Povestile...de groaza..pt. copii...
Raspunsuri - Pagina 11
Teodora D. spune:
Fiul meu de 3 ani si 8 luni e fascinat de personajele negative din povesti si desene animate (nu ne uitam pe Cartoon, ci doar la povestile clasice Disney, cu Cruella, Edgar cel viclean, tigrul Shere Khan, mastera din Alba ca Zapada, mai moare si mama lui Bambi
, dar desenul asta inca nu-l intereseaza etc). Despre moarte am incercat sa discut cu el acum cateva luni, am vazut ca nu intelege ideea, ba chiar se sperie, asa ca am abandonat discutia si nu am de gand sa o reiau cu graba, deci mama vitrega o trimite pe Alba ca Zapada in padure, nu ii vrea inima, iar cand se ineaca cu marul de fapt cade intr-un somn adanc.
In carti la fel, vad ca-l preocupa "ce lai sunt oamenii lai", in ultima "poveste clasica" (a lui Shirley Barber) pe care i-am luat-o nu il intereseaza nici talentele de bucatareasa ale iepuroaicei Martha, nici petrecerea zanelor, ci sta minute in sir si se mira de rautatea celor 3 sobolani care au dat o spargere la casuta iepuroaicei si i-au furat toata mancarea.
Credeti ca se pregateste pt. o viitoare cariera de infractor? La sfarsit se bucura ca rozatoarele sunt prinse si bagate la inchisoare.
In rest e un copil echilibrat, independent, sociabil si desi are destule carti si desene cu Winnie, nu am de gand sa i le selectez doar pe acestea; trebuie sa faca cunostinta si cu alte aspecte ale vietii si da, din povesti e cel mai bine sa invete cum stau lucrurile.
Cat despre povestea cu iezii si manjitul peretilor cu sange, pe aceea o consider la extrema si nu am de gand sa i-o citesc pt ca ma deranjeaza pe mine.
Peste 100 de ani nu va conta ce cont in banca am avut, in ce casa am locuit sau ce masina am condus.
Dar lumea ar putea fi diferita pentru ca am fost importanta in viata unui copil.
mihaela_s spune:
quote:
Originally posted by Teodora D.
Cat despre povestea cu iezii si manjitul peretilor cu sange, pe aceea o consider la extrema si nu am de gand sa i-o citesc pt ca ma deranjeaza pe mine.[/font=Comic Sans MS]
Peste 100 de ani nu va conta ce cont in banca am avut, in ce casa am locuit sau ce masina am condus.
Dar lumea ar putea fi diferita pentru ca am fost importanta in viata unui copil.[/teal]
Asta e povestea originala, scrisa de Creanga?
Recunosc ca nu am cautat originala, am citit copiilor la inceput varianta aceea pe carti cartonate, unde povestea e scurta si ilustrata, apoi am gasit-o in diferite variante in carti frumos ilustrate de Basme ale copilariei, am gasit chiar si varianta de Capra cu 7 iezi...dar nici una nu a relatat atat de crud intamplarile. Asta in mod cert nici eu n-as fi citit-o copiilor.Mihaela si familia mea
Hobby
Bee spune:
Fetita mea de 2 ani refuza personajele negative din carti sau din desene animate (de filme nu mai vorbesc, noroc ca la asa ceva nu se uita decat total intamplator). Se uita la Alba ca Zapada si cand apare vrajitoarea, ne cheama sa dam la pitici. Pur si simplu refuza sa priveasca ceva ce o impresioneaza negativ: Nu pace. E foarte sensibila. La povestioare, am incercat sa nu insist pe aspecte si personaje negative, care ar putea-o afecta. DAr de denaturat nu le denaturez: lupul mananca bunicuta si scufita, esentialul e ca acestea scapa. Sau lupul ii mananca pe iedul cel mare si pe mijlociu, dar cel mic si istetz scapa nevatamat. Si la fel, ii repet mereu ca ceea ce vede nu e real.
Ana Teodora (22.12.2005) si Razvan Dimitrie (26.10.2007)
http://www.dropshots.com/dochia
A_Iulia spune:
Pai avantajul este ca unele edituri deja au facut o mare parte din treaba pe care ar fi trebuit s-o facem noi, cu cosmetizarea, unele variante sunt chiar ok.
La fel si versiunile DVD - sunt "mild".
De altfel, normal, din punctul meu de vedere.
Inca ceva destul de deranjant: este destul de greu sa citesti o asemenea carte unui copil de 3 ani, in masura in cartea abunda de termeni arhaici - la fiecare 2 cuvinte ai de explicat un cuvant "nou" (si ma indoiesc de necesitatea completari vocabularului unui copil de 3 ani cu asemenea cuvinte).
Mai spunea cineva pe aici: pot descoperi farmecul variantelor originale atunci cand pot sa si priceapa acest farmec.
In orice caz, am citit linkurile si subiectul trecut si m-am linistit si eu, nimic nou sub soare 
Adina + Olivia Q1.04
Teodora D. spune:
Mihaela, da, povestea originala a lui Creanga e cu pereti manjiti cu sange si cu capetele iezilor taiate si puse in geam.
Bee, fiul meu la 2 ani nu era deloc interesat de desenul cu Alba ca Zapada, pe la 3 ani a inceput sa-i placa si in mod special ii place partea in care mama vitrega coboara la subsol, bea potiunea magica si se transforma in vrajitoare batrana
,mai incolo fetita ta nu se va mai teme de scena respectiva, dar sigur ca acum nu trebuie sa i-o pui daca vezi ca nu ii place.
Peste 100 de ani nu va conta ce cont in banca am avut, in ce casa am locuit sau ce masina am condus.
Dar lumea ar putea fi diferita pentru ca am fost importanta in viata unui copil.
luciana12 spune:
Am gasit la chioshc niste "carti de desenat" cu niste povestioare foarte dragutze si pasnice. Costa mai nimic, 2 lei, cum ar fi: "Orasul de Bronz", "fata din portocala", "Regele Midas" si inca cateva de la Teora, tot asa micutze si usor de citit, ca pentru 3 ani. "Fata din portocala" si "Regele Midas" le-am citit de atatea ori, ca le-a invatat pe dinafara. Povestile cu iepurasul si ariciul nu o prea incanta. Prefera oamenii ca personaje iar de Barbie si televizor s-a plictisit (probabil asta inseamna o noua etapa de invatare...).
liadorian spune:
Urmaresc subiectul acesta de ceva vreme si cred ca, dincolo de inversunarea unora, s-au spus aici lucruri interesante. Ce-as vrea sa adaug e ca, in opinia mea, nu neaparat ce ii citim copilului e esential (cu limitele de bun-simt, evident), ci cum ii citim.
Sa ma explic: una dintre lecturile mele preferate in copilarie era un almanah gastronomic de pe vremuri - cred ca l-as mai putea gasi pe la maica-mea, printr-un dulap. Partea din interior e paginii era plina cu retete culinare serioase, partea din exterior continea 1001 de chestii marunte (caricaturi, stiati ca..., glume, fragmente din Pastorel Teodoreanu, un ghiveci intreg!) Pai cred ca stateam ore in sir cu catoiul ala in fata, uimita de numele felurilor de bucate insirate acolo, de toti termenii aia ciudati care denumeau fel de fel de operatiuni savarsite de bucatareasa etc. Sa nu mai spun ca aproape invatasem pe de rost multe dintre informatiile de pe marginea foii.
Ideea e ca din orice poti sa faci o lectura interesanta, poti sa faci un joc placut, fiindca:
1. un copil nu vede lucrurile asa cum le vedem noi, adultii - chiar nu tin minte sa fi fost traumatizata de povesti precum Punguta cu doi bani sau Alba ca zapada, si eu chiar am fost un copil teribil de anxios. Dimpotriva, ma simteam bine stiind ca toate personajele astea au fost "inventate", ca ele "exista", ca pot mai departe sa brodez eu povesti cu ele pana adorm.
2. atata timp cat tu esti cel care-i citesti copilului, atunci poti orienta intr-o directie sau in alta modul in care el percepe textul respectiv. Tonul, mimica ta, felul in care alegi sa zabovesti sau nu asupra unui pasaj de genul celui mereu amintit din Capra cu trei iezi fac diferenta.
Editez ca sa mentionez ca eu una n-as "cosmetiza" textul povestilor pe care i le spun copilului. Daca as simti ca povestea e nepotrivita, pur si simplu as alege alta! Doar sunt atatea alte povesti care abia asteapta sa fie spuse. Nu-i o regula ca trebui sa crestem toti cu Punguta cu doi bani!
In orice caz, cred ca mai trebuie avut in vedere si ce anume urmaresti sa transmiti copilului cand ii citesti. Daca vrei sa-i formezi niste reprezentari culturale (o spun fara niciun fel de ironie), atunci clasicii sunt indispensabili. Daca vrei sa-i transmiti doar niste valori (sa fie cuminte/prietenos/generos, sa nu se teama de intunric/singuratate, sa manance tot sau sa nu minta etc.), daca vrei sa folosesti lectura pentru a-l pregati pentru situatii concrete din viata de zi cu zi, cred ca multe dintre textele non-violente enumerate mai sus sunt foarte ok. Cu conditia sa fie bine scrise. Cred ca e mult mai greu sa scrii pentru copii decat pare. La fel cum pentru adulti se scriu carti bune si carti proaste, la fel, nu orice carte pentru copii e o carte buna. (Si daca tot dam nume, sa vin si eu cu unul: Silvia Kerim - scrie niste carti pentru copii absolut cuceritoare, in opinia mea.)
Oricum, nu vad de ce cele doua tipuri de texte ar trebui sa se excluda unele pe altele. In mod sigur ele vin in succesiune, in sensul ca un copil pregatit/cucerit pentru lectura prin Winnie the Pooh va descoperi singurel, si cu placere, marile mituri ale omenirii mai tarziu, atunci cand isi va putea citi singur cartile.
De mana cu Dumnezeu
Lia si 
Miruna Demetra
parpalak spune:
Pfui, Alba ca Zapada mi-a facut praf copilaria, am avut ani de zile cosmaruri cu parinti care mor. Creanga nu prea m-a afectat cu peretii lui insingerati, iar acuma, de exemplu, ma amuza foarte tare filmele lui Tarantino.
Dar m-am apucat intr-o seara sa-i citesc lui fi-miu (4 ani jumate, merge din septembrie la JK (junior kindergarten) in cadrul scolii primare) povesti clasice, scurtate, ca pentru copii mici. Alba ca Zapada, Pied Piper (toti copiii orasului dispar din pricina de primar zgircit) si Frumoasa si Bestia (tatal consimte pina la urma sa-si trimita fiica la moarte iar aia e uimita in fiecare dimineata ca inca n-a omorit-o bestia..). La sfirsit eram eu... alba ca zapada, si-am zis ca n-are decit sa si le citeasca singur cind o fi mai mare si l-or interesa..
Momentan ne concentram pe Timothy goes to school, Berenstein Bears, Franklin si genul asta, animalute care merg la scoala si au diverse greutati si conflicte si pe care si le rezolva intr-un fel sau altul. (Franklin de obicei face cite-o boroboata si pe urma da-i si repara.. si comentam impreuna ca de ce n-a facut bine, si ce-ar fi trebuit sa faca, etc..)
De exemplu, mi se pare mai folositor sa fie constient ca e posibil ca alti colegi sa-i umble in ghiozdan si sa-i ia ceva de-acolo si cum sa rezolve situatia fara urlete, zbierete, plinsete, crize de persecutie si/sau dorinte de razbunare, etc.. Si-n acelasi timp, ca nu-i OK sa umble in ghiozdanul altcuiva.
Sanatate la bebei si mamici.
Poze pe webshots si Poze si filme
loryi1974 spune:
Imi propusesem sa nu mai intervin,dar vreau sa fac o corectie.
Tisina spune "eu aleg povestirile cu Winnie the Pooh,cat ar fi el de ne-clasic".Numai ca Alan Alexander Milne (autorul celor doar 2 carti cu Winnie) este un clasic.El nu a scris foarte mult cu Winnie,iar cele 2 romane sunt un pic mai grele pentru un copil de 3 ani,nu din cauza violentei,ci pentru ca stilul este un pic mai greoi,iar un copil de 3 ani s-ar plictisi.Personajul Christopher Robin este creat dupa fiul sau caruia insa nu i-a citit niciodata cele 2 carti.
Disney a venit si a prelucrat fragmente din cele 2 carti asa cum a facut cu celelalte povesti clasice.A adaugat personaje noi,situatii noi,dar s-a indepartat un pic de la clasicul personaj al lui A.A.Milne.
Cartile lui contin si acel umor tipic englezesc,destul de dificil de digerat de un copil de 3 ani.In schimb,istoriile create de Disney sunt facile.
Din cate stiu eu,Milne a scris 2 romane cu Winnie si multe poezii pentru copii,nu-mi amintesc sa fi scris si povestiri cu acest ursulet creat dupa un urs polar canadian.
loryi1974 spune:
Si pentru luciana12:"orasul de bronz" este o prelucrare (daca este vorba de acea carte din colectia Erc) nu prea reusita dupa povestea clasica din "O mie si una de nopti".