Cat si cum oferim copiilor nostri?
Raspunsuri - Pagina 3
grati.ela spune:
Noe si eu si sotul am citit la greu din placere...devoram culegerile de mate tot din placere...sotul facea inot de performanta din placere numai ca atunci ziua avea 22 de ore pentru orice altceva in afara de TV, nu erau atatea tentatii...aveam un joc si o papusa sau o masinutza si-n rest carti si iar carti...acum trebuie sa pacalesc TV-ul, calculatorul...acum e o alta lume. Cum ar putea ea sa ma creada ca e frumoasa si cartea Ciresarii nu numai filmul pe care l-a vazut de 3 ori? Crezi ca ar dori sa lucreze in plus la mate (e nevoie de asta ca sa-ti dai seama cat de frumoasa e si matematica asta!) cand exista calculator? In plus eu nu ii dau o suma de bani asa pentru ca tb sa aiba bani de buzunar...ea ii munceste si ii merita...(asta fac si eu...muncesc si merit sa am bani!). Nu vreau sa ma scuz...am dat o argumentare doar...
mami de Ozi (22.05.99) si Tudorash (29.01.08)
http://www.flickr.com/photos/23738993@N08/
gazzella spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui numeioana Gazella, pai e normal sa fie asa? Tu nu ai avut un model de educatie pe care sa-l folosesti cu copilul tau? Eu nu sunt rigida, am mai zis-o. Nu vreau sa impun, vreau sa discut/invat copilul un model de comportament. Poate nici nu va fi nevoie, caci va avea drept model familia mea de care sunt mandra. Si normal ca n-o sa-mi oblig copilul, n-o sa-l maltratez si nu va fi rodul imaginatiei mele. Sunt convinsa ca va avea defecte, doar e om, dar vreau sa invete care sunt valorile, sa pretuiasca si cel mai mic nimic si sa nu faca criza ca nu-i dau luna de pe cer. Sunt sigura ca ai inteles despre ce vorbesc. Normal ca o sa-mi cunosc copilul, voi fi deschisa la nevoile lui, la dorinte, dar am zis, vreau sa-l invat sa fie un om modest si cumpatat. E o crima asta? Spune-mi, tu cum faci? Copiii tai sunt ei insisi si nu i-ai invatat tu nimic? Doar i-ai cunoscut? Ioana si David, cel mai scump martisor (01.03.2008) poze Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o. |
numeioana, normal ar fi sa se secondeze copilul real nu copilul imaginar - cel asupra caruia facem proiectii - ori asta inseamna acceptarea copilului real a ceea ce este
eu am un model de educatie la modul ideal, e ceva inspre ce tind prin autoeducarea mea zilnica, mai putin a pruncilor
ce m-a deranjat pe mine e acest "sa-l invat"
copiii invata prin emulare, oferirea unei imagini reale, autentice a ceea ce sunt parintii
copiii din diverse artificii educationale invata doar sa opereze cu ele, sa manipuleze la fel cum au fost mani****ti la randul lor
dar cand te propui in intimul tau ca persoana onesta cu tine insuti si cu cei din jur, modesta nu vor avea ce deprinde decat modestia, onestitatea
si asta fara conditionari pozitive (recompense) sau negative (pedepse) ci printr-o simpla introducere in realitatea parintilor
si cum spuneam, sau cum gandeam, nu mai conteaza cati bani invart parintii ci cu cata modestie, respect se raporteaza vietii
...si are sa creasca al tau strumf, poate va cere si laptopul, dar eu zic ca nu-i niciun bai cat timp mama, tata nu uita sa impartaseasca viata cu copilul, cat timp acel copil nu invata ca socializarea nu e o izolare in 2,3,4,5 ci o lunga continua impartasire
al meu are calculator personal, dar uita cu zilele sa-l deschida, e mult mai interesant sa gateasca cu mine sau sa sapam prin parcuri pamantul
Felix (4 ani) Bendis (2 ani)
"Il bambino e l'unico essere ragionevole in un mondo folle"
Daiario clinico, Sándor Ferenczi
numeioana spune:
Gazella, am inteles ce vrei sa zici si n-am decat 
pentru tine. Ai mare dreptate si eu voi sta linistita, pentru ca inseamna ca baietelul meu va fi exact cum imi doresc, ca si noi, parintii lui. Da, acum imi dau seama ca am gresit spunand "sa-l invat". Trebuia sa spun "sa-i arat", dar important e ca m-am gandit la acelasi lucru. Consider ca e excelenta explicatia ta! Multumesc! E mare noroc ca avem mamici cu experienta printre noi. Ne ajuta fff mult!
Ioana si David, cel mai scump martisor (01.03.2008)
poze
Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o.
dianocica spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui numeioana Ne permitem sa ii luam copilului (dau un exemplu) un laptop personal, dar nu mi se pare normal ca la 4-5 ani sa aiba asa ceva doar pentru ca altii (unii) au. Sau nu mi se pare normal sa-i iau copilului cutare jucarie pentru ca plange ca o vrea, ci doar pentru ca o merita sau pentru ca si-a castigat-o fiind ascultator, cuminte... |
| Citat: |
| Mai pe scurt... Sunt de parere ca baietelul meu va avea tot ce ii trebuie (ii este necesar) plus poate pe jumatate ceea ce isi doreste. Sau putin peste jumatate. (Acum depinde si ce dorinte are.) Dar nu tot! Sunt decisa sa nu cedez eventualelor presiuni (crize) si sa-l invat de mic ca trebuie sa fie ponderat. Iar daca vrea ceva neaparat si este costisitor trebuie sa faca ceva sa-l castige. Deci sunt dispusa sa ii iau, dar trebuie sa-l merite. |
| Citat: |
| Vorbeam cu cineva care are posibilitati peste medie, care i-a luat absolut totul copilului si drept urmare acum (la 8 ani) nu poate sa-i refuze nimic. |
| Citat: |
| Asta m-a facut sa fiu si mai sigura pe mine si sa incerc sa-mi modelez copilul sa iasa un om modest si sa stie ca nu lucrurile materiale conteaza in viata asta. Iar faptul ca el nu are o masina scumpa, pe care o are alt copil nu il face inferior lui. Oare voi reusi? Voi cum ganditi? |
Parent like there's no tomorrow!
spic de grau spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui gazzella si asta fara conditionari pozitive (recompense) sau negative (pedepse) ci printr-o simpla introducere in realitatea parintilor si cum spuneam, sau cum gandeam, nu mai conteaza cati bani invart parintii ci cu cata modestie, respect se raporteaza vietii ...si are sa creasca al tau strumf, poate va cere si laptopul, dar eu zic ca nu-i niciun bai cat timp mama, tata nu uita sa impartaseasca viata cu copilul, cat timp acel copil nu invata ca socializarea nu e o izolare in 2,3,4,5 ci o lunga continua impartasire al meu are calculator personal, dar uita cu zilele sa-l deschida, e mult mai interesant sa gateasca cu mine sau sa sapam prin parcuri pamantul Felix (4 ani) Bendis (2 ani) "Il bambino e l'unico essere ragionevole in un mondo folle" Daiario clinico, Sándor Ferenczi |
Sunt total de acord cu tine ca indiferent cate jucarii am cumpara copilului trebuie sa fim atenti ca acestea sa ajute parintele in procesul educational si nu sa-l inlocuiasca.
Cat priveste recompensele si pedepsele.... Depinde de recompensa. Mos Craciun vine ptr ca cel mic a fst cuminte. E un fel de recompensa.
Sunt de acord ca, cel putin din pct meu de vedere, mancatul si invatatul se fac ptr ca el - copilul, are de castigat (sanatate si cunoastere), si nu ptr ca imi face mie un favor, sau ptr ca ii voi umple pusculita. "Mananci ptr tine, sa cresti mare - nu ptr ca sa imi faci mie o bucurie". "Inveti literele ptr tine ca sa fi inteligent si sa poti sa citesti si tu la randul tau asa cum o fac eu si tati".
Sunt de acord cu recompensele ocazionale - cum sunt primele pe care le primim noi adultii la servici atunci cnd ne depasim target-urile.
Pedepsele...eu le vad necesare; in viata de toate zilele ne intalnim si noi adultii cu ele. Daca nu-ti faci planul - iti iei "pedeapsa". Nu bataie. Ca noi adultii nu ne facem dreptate cu parul.
Insa atunci cnd se depasesc limitele in mod constient - cnd stie ca ceea ce face e gresit - si cu toate astea o face, ba te mai priveste si in ochi cnd o face... atunci eu consider ca se impune o reamintire a "regulilor casei". (la noi functioneaza pusul pe un scaun in hol, unde nu are nici tv, nici jucarii)
numeioana spune:
Asa gandesc si eu in privinta pedepsei, spic!
Dianocica zici ca "cel mai bun mod in care un copil va reusi sa aiba un sistem de valori sanatos este sa i-l prezinti pe al tau si sa il lasi sa si l faca singur pe al lui." In mare parte sunt de acord cu tine. Adica eu ii arat ca sunt modesta si ca sunt fericita asa si el decide daca e bine ca mine sau trebuie sa fie fitzos
. Pai ia s-o luam si invers si sa zicem ca el isi alege un sistem de valori gresit, desi eu i-am aratat unul bun, ce faci in cazul asta? Il lasi sa continue pe drumul gresit? Tu ce atitidine ai lua?
Problema este mult mai complicata, nu e asa simplu. Cum este si cu principiul ca cea mai frumoasa/utila/buna jucarie pt un copil este cea pe care si-o doreste. Nu e chiar asa, crede-ma! Daca copilul tau isi doreste numai personajele alea "wrestler" si are in cap numai lupte si batai nu cred ca sunt cele mai frumoase/utile/bune jucarii. De asemenea, daca isi doreste arme, monstri sau mai stiu eu ce... Deci nu e chiar asa...
N-am zis eu ca ii cumpar jucarii numai daca merita. Normal ca ii voi cumpara jucarii pt ca vreau eu sa-i daruiesc ceva sau pentru ca eu cred ca o jucarie anume este buna/utila pentru el. Am mai zis, nu sunt o zgarcita si consider ca de-aia esti copil, ca sa te joci. Si eu am avut jucarii, si copilul meu va avea. Dar nu orice jucarie si nu cand vrea el neaparat. Si mai ales nu cand bate din picior. Mai ales trebuie sa inteleaga ca jucariile sunt scumpe si ca nu se poate orice oricand. Plus ca, dupa mine, trebuie sa le castige printr-un comportament frumos. Sa stie sa ceara frumos, fara sa urle, sa ma injure si sa distruga tot ce prinde in cale, sa stie sa astepte, sa primeasca un cadou. Astfel va sti si sa se bucure pentru el. Si mai vreau sa stie si ca o carte este tot un cadou frumos, ca si daca primesti o floare sau o ciocolata trebuie
sa te bucuri, si nu numai daca primesti o jucarie de firma, scumpa.
Legat de ce ai spus tu, mai vreau sa ii arat ca nu cerand/cumparand cadouri scumpe/voluminoase castigi atentia cuiva. Si cel mai simplu lucru poate sa inseamne un gest frumos care sa te faca fericit. Ceva de genul... de ziua mea sa nu imi cumpere un parfum, ci mai bine imi face el o felicitare si scrie acolo "mami te iubesc"... Sper ca acum intelegi ce vreau eu de fapt. Am impresia ca nu ai citit decat primul meu post.
Cat despre laptop am mai scris... nu trebuie sa-l castige neaparat. Unul de jucarie mai mult decat probabil ii voi cumpara, dar unul adevarat, al lui personal, la 4-5 ani nu este necesar, atata timp cat avem un calculator acasa, la care are acces, chiar daca limitat.
Ioana si David, cel mai scump martisor (01.03.2008)
poze
Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o.
roxanaz spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui dianocica deci tu nu vrei sa ii iei copilului o jucarie pe care si-o doreste (cu atat mai mult ca plange pt ea), vrei sa ii iei o jucarie pt ca merita? ce trebuie sa faca un copil ca sa merite o jucarie? eu merg totusi pe principiul ca cea mai frumoasa/utila/buna jucarie pt un copil este cea pe care si-o doreste. |
dupa parerea mea problema nu este pusa corect in cazul asta. cum e pe la 4 spre 5 ani cand "isi doreste" in fiecare zi alta jucarie, mai scumpa, mai deosebita, cu care se joaca eventual o ora iar a doua zi vrea cu totul si cu totul altceva, iar jucaria aia ii trebuie musai si si-o "doreste" la fel de tare? ca sa nu zic ca e la fel de utila ca... piatra din mijlocul drumului de care iti spargi baia de ulei la masina (comparatie exagerata intentionat
))Spic de grau, ce ma bucur sa vad ca nu sunt singura nebuna anti-pistoale care se chinuie sa le evite cu orice pret. am o aversiune ingrozitoare ptr toate jocurile "war like". sper sa le mai pot evita ceva timp.
Roxana
numeioana spune:
Scriu din nou sa povestesc o amintire draguta din copilaria mea si a fratelui meu.
Cand eram mici si era ziua unuia din parinti, iar noi nu aveam bani sa-i luam vreun cadou, scotoceam prin biblioteca o carte care sa arate ca noua, o impachetam frumos, ii puneam fundita si scriam acolo "Pentru tati/mami, la multi ani, sanatate din partea noastra, te iubim" si ne semnam. Nu era un gest adorabil? In primul rand stiam ca o carte e un cadou frumos, in al doilea rand ne dadeam silinta sa facem ceva pentru ziua parintelui si eram constienti ca, desi nu e un cadou scump, il va face fericit.
Bine, nu ne dadeam seama ca va recunoaste cartea. Probabil ne gandeam ca din atatea cate sunt in biblioteca, nu poate sa o stie pe fiecare in parte...
In alta ordine de idei, parintii nostri bineinteles ca stiau ca e o carte din biblioteca, dar mereu s-au bucurat de gest si niciodata nu s-au dat de gol.
Ioana si David, cel mai scump martisor (01.03.2008)
poze
Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o.
gazzella spune:
numeioana,
nu stiu daca ai parcurs si acest topic
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=126141&whichpage=1
e in legatura cu ce discutam noi aici
si la o cautare cu google "Recompensa si lauda: morcovul otravit " se da peste un articol interesant referitor la recompense, laude, etc
Felix (4 ani) Bendis (2 ani)
"Il bambino e l'unico essere ragionevole in un mondo folle"
Daiario clinico, Sándor Ferenczi
numeioana spune:
Nu am citit topicul, o sa-l citesc, am citit in schimb f multe carti scrise de specialisti (ca doar e domeniul meu de activitate) si parerea mea e ca o pedeapsa aplicata corect nu face niciun rau.Pentru mine pedeapsa atunci cand se impune nu este un abuz. Nu vreau sa intru in polemici, fiecare are parerea lui. O sa citesc si materialul asta si o sa-ti spun daca mi-am schimbat parerea.
Ioana si David, cel mai scump martisor (01.03.2008)
poze
Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o.