Cat si cum oferim copiilor nostri?
Raspunsuri - Pagina 4
kariguld spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui gazzella numeioana, normal ar fi sa se secondeze copilul real nu copilul imaginar - cel asupra caruia facem proiectii - ori asta inseamna acceptarea copilului real a ceea ce este eu am un model de educatie la modul ideal, e ceva inspre ce tind prin autoeducarea mea zilnica, mai putin a pruncilor ce m-a deranjat pe mine e acest "sa-l invat" copiii invata prin emulare, oferirea unei imagini reale, autentice a ceea ce sunt parintii copiii din diverse artificii educationale invata doar sa opereze cu ele, sa manipuleze la fel cum au fost mani****ti la randul lor dar cand te propui in intimul tau ca persoana onesta cu tine insuti si cu cei din jur, modesta nu vor avea ce deprinde decat modestia, onestitatea si asta fara conditionari pozitive (recompense) sau negative (pedepse) ci printr-o simpla introducere in realitatea parintilor si cum spuneam, sau cum gandeam, nu mai conteaza cati bani invart parintii ci cu cata modestie, respect se raporteaza vietii ...si are sa creasca al tau strumf, poate va cere si laptopul, dar eu zic ca nu-i niciun bai cat timp mama, tata nu uita sa impartaseasca viata cu copilul, cat timp acel copil nu invata ca socializarea nu e o izolare in 2,3,4,5 ci o lunga continua impartasire al meu are calculator personal, dar uita cu zilele sa-l deschida, e mult mai interesant sa gateasca cu mine sau sa sapam prin parcuri pamantul Felix (4 ani) Bendis (2 ani) "Il bambino e l'unico essere ragionevole in un mondo folle" Daiario clinico, Sándor Ferenczi |
cand eram tanara si idealista, visam ca orice viitoare mamica la modul cum imi voi educa copii. aveam planuri, am participat la conferinte (in alte tari), staim cu precizie ce si cum voi face, ce NU voi face....
ce vremuri....
dupa ce am avut copii, si au inceput sa creasca si sa vad ca nu seamana cu al meu sot, calculat, calm, ordonat...etc, nici cu mine...ci erau in vesnica miscare, permanenta explorare, plangaciosi (mai ales baiatul!) din orice motiv, mofturosi, nemultumiti, strengarei... toate idealurile mele s-au transformat in idei de prelucrare! am abandonat idealismele si m-am apucat serios sa ma adaptez la REALITATE!
posibilitati materiale, cu duiumul, radacinile mele educationale, vin dintr-o familie sanatoasa care le-a aplicat cu succes, noua copiilor.
asa ca "material" aveam berechet...numa ai mei copii se incapatanau sa fie ...altfel decat mostenirea parintilor lor!
atunci, am invatat cateva lectii importante de viata:
-copii nu se nasc cu calitatile si caracterul pe care il avem noi parintii si pe care evident il dorim (ca doar din noi se nasc!)
-sa nu spun "eu nu voi face asa sau asa..." ci sa las acolo, un loc...
-sa transform orice problema, in posibilitate
-nu pot sa-mi educ copii, fara ca sa renunt mai intai la idealisme,
-nu sunt "invinsa" niciodata pana nu accept infrangerea ca pe o realitate
-copii mei au capacitatea de a excela, DOAR daca eu le-o dezvolt
-asteptarile mele sa fie realiste.
sotul meu obisnuieste sa spuna, "invingatorii sunt facuti, nu se nasc!" copii nostrii, sunt asa cum ii facem noi sa fie.
Kari
Daca schimbi calitatea gandirii, vei schimba obligatoriu si calitatea vietii!
numeioana spune:
Hmmm, nu sunt cu totul de acord. Eu sunt convinsa ca sunt si exceptii, dar copiii nostri ne seamana intr-o mare masura...
Ioana si David, cel mai scump martisor (01.03.2008)
poze
Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o.
kariguld spune:
am uitat ceva, nu sunt pentru ai oferi unui copil, tot ce-si doreste, sau ce au altii...nu-mi place sa fiu "in randul lumii", prefer sa merg contra curentului! e mai sanatos!
nici alor mei copii nu le-am oferit totul, chiar daca era la moda nu stiu ce... am preferat intotdeauna jucariile din lemn, de carpa.
cand cineva i-a adus fiului meu cadou, o pusca am luat-o si i-am dat-o inapoi, chiar daca fiimiu a facut "o criza" ca doar era ziua lui (implinea 6 ani) si trebuiau sa vada musafirii cum stie el sa se impuna.
am spus tuturor sa-l trateze cu "ignore" si dupa o vreme ia trecut criza!
nu mai dau exemple, cati copii stiu carora parintii le-au oferit tot ce si-au dorit, iar dupa ani, nu au simtul valorii, nu sunt responsabili de lucrurile pe care le au...cred ca li se cuvine totul de la oricine si pot face tot ce doresc, caci oricum vor primi!
Kari
Daca schimbi calitatea gandirii, vei schimba obligatoriu si calitatea vietii!
alinutza00 spune:
pb spinoasa ptr mine subiectul asta....dupa parerea unora noi exageram si "ii invatam prost", parerea mea insa ca prea multi cad in cealalta capcana, reguli prea rigide si "frica de a nu ceda in fata copilului, asta fiind o mare slabiciune)(eu nu cedez, doar ca de multe ori sunt de acord cu el, nu tb sa se roage de mine ptr a i cumpara jucaria dorita( avem si noi totusi anumite limite)
imi place sa cred ca deseori il ascult, inainte de a spune nu sau da, de ce vrea jucaria respectiva
De ce e atat de gresit sa si ia ceva in fiecare zi(nu jucarii)Si noi poate ne satisfacem cate o mica placere zilnic(intr adevar, eu azi am pofta de struguri, dar el vrea...inghetata(ii iau artigianala, fara e uri) sau ou kinder(doar ptr surpriza).De ce ar fi dorinta mea mai indreptatita decat a lui.Ai mei primesc in fiecare zi cate ceva, si am cazut de acord-un singur lucru-(daca si mai doreste cateodata si o pizza mica, o foccacia, un biscuite anume...se pun si astea?
mi a placut mult postarea dianocicai, imi pun cam aceleasi intrebari
ok, sunt jucarii pe care EU tin neaparat sa le aibe, sunt pasionata de stimularea copilului prin tot felul de jocuri , activitati, asa ca le am luat multe jocuri, jucarii "educationale" si o groaza de carti, enciclopedii
mai sunt insa si jucariile pe care EL si le doreste In weekend cam intotdeauna isi cumpara cate o jucarie(in medie de 8 euro, intelege deja ce inseamna o jucarie prea scumpa, jucarii ptr care asteptam aniversarea,craciunul.Cand e vb insa de ceva care ne place si noua mult sarim de prag.De a lungul timpului a avut o gramada de pasiuni, unele au ramas in top muuult timp.Dinozauri, puzzle uri, cuburi, lego, trenuri etc, acum e innebunit deupa castele, cai, cavaleri. catapulte, indieni....e exagerat daca ii innoim colectia saptamanal cu cate o jucarie mica?
de ceva timp a aterizat si la noi in casa o pusculita(asta intrand in seria..sa l invatam valoarea banilor).Am incercat sa fac cu el o intelegere, renunti la oul kinder (sunt niste oua cu personaje gormiti ce se gasesc numai in cafenele, bar si costa 1 euro), iti dam tie un euro, iar in week iti cumperi ce vrei tu de banii stransi, nu am avut asa mare succes, de multe ori nu se indura sa renunte, dar in week normal ca vroia si respectiva jucarie, l am imprumutat de vreo 2 ori...slabiciunea noastra..., chestie pe care nu a vrut sa o inteleaga(bine bine, iti dau banul de azi...dar mi l dai diseara inapoi, da?[:D...un fiasco la final...
mai avem inca o "problema"...in ultimele 2 luni am fost la vreo 7 aniversari...a fost cam bulversat de atatea petreceri, torturi, cadouri...normal ca aproape de fiecare data vrea si el "un cadou"...
la aniversari luati ceea ce isi doreste, chiar daca uneori nu sunteti deloc de acord cu alegerea lui?
si totusi david nu este excesiv de rasfatat, chiar este considerat de educatoarele de la gradi un ingeras de copil, nu este agresiv, grijuliu cu colegii sai mai mici(e intr o grupa mixta), isi imparte jucariile, primul care sare sa ajute educat in diverse activitati
numeioana spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui kariguld am uitat ceva, nu sunt pentru ai oferi unui copil, tot ce-si doreste, sau ce au altii...nu-mi place sa fiu "in randul lumii", prefer sa merg contra curentului! e mai sanatos! nici alor mei copii nu le-am oferit totul, chiar daca era la moda nu stiu ce... am preferat intotdeauna jucariile din lemn, de carpa. cand cineva i-a adus fiului meu cadou, o pusca am luat-o si i-am dat-o inapoi, chiar daca fiimiu a facut "o criza" ca doar era ziua lui (implinea 6 ani) si trebuiau sa vada musafirii cum stie el sa se impuna. am spus tuturor sa-l trateze cu "ignore" si dupa o vreme ia trecut criza! nu mai dau exemple, cati copii stiu carora parintii le-au oferit tot ce si-au dorit, iar dupa ani, nu au simtul valorii, nu sunt responsabili de lucrurile pe care le au...cred ca li se cuvine totul de la oricine si pot face tot ce doresc, caci oricum vor primi! Kari Daca schimbi calitatea gandirii, vei schimba obligatoriu si calitatea vietii! |
Ioana si David, cel mai scump martisor (01.03.2008)
poze
Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o.
mirela.d spune:
Teoretic, sunt de acord cu tine Ioana. Practic, nu stiu ce voi face cand copilul meu va incepe sa ceara anumite jucarii sau alte obiecte gen laptop. El inca nu are pretentii si nu face crize prin magazine dar avem timp berechet ca are doar doi ani si jumatate.
Nu sunt de acord cu cumparatul unui anumit obiect pentru a evita o criza dar nici nu sunt impotriva cumpararii unui obiect daca il vad ca il vrea foarte tare si sufera ca nu il are. Ca ei, micutii, sufera pentru chestiuni de genul asta.
Eu nu am avut foarte multe jucarii si acum i-am cumparat lui fii-miu cam tot ce se poate, in masura in care ne permitem. Asa ca nu exclud sa cad in greseala de a-i cumpara tot ce imi voi permite.
Pe de alta parte nu cred ca un copil nu poate fi educat si in conditiile in care i se ofera material totul. Nu cred in constrangerea materiala atat de tare.
In concluzie, este usor sa spui ca nu vei face anumite lucruri si sa judeci oamentii care le fac. Dar ai rabdare sa vezi cum vei proceda in realitate.
kariguld spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui numeioana Hmmm, nu sunt cu totul de acord. Eu sunt convinsa ca sunt si exceptii, dar copiii nostri ne seamana intr-o mare masura... Ioana si David, cel mai scump martisor (01.03.2008) poze Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o. |
ioana, cu ce am spus eu nu esti intru-totul de acord?
dar nici nu trebuie sa fii!
banuiesc ca al tau copil e micut, micut...imi permit sa-ti sugerez, mai discutam anumite aspecte peste cativa ani!
Kari
Daca schimbi calitatea gandirii, vei schimba obligatoriu si calitatea vietii!
numeioana spune:
Dar eu nu vreau sa cad nici in extremis (cu siguranta nu o voi face, ca doar sunt cumpatata) si nici nu judec pe nimeni...unde am judecat eu pe vreuna dintre voi? Plus ca am rabdare, nu ma grabesc deloc (chiar as vrea sa am mereu baietelul mic ca si acum) dar asta nu ma poate impiedica sa ma informez si sa aprofundez subiectul. Poate nici nu l-as fi deschis daca nu m-ar fi starnit cineva care cumpara copilului absolut orice fara sa clipeasca pentru ca altfel face crize si il injura.
Dar sunt de parere ca atat cat traiesti inveti si eu am ce invata de la voi. Nu am batut cu pumnii in piept ca fac, ca dreg; tocmai, ca am intrebat, am cerut opinii, nu am zis ca voi reusi sa fac ce mi-am propus (de fapt nu stiu daca mi-am propus dar imi doresc pentru ca eu asa consider ca e bine pt el), am zis ca incerc. Am intrebat chiar la sfarsit daca credeti ca voi reusi.
Cu siguranta totul tine si de personalitatea/temperamentul copilului, nu numai de vointa noastra, dar dupa cum l-am vazut eu pana acum tind sa cred ca va fi un copil bun.
Ioana si David, cel mai scump martisor (01.03.2008)
poze
Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o.
mirela.d spune:
Eu cred ca vei reusi partial. Vei reusi pentru ca pornesti de la idei bune iar partial pentru ca toti copiii stiu sa se impuna mai mult sau mai putin. De, personalitatea.... Iar tu vei sti, in anumite cazuri, ca trebuie sa cedezi ca nu ai incotro. Chiar daca vei stii ca nu e bine (cum ziceam teoria e buna, practica ne omoara).
natynic spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui kariguld am uitat ceva, nu sunt pentru ai oferi unui copil, tot ce-si doreste, sau ce au altii...nu-mi place sa fiu "in randul lumii", prefer sa merg contra curentului! e mai sanatos! nu mai dau exemple, cati copii stiu carora parintii le-au oferit tot ce si-au dorit, iar dupa ani, nu au simtul valorii, nu sunt responsabili de lucrurile pe care le au...cred ca li se cuvine totul de la oricine si pot face tot ce doresc, caci oricum vor primi! |
Eu cred ca daca am sapa la baza multor frustrari, angoase, nefericiri, orgolii si violente din randul oamenilor am gasi aceasta permisivitate excesiva a parintilor. A nu le oferi chiar TOTUl nu inseamna ca nu-i iubim. Inseamna a fi noi realisti si maturi, a intelege ca ii trimiti in lumea asta in care nu poti avea tot si nu ti se permite tot, e IMPOSIBIL. Ori, daca ei intra in lume invatati de acasa ca totul li se cuvine, vor avea parte de ceva drame inevitabil...
As mai vrea sa spun ca nu mi se pare deloc incorect ca Ioana se gandeste la aceste lucruri acum, cand David e f mic. O anumita atitudine fata de copilul tau, tu ca adult, ai din prima zi a vietii lui. Cu fiecare zi ceea ce crezi tu ca e bine si incerci sa imprimi copilului tau se adauga la educatia lui globala.
Ca fiecare copil are si personalitatea lui, face obiectul unei a doua parti a discutiei. E vorba si aici de un alt talent si de o mare flexibilitate, de a avea ingeniozitatea sa canalizezi trasaturile lui care nu sunt ca ale tale intr-o directie buna. Buna pentru el si viitorul lui, desigur; nu pentru confortul tau de parinte.
Naty
mamica
Iuliei Elena-esenta tare in sticluta mica (30.01.2008) DA-I DOAMNE MINUNII MELE SANATATE, MINTE SI NOROC!