Parinti AP (2)
Raspunsuri - Pagina 12
iula78 spune:
quote:
Originally posted by simali
[quote]
"Daca parintii nu ar mai insista atata cu "sa va veti ca fratii" relatiile ar decurge firesc si armonios."
In favoarea cui ar decurge asa armonios? Inteleg ca propui inegalitatea intre frati pe baza "cine a scos capul mai intai in lume". Cum vezi tu evolutia a doi copii intr-un astfel de mediu?
"Cand parintii spun "egalitate" stabilesc fortat o ierarhie poate nedreapta ceea ce este o infinita sursa de tensiuni si conflicte intre frati."
Egalitatea nu poate provoca ierarhii. Ierarhie ar fi ce propui tu, ierarhii stabilite pe niste criterii neadecvate.
"Fratele meu venea mereu la mine sa-l ajut la teme. Crezi ca se numeste ca eram egali? Merita o sora mai mare care-si ia din timpul ei cateva ore pentru tema fratelui o bruma de respect? Eu cred ca da."
Eu zic ca ar merita multumire.
"Daca-i frate zice ca esti obigat - ca asa au zis parintii. Inainte ca tu sa simti cum e bine sa procedezi, fin parintii si-ti spun cum ESTI OBLIGAT sa faci. Si atunci copilul se simte anulat."
Este vina parintilor sa impuna unuia dintre frati sa faca temele scolare pt celalalt, atata timp cat acesta se simte pus intr-o postura improprie, aceea de pseudoparinte.
In concluzie, fetele se refereau la egalitate in privinta drepturilor si obligatiilor, chit ca ne referim la fratele mic sau la cel mare. Daca parintii obliga pe unul dintre ei sa faca ceva necorespunzator varstei, statutului sau personalitatii lui, atunci este vorba despre inegalitate si abuz.
amoga spune:
quote:
Originally posted by simali
Indeea mesajului meu este ca parintii sa nu forteze lucrurile. Daca fratele tau nu simtea nevoia sa fie respectat pentru ca este mai mare este foarte bine pentru voi. Dar nu toti fratii mai mari sunt asa. Faptul ca parintii iti tot repeta ca esti egal cu un tanc cu 4 ani mai mic nu te face mai cooperant. Dimpotriva.
Hmm, ia sa vad daca-nteleg eu bine ce spui...
- Pe de o parte, afirmi ca diferenta de virsta ar trebui sa creeze o anumita ierarhie intre frati: "Un copil cu 4 ani mai mare nu este egal cu fratiorul lui mai mic. El merita respect fie si numai pentru faptul ca a trait 4 ani in plus." Si asta ar fi, deduc, ceva natural: "Daca fratele tau nu simtea nevoia sa fie respectat pentru ca este mai mare ...", ca si cum doar faptul ca e mai mare ar fi trebuit sa-l faca sa se simta indrituit la nu stiu ce dovezi de respect din parte-mi.
- Apoi, spui ca tensiunile dintre frati apar, de fapt, ca urmare a imixtiunilor parintesti, dat fiind ca intervin in ordinea fireasca (i.e. "ierarhia naturala") a lucrurilor atunci cind incearca sa impuna ideea de egalitate intre frati.
- In sfirsit, afirmi ca fratele mai mare ar avea oaresice obligatii fata de cel mai mic (exemplul cu ajutatul la teme). Si asta pentru ca: "Daca-i frate zice ca esti obigat - ca asa au zis parintii. [...] [v]in parintii si-ti spun cum ESTI OBLIGAT sa faci."
Si-acu' comentariile mele:
- Nu pot sa spun decit ca parintii in cauza sunt tare confuzi, dat fiind ca se contrazic in momentul in care sustin atit egalitatea intre frati cit si faptul ca cel mare are obligatii suplimentare vizavi de cel mai mic. Cu asa o pozitie contradictorie ai toate sansele sa creezi confuzie si in mintile fratilor, care treb'e ca-si fac o opinie gresita vizavi de ce inseamna "a fi egal".
- In ce ma priveste resping din principiu ideea ca ordinea de nastere ar trebui sa creeze o anumita ierarhie pe planeta. Pur si simplu nu gasesc nici un motiv care sa suporte aceasta ipoteza.
Sunt de acord cu ideea ca cei mai in virsta sunt, de obicei, mai intelepti decit cei mai tineri. Si mai puternici (fizic). Si ca aceste diferente sunt cu atit mai evidente cu cit cei in cauza nu au ajuns inca la maturitate (moment la care se cam niveleaza o buna parte dintre diferentele intelectuale si fizice). Dar asta e un lucru, iar respectul e altceva.
Respectul nu-l poti impune prin forta pumnului. Il poti --daca chiar te dovedesti a fi mai intelept-- insinua prin argumete si actiuni (de genul: ajut pentru ca pot, nu pentru ca sunt obligat sau remunerat intr-un fel sau altul). Dar asta presupune gindire si actiune din partea celui care cauta respectul celor din jur, nicidecum afisarea arogantelor de genul "sunt mai mare/tare decit tine", sau "eu sunt ditamai profesoru', iar tu un mucos de elev", sau frasu' mai stie care.
quote:
Originally posted by simali
Daca parintii nu ar mai insista atata cu "sa va veti ca fratii" relatiile ar decurge firesc si armonios.
Parintii trebuie doar sa se comporte intr-un mod echitabil vizavi de copii, iar acestia (copiii) vor intelege singuri care e relatia "de putere" (aka ierarhia) intre ei.
quote:
Originally posted by simali
Fratele meu venea mereu la mine sa-l ajut la teme. Crezi ca se numeste ca eram egali? Merita o sora mai mare care-si ia din timpul ei cateva ore pentru tema fratelui o bruma de respect? Eu cred ca da.
Eu nu-s asa sigur. Daca il ajutai doar pentru ca erai fortata de parinti, fratele tau stia asta (si probabil exploata situatia), asa ca se simtea "in drepturi" sa-ti solicite (si obtina) asistenta.
Daca insa l-ai fi ajutat fara sa fii fost constrinsa in vreun fel, fratele tau ar fi stiut deasemenea, si e foarte probabil ca --daca nu imediat, atunci in timp-- ar fi inceput sa aiba o anumita consideratie vizavi de gestul tau. Tocmai pentru ca ar fi inteles ca nu era un drept al sau, ci o favoare pe care o primea din parte-ti.
(Intre paranteze fie spus, eu unu' nu-mi amintesc sa fii mers vreodata la frate-meu cu caietu' de teme solicitindu-l sa ma ajute. Pe de o parte, cumva se instaurase ideea ca fiecare are datoria de a-si face propriile teme, caci al'fel n-aveau nici o valoare. [Asa ca daca nu le faceam eu, mi-era fix indiferent daca mi le facea frate-meu sau le copiam a doua zi de la un coleg, in careva pauza. Cumva, varianta a doua era mai "ieftina", deci de preferat :-).] Pe de alta parte, sunt aproape sigur cam ce fel de raspuns as fi primit din partea lui; ceva de genu': "Am si altceva mai bun de facut" [si sigur asa ar fi fost] sau "Cind imi faci si tu temele mie, o sa ti le fac si eu tie" [adicatelea actul de reciprocitate necesar oricarei tranzactii].)
A.M.
Qamar spune:
uff, deci e clar; daca nu-s gemeni, e de scandal?
Noe & Anne-Bianca(14.03.2006)
Ce mai citim noiThe moment scatters.
Motionless, I stay and go: I am a pause
Motionless, I stay and go: I am a pause
mihuta spune:
pai sa vedem : eu ii faceam (intr-o vreme) compunerile la romana fratelui meu mai mare cu 2 ani ca mine, care cui sa-i ofere respect?
In cazul nostru respectul a aparut ca adulti, ca in timpul copilariei ne-am paruit de ne-am rupt!...Drepturile egale inseamna tratament echitabil, nu inseamna ca daca ai un copil de 2 ani si unul de 7 ani, ar trebui sa il obligi pe cel de 7 sa doarma la pranz cat cel de 2 ani. Inseamna ca ii respecti dreptul celui de 2 ani sa doarma si dreptul celui de 7 sa se joace (in liniste fireste) in timpul asta.
In al doilea rand, eu ca al doilea copil sustin drepturile copilasilor mai mici de a avea parte de atentia parintilor in aceeasi masura cu cea acordata candva copilului mai mare. Inteleg faptul ca cel mare a crescut ca copil unic, dar dupa aparitia fratelui mai mic, chiar daca fratele mai mare nu intelege si nu e de acord, acest statut de ”copil unic” trebuie sa dispara, si atentia acordata lui nu trebuie sa fie in detrimentul celui mic.
Asta ca raspuns la problema lui bonta_bonta vis-a-vis de tipatul in ureche bebelusului. Imi amintesc ca am citit acum catva timp niste sfaturi date unei mamici de gemeni de aici de pe forum, a carei baietel isi lovea surioara : sa ia in brate baietelul ca sa il calmeze ...mi s-a parut tare nedrept ca fetita sa fie si lovita de fratior si sa asiste si la ”recompensa” lui, adica luatul in brate de catre mama...
mami de Sophia
simali spune:
quote:
"Daca parintii nu ar mai insista atata cu "sa va veti ca fratii" relatiile ar decurge firesc si armonios."
In favoarea cui ar decurge asa armonios? Inteleg ca propui inegalitatea intre frati pe baza "cine a scos capul mai intai in lume". Cum vezi tu evolutia a doi copii intr-un astfel de mediu?
quote:
Nu propun inegalitatea. Nici egalitatea. Propun sa fie lasata copiilor libertatea de a-si clarifica sentimentele.
Dupa parerea mea orice copil care se simte iubit de parinti si in siguranta nu tinde sa tiranizeze pe nimeni, cu atat mai putin pe fratele lui mai mic si nu va abuza de statultul lui de frate mai mare.
Puterea poate sa-i faca pe unii oameni sau dictatori sau conducatori responsabili. Dar sunt studii care arata ca dictatorii au fost copii nefericiti si abuzati.
alice
simali spune:
quote:
In concluzie, fetele se refereau la egalitate in privinta drepturilor si obligatiilor, chit ca ne referim la fratele mic sau la cel mare. Daca parintii obliga pe unul dintre ei sa faca ceva necorespunzator varstei, statutului sau personalitatii lui, atunci este vorba despre inegalitate si abuz.
quote:
Sunt perfect de acord ca egalitatea atunci cand ne referim la cum impartim averea sau o prajitura sau ce obligatii avem in gospodarie, este chiar necesara. Dar eu nu la acest tip de egalitate m-am referit.
M-am referit la tendinta unor parinti de a forta lucrurile pentru a obtine egalitate cu orice pret. Uite exemple pe care eu le-am vazut in jurul meu:
- doua fetite merg la locul de joaca; supraveghetoarea spune ca nu sunt acceptati copii sub 3 ani. Mama smulge amandoua fetitele (dintre care una de cam 6 ani) si spune "atunci nu merge nici una".
- la magazin i se cumpara mezinei rochita de balet pentru serbare; i se cumpara si celei mari ceva - orice - ca sa nu fie inegalitate.
- la muzeul de arta sunt programe pentru copiii; o familie cu 2 baieti participa numai la programele pentru copii mici pe ideea ca cel mai mare cu 4 ani poate sa inteleaga situatia.
- baietelul de 3 ani o loveste sistematic pe sora lui de 10 ani; ea nu se apara pentru ca este mai mare. Daca parintii ar fi lasat-o sa stabileasca o ierarhie fireasca pot sa va sigur ca un tanc de 3 ani nu ajungea s-i dea pumni si picioare.
alice
simali spune:
quote:
- In ce ma priveste resping din principiu ideea ca ordinea de nastere ar trebui sa creeze o anumita ierarhie pe planeta. Pur si simplu nu gasesc nici un motiv care sa suporte aceasta ipoteza.
Sunt de acord cu ideea ca cei mai in virsta sunt, de obicei, mai intelepti decit cei mai tineri. Si mai puternici (fizic). Si ca aceste diferente sunt cu atit mai evidente cu cit cei in cauza nu au ajuns inca la maturitate (moment la care se cam niveleaza o buna parte dintre diferentele intelectuale si fizice). Dar asta e un lucru, iar respectul e altceva.
Respectul nu-l poti impune prin forta pumnului. Il poti --daca chiar te dovedesti a fi mai intelept-- insinua prin argumete si actiuni (de genul: ajut pentru ca pot, nu pentru ca sunt obligat sau remunerat intr-un fel sau altul). Dar asta presupune gindire si actiune din partea celui care cauta respectul celor din jur, nicidecum afisarea arogantelor de genul "sunt mai mare/tare decit tine", sau "eu sunt ditamai profesoru', iar tu un mucos de elev", sau frasu' mai stie care.
quote:
Amoga, la nivelul oamenilor mari sunt perfect de acord cu tine. Dar cand vorbim de un copil de 3 ani si un frate de 10 ani, chiar avem in fata o prapastie si sub nici o forma nu poti pune semnul de egalitate.
Eu am o prietena cu doi copii - un baiatel de 3 ani si o fetita de 10 ani. Cel de 3 ani vrea sa fie la nivelul surorii lui de 10 ani iar parintii nu vad nimic rau in asta. Te rog sa ma crezi, este chiar grotesc cateodata.
quote:
Eu nu-s asa sigur. Daca il ajutai doar pentru ca erai fortata de parinti, fratele tau stia asta (si probabil exploata situatia), asa ca se simtea "in drepturi" sa-ti solicite (si obtina) asistenta.
Daca insa l-ai fi ajutat fara sa fii fost constrinsa in vreun fel, fratele tau ar fi stiut deasemenea, si e foarte probabil ca --daca nu imediat, atunci in timp-- ar fi inceput sa aiba o anumita consideratie vizavi de gestul tau. Tocmai pentru ca ar fi inteles ca nu era un drept al sau, ci o favoare pe care o primea din parte-ti.
quote:
Te rog sa ma crezi ca nici macar nu apucam sa-mi dau seama daca vreau sau nu sa-l ajut. Nici in ziua de astazi nu mi-am clarificat sentimentele in legatura cu situatiile astea. Nu stiu daca as fi fost generoasa sau rea. Nu mi s-a dat ocazia sa descopar. Pentru ca TREBUIA sa fac intr-un anumit fel fara sa incapa comentarii. Fratele meu si cu mine am inceput sa ne cunoastem dupa ce am scapat amandoi de influenta parintilor. Si este pacat. Avem amndoi o copilarie traita impreuna si nu am aflat mai nimic despre cum este fiecare dintre noi in realitate.
alice
dianocica spune:
mihuta bine ai venit. spune-mi, te rog, ai depasit problemele cu alaptatul? mai sunteti pe formula? (sper sa nu fac vreo magarie si sa te confund 
)referitor la discutia despre frati, incearca sa te pui si in locul celui care face prostia. de ex fratele mai mare il tzacane pe cel mic. oare din gelozie? oare are nevoie de atentia mamei? eu cred ca asta cu luatul in brate e una din cele mai bune metode. dar nu trebuie sa vina singura, ci cu explicatii. de genul mami te iubeste, stie ca nu ai facut asta cu rea-vointa, dar poate nu e cea mai buna metoda de a ajunge unde vrei...(cred cu tarie ca parintii trebuie sa ofere dragoste neconditionataapoi ii explici si celuilalt: uite, cel mare a facut o gresala, a procedat incorect. dar a inteles ca mai bine facea asa(...) si mami te iubeste si pe tine si impreuna il intelegem pe frate, nu-i asa? ma rog..ceva de genul..asta mi-a venit in minte acum. ideea e ca trebuie sa le explici amandurora la fel de frumos. parerea mea, de mama cu un singur copil
diana si david 03.12.06
Alaptatul Help-line. Pentru un copil fericit si increzator www.euro.who.int/document/WS_115_2000FE.pdf?language=english" target="_blank">OMS recomanda
AngeliquedeS spune:
quote:
Originally posted by amogaquote:
Originally posted by AngeliquedeS
Dandusa, crede-ma ca sunt f deschisa... dar nu exista nici o sansa sa ramanem vreodata singuri acasa nici chiar pt 10 minute... stam cu socrul meu si cu mama lui care la 80 de ani nu poate pleca niciodata de acasa... so... cat despre masina... avem matiz si sotul meu are 190 si 110 kg...
Probleme majore, tre' sa recunosc :-)...
Stiu si eu? Dau cu presupusu' ca nu mi-s in situatie... Daca patu-i ocupat, si alta incapere nu e, atunci poate mai aluneca parintii din pat?
Al'fel, vad ca esti din Constanta... Am auzit ca plimbarile nocturne pe plaja fac minuni in situatii precum cele pe care le descrii. Drept e ca am mai auzit ca se practica doar in sezonul estival :-/.
Ohh, well... Where is a will, there is a way.
A.M.
"Invatatul nu e un produs al activitatii profesorilor. Invatatul e un produs al activitatii celor care-nvata." -- John Holt
Asa e... dar atunci cu cine lasam pruncul???
Pana acum cea mai buna sugestie a fost cea cu parintii care aluneca din pat!
Angelique, mami de Pupi (bb Viktor, 28.12.2007)
Povestea nuntii, Povestea nasterii lui Pupi
noi 2, poze, luni de miere...
,Mare, Munte, Flori
amoga spune:
quote:
Originally posted by simali
Nu propun inegalitatea. Nici egalitatea. Propun sa fie lasata copiilor libertatea de a-si clarifica sentimentele.
Neinterventionsimul e o politica buna pina in momentul in care se ajunge la conflict deschis. Din acel moment insa, e --cred eu-- mai bine daca parintii intervin si calmeaza spiritele, decit daca permit escaladarea situatiei.
quote:
Originally posted by simali
Dupa parerea mea orice copil care se simte iubit de parinti si in siguranta nu tinde sa tiranizeze pe nimeni, cu atat mai putin pe fratele lui mai mic si nu va abuza de statultul lui de frate mai mare.
Acu' incepi sa faci presupuneri riscante, de genu': daca fratele mai mare il terorizeaza pe cel mic e sigur pentru ca nu se simte suficient de iubit de parinti. Nu trebuie sa fie neaparat asa.
Copiii fac tot felu' de lucruri pentru ca li se pare interesant, sau distractiv, sau pur si simplu pentru ca vor sa testeze limite. Chestii de genu': "Nu arunca firmiturile alea pe jos, te roooog...", faza la care copilul ti se uita in ochi si cu un zimbet abia mijit in coltu' guri face ce? Desigur, trimite firmiturile inspre podea. Si nu o face pentru ca nu-i iubit, ci pentru ca pur si simplu alege optiunea "Si daca, totusi..." care probabil ca-i bintuie prin neuroni. Cind lasa firmiturile pe masa stie foarte bine cum e; cind nu le lasa, are de descoperit.
Si-atunci, cind fratele mai mare striga in urechea celui mic cind acesta doarme nu o face neaparat pentru ca vrea sa transmita nu stiu ce mesaj subliminal parintilor, ci --poate-- pur si simplu pentru ca i se pare distractiva reactia fratiorului, sau pentru ca vrea sa vada ce se-ntimpla daca totusi face ceva ce i s-a spus ca nu are voie.
A.M.