"te 'ubesc, mami!"

Au trecut doi ani si noua luni....Grei!? Daaa! Dar frumosi!
Iar cele 38 de saptamani dinainte au fost o experienta extraordinara, egalata numai de cele 38 de saptamani care sunt pe cale sa se incheie in cateva zile odata cu nasterea samburicii...

Dar sa o iau de la capat. Maria a fost conceputa intre doua avioane...:))
Veniseram de la postdoc din Germania, John pleca 6 luni la postdoc in Suedia...Incercam de 6 luni si deja hormoni isi faceau de cap asa ca am trecut la amenintari..."daca nici acum nu apare bebe mergem grupati aliniati la doctor! Am zis!"
John a primit vestea cea mare pe chat...:)...Banuiesc ca a respirat usurat desi nu a recunoscut niciodata!

La 5 saptamani eram la doctor, la 6 saptamani au parut sangerarile...la 7 saptamani aflam (initial) ca am 2 utere! "hait...io cu doua utere si vaca cu patru stomace". La o privire mai atenta s-a vazut ca nu erau 2 utere, era numai unul impartit in doua de un perete.
"John, copilul nostru e mai special. Toti ceilati au garsoniera numai samburelul nostru are apartament cu 2 camere! Si-a facut culcus in cea din dreapta."
Dar Maria s-a descurcat onorabil...cand a crescut uterul putin si s-a ridicat peretele "si-a bagat picioarele" in cealalta camaruta...

Spaima de a pierde sarcina, sangerari pana in saptamana 12, medicamente luate cu sacosa, instructiuni clare de la doctor "nu faci nici un efort, nu ridici nimic! Stai pe canapea!" si incurajarile de rigoare..."daca ajungem la 32 de saptamani suntem premianti!"
La 6 luni cand fericitul tatic se intorcea din tarile calde eram cu bagajul de spital pregatit.
Maria s-a nascut la fix 38 de saptamani, asa ca a primit inca de la nastere premiul intai cu coronita!

In ultima luna doctorul nu m-a mai chemat la control..."vorbim la telefon". Credeam ca-s caz unic ...consultatii ginecologice prin telefon!
In ultima saptamana vorbeam zilnic cu doctorul..."e bine?!" "e bine!" "ai contractii!?" "nu mai multe decat de obicei".
Joi pe 1 iulie iesim la plimbare si mergem sa cumparam ziare..."Ia un ziar cu programele de la TV din weekend. Daca ma cheama luni la nascare macar sa ma satur de vazut filme!". N-am apucat. Probabil de aici vine frustrarea mea ...de atunci nu am mai vazut un film cap coada!

Pe seara primesc vestea cea mare..."nu mai manca nimic si dimineata la 7 te prezinti la camera de garda la spital"...dupa o pauza in care probabil s-a gandit ca emotiile s-ar putea sa-mi cauzeze si sa-mi dea peste cap procesul de gandire a adaugat "cu tot cu bagajul pregatit!"
Pe 2 iulie, dupa o noapte alba ma rostogoleam pe holurile spitalului Municipal. Luasem 30 de kg in timpul sarcinii, cu toate amenintarile doctorului "nu mai manca...pe urma o sa vii la mine sa te plangi ca te-ai ingrasat!" "dar mi-e foame!!!" "cand ti-e foame bea apa si mananca mere!".
Nu i-am spus niciodata dar intotdeauna gandeam "Nu te uiti la mine?! Io’s om sa se sature cu mere!?"

La 7.30 apare doctorul "sus pe masa!" zice si imi zambeste gales de parca nu putea sa existe placere mai mare...
"Aaaaa" spune razand "dar tu esti intr-o contractie continua!!!"
(Deci asta era! Si io care credeam ca asa trebuie sa te doara in mod normal! )
Ma duc la garderoba (50.000 lei halate pentru John si mama soacra, 50.000 lei o camasa care sa lase cat de cat loc imaginatiei) ma duc intr-un salon (50.000 lei asistentei care imi cara bagajul si-mi aranjeaza cat de cat patul) vine o asistenta sa-mi faca toaleta (ati ghicit...50.000 lei!) si o alta sa imi puna sonda (evident ca munca este rasplatita in consecinta asa ca 50.000 lei aterizeaza pe neobservate in buzunarul halatului ei).

Acum trebuie sa fac o precizare. Am dat ca am vrut. Sunt convinsa ca si daca nu as fi dat ma tratau la fel! Marea majoritate a infirmierelor si asistentelor cu care am avut eu de a face erau dragute si nasterea nu a fost asa o experienta groaznica cum imi imaginam.

Pe la 9 apare anestezistul "ceva probleme?!" "Nu! Nu!" zic suav desi inainte de sarcina am avut tensiunea tare mica (cateodata chiar 8/4) iar in sarcina crescuse la 13/8 ..."am o tensiune normala, 12/6" (m-am gandit ca daca fac "un fel de medie" o sa fie numai bine!).
"Perfect" zice..."puteti sa optati sau pentru anestezie generala sau pentru rahi!"
"Vreau sa vad!" ma infig eu curajoasa. Adevarul e ca nu am facut anestezie generala de frica. Imi era frica ca poate nu ma mai trezesc !
Ca urmare pe la 9.30 ma duc in sala de operatie si ma contorsionez cat pot ca sa poata infige cateterul in spate...

Ma leaga de masa, imi pun un cearceaf in fata ca sa nu vad cu sare sangele pe ochelarii doctorului si rezidentii de la anestezie ma tin de vorba "Si unde lucrati!? E primul copil"
Aud pielea paraind si stiu ca a taiat....
La 5 minute se aude un tipat..."Cum e?! E bine?!"
"Ai rabdare ca nici nu am scos-o din burta!" Nu ma deranjeaza tonul rastit! Mi se marise inima de mandrie...ia uite ce plamani vigurosi are fata mea!!!

In acel moment dintr-o alta incapere apare o asistenta fluturand mainile "s-a nascut unul mort!". Nu a trebuit sa aud piuitul aparatelor ca sa stiu ca mi-a scazut tensiunea...
Am baiguit un "poftim!?" sufocata.
"matale ce intrebi duduie, nu auzi ca a ta tzipa?!" se rasteste o doctorita care statea la primire...

O scot din burtica la 9.47 ...avea o culoare vinetie si era mica mica...dar avea plamani!
Am inceput sa plang pe tacute. Sunt momente magice ... Momente in care ai vrea sa opresti timpul, momente de a caror amintire te agati cand iti este greu...
M-a scos rapid din reverie vocea ascutita a unei asistente..."acum de ce plangi!? nu vezi ca e bine?!"

Scor Apgar 9, copilul e bine. Eu am mainile legate de masa asa ca asistenta mi-o arata pe Mariuta putin si pleaca cu ea.
Doctorii incep sa mestereasca. Simt ca ma misc cu tot cu masa, doctorii trag ceva dinauntru. Nu e lucru simplu sa misti 85 de kilograme asa. Sper sa nu scoata nimic din cele ce mi-ar putea fi de folos pe viitor .
La un moment dat incep sa se auda injuraturi..."ups, trecura in partea cealalta din greseala!" zic in gand. Un ac se rupsese, o bucata ramasese inauntru si doctorul injura de mama firma producatoare. La un moment dat realizeaza ca toti ceilalti tac si ii intreaba pe anestezisti "e treaza, nu?!"...Incep sa rad asa ca lumea se relaxeaza. Numa’ ca se pare ca organismul meu nu e asa de relaxat ca psihicul, tensiunea incepe sa o ia razna si anestezistii incep sa mestereasca la perfuzii.
Io stau cu ochii pe ceasul din perete si intreb din 5 in 5 minute (exasperant, recunosc) "e gata?!"...."e gata?!".
In jur de 11.00 ies din operatie aruncand o ultima privire salii care arata ca un abator.
Daca nu suportati in copilarie sa va uitati la bunicul vostru cum taia gaini, va recomand cu caldura anestezia generala!

La reanimare numai mamici care facusera anestezie generala, toate dorm, se mai trezesc un pic...adorm iar. Ma uit pe pereti si astept ...
Vine doctorul si intreaba cum ma simt..."garofitza!" ii raspund vesela. In prostia mea credeam ca asa o sa ma simt si dupa ce trece anestezia!
Rudele ma viziteaza si-mi povestesc ce frumoasa e Mariuca...(normal, seamana cu mine!...:))
Dupa ce incep sa misc voioasa degetele de la picioare si simt dureri din ce in ce mai mari ma apuc sa beau apa.
Buna apa, spala organismul si e un bun remediu impotriva hipotensiunii! Am aflat asta dupa ce mi-a scazut tensiunea la 7 cu 3. Asistenta pe care o intrebam cu lacrimi in coltul okilor daca o sa mor si ce pot sa fac m-a sfatuit sa beau apa. Nu am avut curajul sa-i spun ce gandeam ("pai io ce crezi ca am facut pana acum!?") asa ca ma conformez si beau apa cu sarg!
Dupa cateva ore de la operatie au adus-o pe Maria la alaptat. Sunt clipe pe care nu le uiti o viata. Adormise la san asa ca am rugat-o pe asistenta sa o lase un pic...am privit puiul de om facut sarmaluta minute in sir si nu ma mai saturam.

A doua zi m-au dus in salon si au adus-o langa mine asa ca urmatoarea noapte am petrecut-o ca o mamica cu drepturi depline...si responsabilitati pe masura...:)
Ca urmare dupa ce am facut radiografia pulmonara, la nici 48 de ore de la nastere (din care n-am dormit mai mult de 2-3), am cerut sa ma externeze. Dupa ce le-am explicat ca daca e sa ma loveasca depresia post-natala ma loveste si in spital si ca oricum ma odihnesc mai bine acasa, s-au induplecat. Nu stiu daca era din cauza celor spuse de mine sau a cearcanelor mele...:)))

Lumea ne astepta acasa incantata...i-am lasat sa admire noua membra a familiei cateva minute si i-am dat pe usa afara "Gata, ati vazut destul, vreau sa dorm!"

Cand am ramas singuri am pus puiul in pat si am inceput sa ne uitam cand la ea, cand unul la altul...de acum nimic nu va mai fi la fel!
Este frumoasa…este cel mai frumos copil din lume! M-a napadit sentimentul acela de dragoste neconditionata, fara restrictii...Acelasi pe care il simt si acum dupa doi ani si noua luni cand isi pune carliontii pe umarul meu si imi sopteste la ureche..."te ‘ubesc, mami!"

Iar in cateva zile o alta mica minune se va naste, peste doi ani si ceva isi va pune capshorul pe umarul meu si imi va sopti usurel la ureche..."te ‘ubesc, mami!"

Monica si Maria Alexandra (02.07.2004)
poze , pozici si poze noi

vrabiuta spune:

cristal - sa-ti traiasca minunea carliontata cu ochii ei albastri extraordinari! si sa-ti traiasca si minunea mica din burtica ce se va naste in zilele urmatoare! si sa fiti toti patru fericiti, si sa auzi te ubesc mami de-acum inainte de mii de ori!
ps vezi ca sunt vineri cu ochii pe tine, nu plec la aeroport pana nu scrie roxana ca sunteti bine.

amironeanu spune:

Bineinteles ca acum plang cu lacrimi de crocodil! Sa-ti traiasca fetitele si sa le vezi mari si sanatoase si sa-ti mostesneasca optimismul si umorul! Nastere usoara!
Si eu, si eu, am treaba de nu stiu ce-i cu mine dar tot intru ca sa vad ca totul este bine

Pupici,
Andrea si Stefania (13.08.2004)
Poze Stefi mai vechi si mai noi
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=44241" target="_blank"> O poveste despre o raza de soare

poohy spune:

Sa-ti traiasca Maria si bebelina
Multumim pentru poveste :)

Anca 34+

poze
bebelusa

chiquitita spune:

Super poveste! Nasterea nu mai pare asa rea! Sa te bucuri de bebite!

33+Luiza

monicoasa spune:

Super povestea ta. Ai fost tare.
Sa iti traiasca copila si sa va bucurati impreuna de cele 2 printese (a 2a care mai are un pic si vine)
Mi-au dat lacrimile si sunt emotionata pana in adincul sufletului
Mai am si eu putin si o sa il tin in brate pe bb-ul meu.Doamne ajuta


Monicoasa

Sobi spune:

cristalina,

foarte frumos ai scris - emotionant si haios in acelasi timp. iti doresc numai bine, o a doua nastere cat mai usoara si bebe sanatos!

Andreea 30+ Vladut

POZE

g_ioana spune:

Cristalina,multepentru o mamica tare curajoasa,frumoasa si cu simtul umorului cat carul sipentru Maria si samburica si nu in ultimul rand pentru un membru tare important din echipa,pentru John!!!(intr-o pauza de facut mancare si calcat ma pusei pe plans,citind povestea ta)
Iti tin pumnii sa ai o nastere usoara si o samburica pe cinste!!!
pupici

www.dropshots.com/emig" target="_blank">filmuletze,gorodeii,
aripile mele

andradap spune:

Cristalina... NU am cuvinte!!! Sa-ti traiasca fetitele!!! Sa te bucuri de amandoua... si de-abia astept si a doua poveste

Andrada 36+ cu Antonio

cristinamaria spune:

Cristalina nu poti sa-ti dai seama ce emotii m-au icercat cand am citit povetea !
Sa va traiasca printesele

cristina 38+

carmenp spune:

cristalll, m-ai emotionat... sa fiti fericiti, tu si john, alaturi de botoshelele voastre si nu uita cind ai sa fii acolo pe masa ca o gasca de fimei ne gindim la voi si va asteptam la raport. zilnic, am zis

tzucurei de tzucurei 1, 2, 3,