imi lipseste instinctul matern?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 5

Principesa spune:

Patou, lipsa protectiei este o trauma foarte mare. Crezi ca te influenteaza absenta protectiei din copilarie in relatia cu copilasul tau? Si daca da, in ce fel?

Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita

patou spune:

printre altele tendinta sa fiu prea protectiva cu sebas (ca dovada ca 3 ani a stat doar cu mine sau cu sotul). Mi-e greu sa delimitez limita dintre o protectie normala si o exagerare.

"il est plus facile de dissocier un atome, que de se débarrasser d'un préjugé"

zuppy spune:

MissParker, as putea indrazni sa iti cer si eu cartea aceea tradusa? Chiar m-ai facut curioasa.

silvi_2005 spune:

Am citit cu mare interes acest subiect, mi se pare f interesant. Felicitari Patou pentru modul sincer si obiectiv in care ti-ai descris trairile, nu multi oameni au puterea de a face asta.
Ma inscriu si eu in clubul mamelor "obosite".Am un baietel de un an si trei luni cu care am stat majoritatea timpului doar eu....Sotul meu lucreaza mult iar acum e plecat de 5 luni in alta tara, l-a vazut pe micut de sarbatorile de Craciun 7 zile.Momentan stau cu parintii mei su mama ma ajuta f mult dupa-masa dar tot simt acea apasare si oboseala pe care ma straduiesc din rasputeri sa nu o simta sau sa o vada puiul meu.
Se trezeste inca noaptea de cateva ori, e tare neastamparat ziua ma si ingrozeste gandul ca luna viitoare mergem si noi la "tati" si o sa stau numai eu cu el pana seara la 19 zilnic. Il iubesc nespus si incerc sa-i fac copilaria cat mai fericita, vreau sa fie multttt mai fericit de cat am fost eu dar organismul isi cere si el drepturile. Te inteleg perfect in tot ceea ce simti....eu ma simt terminata dupa 1,3 ani.
Cu siguranta ca vei trece peste toate momentele mai putin placute si peste toate temerile tale pentru vrei sa faci asta si asta cred ca e cel mai important lucru.
Salutari tie si micutului tau

Silvi si bebe Alain 19.01.2006

Gandacel spune:

Romana, absolut minunat ce ai scris. Poate nu pare tuturor, depinde de situatia fiecareia. Eu chiar in perioada asta stau si ma gandesc, il pregatesc pe barbatul meu pentru intalnirea cu noua fiinta, care ar putea sa nu fie la fel de frumoasa si de cuminte si de... ca prima! Si eu m-am indragostit din prima clipa de copil, era superb, durduliu, frumos, cuminte, acum e un smecher si face numai nazbatii, prostii, dar el e si cel care ne umple zilele de ras si mimica lui de actor! Poate fetita care vine in curand va fi mica, urata, slaba... poate nu va dormi noaptea asa ca Bogdan, poate nu va rade atat de mult, poate nu va fi asa de sociabila... etc. Poate nu o vom iubi la fel de mult, poate nu vom sti sa ne impartim afectiunea in mod egal intre cei doi... o mie de intrebari al caror raspuns nu-l avem acum.

Insa e o mare provocare si ma astept sa ne schimbe IAR viata complet. Sa ne-o umple, sa ne aduca ce-i mai de pret in viata. Sigur va fi greu la inceput, insa am credinta ca suntem pe pamant ca sa crestem copii si sa-i facem oameni, nu pentru alte treburi, care cred eu ca sunt "de umplutura".

Patou, am 35 de ani impliniti si inca ma simt tanara. Iar rasul si joaca copiiilor ma fac sa ma simt si mai tanara, chiar daca obosita, frustrata, nervoasa cateodata. Alerg, ma joc, rad... O iau de la capat cu o noua fiinta. Fara nici un ajutor din partea nimanui. L-am crescut singuri pe Bogdan, mai ales eu adica. L-am dat la gradinita de la 1 martie si s-a adaptat repede. Voi avea timp de asta mica dimineata, iar seara voi incerca sa ma impart intre amandoi. CUm voi face fata, inca nu stiu.

Parerea mea e ca ai instinct matern, oboseala si frustrarile tale au alte explicatii. Iar rezolvarea e simpla, intr-adevar, complicata insa cand stai sa te gandesti ca necesita SCHIMBARI! care pe toata lumea sperie... insa de cele mai multe ori sunt necesare si-ti aduc numai satiasfactii. Iti trebuie un pic de curaj sa iesi din rutina pe care ai urmat-o pana acum.

Succes iti doresc. Si nu te indoi ca ai fost si esti o mama buna. Varsa-ti nervii pe altcineva decat copilul si te vei simti si mai bine. Si sa nu mai urli cand afli ca alte femei isi doresc inca un copil. NU si-l doresc pentru ele, ci pentru copilul pe care deja il au. Eu asa am socotit.

Gandacel 36+ si Bogdanel (14.11.2005)

Bic spune:

Patou, tu ai prietene de suflet acolo?
Ca eu stiu despre ce vorbesti, nu chiar in masura de 100%, dar stiu ca o parte din deprimarea si gindurile mele se datoreaza faptului ca nu am nici o prietena de suflet in imediata apropiere.

A doua treaba este ca si eu inca sint socata de cum sotul meu, care nu voia copii cu nici un chip, mi-a marturisit de nenumarate ori cum se simte el implinit de cind s-a nascut fii-sa si tot felul de chestii din astea edulcorante la care eu nu ma pot raporta de fel.

Cauta in tine si o sa vezi care sint motivele neimplinirii. Sint aproape sigura ca-ti lipseste ceva. Sa fii emigrant e taaare greu si toate problemele si gindurile se acutizeaza la cel mai mic impas.

P.S. Ce misto ca a stat sotul tau un an cu copilul....eeee, ce n-as fi dat si eu asa ceva.

Smaranda, 3.11.2005
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=75330" target="_blank">Povestea nasterii

www.askdrsears.com/html/2/T020100.asp" target="_blank"> Alaptati,
www.lalecheleague.org/bfinfo.html" target="_blank"> alaptati,
alaptati!

Cum se poarta un bebelus in wrap si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=80475" target="_blank">discutia de pe DC

patou spune:

bic, cata dreptate ai... intr-adevar nu ma pot lauda ca am prietene de suflet aici. nu pot nici sa zic ca n-am prietene, dar cum toata lumea e foarte ocupata cu trio-ul infernal - metro,somn, munca, cine mai sa mai aiba timp sa se intalneasca cu mine? iar de sot ce sa mai zic, ca numai pe cel mic il baga in seama, iar eu saraca de mine n-am pe umarul cui plange...(mai exagerez eu putin )Noroc cu internetul si cu fetele de pe forum

p.s.intr-adevar e tare greu sa fii emigrant

"il est plus facile de dissocier un atome, que de se débarrasser d'un préjugé"

MissParker spune:

patou, lasa ca ma ai pe mine si pe Alice Miller (observi ce modesta sunt?).

Mai bine mai putini prieteni, dar cu care sa poti vorbi despre ce te apasa, decat o droaie de "prieteni" doar pentru "distractii".

Crede-ma ca esti o mama absolut normala Trebuie sa inveti sa fii mai toleranta si iubitoare cu tine insati, dar sunt convinsa ca vei reusi.

si mai vorbim si pe mail!

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre

************************************************
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.

roxanal spune:

Cateodata si eu am imptresia nu ca nu am instinct matern ci ca nu-mi mai iubesc primul copil, care a fost sufletul meu timp de 5 ani si acum a venit a II-a fetita sa-i uzurpe locul..desii nedorita(adica nu mai vroiam sa facem copii-a venit peste protectie) s-a dovedit a fii tot ce-mi doream pe aceasta lume...imi retraiesc copilaria cu ea, imi pare ca rasul ei este cel mai frumos..pe cand cea mare..ma enerveaza aproape orice gest pe care-l face..mai ales ca ea a ales sa protesteze fata de venirea celei mici printr-o nefireasca exacerbare a nebuniilor..dar totusi, desii stiu foarte bine despre ce este vorba...pur si simplu sunt momente in care nici n-o suport..sunt momente in care tip la ea si in momnmetul 2 ii zambesc celei mici..si tot asa..si desii imi dau seama foarte bine de ceea ce-i fac celei mari, nu ma pot abtine, de multe ori parca ma impinge o forta a raului sa nu-mi pese de ea si de suferintele ei...desii la un moment dat am facut un exercitiu de imagine si mi-am imaginat viata fara ea..a fost rau..si am invatat multe de aici..dar cand sunt obosita..si parca sunt din ce in ce mai obosta pe zi ce trece, impartindu-ma intre familie, job, treburi...fara nici un ajutor, e greu..dar stiu clar ca nu asta este de-fapt singuira problema..una din probleme este ca ma astept de la ea sa fie mai intelegatoare, mai matura, mai putin copilaroasa, mai responsabila, sa ma ajute mai mult...imi dau seama ca de fapt tot ce vrea ea este sa mai fie copil putin..si mie mi se pare greu sa am grija de 2 copii mici pe care de fapt nu ii am(Maria are 6,4 ani si Teo 1,5 ani)...stiu ca practic problema principala este la mine...imi este greu s-o rezolv..dar incerc

MissParker spune:

quote:
Originally posted by roxanal

Cateodata si eu am imptresia nu ca nu am instinct matern ci ca nu-mi mai iubesc primul copil, care a fost sufletul meu timp de 5 ani si acum a venit a II-a fetita sa-i uzurpe locul..desii nedorita(adica nu mai vroiam sa facem copii-a venit peste protectie) s-a dovedit a fii tot ce-mi doream pe aceasta lume...imi retraiesc copilaria cu ea, imi pare ca rasul ei este cel mai frumos..pe cand cea mare..ma enerveaza aproape orice gest pe care-l face..mai ales ca ea a ales sa protesteze fata de venirea celei mici printr-o nefireasca exacerbare a nebuniilor..dar totusi, desii stiu foarte bine despre ce este vorba...pur si simplu sunt momente in care nici n-o suport..sunt momente in care tip la ea si in momnmetul 2 ii zambesc celei mici..si tot asa..si desii imi dau seama foarte bine de ceea ce-i fac celei mari, nu ma pot abtine, de multe ori parca ma impinge o forta a raului sa nu-mi pese de ea si de suferintele ei...desii la un moment dat am facut un exercitiu de imagine si mi-am imaginat viata fara ea..a fost rau..si am invatat multe de aici..dar cand sunt obosita..si parca sunt din ce in ce mai obosta pe zi ce trece, impartindu-ma intre familie, job, treburi...fara nici un ajutor, e greu..dar stiu clar ca nu asta este de-fapt singuira problema..una din probleme este ca ma astept de la ea sa fie mai intelegatoare, mai matura, mai putin copilaroasa, mai responsabila, sa ma ajute mai mult...imi dau seama ca de fapt tot ce vrea ea este sa mai fie copil putin..si mie mi se pare greu sa am grija de 2 copii mici pe care de fapt nu ii am(Maria are 6,4 ani si Teo 1,5 ani)...stiu ca practic problema principala este la mine...imi este greu s-o rezolv..dar incerc

Constientizarea unei probleme e primul pas spre rezolvare. Bravo pentru autocritica sincera si mai ales pentru dorinta de a rezolva aceasta problema, deoarece sta in puterea ta s-o rezolvi. Mult succes!