***Mamici de Mai-Iunie 2007*** (65)
Raspunsuri - Pagina 17
Madi spune:
Buna seara burtici si mamici!
In primul rand 
Elteka Liviana Kay Monytz si alte mamici care se pregatesc de marele moment.
Elteka eu stiam ca trebuie sa te duci la spital daca ti se rupe apa...
Addinel multumim pentru aprecieri. Pozele sunt facut in parcul IOR.
Motannel, imi imaginez cat de greu este cu carutul la etajul 4. Eu ma chinui singura cu el dimineata, ca vreau sa o scot de 2 ori pe zi afara. Dar e destul de greu ca nu pot decat sa o iau in brate, cobor carutul pe trepte si apoi o pun iar in carut. La fel si la urcare. Altfel nu am cum, pentru ca imi rupe mijlocul. Oricum e foarte greu ca sunt foarte putine locuri cu rampe pentru carut. Parca tu intrebai de abdomene...Eu o sa o intreb doctorita la controlul de 6 saptamani si daca e totul ok ma apuc atunci, ca si eu am ramas cu ceva burta si inainte de nastere aveam abdomenul plat, plat.
Alynta27 si noi pe 4 iulie facem tot 3 ani de casatorie!
Lulu si eu stiu cum e cu depresia legata de lipsa laptelui. Daca reusiti sa ii dati bebelului o masa e bine. Eu cu chiu cu vai storc 30 de ml. Doctorul mi-a spus sa ii dau si pe aia ca sunt si aia buni pentru bebe.
Madi si 
Ana Teodora (27 aprilie 2007)
Ana Teodora
"Daca ti se pare ca esti prea mic ca sa ai un impact, incearca sa mergi la culcare cu un tantar.”
miniuta spune:
buna, fetelor!
in primul rand, multumiri pentru majoretele puse la lucru in ziua in care am nascut, si un mare 
pentru didialex ca va instiintat si ca s-a streat pentru noi. nastere usoara, draga mea, si un davidutz sanatos si voios!
pun si eu majoretele la treaba pentru cele ce stau cu burta in mana si cu sufletul la gura zilele astea (scuze daca nu nominalizez pe nimeni, nu ma reusit sa recuperez paginile scrise din ziua in care am plecat la spital, asa ca sunt in urma rau cu noutatile).
am scris azi povestea nasterii mele, si a depresiei crunte ce i-a urmat. am scris-o initial pentru prietenele mele, incerc sa o atasez mai jos...sper sa imi iasa. e foarte lunga, nu stiu daca veti avea rabdare sa o cititi....pe mine m-a eliberat scrisul ei...
sa va povestesc cu nasterea. luni, de sf constantin si elena m-am trezit pe la cinci si ceva ca imi picura ceva....ma intrebam daca s-or fi fisurat membranele si incepe sa curga lichidul amiotic..dar ma gandeam in acelasi timp ca e prea repede, ca pana pe opt iunie (data probabila a nasterii) mai e mult si bine....in fine, a plecat romi la scarbici, eu l-am pupat si nu i-am zis nimic. m-am schimbat si m-am culcat la loc, spunandu-mi ca a fost doar f cald si ca am transpirat excesiv. da de unde....ca la cel mult o ora eram iar toata uda . asa ca m-am trezit, am inceput sa dau ture prin casa, sa ma controlez...mai picura putin, eu mai citeam un mail, mai dadeam o raita pe siteul desprecopii.com, am reusit chiar si sa mananc doua felii de paine, sa spal o tura de rufe si sa le duc in pod....harnica nevoie mare. in fine, pe la opt si ceva am vazut ca se ingroasa gluma, si am dat telefon la spital, unde mi s-a spus sa ma duc sa ma vada dr, ca sa vedem ce e de facut. am facut un dus, am luat-o pe socrela de o aripa si ne-am dus cu taxiul la spital....in drum spre mi-a dat maica-mea un sms sa imi spuna sa o anunt daca imi vine sa nasc..razand, i-am scris ca e totul ok..mi se parea ca pana la nastere mai e o vesnicie...
ajunsi la spital, m-a consultat dr si mi-a zis gata, nu mai plec acasa fara bebelus...pot sa o trimit pe socrela sa imi aduca bagajul si gata...m-au imbracat intr-o pijama de-a lor si m-au pus la monitorizare. era ora noua dimineata. dupa monitorizare era totul ok, dar mie apa mi se rupsese, dilatatie ioc, contractii nici atat. asa ca m-au conectat la niste oxitocina, care trebuia sa preia treaba mamei naturi. au inceput contractiile, care nici macar nu erau asa de dureroase...am inceput sa ma plimb pe plimb pe hol, sprand ca totul sa decurga mai repede. da de unde...pe la unu cand a aparut romi (alertat de maica-sa) nu avem decat dilatatie trei...si contractii neeficiente....saracul s-a cam ingalbenit vazand ca eu cam gem....plus perfuziile...in fine, ca sa nu ma relaxez mi-au legat si o perfuzie cu calmant, si am reinceput plimbarile....romi a inceput sa se perinde, cand acasa, cand la spital....in ideea ca totul se va termina...
seara pe la patru jumate-cinci mi-au instalat peridurala...aveam deja dureri si moasa se gandea ca trebuie instalata in eventualitatea unei cezariene...trevaliul dura prea mult si bebelusul nu mai putea sta acolo la nesfarsit. efectul periduralei nu s-a lasat asteptat, m-am relaxat foarte tare si nu am mai simt mai nimic...la un moment dat m-a controlat moasa si mi-a zis ca gata, intr-o juma de ora, o ora, nasc....m-a bufnit plansul gandindu-ma ca ma voi intalni cu lenevosul din burtica. m-a mutat pe patul de nasteri, a venit si dr in mare viteza si in cinci minute (nici macar) l-am nascut pe david....mi l-au pus pe piept invelit intr.un prosop si a urmat operatiunea cusutul....credeam ca nu se mai termina, nu ma durea nimic dar vroiam sa-mi vad puiutul, care scancea si plangea...il simteam ud si cald si tremurand, nu ii vedeam decat crestetul capului acoperit de par negru...muream de curiozitate sa ii vad fata, sa ii vad mainile si picioarele...nu stiu de ce ma temeam sa nu cumva sa iasa un bebelus urat....ca sa vedeti ce imi trecea si mie prin cap. romi era pe hol, murea de curiozitate dar nu isi putea invinge frica de sange, asa ca a asteptat pana l-a imbaiat moasa pe david si m-a invelit pe mine...a intrat si primul lucru pe care l-a spus la vederea lui fii-su a fost "e al nostru??? asa mic?????". asta pt ca dr imi spusese ca e un bebelan tapan, si ca daca trece de 4 kg, ajungem la cezariana. ei bine, david dragutzul a avut doar 49 de cm, si 2600 de kg la nastere...pana la patru kg mai avem mult de mancat.
stiu ca ma lungesc...nici eu nu stiu de ce va povestesc totul cu lux de amanunte....cine nu vrea, poate sterge mail-ul.....
seara pe la zece jumate ne-au dus in salon, david a dormit cu mine, tati a plecat in extaz acasa (nici nu credeam ca i se va declansa cu adevarat instinctul de tata la vederea botului de carne). am dormit bine, eram fericita si relaxata, ma tot trezeam si ma uitam la el ce perfect e (nu uitati povestea cu cioara!!!!!) si nu imi venea sa cred ca e al meu.
a doua zi ne-am trezit, asistentele ne-au invatat cum trebuie sa ne spalam, cantarim bebeii dimineata, si am asteptat sa se trezeasca ca sa il hranesc. si de aici a inceput nebunia...astia din spital cica incurajau alaptatul....dar nimeni nu mi-a spus care sunt semnele ca bebii au foame, asa ca eu am tot asteptat sa se trezeasca ca sa il pun la san. el, asa mic si plapand, cauta sanul si vroia hranit, dar fara sa se trezeasca. si eu ma minunam ce pestisor dragutz am....fara sa il cuplez la sursa de hrana. ca sa nu ma mai lungesc....am asteptat prea mult ca sa il pun la san, cand ajungea sa manance era prea obosit si plans ca sa manance....a inceput sa piarda din greutate (ceea ce pana la un punct e cat se poate de normal) si sa doarma tot mai mult. pe mine m-a apucat plansul din senin, vreo doua zile am plans de a sarit camasa de pe mine....nu imi puteam explica plansul asta..nu ma crezut vreodata ca mie imi vor juca hormonii asa o festa si ca nu imi voi tine nervii in frau. pe terenul asta al epuizarii nervoase, al foamei (ca mancare din spital nu imi pria deloc) a disparut si laptele care abia venise...si a inceput nesiguranta.....asistentele ma certau ca david slabeste, eu nu stiam ce sa ii fac sa manance...nu ma mai dormit mai deloc de teama ca voi pierde momentul in care el e treaz...si am ajuns la epuizare. cand dupa diverse variante de hranire alternativa bebitul a inceput sa mai manance, a intrat panica in mine ca nu il ingrijesc cum trebuie...ca nu ii ofer suficienta mancare....e greu de explicat cam tot ce am simtit si trait in cele patru zile petrecute in spital dupa nastere. il cantaream dupa fiecare alaptat, timp in care doua-trei asistente ne gadilau in talpi si cap si maini ca sa nu adormim la masa....si astfel am ajuns sa ma tem de cel mai natural gest de pe lumea asta....
m-am externat vineri, zi f calduroasa....laptele curgea in valuri acum si david manca in nestire...nu stiu daca de foame, de sete, sau din dorinta de a se linisti dupa venirea acasa, in mediul nou....in orice caz, eu nu am reusit sa mananc nimic, sa dorm mai deloc....si panica punea incet incet stapanire pe mine...vineri noaptea a urlat non-stop de la zece la unu noaptea....nu il puteam linisti nicicum, laptele se blocase pe undeva de frica....si in momentul in care el s-a inecat si nu si-a mai revenit decat in urma gestului disperat de a-l tine de talpi cu capul in jos am jurat ca nu il mai pun la san....ca il omor..s-a trezit romi si a plecat sa ii cumpere o cutie de formula ca sa il hranim, dar nu a gasit nimic (cica farmaciile nu detin asa ceva!!!!) asa ca l-a luat, l-a pus pe piept si au dormit impreuna in sufragerie pana dimineta. pe la cinci am reusit sa ma trezesc si eu, dar nu stiam ce sa fac....de unde si ce sa ii iau de mancare, in ce cantitate si cum trebuie preparat biberonul....ma uitam ca sunt asa de multe ceasuri in care nu a mancat nimic.....eram super crizata.....
pana la urma am sunat moasa (pe care nu o mai vazusem in viata mea) si ea mi-a zis sa ma calmez, ca apare urgent la noi..in maxim o ora...era sase dimineata....ora aia a fost tare lunga...eu eram super speriata si surescitata....ca sa nu mai vorbim de sentimentul de vinovatie fata de david si romi. a aparut moasa, i-am cumparat formula si l-am hranit asa, pe ceas si numarat de ml toata sambata. eram f slabita, repet, am dormit si am zacut si am plans fara sa ma simt in stare sa ma ridic din pat in timp ce romi ii canta, ii facea biberonul si il culca pe pieptul lui....m-am simtit inutila si o mama rea.....a fost cumplit. de surescitare nu puteam manca....nici dormi prea mult. aveam atacuri crunte de panica....simteam ca imi pierd mintile. am sunat-o pe mama sa ii spun sa vina...a plecat duminica dimineata din ro si luni la prima ora a fost aici.
nu mai stiu exact cum s-au derulat toate cele...in orice caz, culmea deprimarii am atins-o duminica noaptea, cand m-am trezit in mijlocul unui acces de nebunie si i-am zis lui romi ca eu nu mai raspund de mine, si ca trebuie sa ma duc la un dr, ca o iau razna...asa ca am ajuns o tura si pe la psihiatrie...a fost cumplit..romi era epuizat ingrijorat de moarte.....david a ramas acasa cu socrela, noi la spital. fiind vorba de unul in care erau ingrijiti schizofrenicii, toate usile erau incuiate...l-am rugat pe un ingrijitor sa ne lase sa o asteptam pe dr afara, ca ne sufocam acolo. eu oscilam intre crizele de plans cauzate de vinovatia fata de romi si de david, si cele de totala indiferenta...
nu imi vine sa cred ca mie mi s-au intamplat toate astea...si ca vi le mai povestesc si voua...
dupa vreo doua ore de asteptare am plecat spre casa....incercam sa imi spun ca nu sunt decat foarte foarte obosita si nu nebuna.....ma bazam ca dimineaza venea mama si ca poate o sa-mi treaca totul. am ajuns acasa, am baut un ceai puternic de tei, si m-am culcat. eram cat se poate de epuizata..romi a petrecut in continaure noaptea cu david, cu facut biberonului, cu leganatul.....cu grija nebunei din camera vecina... a fsot cumplit....
dimineata a venit mama si cred ca niciodata nu am facut ceva mai intelept decat sa o chem pe ea- mi-a citit si descantat si inchinat, m-a pus sa mananc cu forta, sa beau si sa ma culc...mi-a explicat ca lauzele nu au voie sa faca nimic decat sa se se lase rasfatate de cei din jur pentru a se reface si a putea avea grija de bebelus. m-am simtit deja mai bine....luni a fost prima zi in care am mancat trei mese regulate, dintre care doua calde..am fost si la dr cu david si am primit tratament pentru oprirea lactatiei....alaptatul e la noi in casa inca un subiect tabu...toata nebunia de aici a plecat, de la premisa ca daca nu alaptez nu sunt o mama buna...inca plang cand ma gandesc la asta...dar ma simt mai bine, si pot avea grija de david...care creste si se ingrasa si doarme si se joaca cu manutele...si imi spun ca in afara de laptele de mama mai importanta e mama cu mintea-ntreaga....ma bucur enorm ca e mama aici care ma incurajeaza....ma simt deja alt om si sper ca intr-o saptamana sa imi revin complet...sa nu mai mai simt coplesita de vinovatia asta ingrozitoare....
sunt cred inca multe de zis...nu stiu acum ce as mai putea aminti...mi-e din cand in cand sila de mine....mila de romi....eu care atat l-am mai vorbit ca nu o sa se implice....iaca ca s-a implicat mai mult decat se putea....a fost o cumpana in care s-a dovedit mult mai echilibrat si lucid si responsabil decat as fi crezut....eu ma credeam super femeia care le poate face pe toate.....si iaca ca am clacat.
nu stiu de ce v-am povestit toate astea. poate am facut-o pentru mine, poate pentru voi, care vroiati sa stiti cum a fost...
ce am invatat eu din toata povestea asta e ca alaptatul are o mare sansa daca stii semnele foamei la bebelusul nou nascut. vi le scriu si voua, ca sa nu va loviti de ce m-am lovit si eu.
primul semn: bebelusul deschide gura, isi intinde limba spre buza de jos, isi intoarce capul si incepe sa caute sanul (la semnele astea, facut e de davidul meu in somn, eu ma uitam admirativ si imi ziceam "vai, ce pestisor are mama" 
alte semne de foame: fruntea incruntata-mirata, incrucisarea de maini si picioare, manutele facute ghem (eu imi spuneam, doamne, e si karatist)
ultimul semn de foame: bebelusul incepe sa planga. (al meu se trezea abia la plans, si era deja atat de flamand si obosit ca alaptatul nu mai avea nici un farmec, si adormea urgent...eu imi spuneam ca data viitoare va manca mai mult, ca acum e mic si oricum nu poate suge prea mult ).
stiu ca e un mesaj foarte lung, dar macar esentialul scris in rosu sper sa va fie de folos.
va pup acum si sper sa imi reintru in normalul care sa imi permita si sa mai activez pe forum. nu de alta, dar de la voi am invatat foarte multe, si nu as vrea sa va pierd acum, cand ne indraptam incet dar sigur spre scutece.
nasteri usoare tuturor celor in asteptare, si nopti line si fara colici mamicilor.
am vazut ca ne-ati trecut si pe noi pe listuta cu mamici si bebici, si va multumim. din pacate v-am dat eu datele gresite, bebeul meu a cantarit la nastere doar 2600 si nu 3600, asa cum fals scrisesem eu initial. va rog mult, cine se pricepe sa modifice listuta.
just free your mind, and the rest will follow
cristalina spune:
miniuta 
...tare greu trebuie sa fie. Aveti grija de voi toti si sa auzim numai vesti bune!
Felicitari mamicilor care au nascut
Mica cu Maya Alexandra (10 mai 2007)
Poze
Balbina spune:
A nascut Liviana! La 30 mai, ora 23.15, Bogdan, un voinicel frumos de 4.280 g! Sa-i traiasca si sa-i bucure pe parinti, alaturi de fratiorul sau Matei!
Sper sa nu se supere pe mine ca v-am dat vestea, dar nu m-am putut abtine de emotie, cind am primis SMS-ul ei. 
------------------
Numai bine,
Natalia si Vlad
Poze
Pepsi spune:
cristinamaria, e normal ca un bebelus alaptat exclusiv sa manince la 3 ore, fiindca laptele matern se digera mai repede decit cel praf. si al meu minca tot asa si era mai mare!ma bucur ca te-au ajutat sfaturile mele.
didi, pun majoretele la treaba ptr tine, sper sa mearga cu cocktaiul ala!pe Dominic l-am avut la 41 s, sper asta sa vina mai repde!
mica, e semnul clar de ejectie ce-mi descrii tu! asa zic si ei, ca sare atit de tare ca improsti la distanta mare!incearca cum ti-am spus sa te mulgi putin si sa continui apoi la acelasi sin, asta e f important, un sin la o masa!
elteka, si ptr tine pun majoretele la treaba!nastere usoara
liviana, si la tine, nastere usoara, la treaba cu majoretele!
Flavia 
38+ David
si mama lui Dominic 17 mai 2004
albumele de familie
Pepsi spune:
liviana, felicitari din suflet, sa va traiasca, refacere rapida, tare voinicel a fost, si eu ma plingeam de Dominic ca a fost tare mare la 4.145kg nastere naturala cu epidurala.....
Flavia 38+ David si mama lui Dominic 17 mai 2004
albumele de familie
ralucami spune:
Intru intr-o super graba ca sa va anunt:
ELTEKA este la spital cu dilatatie de 3 cm si contractii la fiecare 4 min!
Deci azi o sa fie ziua lui Dolofanel!
Hai Eleteka!!
Raluca si Maria Bucuria
POZE BEBE
Film eco 4D
Hai noroc si sanatate- ca-i mai buna decat toate!
poohy spune:
Intru si eu ca am primit un sms de la DidiAlex:
"Mi s-a rupt apa. Sunt in spital"
Hai Didi! Curaj!!!!
Mesajul a venit pe la 00:40, dar abia acum l-am vazut
Elteka, curaj! O sa fii si tu mamii azi!!!
Liviana, felicitari pentru bebe Bogdanel! Sa fiti fericiti si iubiti si sanatosi cu totii!!!
Si pentru burticile care se mai pregatesc azi:
Monytza, Kay!!
Deci incepand de ieri incep sa se mai nasca bebelonii incapatanati ;)
Anca 40+3 
poze
bebelusa
Sobi spune:
ce noapte agitata!
felicitari liviana! ce baietel mare! sa fie sanatos si mancacios!
haide didi sa fie totul bine!
haide elteka sa vina dolofanelul!
si pentru fetele programate azi kay si monytza !
de cand nu am mai pus atatea majorete!
Andreea 36+ Vladut
POZE