Cat si cum oferim copiilor nostri?
Raspunsuri - Pagina 10
gazzella spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui natynic Cu unele dintre voi (si cu principiile educationale expuse aici) mi-ar placea sa reiau discutia asa, peste vreo 8-10 ani...Daca nu si mai mult. |
..suna asa...ca un fel de amenintare
| Citat: |
| citat din mesajul lui numeioana Eu consider ca la 2 ani un copil este destul de evoluat ca sa inteleaga ca o jucarie este a lui si daca o imparte (o da si altuia sa se joace) nu inseamna ca o da de tot. |
bine, o sa discutam cand ajunge copilasul tau la aceasta varsta
unii ofera jucari, mancare, altii mai putin
si nu doar ca nu ofera, dar tin sa fie in posesul exclusiv al unui obiect
nu este bine sau rau nici intr-un caz nici in altul, e doar e un fapt
iar faptul ca un copil nu vrea sa renunte la o jucarie nu poate si nu trebuie sa fie imputabil parintelui
imputabil poate sa fie doar incercarea de-a determina copilul printr-o impunere bruta sua mani****re sa cedeze jucaria in numele construirii unei persoane generoase
si acum nu stiu ce detest mai mult, impunerea bruta sau "ori ii lasi jucaria ori mergem acasa!", sau "uite, daca nu-i lasi jucaria are sa zica esti un copil rau! facem asa, lasa-i jucaria si-ti dau o ciocolatica!", sau: "uite pasarea cum zboara!" si in timp ce copilul cauta cu privirea pasarea incet, incet i se sustrage jucaria care-i este oferita celuilalt copilas de catre mama, iar mama ii multumeste propriului copil, felicitandu-l: "bravo, esti un copilas generos!"
hilar, nu?
asta unii o numesc generozitate (amintesc ca vorbim despre copii la varsta de 2 ani), eu o numesc doar mani****re, iar un copil astfel "invatat" generozitatea va invata sa ofere astfel "generozitatea"
are vreo valoare dupa tine? dupa mine n-are
cum spuneam, dupa mine, adevarata generozitate este acel act care se naste spontan, inspre bucuria atat a celui care primeste dar si in aceasi masura a celui care daruieste
generozitatea are valoare doar cand este acompaniata de empatie, ea poate sa salveze doar ierni friguroase atunci cand oferi un pantalon care nu-ti mai intra in dulap, dar poate sa salveze un suflet atunci cand devii partasul suferintei celui pe care-l incalzeste
ori ca un copil sa demonstreze empatie trebuie sa i se demonstreze empatie in primii ani de viata, deci indiscutabil trebuie si sa-i intelegi acel "al meu"
deci nu este vorba despre cat de "evoluat" este sau nu, ci despre calea inspre aceasta "evolutie"
| Citat: |
| citat din mesajul lui numeioana Acesti "bine educati" eu zic ca exista, exista in primul rand pentru ca vad asta la parinti si in al doilea rand pentru ca parintii comunica cu ei, le explica, le arata, le dezvolta acest gest fara sa fie ceva mecanic. Ar fi mecanic daca nu ar intelege, dar daca li se explica, zic eu, ca inteleg ei foarte bine. Parintele, in schimb, trebuie sa aiba talentul de a comunica cu copilul, asa incat acesta din urma sa-l inteleaga... Din pacate aici cred ca este buba. Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o. |
acum, ce sa-ti spun? am experianta unei copile care este la 2 ani, a unui copil trecut de 2 ani si-a tuturor prietenilor lor intalniti pana acum
eu ma feresc sa le cer sa ofere tocmai in virtutea celor explicate mai sus
impart sau refuza sa imparta in functie de circumstante, ei intre ei se descurca, nu ma introduc decat sa le cer sa faca volumul mai mic atunci cand se cearta, astfel au invatat sa negocieze
tot ceea ce le permit e sa ne observe pe noi, atat
adica cautam noi sa fin gentili, atenti fata de altii, iar ei au deprins multumitor si obiceiul sa spuna "grazie!" dupa ce li s-a oferit un obiect, o prioritate, etc
sau stiu chiar sa spuna "prego!", adica "cu placere" in maniera spontana fara sa-i intreb eu "cum se spune?"
deci au interiorizat un model comportamental oferit si sunt foarte multumita
Bendis deseori ofera diferite obiecte, biscuiti spontan, asta e ea.
Felix acum cateva zile mi-a spus ca-i daruieste catelul de jucarie unei prietene de ale mele pentru ca lui nu-i mai place. Atat a inteles el, dar asta nu-l face mai putin bun, generos.
...si acum ma prind...eu cu unele prietene ne pasam hainele, adica ele mie. doar ca nu le mai plac, au iesit din moda, rudele continua sa cumpere haine unui singur nepotel la vreo 10 adulti, hainele imi vin daruite de aceste 2 prietene...
exceptional...si acum m-am prins de ce vrea Felix sa daruiasca catelul de jucarie...
si voi vreti sa ne intalnim peste vreo 8-10 ani?
Felix (4 ani) Bendis (2 ani)
"Il bambino e l'unico essere ragionevole in un mondo folle"
Daiario clinico, Sándor Ferenczi
natynic spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui gazzella
..suna asa...ca un fel de amenintare
bine, o sa discutam cand ajunge copilasul tau la aceasta varsta |
...si asta ce e?
Daca imi citeai cu mai multa atentie tot mesajul ai fi inteles mai bine de ce am zis 8-10 ani si nu 2. Si poate ca ar fi trebuit sa zci chiar 18 ani...
Nu, nu e o amenintare, nu-mi permit sa amenint pe nimeni asa cum nu-mi permit sa judec calitatile de mama. Am spus doar cum vad eu unele aspecte in viitor, atat
Naty
mamica
Iuliei Elena-esenta tare in sticluta mica (30.01.2008) DA-I DOAMNE MINUNII MELE SANATATE, MINTE SI NOROC!
oanamada spune:
Numeioana, jucaria preferata a catincai "dudutu" cum ii zicem noi este un magar dintr-un fel de plus-carpa (fara blanita!) pe care l-a primit cand avea o luna de la nasa ei! Nu doarme fara el...este absolut dependenta ..singura jucarie fara de care refuza sa se suie in pat!!! Ma ia groaza ca s-a cam jerpelit saracu si altul identinc nu i-a gasit nasa ei...nici eu. Am incercat de curand sa-l bag in scena pe "bebe urs" un urs din acelasi material (la asta vroiam de fapt sa ajung!!!! - ca ziceai ca cauti si tu!) dar nu functioneaza...il iubeste, se joaca cu el, dar la somn il vrea pe dudutu! Dac ai ocazia sa ajungi in Bucuresti e simplu de ajuns la magazinul de unde l-am luat! Magazinul se numeste Arletta, si este aproximativ pe Calea Victoriei ...de ce spun aproximativ...pentru ca magazinul este de fapt pe Calea Victoriei colt cu o straduta care duce spre Piata Amzei. Este un magazin de jucarii si are tone de plusuri sau jucarii din astea ca de carpa (repet e genul ala de plus fara par, cam in genul catifelei!!!)Mai mult de atat si preturile sunt super bune..."bebe urs" a costat 200 de mii si are cam 25-30 de cm si e frumusel foc. Cat despre Dudutu il poti vedea (ca sa-ti faci o idee) intr-una din pozele din albumul nostru (daca dai cautare dupa numele meu!!!)...ah ce mai are super misto la magazinul ala, asta asa ca nostalgie a copilariei noastre...papusi din portelan!!!
Cat despre bebe...sincer eu chiar mi-as mai dori unul, dar incerc sa fiu realista si sa-mi mentin principiul...chiar as vrea sa pot sa le ofer la amandoi in mod egal...
Oana si Cati mica (23.08.2007)
sinzi_ana spune:
Gazzela, frumos spus!!!!
Sunt de acord, copilul pana in 3 ani, nu are notiunea de a satisface nevoile celor din jur, de a-i compatimi...el se vede centrul universului, si toti ceilalti sunt acolo sa ii satisfaca lui nevoile...
Doar prin imitatie si doar pornind de la el, nu impus, isi poate da seama, mai devreme mai mai tarziu, mai putin sau mai mult, ca si altii au nevoi/dorinte/sentimente...
“One test of the correctness of educational procedure is the happiness of the child.
Sinzi, Radu si David 
psihologul
: varsta, poze,
numeioana spune:
Oana, multumesc! Incerc sa gasesc unul cat mai repede.
Gazella, eu lucrez cu copiii. Am avut si de doi anisori si stiau sa imprumute si colegului jucaria cu care venea de acasa, fara sa spuna ca e a lui, fara sa se uite urat, fara sa intervin eu sau altcineva. De-asta zic ca se poate. Atunci al meu de ce sa nu poata? Mai ales ca am trecut peste chestia cu modelul parintilor, ca am zis clar ca asta va vedea in primul rand la noi. De ce trebuie sa plec eu de la premisa ca baietelul meu va vrea sa tina jucaria doar pentru el? Tie nu ti se pare asta normal cum nici mie nu mi se pare normal sa lasi niste copii sa se certe si tu sa intervii sa le spui doar sa o faca mai incet. E clar ca avem opinii diferite. La fel si in legatura cu lasatul sa faca tot ce doresc. Daca al tau copil vrea sa manance pamant si inghite cate un pumn (e un exemplu tot de la un caz intalnit) il lasi ? Ca sa demonstrezi empatie? Sau sa se convinga singur ca nu e bine? Sau cum procedezi? Repet, e un caz intalnit si nu o inventie de-a mea.
Iar din exemplele date de tine despre cum reactioneaza o mama si ce-i spune copilului cand acesta da o jucarie sunt extrem de exagerate. Lipseste cel la care ma refeream eu. Normal, tu le-ai exagerat in favoarea ta... Asta nu-mi place mie in discutii, ca se exagereaza voit tocmai ca sa para f rau ce face altcineva... In fine... Eu accept parerea ta si tu o accepti pe a mea, ca altfel n-avem cum sa facem...
Ioana si David, cel mai scump martisor
Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o.
Delia21 spune:
Salut si eu lumea si tare ma bucur cand gasesc subiecte precum acesta.Respect parerea fiecaruia,....si sper sa nu se supere nimeni ca ma bag si eu in discutie,...desi nu am fost de la inceput.
Numeoaia,e super ca lucrezi cu copii.Hai sa-ti impartasesc din experienta mea ,nu sunt pedagog,precizez.Am o verisoara a carei mama a incercat cu disperare sa-si transforme fetita intr-un fel de maica Teresa,....si nu ai iesit bine de nici un fel.Adica,...i tot canta fetei de mica despre generozitate,i dona lucrurile fetitei,jucari+haine,altora desi aceasta nu era inca pregatita sa le cedeze altora,ba mai mult cand intr-a 5-a fata a inceput sa stea la internat,...cand ajungea la ficca in vizita de fiecare data sau aproape,lua toate fetele din clasa la o prajitura in speranta ca aceste fetite sa faca la fel,...sa imparta cu fata ei,...lucru care nu se intampla.Cu mana pe inima iti zic ca fetita asta are acum 40+ de ani si din pacate si acum simte durerea acelor ani,acelor fapte si i reproseaza mamei.Concluzia mea:dumnezeu mi-a dat mie un copil pe care mi l-am dorit enorm,....si eu voi pune pe primul plan fericirea copilului meu.Nu fortez nota de nici un fel in nici o directie,nu trebuie sa fie cel mai bun nici la mate nici la poezie,...nici la fapte bune macar.Vreau sa-l cresc cat mai fericit si cu cat mai multe zambete.Atunci cand va fi el pregatit sa dea din ce are,sa imparta jucarii pentru un minut cu altii,....atunci o va face.Eventual pot sa-l intreb si o si fac, in parc daca vrea sa lase un copil care plange dupa tricicleta a lui meu,daca el vrea sa o imparta putin.Il intreb si atat.Daca vrea bine,daca nu ,nu insist si in nici un caz nu o sa-l fac pe al meu sa planga pentru altul.Il las pe el sa aleaga.Eu incerc sa fiu cea mai buna mama a copilului meu,asa cum mi-as dori eu sa fie mama daca locurile s-ar inversa.Si ,...spre surprinderea mea,...vreau sa-ti spun ca al meu,sincer,el e dintre cei care imparte cu bucurie cu ceilalti.In parc e haios rau de tot,isi ia jucariile si le arata celorlalti si e bucuros tare de tot daca cineva se joaca cu el,e foarte sociabil .Dar l-as fi iubit si apreciat la fel de mult si daca ar fi tinut pentru el.Nu ma deranjeaza deloc daca isi dezvolta simtul proprietatii,ba chiar imi convine.....cum percep eu situatia,...e ca si cum copilul meu e de culoarea verde si eu tot incerc sa-l fac mov ,...Maica-mea e experta in asta si tot timpul ne spunea si inca ne spune ce puteam face ca sa iasa lucrurile muuuuult mai bine decat le facuram noiSi mergand mai departe,...pe ideea asta cand ajungeam acasa cu vreun 9 ,discutam numai si numai greselilea,...dar un bravo pentru ce facusem....ferit-a sfantul.A,....sa mai spun ca in clasa a 2-a cand am ajuns acasa cu un 9 ,dupa alti 3 de 9,....m-a amenintat ca ma scoate afara din casa daca mai iau vreun 9.Bine acum eu rad de asemenea amintiri,...dar la momentul acela zau ca am luat-o in serios si eram cam speriata .Bine,partea buna e ca am invatat sa imi recitesc lucrarea de cateva ori inainte ca sa o dau invatatoarei,caci greselutele facute erau din graba nu din nestiinta.Dar tot ma bucur ca nu m-am transformat intr-o fiinta obsedata de pefectiune,ca maica-mea.A nu se intelege ca nu imi iubesc si apreciez mama,pentru ca ar fi groaznic de neadevarat.Nu de alta,dar are si multe bile albe,mult mai multe decat cele negre.Iar pentru partea cu statistica,...eu am 3 surori si desi deocamdata am dooar un puiut ,sper sa remediem situatia cat mai repede si,...poate vei crede ca-s nebuna,dar eu 4 copii imi doresc.Si nu vad nimic rau in a folosi bodyurile putin patate ale fratelui mai mare.Nu pe cele foarte patate,dar lucrurile bunute asteapta rabdatoare in valiza sa fie scoase la lumina.Am avut tot timpul cu cine sa ma joc in copilarie,am ras de m-au durut facile cu surorile mele,mama ne stingea lumina la 10 seara si noi tot mai chicoteam si spuneam glume inca o ora dupa,cel putin,caci dormeam toate intr-un 4 intro camera.Si a fost superb ca nu am fost singura si la cat e Rudy al meu de sociabil si iubitor de lume,ar fi o pedeapsa pentru el sa fie copil unic.Cand vrea sa iesim din casa nu imi spune hai in parc sau haide la mall ci "hai la copii".Fug la somn caci la mine e devreme rau de tot.
beshter spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui corinadana Copilului ii ofer TOT ce pot. Doar o singura copilarie are! |
Marturisesc ca nu inteleg argumente de genul asta. Sigur ca are o singura copilarie. Asa cum va avea o singura maturitate. Daca e obisnuit sa aiba TOT ce-si doreste (ca mama va face tot ce poate) in copilarie, imi imaginez ca mai devreme sau mai tarziu va descoperi ca e imposibil. Si va sfarsi tot prin a suferi.
Nu e mai 'curat' sa inteleaga cat de devreme poate sa inteleaga ca parintii chiar nu ii pot oferi TOTUL? Si ca asta nu e nicio tragedie?
oanamada spune:
Delia 21 daca tot m-ai citat cu "body-urile patate" reciteste te rog ce am scris si te vei lamuri exact care era ideea. Ideea de baza nu erau body-urile patate ci ca azi sunt body-urile patate, maiine jucariile, poimaine bijuteriile si hainele recute de la unul la altul si ca eu nu imi doresc al doilea copil decat atunci cand pot sa-i ofer ceea ce-i ofer si primului- in aceeasi masura. Faptul ca voi ati fost trei surori si ati fost tratate corect, egal face din voi un exemplu, dar majoritatea nu sunt asa. Bravo voua ca parintii au reusit sa faca asta.
Oana si Cati mica (23.08.2007)
numeioana spune:
oana, sunt sigura ca Delia nu a vrut sa comenteze afirmatiile tale, doar le-a spus pe ale ei si atat.
Delia, ai dreptate, iti apreciez parerea, multe din afirmatiile tale sunt f adevarate, nu le contest. Am mai spus de nenumarate ori ca n-o sa-mi oblig copilul sa fie cum vreau eu, ci o sa incerc... Daca nu se poate nu se poate... Dar daca se poate se poate Nici prin gand nu-mi trece sa fac ca mama verisoarei tale si sa stresez copilul, nu, doar cred ca ar fi bine pt el in primul rand sa fie asa. dar nu vreau sa-l fac sa planga pentru alt copil. Nu, nu vreau sa exagerez si sa duc asta pana la extremism. Si inca ceva, eu sunt Ioana.
Mihaela, asa gandesc si eu, ca si tine.
Ioana si David, cel mai scump martisor
Mergi cu incredere in directia visurilor tale. Traieste viata pe care ti-ai imaginat-o.
Cristina_C spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Mihaelka
Marturisesc ca nu inteleg argumente de genul asta. Sigur ca are o singura copilarie. Asa cum va avea o singura maturitate. Daca e obisnuit sa aiba TOT ce-si doreste (ca mama va face tot ce poate) in Zic aproape toCacopilarie, imi imaginez ca mai devreme sau mai tarziu va descoperi ca e imposibil. Si va sfarsi tot prin a suferi. Nu e mai 'curat' sa inteleaga cat de devreme poate sa inteleaga ca parintii chiar nu ii pot oferi TOTUL? Si ca asta nu e nicio tragedie? |
Ce e imposibil?
Ca la maturitate sa munceasca si ea, sa castige bani si sa faca, la fel ca mama, tot ce poate ca sa sa aiba (aproape) tot ce-si doreste? Zic "aproape", pentru ca "absolut" tot este greu de oferit sau de obtinut. Un copil mai mic nu intelege asta, un copil mai mare, insa, da.
Cred ca toti cei care scriem aici luam copiilor tot ce le trebuie- strictul necesar adica- si cadouri( mai rar sau mai des) dar in limitele rezonabilului si ale bunului simt.
Laptop adevarat la 4 ani, ca de la asta s-a pornit, este ceva aberant, chiar nu se justifica!