Bataia si scoala
Raspunsuri - Pagina 5
amoga spune:
quote:
Originally posted by sadicutza
M-am interesat la politie, pot sa fac plangere in termen de 60 zile. O sa fac si asta daca pana saptamana viitoare nu o sa primesc niciun raspuns din partea conducerii scolii, [...]
De ce conditionezi apelul la Politie de un raspuns din partea scolii? Ce poa' sa raspunda scoala incit sa te determine sa nu mai mergi la Politie?
In ce ma priveste, singurul lucru pe care poate ca l-as fi incercat ar fi fost sa vorbesc direct cu invatatoarea implicata. Asta asa, ca sa aud si varianta ei vizavi de cele petrecute. Si in functie de atitudinea pe care ar fi avut-o (in cazul in care ar fi acceptat dialogul) poate (da' foarte putin probabil) m-as fi oprit acolo. O data insa ce as vedea ca nu exista nici un fel de regrete din partea celui in culpa, m-as adresa simultan la toate forurile capabile sa faca o corectie: Politie, Scoala, Inspectorat, Minister, mass-media.
quote:
Originally posted by sadicutza
Am vorbit cu cateva mamici din fosta clasa, stiau ca am mutat fata din clasa dar nu stiau si motivul, le-am povestit, m-au felicitat dar ATAT.
Pai le poti intreba direct: "Daca copilul tau ar fi fost in locul fetei mele, ce ai fi facut?". Si daca au o pozitie similara cu a ta, poti adauga: "Atunci hai sa punem de-un protest comun! Hai sa mergem impreuna la directiunea scolii si sa ne exprimam ingrijorarea fata de aceasta invatatoare. Pentru ca aceasta e calea fireasca prin care iti poti proteja copilul INAINTE de a deveni victima unui caz similar, posibil chiar din partea aceleiasi invatatoare."
In alta ordine de idei, nu fetita ta trebuia sa paraseasca clasa, ci invatatoarea. Asa, e fetita ta cea care suporta adaptarea la un nou grup (care poate sau nu sa fie dificila), in locul agresorului...
Oricum, iti tin pumnii! Sper sa ai parte de dreptate in demersurile tale.
A.M.
ps/ Mai e o discutie pe forumul acesta, Abuzul asupra copiilor - facem sau nu ceva?, unde cred ca s-ar incadra bine povestea ta. Poate merita sa o postezi si acolo -- e o discutie cu mai multi participanti, plus ca e "fierbinte" adica va sta pe prima pagina chiar daca nu mai sunt contributii la ea. (Asta pina cind se va "raci" si-i scot administratorii "pioneza" cu care au tintuit-o pe prima pagina.)
sadicutza spune:
Buna dimineatza!!!
amoga, m-ai intrebat: "De ce conditionezi apelul la Politie de un raspuns din partea scolii? Ce poa' sa raspunda scoala incit sa te determine sa nu mai mergi la Politie?" nu am vrut sa-mi chinui si mai mult copilul, daca mergeam direct la politie, probabil politia trebuia sa faca o ancheta invatatoarei, si sa-i puna intrebari Andreei. Din punctul meu de vedere asta este un stres suplimentar. Am asteptat ca scoala sa ia masurile ce se impun in situatia data (scoala fiind cea mai in masura sa faca o ancheta interna).
"Daca copilul tau ar fi fost in locul fetei mele, ce ai fi facut?", sunt copii care au fost in aceeasi situatie cu Andreea, chiar o prietena de familie, am vb cu aceasta mamica, ne cunoastem foarte bine...raspunsul??? mamica s-a asigurat ca nu am nominalizat directoarei numele fetitei ei ca fiind martora la intamplare. Asa ca, asta este situatia cand vine vorba de solidaritate...toata lumea vorbeste pe la colturi, dar putini au curajul sa infrunte situatia...ghinionul meu este ca-mi place sa scuip impotriva vantului.
De fel sunt foarte agresiva, acum a trebuit sa-mi scot copila din ecuatie ca sa pot face ceva...si eu am spus ca daca este sa plece cineva din clasa, aceea sa fie invatatoarea...dar ce face Andreea pana se ajunge ca invatatoarea sa plece????? Cum o vor cataloga colegii care sunt "montati de acasa" ce catre mamicile dispuse sa plateasca buna voina invatatoarei???
Cam asa am socotit eu ca este bine sa actionez.
O zi frumoasa!!!
sadicutza :gravi 8+ mamica de Teodora-Maria(07.05.07) si Andreea(28.11.98)
Sneeuwklokje spune:
Foarte trist. Multa bafta pentru Andreea.
Si eu spun ca orice ar face un om nu doar un copil nu ai voie sa-l agresezi fizic sau verbal... sau prin vreo alta metoda.
Si cazurile de agresiune sunt numeroase. Si eu tin minte invatatori violenti, profesori idem. Sau si mai rau cu moravuri dubioase.
Totusi, nu sunt absolut deloc de acord cu idee ca uncopil vine la scoala pentru educatie. Nu. Vine pentru instructie si poate pentru o eventuala slefuire a educatiei. Niste norme simple de comportament si respect reciproc sunt necesare in orice relatie sociala.
Eu imi trimit copii la scoala sa-nvete ceea ce eu nu stiu si sa socializeze cu copii din medii diferite. Sa se pregateasca pentru viata normala a unui adult din societatea in care eu am ales sa traiesc.
De exemplu aici un parinte al carui copil de gradinita musca o data primeste un avertisment si un interval de timp pentru rezolvarea problemei. La al treilea incident cauti alta gradinita. Copii cu probleme comportamentale au nevoie de ceva mai mult decat un dascal. Daca familia nu poate rezolva problema, au nevoie si de un psiholog. Si un amarat de curs de psihologie din modul psihopedagogic nu face un
profesor expert in asa ceva.
Eu am fost o eleva dificila si contestara. Am taxat cu ironie scaparile profesorilor la cele cateva materii in care se intampla sa fiu mai buna decat profesorul, fie s din cand in cand. Dar scoala romaneasca si nu numai se lupta cu o altfel de contestare acum. Elevii adesea reneaga necesitatea in sine a unei materii. Le lipseste disciplina de a ajunge intai sa-si depaseasc profeorul si apoi sa comenteze.
Sotul tau Inaioana e un exemplu interesant. Dar nu cred ca un profesor trebuie neaparat sa stie sa joace poker sau sa fie mai smecher decat cel mai smecher din clasa ca sa se impuna. Este o situatie fericita de recuperare a unor copii aproape pierduti pentru carte intr-o societate anormala. Intr-o societate normala un "profesionist" bunicel, cu bun simt si care-si indrageste subiectul ar trebui sa fie ascultat fara probleme de o clasa.
Si opinia mea nu-i in calitate de profesor de scoala sau liceu. Ci mai mult in calitate de parinte.
--------------
"You know
what despair is; then
winter should have meaning for you."
amoga spune:
quote:
Originally posted by sadicutza
[...] nu am vrut sa-mi chinui si mai mult copilul, daca mergeam direct la politie, probabil politia trebuia sa faca o ancheta invatatoarei, si sa-i puna intrebari Andreei. Din punctul meu de vedere asta este un stres suplimentar. Am asteptat ca scoala sa ia masurile ce se impun in situatia data (scoala fiind cea mai in masura sa faca o ancheta interna).
Ai dreptate: este un stres suplimentar. Din pacate, este si necesar, in cazul in care vrei sa preintimpini repetarea unor situatii similare.
In opinia mea, a spera ca scoala este capabila sa se auto-corecteze, sa elimine educatorii abuzivi din rindurile lor, e o idee utopica. Cei care ar putea lua astfel de decizii in scoli au interese mult mai apropiate de cele ale profesorilor, decit de ale copiilor. In consecinta, tendinta va fi de minimizare si musamalizare, nu de confruntare si corectare. (Desigur, asta e o declaratie generala --bazata pe ce observ--; in cazul particular al scolii in care e inscrisa fata ta s-ar putea ca lucrurile sa fie okay, si sa chiar aiba partea de niste directori responsabili. Stii mai bine...)
quote:
Originally posted by sadicutza
raspunsul??? mamica s-a asigurat ca nu am nominalizat directoarei numele fetitei ei ca fiind martora la intamplare. Asa ca, asta este situatia cand vine vorba de solidaritate...toata lumea vorbeste pe la colturi, dar putini au curajul sa infrunte situatia...
Suna ca o atmosfera incarcata de frica. De ce le e frica parintilor sa ia o pozitie cit se poate de normala -- aceea de a pretinde niste educatori non-violenti pentru copiii lor? Nu stiu. Dar tind sa cred ca nu din cauza ca scoala se dovedeste a fi un model de deschidere si dialog. Din contra, probabil. Plus, desigur, stereotipiile parintilor crescuti intr-o cultura a fricii.
quote:
Originally posted by sadicutza
[...] si eu am spus ca daca este sa plece cineva din clasa, aceea sa fie invatatoarea...dar ce face Andreea pana se ajunge ca invatatoarea sa plece????? Cum o vor cataloga colegii care sunt "montati de acasa" ce catre mamicile dispuse sa plateasca buna voina invatatoarei???
Cam asa am socotit eu ca este bine sa actionez.
Si, dat fiind ca cunosti situatia mult mai bine decit mine, probabil ca ai luat decizia cea mai potrivita.
Oricum, e trist cind "sistemul" (scoala, ceilalti parinti) te impinge sa iei genul de decizii pe care spui ca le-ai luat. :-(
A.M.
amoga spune:
quote:
Originally posted by Sneeuwklokje
Intr-o societate normala un "profesionist" bunicel, cu bun simt si care-si indrageste subiectul ar trebui sa fie ascultat fara probleme de o clasa.
Eu nu as fi chiar atit de sigur.
Bineinteles, bunul simt si pasiunea pentru ceea ce "predai" sunt lucruri care ar ajuta enorm. (Si a carora lipsa se vede la tot pasul in scolile de pretutindeni.) Dar "adevarata" problema e de fapt metoda: eu nu cred ca poti struni interesele mai multor copii de asa natura incit sa-i faci pe toti sa vrea sa asculte muzica de la 9:00 la 10:00, sa rezolve ecuatii de la 10:00 la 11:00, si sa conjuge verbe de la 11:00 la 12:00.
Copiii sunt diferiti intre ei -- pe unii-i pasioneaza natura, pe altii stiintele exacte, pe altii cele umaniste, si inca pe altii cine stie ce si in ce combinatii. Scoala ignora cu buna stiinta toate aceste diferente si incearca sa-i aduca pe toti la un numitor comun. Ce rezulta e un conflict fara sfirsit intre cele doua parti ale catedrei. Si asta indiferent de cit de bun pedagog e cel care sta de partea cu catalogu'.
In opinia mea, solutia e nu sa-i fortam pe toti copiii sa faca acelasi lucru, in aceeasi ordine, in acelasi timp. Ci sa-i lasam sa-si aleaga ce si cind fac. Iar asta nu se poate face in scoala, ci in afara ei.
A.M.
blackpanterro spune:
Off-topic(scuze)
Amoga, citindu-te imi dau seama tot mai mult ca esti varianta romaneasca a lui Holt.Daca ar fi mai multi ca tine!!
Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005)
"With or without religion, good people would do good things and evil people would do evil things; but for good people to do evil things—that takes religion" - Steven Weinberg - Nobel Prize winner
Sneeuwklokje spune:
Amoga perfect de acord cu tine. Copiii sunt diferiti intre ei si nu-i poti pasiona pe toti de acelasi lucru, dar este un mare DAR aici este o chestie de disciplina intelectuala sa-nveti un minim de lucruri intr-o serie de domenii. Sau daca nu esti in stare sa o faci (capacitiv sau sentimental) sa o accepti fara a arunca vina neaparat in gradina vecinului sau a profesorului.
Profesorul mai ales cel de scoala, liceu va fi arareori un geniu sau un exemplu de altruism. Va fi un om mediu si care si-a ales aceasta meserie. Nu i-a fost impusa de lipsa optiuni. Eu un caz optimist as spune si de aceea l-am descris ca un profesionist bunicel cu bun simt si care isi indrageste meseria. Acesta este pozitia profesorului preuniversitar asa cum este ea valorizata de societate. Si ma refer la societatea vestica nu la Romania.
De fapt singurul lucru care n-ar trebui sa-i lipsesca este bunul simt sa priceapa dezinteresul elevului care nu-i straluceste la ore prin atentie sau inteligenta senin si sa nu-i deschida cu forta orizontul. Si de asemenea sa inteleaga si sa respecte efortul depus pentru un minim necesar trecerii clasei.
Scoala este un exercitiu social sa faci un minim si sa accepti si lucruri mai departe de idealul tau. Iar chestia cu homeschooling nu inseamna ca-ti inveti copii ce vor ei. Eu fac HS cu fetita mea in fiecare an jumatate de an. De vreo doi ani. Si e aceeasi programa, nu e doar ce i-ar place ei. In plus are dreptul sa continue cata vreme trece de un numar de testari cu un nivel acceptabil. Deci sincer nu ma vad in stare sa continui multa vreme. Stiintific nu am capacitatea. Nu-s omul renascentist sau "multidezvoltatul". O fac acum din varii motive. Si oricum nu este usor. Homeschooling-ul nu este o varianta deschisa decat unei mici categorii de oameni.
Nici pe departe homeschooling nu este o alternativa care satisface situatii cum gasim pe youtobe: sex/galagie/ascultat de muzica/batai in loc de matematica/ chimie /fizica sau mai stiu eu ce materie "dura" pentru grupurile scolare. Asta ca sa aduc in discutie si crisparile profesorilor.
Traitul printre oameni necesita un minim de conventii si reguli de comportament civilizat. Vei fi nevoit sa-l faci in viata oricum si cu ca pricepi mai repede cu atat mai bine. Si nu ma refer la o sujugare intelectuala ci la acceptarea minimului de convietuire. Ca de exemplu respecti macar aproximativ limitarile de viteze ca sa nu ucizi oameni, conduci dupa ce ai dat examen si stii un minim de reguli. Nu arunci in capul vanzatoarei prajitura care nu are gustul dorit, n-o mananci, ii ceri eventual banii, alta despagubire, nu-ti bati copilul care ti-a facut praf tapetul, nu-ti bati partenerul/partenera care a ars mancarea/busit masina/pierdut banii ... intr-un cuvant incerci sa iesi dintr-o situatie neplacuta sau prea plina de constrangeri in mod elegant, te comporti civilizat mai ales cand nu-ti convine ceva.
amoga spune:
quote:
Originally posted by Sneeuwklokje
Copiii sunt diferiti intre ei si nu-i poti pasiona pe toti de acelasi lucru, dar este un mare DAR aici este o chestie de disciplina intelectuala sa-nveti un minim de lucruri intr-o serie de domenii.
Nu-s chiar sigur ca inteleg la ce te referi. "The three Rs" (citit, scris, socotit)? Sau altceva?
quote:
Originally posted by Sneeuwklokje
Scoala este un exercitiu social sa faci un minim si sa accepti si lucruri mai departe de idealul tau.
E si asa ceva, insa pentru asta nu ai nevoie de 10-15 ani de scolit. E suficient citeva saptamini. (Uita-te la cei care au petrecut sase luni in Armata -- au invatat pina peste cap cum vine treaba cu datoria fata de Patrie si facutul lucrurilor care nu-ti convin.)
quote:
Originally posted by Sneeuwklokje
Iar chestia cu homeschooling nu inseamna ca-ti inveti copii ce vor ei. Eu fac HS cu fetita mea in fiecare an jumatate de an. De vreo doi ani. Si e aceeasi programa, nu e doar ce i-ar place ei. In plus are dreptul sa continue cata vreme trece de un numar de testari cu un nivel acceptabil. Deci sincer nu ma vad in stare sa continui multa vreme. Stiintific nu am capacitatea. Nu-s omul renascentist sau "multidezvoltatul". O fac acum din varii motive. Si oricum nu este usor. Homeschooling-ul nu este o varianta deschisa decat unei mici categorii de oameni.
"Homeschooling" (scolit acasa) inseamna lucruri diferite pentru oameni diferiti. Unii (pari sa fii parte din acestia) pur si simplu adopta aceasi programa de la scoala, si urmaresc sa o parcurga studiind acasa. Altii, prefera alte programe (si sunt o multime de oferte pe piata). In sfirsit, unii prefera sa nu urmeze nici o programa, ci sa se lase purtati de interesul si curiozitatea copilului.
Dar cu totii au un lucru in comun: controlul asupra procesului de invatare revine cuplului parinte-elev, fara interferente din partea unei institutii (scoala). Iar asta e un lucru bun, pentru ca atunci cind nu merge ceva e mult mai usor de schimbat opinia a doua persoane, decit schimbat o structura monstruos de birocratica.
In sfirsit, nu-s chiar sigur ca inteleg ce vrei sa spui prin afirmatia: "Homeschooling-ul nu este o varianta deschisa decat unei mici categorii de oameni." Nu e permisa legal? Asa este -- in Romania. In USA, Canada, marea majoritate a tarilor vest si nord europene, Australia -- e insa o optiune perfect legala.
Sau vrei sa spui ca nu este ceva ce orice familie ar putea sa faca? Daca asa e, de ce nu?
In ce ma priveste, sunt de parere ca marea majoritate a parintilor sunt in masura sa-si invete pruncii minimul necesar ("the three Rs") si apoi sa le creeze cadrul necesar de a avea acces la resurse prin care sa poata invatat singuri sau cu un suport minimal. Ceea ce nu inseamna ca parintii ar trebui sa dispara din procesul educativ al copilului, ci doar ca nu trebuie sa fie nu stiu ce experti sau pedagogi -- e suficient daca au bunul simt de a ghida copiii inspre resursele care ar putea raspunde la intrebarile la care ei insisi nu au un raspuns. (Si, apropo, nu e nici o tragedie in a-i spune unui copil ca nu stii ceva: "Habar n-am ce-i pe partea-ntunecata a Lunii. Da' daca chiar vrei sa aflii, am putea ca'ta pe Internet / merge la biblioteca / intreba vecinu' de la mansarda care-si pierde noptile cu telescopu-nfipt in stele...")
quote:
Originally posted by Sneeuwklokje
Traitul printre oameni necesita un minim de conventii si reguli de comportament civilizat. Vei fi nevoit sa-l faci in viata oricum si cu ca pricepi mai repede cu atat mai bine. Si nu ma refer la o sujugare intelectuala ci la acceptarea minimului de convietuire. Ca de exemplu respecti macar aproximativ limitarile de viteze ca sa nu ucizi oameni, conduci dupa ce ai dat examen si stii un minim de reguli. Nu arunci in capul vanzatoarei prajitura care nu are gustul dorit, n-o mananci, ii ceri eventual banii, alta despagubire, nu-ti bati copilul care ti-a facut praf tapetul, nu-ti bati partenerul/partenera care a ars mancarea/busit masina/pierdut banii ... intr-un cuvant incerci sa iesi dintr-o situatie neplacuta sau prea plina de constrangeri in mod elegant, te comporti civilizat mai ales cand nu-ti convine ceva.
Ai dreptate. Insa:
- Nu la scoala inveti regulile de politete, ci acasa. Sau, cel putin, asta e cazul pentru majoritatea lumii. De unde, in Romania, si expresia: cei sapte (sau sase; posibil, in curind, trei) ani de-acasa.
- Scolitul acasa nu inseamna izolare de societate, ci doar izolare fata de un sistem foarte ineficient si autoritar (scoala). Copiii scoliti acasa pot in continuare sa-si exerseze abilitatile de interactiune cu alti membrii ai societatii: familie, vecini, prieteni, cluburi, Internet.
Pina la urma, daca stai putin si te gindesti la situatie, nu copiilor le e frica de invatatul acasa, ci parintilor.
A.M.
flower-power spune:
quote:
Originally posted by amoga
in cazul particular al scolii in care e inscrisa fata ta s-ar putea ca lucrurile sa fie okay, si sa chiar aiba partea de niste directori responsabili. Stii mai bine...)
Daca lucrurile ar fi fost okay ,onor directiunea si-ar fi facut timp (inteleg ca au trecut mai bine de doua saptamani de la incident)sa discute cu partile implicate , sa traga niste concluzii si sa comunice ce a decis in consecinta
quote:
Originally posted by amoga
Suna ca o atmosfera incarcata de frica. De ce le e frica parintilor sa ia o pozitie cit se poate de normala -- aceea de a pretinde niste educatori non-violenti pentru copiii lor? .
Probabil din acelasi motiv pentru care , la absolut toate sedintele cu parintii la care am fost pana acum (adica la toate) ,parintii ,colegii mei de clasa , prefera sa se ascunda unul in spatele celuilalt dupa ce duamna isi incheie monologul (aprox 1h) si ne intreaba ce avem de spus ? Un soi de simulacru ,ne facem ca facem ,cred ca a devenit deja un sport national chestia asta .Mai nimic .In orice caz nimic ce ar putea s-o deranjeze pe duamna .Fiindca duamnele sunt foarte sensibile ,nu-i asa ? Fleacuri ,bagatele ,nimic la obiect ,nimic din ceea ce ar trebui cu adevarat discutat .Iata de ce, mi se intampla de multe ori sa fiu singura care se trezeste vorbind despre lucruri care nu dau bine ,dar care ar trebui sa ne intereseze de dragul copiilor nostri .Ridic la fileu , dar nu preia nimeni .In felul acesta esti individualizat ,se face ,simti ,un fel de gol in jurul tau ,tu reprezinti problema ,problema e la tine .Divide et impera ...Nu reusim sa ne vedem interesele ,nu reusim sub nici o forma sa ne organizam ,prea dornici de a ne da probabil,unii mai rotunzi decat altii .Nu putem pune interesele copiilor nostri mai presus de ifosele acestor duamne ,care au stat atata timp pe soclu incat au ajuns chiar sa creada ca sunt intangibile .Vreti sa stiti de ce cred eu ca fac abuzuri ? Pentru ca pot .Pentru ca li se permite.Si pentru ca nici prin cap nu le trece ca ar putea avea cineva tupeul sa le ceara socoteala.
Am incercat sa discut cu acesti parinti sa inteleg de unde vine reactia lor sau lipsa lor de reactie .Unii mi-au spus ca ei nu stiu sa vorbeasca ,altii mi-au spus ca ei nu-si permit fiindca al lor copil are probleme (nu exceleaza la matematica ,romana ,idee inoculata tot de duamna in dorinta ei de a ne face sa ne simtim vinovati si cu probleme )Al meu copil, bag seama era cel mai fara de probleme din clasa (operat pe cord in urma cu cativa ani cu un diagnostic destul de complicat).
quote:
Originally posted by amoga
Oricum, e trist cind "sistemul" (scoala, ceilalti parinti) te impinge sa iei genul de decizii pe care spui ca le-ai luat. :-(
Trist ,dar din pacate adevarat . Majoritatea ,din pacate ,gandeste asa .Chiar daca auzind ceva similar spun :"Nu stiu de ce as fi in stare daca al meu copil ar fi atins c-un deget" Pai tocmai asta este ca "nu stiu"...
The most beautiful thing in life is LIFE itself
Mara mami de
Tibi-Mares
amoga spune:
quote:
Originally posted by flower-power
Trist ,dar din pacate adevarat . Majoritatea ,din pacate ,gandeste asa .Chiar daca auzind ceva similar spun :"Nu stiu de ce as fi in stare daca al meu copil ar fi atins c-un deget" Pai tocmai asta este ca "nu stiu"...
Ii poti linisti spunindu-le: "Ohhh, nu-ti face griji. Eu stiu ce-o sa faci: nimic. Pentru ca dac-ai fi vrut sa faci ceva ai fi putut-o face atunci cind alt copil a fost abuzat."
Daca macar unora le va fi un pic mai greu sa se uite-n oglinda dupa asta, s-ar chema ca e un inceput...
A.M.