le merita sau le castiga! Nu este un concurs si nici o recompensa sa beneficieze de jucarii! Vreau sa ii iau jucarii pentru ca viseaza la ele, pentru ca se joaca cu ele, pentru ca-i plac! NU vreau sa-i iau copilului meu laptop si mobil la varsta de 10 ani si nici porche la 18, dar sunt realista si traiesc intr-o lume in care esti stigmatizat daca nu ai ce au majoritatea celor din jur...asa ca ma rog la Dumnezeu sa ma indrume spre calea cea buna si sa aleg, la momentul potrivit, solutia potrivita.
5. Era cineav care spunea ca ii place sa mearga contra curentului si ca prefera jucariile de lemn si de carpa decat cele moderne....imi pare rau, cu tot respectul, nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar si asta mi se pare o forma de traumatizare a copilului care traieste in lumea de AZI nu in aia de ieri si este ca si cum ti se plimba prin fata platouri cu prajituri si mancare si tu esti nemancat de dimineata...nici asta nu vreau! Nu vreau ca fetita mea sa ajunga vreodata sa-mi zica ca rad copiii de ea ca se joaca cu papusi de carpa sau de lemn...nu atata vreme cat pot sa-i ofer, in mod decent din minunatiile care exista acum.
In incheiere...sunt unul din acei copii carora nu le-a lipsit nimic in copilarie. Norocul si viata m-au ajutat sa-mi petrec niste ani din copilarie in strainatate, sa am bunici care au colindat lumea si mi-au adus toate minunatiile. nenorocul m-a facut ca la 14 ani sa raman singura cu mama (in urma divortului parintilor mei) intr-o casa fara canapele si covoare (le luase tata) si sa ne uitam la un televizor sport stand pe scaunele de bucatarie! Norocula facut ca viata mi-a dat atunci un sut si am vrut sa devin independenta si sa am banii mei si am muncit si am invatat in acelasi timp si am facut bani!
Ceea ce vreau sa spun este ca viata este un puzzle complicat si de multe ori incruci piesele...e pacat sa nu-i oferi copilului (daca ai cum!) tot ce-si doreste (normal, cu limitele varstei!) gandindu-te ca-l strici!!!! Mai spunea cineva ca ei sunt lutul si noi Olarul...subscriu...si tocmai de aceea i-as da Catincai si luna de pe cer, daca as sti ca daca in secunda urmatoare ii spun s-o dea unui cersetor o da! Valoarea lucrurilor pe care ni le dorim se masoara si in disponibilitatea noastra de a le darui aceste lucruri altora pentru ca si ei sa se bucure de ele!!!
Cam asta simt eu si cred eu...desi stiu ca sunt putin in nota discordanta fata de voi!
Va pup

szivarvany spune:

Oanamada,
referitor la ce ai spus, noi avem "campanie" in casa cam la doua luni cand e musai sa rearanjez tot balconul fie`mi, unde e "casa" ei de jucarii si atunci, tot ce consideram ca nu mai e foarte bun, diferite plusuri care nu ne mai trebuiesc, le strangem si ori le dam bonei care le duce la niste copii mai putin norocosi, ori le donam gradinitei ori le ducem jos langa tomberon; la fel facem si cu hainutele. Cred ca Giulia si-ar ceda oricare din jucarii daca ii spun ca le dam, ca numai asa putem primi si noi altele. Si de o vreme am observat ca de cate ori vin copiii la noi, mereu le da din fisele ei de colorat, ceea ce nu facea inainte, chiar daca avea cate 20 de exemplare xerox la ele.




Daria & GIULIA(2004 08 16)

numeioana spune:

Mamica Giuliei ai o de la mine.

Stati asa, eu am spus ca daca baietelul meu are un comportament bun si stie sa roage sa i se cumpere ceva anume si nu urla si face scandal, daca apreciez ca este ceva util si bun pentru el ii voi lua. Nu e chiar asa cum zici tu, Oana. Nu e un concurs, dar astfel zic eu ca este corect sa-si castige jucariile. Nu inteleg de ce ma socoti o mama care nu raspunde placerilor copilului ei. Poate pentru ca nu i-as lua niciodata jucaria pe care si-o doreste si vrea sa se joace cu ea daca imi zice: "Esti o mama rea ca nu vrei sa-mi iei jucaria" sau "Nu ma iubesti!" sau "Niciodata nu-mi cumperi, iti iei doar pentru tine!" (fraze pe care le-am auzit din gura unui copil care are TOTUL!!) Asta vreau sa evit si nu o evit luandu-i de fiecare data tot ce vrea si toate jucariile pe care i se pune pata, ci, din contra, incercand sa-l fac sa inteleaga ca trebuie sa aiba rabdare si sa se poarte frumos. Daca ai un comportament adecvat, atunci ai numai si numai de castigat. Asa va fi si la serviciu cand va creste, daca va sti sa fie un om cu capul pe umeri va fi promovat si va avea sanse mari sa se afirme.

Cat despre jucariile din lemn si din carpa, ele nu sunt deloc dinaintea erei noastre. Sunt jucarii f frumoase, atragatoare, colorate, cred ca nu ai vazut de zici ca nu sunt de AZI. Ba din contra, sunt jucarii calde (se stie ca lemnul si materialele naturale, in general, sunt calde) si excelente pentru copii. In plus, daca acel copil prefera si el acest fel de jucarii nu vad de ce ar rade alti copii de el... Iar chestia cu traumatizarea e de toata jena. Am ajuns, ca sa ne sustinem punctul de vedere sa zicem ca cine face altfel decat noi isi traumatizeaza copilul...

Jucariile din lemn sunt minunatii, si nu cele din plastic. Sa te uiti dupa astfel de jucarii, te rog, si sa-mi spui parerea ta dupa ce le-ai pipait putin. Te asigur ca oricare alt copil ar vedea acele jucarii de lemn ar cere in secunda 2 parintilor sa le cumpere. Si poate unii o vor face fara sa fie nevoie sa i se spuna de doua ori.

Uitati aici jucarii din lemn http://www.pampam.ro/Jucarii-dupa-CATEGORII-Jucarii-de-Lemn-c-273.html . Oare cum poate sa traiasca in lumea de ieri un copil care se joaca cu asa ceva?

Ioana si David, cel mai scump martisor (01.03.2008)

---

Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o.

ad_risnov spune:

O jucarie este cu atat mai stimulativa cu cat il indeamna mai mult pe copil la a crea cu ea, la a-si imagina tot felul de contexte in care o poate folosi... ii da lui voie sa se joace asa cum vrea, nu il obliga sa se joace dupa cum e ea creata... cam astea ar fi jucariile de lemn, de carpa...

Cat de minunate sunt cuburile de lemn tocmai pt. ca se preteaza la o combinatorica infinita si mereu pot fi folosite pentru altceva: castel, garaj, oras, mobilier de casa, turn...

gazzella spune:

referitor la jucariile de lemn sunt in asentimentul lui ad_risnov
si nu stiu in Romania, dar in Italia doar copiii familiilor medii isi permit jucarii de la supermarket, cei din familii intr-adevar instarite nu vor avea "sansa" jucariei de plastic ci din "carpe", lemn.
copiii lui Berlusconi au frecventat Waldorf, iar in pedagogia waldorf au valoare doar jucariile din lemn, "carpe".

Felix (4 ani) Bendis (2 ani)
"Il bambino e l'unico essere ragionevole in un mondo folle"
Daiario clinico, Sándor Ferenczi

oanamada spune:

Aoleuuu ce-ati sarit pe mine!!!!!
Numeiioana cand am zis de jucariile din carpa si din lemn ma refeream la acest concept expus de kariguldcare sincer mie mi se pare total neinregula si traumatizant pentru copil!!!! Nu mi se pare o metoda pedagogica ci o trauma si chiar rautate sa-i iei copilului din brate, de ziua lui, un cadou pe care l-a primit si sa-l dai inapoi...insa nu stau sa comentez felul in care vrea fiecare sa-si educe copilul...eu la asta ma refeream cand am scris de jucariile de lemn si carpa...faceam o paraelela cu ceea ce a scris doamna de mai jos
am uitat ceva, nu sunt pentru ai oferi unui copil, tot ce-si doreste, sau ce au altii...nu-mi place sa fiu "in randul lumii", prefer sa merg contra curentului! e mai sanatos!
nici alor mei copii nu le-am oferit totul, chiar daca era la moda nu stiu ce... am preferat intotdeauna jucariile din lemn, de carpa.
cand cineva i-a adus fiului meu cadou, o pusca am luat-o si i-am dat-o inapoi, chiar daca fiimiu a facut "o criza" ca doar era ziua lui (implinea 6 ani) si trebuiau sa vada musafirii cum stie el sa se impuna.
am spus tuturor sa-l trateze cu "ignore" si dupa o vreme ia trecut criza!
Jucariile din si din carpa sunt ok, sunt frumoase asa cum zici tu, dar pastrand masura ca in orice...n-o sa-i smulg copilului din mana o jucarie (fie ea si o pusca! - pe care pot sa i-o iau mai tarziu si sa-i spun ceva orice, o minciuna)si sa-l "indop" numai cu din alea de lemn sau carpa! Si copilul meu are jucarii de lemn si papusi de carpa, dar nu exagerez intr-o directie sau alta
Nu e chiar asa cum zici tu, Oana. Nu e un concurs, dar astfel zic eu ca este corect sa-si castige jucariile. Nu inteleg de ce ma socoti o mama care nu raspunde placerilor copilului ei. Poate pentru ca nu i-as lua niciodata jucaria pe care si-o doreste si vrea sa se joace cu ea daca imi zice: "Esti o mama rea ca nu vrei sa-mi iei jucaria" sau "Nu ma iubesti!" sau "Niciodata nu-mi cumperi, iti iei doar pentru tine!" (fraze pe care le-am auzit din gura unui copil care are TOTUL!!) Asta vreau sa evit si nu o evit luandu-i de fiecare data tot ce vrea si toate jucariile pe care i se pune pata, ci, din contra, incercand sa-l fac sa inteleaga ca trebuie sa aiba rabdare si sa se poarte frumos. Daca ai un comportament adecvat, atunci ai numai si numai de castigat. Asa va fi si la serviciu cand va creste, daca va sti sa fie un om cu capul pe umeri va fi promovat si va avea sanse mari sa se afirme.[
Cans am dat exemplele cu copilul care urla si se arunca pe jos...Doamne iarta-ma nu m-am referit la copilul tau! Erau exemple generice...ale unor copii pe care i-am vazut in magazine. Cat despre chestia cu castigatul...sincer, tot nu sunt de acord cu tine. MI se pare normal sa nu-i cumperi lucruri asa doar ca urla dupa ele, dar nici sa stie ca nu primeste jucarii decat daca le castiga in diverse moduri...In alta ordine de idei...vad ca tu chiar ai o problema si o parere preconceputa si generalizata ca toti copiii care au TOTUL sunt prost educati si rai si fac scene...NU ESTE ASA! Sincer, faptul ca toti bogatasii au mercedes nu inseamna ca daca un om viseaza toata viata lui sa-si ia mercedes si reuseste cu eforturi majore - EL ESTE UN BOGATAS!!! Asa si tu: faptul ca ai vazut cativa copii sau o multime de copiii (ca sa-ti fac pe plac!) care se jelesc si fac scene...nu inseamna ca toti copiii care au TOTUL fac asa...

kariguld spune:

da ce te apucasi de judecat, mai oana!!1 am spus eu ca am smuls jucaria din mana copilului? nici macar nu am dat detalii, ca nu au importanta, situatia a fost foarte diferita de cum ai inteles-o tu!

e bine cand judeci ceva, daca vrei neaparat sa stii, cel mai bine sa intrebi cum a fost! clar??

si daca CITEAI bine, vedeai ca am precizat,
""am preferat"", iarasi nu am dat detalii....asa ca nu te mai stradui sa ma pui la colt, sa judeci fapte pe care nu le cunosti....nu am dat detalii, nu intereseaza ....

si te asigur ca ai mei copii nu au fost deloc si nici nu sunt traumatizati de modul cum le-am oferit jucarii, si alte lucruri.

uite cum dintr-un subiect interesant si frumos, se ajunge la judecati superficiale si schimburi de replici aiurea, cand am putea sa ne respectam parerea si sa invatam daca vrem, daca nu ne urmam mai departe ideile proprii! dar sa infieram pe cineva, sa dam verdicte....e mult prea mult!




Kari

Daca schimbi calitatea gandirii, vei schimba obligatoriu si calitatea vietii!