Parinti AP (2)
Raspunsuri - Pagina 13
amoga spune:
quote:
Originally posted by simali
Dar cand vorbim de un copil de 3 ani si un frate de 10 ani, chiar avem in fata o prapastie si sub nici o forma nu poti pune semnul de egalitate.
Sigur ca poti. Ii iubesti pe amindoi cu aceeasi pasiune, nu-l lasi pe cel mare sa-l loveasca pe cel mic exact in aceeasi masura in care nu-l lasi pe cel mic sa-l loveasca pe cel mare, tii cont de parerile amindoura in aceeasi masura, etc., etc. (Aaa, si desigur, nu cumperi haine marimea 22 daca cel mic poarta 18 si cel mare 26. :-))
quote:
Originally posted by simali
Eu am o prietena cu doi copii - un baiatel de 3 ani si o fetita de 10 ani. Cel de 3 ani vrea sa fie la nivelul surorii lui de 10 ani iar parintii nu vad nimic rau in asta. Te rog sa ma crezi, este chiar grotesc cateodata.
Ca de exemplu... ?
quote:
Originally posted by simali
[...] Nu stiu daca as fi fost generoasa sau rea. Nu mi s-a dat ocazia sa descopar. Pentru ca TREBUIA sa fac intr-un anumit fel fara sa incapa comentarii.
Ei bine, singurul lucru pe care trebuie sa-l faci e sa nu mai numesti "tratati in mod egal" modul in care au aranjat parintii tai balanta dintre tine si fratele tau. Da-i un alt nume, si incearca sa descoperi un nou sens ideii de egalitate.
A.M.
bonta_bonta spune:
"Si-atunci, cind fratele mai mare striga in urechea celui mic cind acesta doarme nu o face neaparat pentru ca vrea sa transmita nu stiu ce mesaj subliminal parintilor, ci --poate-- pur si simplu pentru ca i se pare distractiva reactia fratiorului, sau pentru ca vrea sa vada ce se-ntimpla daca totusi face ceva ce i s-a spus ca nu are voie."
absolut de acord cu amoga. lui tudor la inceput i se parea distractiva reactia lui alex: tresare, intinde manutele, plange. apoi a inceput testarea: ce face mami daca eu continui? ei si mami nu are o solutie viabila din moment ce "activitatea" continua.
nu mi se pare normal sa-l iau in brate, de exmplu. mi se pare normal ca "predica" sa contina partea cu mami te iubeste si pe tine, si pe alex, insa sunt trista pentru ca tu iti sperii fratiorul. el sufera, blah blah. gandesc ca mihuta: cel mic e speriat, dezorientat, si eu tot pe cel mare il iau in brate? cu toate acestea, am incercat si metoda asta. credeti-ma, nu functioneaza. luatul in brate si mangaiatul copilului nu e un panaceu si in nici un caz nu da rezultatul dorit atunci cand copilul face INTENTIONAT ceva gresit. ca se intampla, e neintentionat, da, atunci da roade. Insa in cazul nostru, tudor a prins repede si smecheria ca daca il sperie pe alex, vine in brate la mami :)
s-a terminat pauza, fug
Qamar spune:
quote:
Originally posted by simaliquote:
"Daca parintii nu ar mai insista atata cu "sa va veti ca fratii" relatiile ar decurge firesc si armonios."
In favoarea cui ar decurge asa armonios? Inteleg ca propui inegalitatea intre frati pe baza "cine a scos capul mai intai in lume". Cum vezi tu evolutia a doi copii intr-un astfel de mediu?
quote:
Nu propun inegalitatea. Nici egalitatea. Propun sa fie lasata copiilor libertatea de a-si clarifica sentimentele.
Dupa parerea mea orice copil care se simte iubit de parinti si in siguranta nu tinde sa tiranizeze pe nimeni, cu atat mai putin pe fratele lui mai mic si nu va abuza de statultul lui de frate mai mare.
Puterea poate sa-i faca pe unii oameni sau dictatori sau conducatori responsabili. Dar sunt studii care arata ca dictatorii au fost copii nefericiti si abuzati.
alice
totally de acord si spun asta nu din punctul de vedere al mamei cu 2 copii (ca n-am
) ci din pdv al unei surori mai mari care sunt.Alice, f realist si frumos spus (ma refer si la mesajele de dupa acesta)
Ai din partea mea o
semnat: io, aia care de la 6 la 18 ani a trebuit sa ma culc in fiecare seara cand eram acasa la mama si la tata la ora 21 pm cel tarziu! pentru ca atunci trebuia sa se culce sora mea mai mica
Noe & Anne-Bianca(14.03.2006)
Ce mai citim noiMotionless, I stay and go: I am a pause
simali spune:
quote:
Ei bine, singurul lucru pe care trebuie sa-l faci e sa nu mai numesti "tratati in mod egal" modul in care au aranjat parintii tai balanta dintre tine si fratele tau. Da-i un alt nume, si incearca sa descoperi un nou sens ideii de egalitate.
quote:
Eu stiu foarte bine ca aceea era egalitate prost inteleasa. Dar pentru a o demola trebuia sa o numesc asa cum o numesc in jurul meu majoritatea oamenilor.
-
quote:
Originally posted by simali
Eu am o prietena cu doi copii - un baiatel de 3 ani si o fetita de 10 ani. Cel de 3 ani vrea sa fie la nivelul surorii lui de 10 ani iar parintii nu vad nimic rau in asta. Te rog sa ma crezi, este chiar grotesc cateodata.
Ca de exemplu... ?
quote:
- Este ora de culcare pentru cel de 3 ani dar nu se duce ca sora lui mai mare de ce nu se duce. Si mama zice ca sa se duca si ea la culcare;
- fetita mai mare are acelasi numar de ore de calculator ca si baiatul de 3 ani;
- daca la schi fetita mai mare vrea sa coboare pe o anumita partie - mai dificila - cu restul grupului cel mic plange ca vrea si el iar mama rezolva simplu problema :"nu coboara nici unul".
alice
iula78 spune:
Alice, exemplele pe care le dai tu se refera la egalizare, care, de cele mai multe ori, este un proces artificial, nefiresc si care produce frustari in cazul fratelui obligat sa suporte acelasi tratament ca si celalat, desi nevoile lui sunt altele, iar in cazul celuilalt frate, confuzie. Eu vad egalitatea ca o respectare a personalitatii fiecaruia, a nevoior fiecaruia si satisfacerea lor in mod diferentiat, dar cu aceeasi promptitudine. Ambii frati au dreptul sa li se satisfaca nevoile personale. In exemplele tale se recunosc nevoile doar unuia dintre frati, extrapolate si pt celalalt; acesta din urma se simte ignorat, neiubit, confuz, caci parintele ii repeta ca este iubit, dar el vede altceva. Sau, nestiind cum sa satisfaca necesitatile fiecaruia in mod diferentiat,in acelasi timp, parintele alege sa nege nevoile ambilor copii.
Deci, noi vb totusi despre egalitatea drepturilor si nu despre egalizare. Ca unii parinti le confunda, asta este alceva.
AP se doreste tocmai sa propuna niste solutii pt parinti in vederea recunoasterii si satisfacerii trebuintelor, de orice natura, a ambilor copii; astfel fiecare are sansa sa se dezvolte in mod propriu, in concordanta cu posibilitatile proprii, in mod natural.
Deci, din punctul meu de vedere, ceea ce exemplifici tu nu este AP.
simali spune:
quote:
AP se doreste tocmai sa propuna niste solutii pt parinti in vederea recunoasterii si satisfacerii trebuintelor, de orice natura, a ambilor copii; astfel fiecare are sansa sa se dezvolte in mod propriu, in concordanta cu posibilitatile proprii, in mod natural.
quote:
Este exact ceea ce sustin si eu. Plus oferirea libertatii de relationare intre frati.
alice
iula78 spune:
Inseamna ca acum vb pe aceeasi limba.
amoga spune:
quote:
Originally posted by simali
Eu stiu foarte bine ca aceea era egalitate prost inteleasa.
[... si mai incolo, intr-un alt context... ]
- Este ora de culcare pentru cel de 3 ani dar nu se duce ca sora lui mai mare de ce nu se duce. Si mama zice ca sa se duca si ea la culcare;
- fetita mai mare are acelasi numar de ore de calculator ca si baiatul de 3 ani;
- daca la schi fetita mai mare vrea sa coboare pe o anumita partie - mai dificila - cu restul grupului cel mic plange ca vrea si el iar mama rezolva simplu problema :"nu coboara nici unul".
Ei bine, exemplele pe care le dai sunt deasemenea despre egalitatea prost inteleasa, in aceeasi masura in care a fost experienta-ti personala. Iar iula78 a explicat destul de bine care ar fi diferenta fata de ceea ce ar trebui sa fie egalitatea, asa ca n-o sa mai repet.
As zice insa, si cred ca asta va schimba putin directia discutiei, ca o buna parte din frustrarile pe care copiii le acumuleaza sunt cauzate de prea multele reguli pe care parintii (profesorii, alte persoane intr-o pozitie de autoritate) incearca sa le impuna. (Si probabil asta e fundamentul pentru care, dincolo de mai micile sau mai marile rivalitati dintre frati, acestia se aliaza foarte repede atunci cind lupta pentru o cauza comuna: impotriva regulilor parintesti. Si-mi pare ca simali a mentionat ceva similar la un moment dat...)
Bunaoara, regulile cu ora de culcare eu le vad ca fiind cam aiurea. In loc sa insist cu "la ora X esti in pat si sting lumina", mai degraba as merge pe "dimineata la ora Y ne trezim, ca tre' sa facem cutare si cutare", si as lasa la latitudinea copilului ora la care se culca. In timp, va descoperi singur echilibrul de care are nevoie (i.e. cam cind trebuie sa se culce ca sa nu fie zombi la nu stiu ce ora dimineata), si asta va face serile mult mai placute (nu-s chiar sigur de dimineti :-)).
(Momentan, cu fii-mea de aproape trei ani, anunt cind ma duc eu la culcare si o invit si pe ea sa vina daca are chef, iar daca nu are, sa se culce cind o vrea -- fie in patul parintilor, fie in al ei. Cel putin pina acum, a venit de fiecare data cind ne vedea ca chiar mergem sa ne culcam. [Pot doar sa ghicesc ca nu vrea sa rateze momentul cu cititul/povestitul de dinainte de somnic.] Dar in ziua [mai degraba, noaptea] cind va decide sa ramina, sunt pregatit s-o las sa faca cum vrea. Si-mi voi corecta politica numa' daca ajung la concluzia ca are ceva efecte negative; pina acu', n-a avut.)
In general, mi-s de parere ca ar trebui sa permitem copiilor cit mai multa libertate de actiune si decizie. Asta pina ating punctul in care ranesc pe altii (oameni, animale, plante) sau distrug lucruri folositoare. La momentul acela cred ca e mai intelpt ca parintii sa intervina, pe cit posibil intr-o maniera care lasa in continuare cit mai multa decizie la nivelul copilului.
A.M.
Simo78 spune:
quote:
Originally posted by simali
Fratele meu venea mereu la mine sa-l ajut la teme. Crezi ca se numeste ca eram egali? Merita o sora mai mare care-si ia din timpul ei cateva ore pentru tema fratelui o bruma de respect? Eu cred ca da. Daca era un strain spunea "multumesc". Daca-i frate zice ca esti obigat - ca asa au zis parintii. Inainte ca tu sa simti cum e bine sa procedezi, fin parintii si-ti spun cum ESTI OBLIGAT sa faci. Si atunci copilul se simte anulat.
alice
Eu am rezolvat problema asta in urmatorul mod: eu nu-i faceam temele, eram responsabila sa fie corecte...si el se obisnuise ca eu sa i le re-fac corecte...pana i le-am corectat in creion, el de lene nu a mai trecut odata peste teme, la scoala in pauza a stres cu radiera, apoi invatatoarea a corectat cu rosu peste creionul meu
...Deci am demonstrat parintilor ca este lenes, si in timp ce eu ii verific temele el se joaca si eu muncesc! Nu s-a mai intamplat sa mi se ceara asta Simo
mami de www.flickr.com/photos/simo_al_jaafari/" target="_blank">Matei Hisham (28 iulie 2007) 
www.babababies.com/view/viewt2.cfm?SITEID=52229" target="_blank">Jurnal de Matei
Let your kids paint on the wall!
dandusa spune:
mamici AP,cum ati intarcat copilasii?,care au fost metodele folosite de voi...,povestiti din experienta voastra,va rog...
Mamica de Crina Maria (1 Nov 2006)