Parinti AP (2)
Raspunsuri - Pagina 11
Qamar spune:
quote:
Originally posted by dianocica
anjeliq nu iti pot spune cum e la altii, sau 'la carte'dar iti pot spune cum e la noi. eu una nu as putea veci pururi sa fac dragoste cu sotul meu in aceeasi camera cu copilul. pur si simplu nu pot. si nu fizic. doar ca, in cazul meu, atunci cand il stiu langa mine efectiv nu ma pot gandi la altceva. mintea mea nu mai proceseaza altfel de lucruri. cum spunea cineva f drag mie (
) pe primul loc e copilul si de-abia dupa dumnezeii... atat timp cat el e langa mine...nu stiu...nu merge..capul meu nu mai functioneaza altfel... poate ca daca am fi fost constransi la o garsoniera am fi reactionat altfel. poate nu. din fericire si sotul meu gandeste la fel. momentan eu dorm cu d in dormitor (patul mare e de fapt destul de mic) si sotul in sufragerie. in cateva luni ne vom muta si vom avea un pat mare maaare. acolo vom dormi toti 3 (de-abia asteptam..si eu, si d, si el...) restul...va veni de la sine...
diana sidavid 03.12.06
Alaptatul Help-line. Pentru un copil fericit si increzator www.euro.who.int/document/WS_115_2000FE.pdf?language=english" target="_blank">OMS recomanda
same here; nici eu nu pot.
Noe & Anne-Bianca(14.03.2006)
Ce mai citim noiMotionless, I stay and go: I am a pause
diana21 spune:
quote:
dupa sapte ani de convietuire...,cui i-ar mai place patul conjugal?!
Mie
La noi e mai simplu din punctul asta de vedere pt. ca Strumfita nu doarme in patul nostru, ci eu dorm in patul ei. Asa ca fac naveta (atunci cand nu adorm inaintea ei
) intre dormitor si camera ei (ma rog, a noastra ). Insa, uneori, dupa ce Strumfita adoarme, eu plec pentru doua trei ore de langa ea, ma uit cu sotul meu la un film, imi termin treaba prin casa, etc., iar apoi ma intorc in patuc langa ea. Cred ca fiecare familie trebuie sa-si gaseasca solutia proprie in functie de spatiu, de varsta copilului, de ora la care adoarme, etc. Eu sunt mai insomniaca de felul meu, ma culc, mai mereu, in jur de unu noaptea sau chiar mai tarziu, iar Strumfita adoarme in jur de zece. Mie nu partea cu sexul imi lipseste, ci tinutul in brate si ghemuitul in bratele lui. Recunosc ca de asta mi-e cam dor...Sunt deja mai bine de doi ani de cand m-am mutat cu dormitul. Toti trei nu avem loc in nici un pat din casa, asta e motivul pt. care dormim grupati asa. Dar tare mi-ar placea sa dormim si cu tati langa noi...
Dialoguri strumfesti
sirod spune:
Nici eu nu pot....as am zis pana s-a intamplat: aveam doar pe Oti, aveam si musafiri...si eram dupa o delgatie lunga a lui....si nu stiu cum ne-am gasit noaptea!Ei!E adevarat ca s-a intamplat o singur adata....dar s-a intamplat.
nu stiu ce lagatura e cu AP, , da e simpatica discutia
: Otilia(02.08.2002) si Irina(10.05.2005)
bonta_bonta spune:
noi dormim cam asa: tudor, eu si tati in patul maaare din dormitor, noi mici pe margini si tudor cu gasca lui de prieteni imprastiati prin tot patul. alex in patutul lui langa noi.
si tudor a dormit in patut pana pe la vreo 8 luni, apoi nu am mai vrut, ca atare eu m-am mutat cu el in patul din camera de joaca, iara tati dormea pe jos langa noi. a durat aproape un an sa ne desteptam si sa folosim patul cel mare toti 3 (de fapt, cand s-a nascut alex am inceput aranjamentul asta.
alex deocamdata doarme bine in patutul lui, toata noaptea, de la 8 jumate la 6 jumate nu se trezeste. daca va da semne ca nu mai vrea sa doama acolo, cum a facut si fratiorul lui, cred ca ne vom face un pat mai mare:D deocamdata insa acolo e in siguranta, nu e in pericol sa ajunga tudor sau vreun urs, elefant, mikey sau donald peste el sa-l sufoce.
in rest, suntem norocosi ca avem 3 camere in casa si locuim doar noi... din pacate, timpul ne lipseste :d
iula78 spune:
Imi place cum problematizati co-sleeping-ul. Abia astept discutiile despre brestfeading!!!
amoga spune:
quote:
Originally posted by simali
Cred ca parintii gresesc cu ideea asta fixa "armonie intre frati". Imagineaza-ti o haita de lupi mici. Ei, in jocul lor, se musca tot timpul. Acest joc are un rol: stabileste o anumita ierarhie printre pui. Cel mic isi invata locul. Cel mare stie ca e un fel de sef.
Inteventia parintilor in ecuatie nu face decat sa introduca false principii: "voi sunteti egali". Nimic mai gresit. Un copil cu 4 ani mai mare nu este egal cu fratiorul lui mai mic. El merita respect fie si numai pentru faptul ca a trait 4 ani in plus.
Nici eu n-am doi copii (inca, sper), dar am crescut intr-o familie cu doi, ambii baieti. Iar eu am fost "ala micu'". Ei bine, de cind ma stiu si pina in prezent nu a existat nici un fel de ierarhie intre mine si fratele meu mai mare. Amindoi am fost egali, atit in ochii parintilor, cit si in proprii nostri ochi.
Nu tin minte ca frate-meu sa fi facut vreodata pe sefu' cu mine, doar asa, pen' ca-i mai mare si mai tare (si a cam fost tot timpu' mai voinic; asa c-ar fi putut dac-ar fi vrut). De ce n-a facut-o? Nu stiu exact. Pot doar sa banuiesc ca e datorita modului in care ne tratau parintii -- atit fratele meu cit si eu, aveam fix acelasi statut in fata parintilor nostri, si asta a creat cumva ideea ca suntem egali ca drepturi si responsabilitati. Si sa spun drept, mie unu' mi-a placut foarte mult modul asta de a fi tratat.
Asa ca nu gasesc deloc falsa ideea de egalitate intre frati/surori. Din contra. Cred cu fermitate ca e o idee valida si chiar recomandabila.
In alta ordine de idei, in opinia mea, respectul e ceva ce se cistiga prin comportament si atitudine, nu ceva ce decurge in virtutea datei din calendar in care se-ntimpla ca ai dat buzna in lume.
A.M.
amoga spune:
quote:
Originally posted by AngeliquedeS
Dandusa, crede-ma ca sunt f deschisa... dar nu exista nici o sansa sa ramanem vreodata singuri acasa nici chiar pt 10 minute... stam cu socrul meu si cu mama lui care la 80 de ani nu poate pleca niciodata de acasa... so... cat despre masina... avem matiz si sotul meu are 190 si 110 kg...
Probleme majore, tre' sa recunosc :-)...
Stiu si eu? Dau cu presupusu' ca nu mi-s in situatie... Daca patu-i ocupat, si alta incapere nu e, atunci poate mai aluneca parintii din pat?
Al'fel, vad ca esti din Constanta... Am auzit ca plimbarile nocturne pe plaja fac minuni in situatii precum cele pe care le descrii. Drept e ca am mai auzit ca se practica doar in sezonul estival :-/.
Ohh, well... Where is a will, there is a way.
A.M.
simali spune:
quote:
Nu tin minte ca frate-meu sa fi facut vreodata pe sefu' cu mine, doar asa, pen' ca-i mai mare si mai tare (si a cam fost tot timpu' mai voinic; asa c-ar fi putut dac-ar fi vrut). De ce n-a facut-o? Nu stiu exact. Pot doar sa banuiesc ca e datorita modului in care ne tratau parintii -- atit fratele meu cit si eu, aveam fix acelasi statut in fata parintilor nostri, si asta a creat cumva ideea ca suntem egali ca drepturi si responsabilitati. Si sa spun drept, mie unu' mi-a placut foarte mult modul asta de a fi tratat.
quote:
Indeea mesajului meu este ca parintii sa nu forteze lucrurile. Daca fratele tau nu simtea nevoia sa fie respectat pentru ca este mai mare este foarte bine pentru voi. Dar nu toti fratii mai mari sunt asa. Faptul ca parintii iti tot repeta ca esti egal cu un tanc cu 4 ani mai mic nu te face mai cooperant. Dimpotriva.
Daca parintii nu ar mai insista atata cu "sa va veti ca fratii" relatiile ar decurge firesc si armonios. Uite ca fratele tau care nu a simtit nevoia sa faca pe seful. Sau altul care s-ar impune firsc in fata fratelui mai mic - pentru ca merita; sau poate la altii fratele mai mic s-ar impune... Cand parintii spun "egalitate" stabilesc fortat o ierarhie poate nedreapta ceea ce este o infinita sursa de tensiuni si conflicte intre frati.
Fratele meu venea mereu la mine sa-l ajut la teme. Crezi ca se numeste ca eram egali? Merita o sora mai mare care-si ia din timpul ei cateva ore pentru tema fratelui o bruma de respect? Eu cred ca da. Daca era un strain spunea "multumesc". Daca-i frate zice ca esti obigat - ca asa au zis parintii. Inainte ca tu sa simti cum e bine sa procedezi, fin parintii si-ti spun cum ESTI OBLIGAT sa faci. Si atunci copilul se simte anulat.
alice
sirod spune:
Simali, ce povestesti tu, nu e eglitate, asa vad si eu.Daca parintele obliga un frate sa faca ceva in favoarea celuilalt, doar pentru ca sunt frati nu e bine.Cred ca si ceilalti s-au raferit la altfel de egalitate.Cum spuneam cateva posturi mai inainte...dau un exemplu: daca Oti isi va rupe din timpul ei de joaca sa-i construiasca Irinei ceva, Irina trebuie sa-i intoarca ''serviciul''...imprumutarea unei jucarii o perioada de timp, cedarea unor minute la calculator, etc.Asta numesc eu egalitate, iar o prajitura se imparte fix la 2.
: Otilia(02.08.2002) si Irina(10.05.2005)
bonta_bonta spune:
revenind la discutia cu mai multi copii: si eu am un frate si o sora, eu sunt "mijlocia". noi am fost invatati intotdeauna ca suntem egali. atat de egali, incat mie si surorii mele mama ne cumpara hanie la fel, ca sa nu existe motiv de discutii. desi pe atunci ma deranja, cand am crescut i-am inteles motivele vazand ce relatii defectuoase exista intre frati in multe familii.
ca nu poti sa le impui sa se iubeasca sau sa se placa macar? perfect de acord. insa trebuie sa invete sa se respecte, la fel ca orice alti oameni. si asta inseamna ca nu voi sta cu mainile in san asteptand sa-si stabileasca o ierarhie, nici nu voi tolera ca cel mare sa tipe INTENTIONAT sa-l trezeasca pe cel mic. o fi el in plina afirmare, dar si cel micut are dreptul sa creasca armonios si sa nu fie chinuit si are dreptul ca cineva sa actioneze in interesul lui. daca asta presupune 5 min la colt pt cel mai marisor ca altfel nu ne mai intelegem, asta e.
atunci cand tudor ii ia jucaria lui alex, ii spun ca o poate pastra numai daca ii aduce una de-a lui in schimb, insa ar fi de preferat sa nu i-o ia in timp ce se joaca.
ups, fug ca s-a trezit alarma mica