Povestile...de groaza..pt. copii...
Raspunsuri - Pagina 7
daliaailad spune:
Si eu incerc sa indulcesc putin povestile in fazele 'horror' desi cand eram copil nu m-au marcat aceleasi faze 'horror'.
luciana12 spune:
Mie Barbie mi se pare OK. Avem toata colectia de filmulete. Daca nu ati vazut-o pe Barbie in "Spargatorul de Nuci"...mare pierdere, zau. In plus, fetitei mele i-a dezvoltat gustul pt. balet, plus muzica minunata a lui Ceaikovski, mi se pare un film superb realizat. Am vazut baletul si la opera, dar nu e asa de minunat. Mai sunt, desigur, "Lacul lebedelor", "Rapunzel" si toate celelalte..asta nu inseamna ca ignoram clasicele "Cenusareasa" sau "Alba ca Zapada" (fie ea si "horror" cu vanatorul ala cu cutitu' sau baba vrajitoare cu ochii aia bulbucati, sau ochii din padure...brrr..:)) ne plac piticutii, soriceii, zana buna si toate celelalte chestii dragalase. Caut in continuare carticele "pasnice", luni le iau de la posta pe cele de la editura 3 si de-abia astept sa le citesc.
doruletz spune:
Mie mi se pare hilar sa credem ca daca azi lumea a 'evoluat' si mai toti avem televizor si acces la internet copiii s-au schimbat si ei brusc, sentimentele lor au 'evoluat' si ele devenind 100% corecte, gelozia dintre frati a disparut, teama de separare si de abandon de asemenea iar raul din lume nu mai exista. Sub acest aspect nu am 'evoluat' asa de mult pe cat ne place sa credem, de exemplu copiii (ca si multi adulti) se tem instinctiv de serpi chiar daca n-au vazut in viata lor vreunul in acelasi timp insa nu au nici o problema cu masinile sau cu prizele desi in zilele noastre acestea din urma sunt infinit mai periculoase.
Adevarul este ca la nivel de subconstient nu s-a schimbat mare lucru de la omul cavernelor incoace, gelozia, dragostea, ura, fricile ancestrale se 'simt' in mod identic ca si in preistorie, copilul de azi are aceleasi angoase ca si cel de acum 3000 de ani... prin urmare nu serveste la nimic s-o 'evoluam' pe Cenusereasa la stadiul Barbie mereu fericita si zambitoare, dimpotriva.
Sa povestim copiilor exclusiv istorii siropoase in care toti sunt buni si unde e descrisa o lume perfecta poate face mai mult rau decat bine, copilul va fi dezorientat, nu se va mai intelege pe el insusi (daca toti au numai sentimente bune dar el simte gelozie fata de frati, ura fata de mama care nu l-a lasat la joaca sau egoism pentru ca nu vrea sa-si imparta jucariile, se va simti ca un monstru).
Toti am dori ca odraslele noastre sa creada ca omul e prin definitie bun, insa copiii nu sunt idioti, stiu ca ei insisi nu sunt totdeauna buni, sau chiar daca ar fi asa, ei stiu ca uneori n-ar avea chef sa fie astfel. Daca aceste sentimente normale la un copil vin in contradictie cu lumea perfecta despre care le tot povestesc parintii il pot face sa se deteste pe el insusi in loc de a-l ajuta sa se inteleaga corect.
Povestile permit copiiilor sa elimine frustrarile, sa-si calmeze geloziile "pedepsindu-si" fratii in imaginatie, punandu-le capetele in geam sau lasandu-i prada lupului, il lasa sa se simta mai bun si mai destept decat ei macar in gand. Ii permit sa-i urasca uneori pe parintii atotputernici fara sa culpabilizeze, ii calmeaza teama fata de pierderea unui parinte sau cea fata de lumea exterioara (un lup ne sperie desigur, dar putem sa si radem de el, sa-i dam un sut si sa-l impingem in groapa etc).
Copiii stiu mai bine ca noi sa faca aceste corelatii inconstiente fara sa fie'traumatizati'. In cartea lui Bruno Bettelheim este relatata povestea unui baietel de 5 ani care visa ca se lupta cu monstrii asa ca mamica lui a decis sa-i citeasca o varianta a Croitorasului cel Viteaz, (Jack ucigasul de uriasi). La sfarsitul povestii baietelul a intreabat-o pe mama sa: "dar uriasii nu exista, nu-i asa"? Inainte sa vina raspunsul linistitor (care insa ar fi anulat toata valoarea semnificativa a povestii), baietelul si-a spus singur: "dar exista "cei mari" si e acelasi lucru". La 5 ani el a inteles mai bine mesajul reconfortant al povestii: uneori adultii pot aparea copiilor ca niste uriasi inspaimantatori insa un baietel destept poate sa-i invinga.
De aici se pot intelege mai bine si reticentele pe care unii adulti le au in a spune aceste povesti, unii nu suporta sa stie ca imaginea nostra in fata copiiilor nu e intotdeauna de 'urias protector' ci cateodata de 'urias rau' care trebuie invins, nu sunt gata sa admita ca un copil poate avea impresia ca suntem usor de pacalit. Insa ca ne place noua sau nu, ca le spunem sau nu povestile adevarate, copilul tot ne va vedea uneori ca pe niste uriasi egoisti si rai, decisi sa tina pentru ei toate minunile lumii.
Povestile de acest gen ii linistesc pe copii spunand subconstientului lor ca pot sa fie mai puternici decat 'uriasii', ca pot creste si pot capata si ei aceleasi puteri. E important deasemenea ca adultul sa fie cel ce-i citeste povestea pentru ca astfel ii arata ca e de acord cu ideea asta, ca nu-l sperie faptul ca un copil il va depasi intr-o zi.
Sigur ca suntem liberi sa nu dam 2 lei pe opiniile unor psihologi asa cum suntem liberi in acelasi timp sa ingrasam conturile industriilor producatoare de insipiditati insa asta se numeste mai degraba succes al tehnicilor de marketing decat o decizie constienta luata pe baza informatiilor existente.
ruxandra_sb spune:
quote:
Originally posted by doruletz
Adevarul este ca la nivel de subconstient nu s-a schimbat mare lucru de la omul cavernelor incoace, gelozia, dragostea, ura, fricile ancestrale se 'simt' in mod identic ca si in preistorie, copilul de azi are aceleasi angoase ca si cel de acum 3000 de ani... prin urmare nu serveste la nimic s-o 'evoluam' pe Cenusereasa la stadiul Barbie mereu fericita si zambitoare, dimpotriva.
Perfect de acord.
quote:
Sa povestim copiilor exclusiv istorii siropoase in care toti sunt buni si unde e descrisa o lume perfecta poate face mai mult rau decat bine, copilul va fi dezorientat, nu se va mai intelege pe el insusi (daca toti au numai sentimente bune dar el simte gelozie fata de frati, ura fata de mama care nu l-a lasat la joaca sau egoism pentru ca nu vrea sa-si imparta jucariile, se va simti ca un monstru).
Toti am dori ca odraslele noastre sa creada ca omul e prin definitie bun, insa copiii nu sunt idioti, stiu ca ei insisi nu sunt totdeauna buni, sau chiar daca ar fi asa, ei stiu ca uneori n-ar avea chef sa fie astfel. Daca aceste sentimente normale la un copil vin in contradictie cu lumea perfecta despre care le tot povestesc parintii il pot face sa se deteste pe el insusi in loc de a-l ajuta sa se inteleaga corect.
Povestile permit copiiilor sa elimine frustrarile, sa-si calmeze geloziile "pedepsindu-si" fratii in imaginatie, punandu-le capetele in geam sau lasandu-i prada lupului, il lasa sa se simta mai bun si mai destept decat ei macar in gand. Ii permit sa-i urasca uneori pe parintii atotputernici fara sa culpabilizeze, ii calmeaza teama fata de pierderea unui parinte sau cea fata de lumea exterioara (un lup ne sperie desigur, dar putem sa si radem de el, sa-i dam un sut si sa-l impingem in groapa etc).
Copiii stiu mai bine ca noi sa faca aceste corelatii inconstiente fara sa fie'traumatizati'.
Un punct de vedere extrem de interesant. Mi-ai dat tema de rumegat..
Multumesc.
Are mama doi flacai..
Matei (5) si 
Grigore (1)
A_Iulia spune:
quote:
Originally posted by doruletz
Mai tarziu poate va reveni la aceeasi poveste ca sa patrunda un alt sens (de exemplu, la 3 ani alba ca zapada ii va calma copilului teama de separare, de pierdere a mamei, la 10 ani insa il va pregati psihic pentru 'educatia sexuala': cele trei picaturi de sange pe zapada imaculata care preced conceptia, traiul in padure printre piticii asexuati in asteptarea printului, rivalitatea mama-fiica etc).
incredibili psihologii astia, niciodata nu am crezut ca exista o conotatie a vietii sexuale in cele 3 picaturi de sange care cad pe zapada, cand se inteapa mama in deget - cred ca am sarit eu capitolul asta de educatie sexuala Astea-s similare cu comentariile operelor literare - fiecare vede cu totul altceva decat a dorit autorul
Cum se calmeaza teama de separare, ca vine mama vitrega ce vrea sa o omoare si Alba ca Zapada se salveaza cu greu, fugind in padure?
Eu consider ca am evoluat. Si ca necesitatile sunt cu totul altele, si mult mai mari decat au fost in trecut.
Nu cred ca e neaparat fericit s-o invat de fii-mea lectia: "ochi pentru ochi dinte pentru dinte", omoruri, invidie mama-fiica (??!) - imi place sa cred ca multe s-au atenuat odata cu civilizatia.
Chiar nu vad nimic educativ ca mama vitrega (obligatoriu rea) doreste sa OMOARE pe fata. Si tatal de paie care n-are nici un cuvant de spus in fata crudei mame vitrege. Valabil si la Alba ca Zapada, si la Cenusareasa. Si singura solutie este sa fuga de acasa.
Ar fi interesant de aflat ce gandeste un copil in cazul nefericit cand mama sa moare si tatal se recasatoreste - ce poate gandi, dupa toate aceste povesti?
Exemple cu bine si rau exista in toate povestile, mai vechi, mai noi, dar cele mentionate exprima o cruzime fara sens.
Adina + Olivia Q1.04
dianocica spune:
pai cand zic ca lumea a evoluat ma refer la noi, adultii. care cica gestionam altfel momentele grele din viata unui copil. ca am invatat ca nu tot ce zboara se mananca . ca vedem lucrurile altfel decat unul care a scos o poveste de acum 300 de ani. prin anii '30 toti dr (specialisti!)recomandau parintilor sa nu ia copilul in brate, sa il invete ca la 4h se mananca si atat. copilul nu avea sentimente, nevoi, el trebuia doar educat. aceluas copil i se prezenta si o cenusareasa sau mai stiu eu ce povesti care nu trebuie stricate. trebuie prezentate in varianta originala. de ce?
decat sa isi proiecteze temerirele in povesti mai bine rezolvam problemele impreuna. sotul meu, acum, la 28 de ani, atunci cand se enerveaza loveste in ceva. (ceva, nu cineva, de cele mai multe ori un perete) . mi se pare p ,etoda extrem de proasta de a-ti proiecta supararile. deci asta sa ii insuflu si eu copilului meu? daca te enerveaza frati-tu gandeste-te la ala din poveste care-si omoara fratele si gata, ne-am linistit?
quote:daca copilul e suparat pe mama ca pleaca, aceasta ii va explica. si de ce pleaca, si ca e normal sa nu fie fericit in cazul asta, ca si ei ii pare rau, si va incerca sa ii gaseasca ceva interesant de facut in acest timp.nu i va da sa citeasca cum o omoara alalat pe mama vitrega sau mai stiu eu ce.
Sa povestim copiilor exclusiv istorii siropoase in care toti sunt buni si unde e descrisa o lume perfecta poate face mai mult rau decat bine, copilul va fi dezorientat, nu se va mai intelege pe el insusi (daca toti au numai sentimente bune dar el simte gelozie fata de frati, ura fata de mama care nu l-a lasat la joaca sau egoism pentru ca nu vrea sa-si imparta jucariile, se va simti ca un monstru).
Toti am dori ca odraslele noastre sa creada ca omul e prin definitie bun, insa copiii nu sunt idioti, stiu ca ei insisi nu sunt totdeauna buni, sau chiar daca ar fi asa, ei stiu ca uneori n-ar avea chef sa fie astfel. Daca aceste sentimente normale la un copil vin in contradictie cu lumea perfecta despre care le tot povestesc parintii il pot face sa se deteste pe el insusi in loc de a-l ajuta sa se inteleaga corect.
scuzati exemplele relativ superficiale da' mi se pardestul de elocvente
diana si
david 03.12.06 Alaptatul Help-line. Pentru un copil fericit si increzator www.euro.who.int/document/WS_115_2000FE.pdf?language=english" target="_blank">OMS recomanda
doruletz spune:
Eu nu sunt psiholog si recunosc ca acum catva timp recitind povestile copilariei mi-am pus exact aceeasi intrebare despre "cruzimea" lor. Insa inainte de a le considera porcarii sangeroase si de a le arunca la gunoi doar pentru ca asa a decis intelectul meu de adult in acel moment, am incercat sa aflu ce spun si altii, de preferinta unii care se pricep si care au studiat mai indeaproape problema asta. Si cum eu nu sunt genul care nu da doi bani pe parerile altora (nici macar atunci cand acestea le contrazic pe ale mele ), am aflat lucruri interesante. Iar apoi am raportat informatiile citite la propriile cunostinte si la propria-mi experienta de fost 'ascultator' de povesti (ne-traumatizat de capra cu trei iezi) si de actual 'povestitor' si mi-am dat seama ca basmele clasice nu sunt chiar atat de tampite pe cat credeam, ca ele au un rol precis ba chiar sunt de neinlocuit pentru dezvoltarea echilibrata a psihicului unui copil.
Un copil de 3 ani poate fi gelos pe fratii lui sau poate sa se teama de abandon sau de moarte fara sa stie cum se numeste ceea ce simte, fara sa puna cuvinte pe sentimentele lui. Sigur, ca niste 'evoluati' ce suntem, putem incerca sa ne asezam cu el la masa, sa-i oferim un ceai si sa discutam ca intre amici despre gelozie ca proiectie a propriei dorinte inconstiente de a-si avea parintii doar pentru el, de a nu fi mai prejos decat fratii lui, sa-i spunem ca aceste 'pulsiuni sunt frecvente si normale si ca ele participa la imaginea pe care si-o va construi despre sine etc, etc.
Sau putem sa-i citim Cenusereasa.
Povestile, oricat de vechi, si oricat ar parea de 'neadaptate' la epoca noastra au exact acelasi efect ca si acum 3000 de ani pentru ca reflecta structura noastra psihica fundamentala. Ele nu 'explica' lumea in care traim ci se adreseaza subconstientului prin simboluri, pun in scena fantasme, aduc uneori solutii unor probleme reale cu care se confrunta copiii. Cu alte cuvinte se adreseaza direct 'eu'-lui lor in formare de aceea joaca un rol important in construirea personalitatii.
Povestile nu pretind ca dau o descriere a lumii asa cum e azi si nu dau lectii despre comportamentul pe care trebuie sa-l adopte intr-o anumita situatie. Ele ajuta copilul sa gaseasca propriile solutii intr-un moment precis din viata.
Un alt exemplu din cartea citata este acela al unei fetite de 4 ani a carei mama devenise de la o vreme rece si distanta. Povestea Albei ca zapada i-a aratat fetitei ca exista solutii: tradata de catre mama vitrega, alba ca zapada isi gaseste "protectori" masculini, piticii si apoi printul. Fetita se re-orienteaza catre tatal ei iar acesta incepe sa se apropie mai mult de ea compensand indepartarea mamei si astfel fetita iese din impas. De aceea se spune ca povestile pot furniza raspunsuri 'personalizate' in functie de varsta copilului si de imprejurarile create la un moment dat.
quote:
Originally posted by Adina Iulia
Nu am spus ca alba ca zapada face 'educatia sexuala' ci ca 'pregateste terenul subconstientului pentru ceea ce mai tarziu se va numi astfel. Daca copilul ar reusi sa-si explice semnificatia celor 3 picaturi toata 'magia' povestii si-ar pierde efectul. Am mai spus mai sus ca povestile actioneaza prin simboluri si nu prin explicatii realiste.
quote:
Originally posted by Adina Iulia
Cum se calmeaza teama de separare, ca vine mama vitrega ce vrea sa o omoare si Alba ca Zapada se salveaza cu greu, fugind in padure?
Da, Alba ca zapada calmeaza teama de abandon si de separare pentru ca ea nu ramane fugarita in padure, singura, trista si abandonata de mama, ci gaseste adapost la pitici, apoi printul o salveaza si "traiesc fericiti pana la adanci batranete" (asta dealtfel e un alt mesaj important al povestilor clasice total absent din siropurile actuale). Majoritatea povestilor "gonesc" copiii de acasa, unii 'imparati' isi supun fii la probe pentru a determina 'cine le va lua locul', altii ii izgonesc in lume sa-si caute 'aleasa'. De fapt toate pregatesc terenul pentru vremea cand puii vor trebui sa paraseasca 'cuibul familiei' si vor trebui sa infrunte lumea 'exterioara', nimic mai simplu si mai direct.
quote:
Originally posted by dianocica
ca vedem lucrurile altfel decat unul care a scos o poveste de acum 300 de ani.
Povestile nu au fost scrise de "un tip care a trait acum 300 de ani" (insa afirmatia este intradevar elocventa pentru gradul de informatie asupra subiectului). Ele sunt mult mai vechi de atat, multe din ele au evoluat din mituri ancestrale care inglobeaza intelepciunea si experienta unei intregi societati umane...nici o armata de Winnie calare pe tigrutii lor nu vor putea sa le inlocuiasca vreodata valoarea simbolica. Mai degraba Winnie si Dora si Barbie vor fi cei despre a caror existenta nici nu se va mai stii peste 30 de ani in timp ce alba ca zapada si cenusereasa vor continua sa 'traiasca fericite pana la adanci batranete'.
Sabina spune:
mai, toate ca toate, da sa spui ca desenul cu barbie(f dragut de altfel) e mai frumos decat Lacul Lebedelor de la opera.....
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina, 
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia si 
bb Gheo
luciana12 spune:
Daca duci un copil de 3 ani la opera la "Lacul Lebedelor" crezi ca va sta 4 ore sa suporte? Pana la 10 seara? E o muzica superba, dar de-abia reuseste sa stea la "Spargatorul" care e mult mai scurt si e dimineata. Eu stiu, ca le si cant :). Dar la film e altceva..sunt facute special pt. mititeii nostri. Altceva e cand se fac mai mari si li se mareste capacitatea de atentie si rabdare..
A_Iulia spune:
Probabil ca aceeasi argumentatie s-ar folosi ca sa aratam cat sunt de necesare filmele cu ninja, batai, arme si mai stiu eu ce - pregatim copiii pentru ce va urma, nu?
crede-ma ca prefer ca fiica mea sa nu fie nevoita sa-si gaseasca alinare in bratele unor personaje masculine (piticii, printul, cum zici) in cazul in care este renegata de mama (si aia vitrega).
Prefer sa-i gasesc un alt sistem de solutionare a problemelor. - sper totusi sa nu interpreteze asa cum ai spus tu, chiar nu mi-as dori sa considere ca poate fugi in lume si sa fie salvata de niste pitici.
Ma indoiesc ca ei fac proiectii ale povestilor ulterior, peste ani - probabil la 10-13 ani va fi mult mai influentata de mediul in care traieste, de colegi, de scoala, chiar de televizor, de prieteni decat de amintirea cenusaresei si alegoriile picaturilor de sange pe zapada ale mamei Albei ca Zapada.
Inteleg ca se incearca sa se gaseasca partile pozitive, probabil ca si sunt cateva, insa sunt foarte multe conotatii negative (si exemple s-au tot dat, n-are sens sa le luam de la capat).
Din punctul meu de vedere multe idei sunt depasite si fara aplicabilitate practica, de altfel normal, fiecare carte apartinand vremurilor ei.
Sarbatori Fericite!
Adina + Olivia Q1.04