imi lipseste instinctul matern?
Raspunsuri - Pagina 4
Principesa spune:
Patou, eu nu m-am referit la a-l lasa singur, ci la a te baza tu pe un mediu suportiv. Exista asa ceva in jurul tau?
Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita
patou spune:
principesa, din pacate nu am un mediu suportiv. Sunt criticata foarte des(in mod finut ce-i drept "daca esti ingrijorata ca sebas are probleme ar trebui sa consulti un specialist", le raspund ca nu sunt ingrijorata, dar asta nu inseamna ca scap de astfel de comentarii). Pana la urma am vorbit cu un psiholog(care lucreaza la unul din centrele unde merg cu sebas) si mi-a spus sa-i las pe toti sa vorbeasca, ca fiecare copil are un ritm de dezvoltare diferit etc., a vazut copilul si mi-a zis ca e OK. Cu toate astea am momente in care ma indoiesc de tot si de toate...asa ca sunt foarte recunoscatoare fetelor de pe forum pe care le-am simtit alaturi de mine prin mesajele pe care le-au scris.
"il est plus facile de dissocier un atome, que de se débarrasser d'un préjugé"
Principesa spune:
Patou, inseamna ca ai un exemplu foarte bun din care poti invata ca si tu sa fii alaturi de tine, sa fii de partea ta, oricare ar fi provocarea mediului. Ce zici? Fa o lista cu ceea ce ai resimtit tu ca fiind suportiv, si aplica-ti si tu acele principii.
Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita
iepumic spune:
Patou, cum pot da de cartile lui Alice Miller??
Iepumic 
Pozici cu Iepi-Mici
Noi pozici cu Iepi-Mici
POZE FINLANDA
LOVE STORY (In memoriam IONUT STEGARU)
All's Well That Ends Well.So...MAKE IT END WELL...and if you can't....just try to hold on.
MissParker spune:
quote:
Originally posted by iepumic
Patou, cum pot da de cartile lui Alice Miller??
iepumic, vad ca nu ti-ai activat PM-ul, da-mi un PM si-ti trimit eu o carte de Alice Miller tradusa de mine ("Desteptarea Evei").
Pentru restul (articole, scrisori deschise etc., materiale f. interesante, in germana, engleza si franceza), vezi www.alice-miller.com.
De asemenea gasesti cartea de capatai a Alicei Miller (Am Anfang war Erziehung - La inceput a fost educatia) in engleza, cu titlul "For your own good", pe linkul: www.nospank.net/fyog.htm" target="_blank">http://www.nospank.net/fyog.htm
http://community.webshots.com/user/Miss_Parker_1911
_
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.
Felicia
simali spune:
MissParker. Multumesc pentr link. Dupa prima "rasfoire" cred ca o sa fie o lectura instructiva .
alice
romana spune:
Patou:
Eu ma risc si-ti spun ca daca rezisti fizic si cu banii sa va puneti pe treaba si sa mai faceti un copil. Eu cred ca inca un bebe si practic un nou inceput ( cu experienta in spate de la primul) te va "vindeca".
Eu am trei copii. Cel mare are trei ani si opt luni, mijlociul are doi ani si opt luni, iar fetita are un an si cinci luni.
Cind l-am nascut pe al doilea si l-am vazut urit si diferit de primul, care m-a facut sa-l iubesc de la prima privire de frumos ce era, am ramas dezamagita. Ba chiar m-am intrebat daca nu l-au schimbat ce baiatul ce se nascuse cu 5 minute mai devreme. Nu a fost o nastere grea ( a doua), doar ca nu a iesit placenta singura si a trebuit extrasa. M-a chinuit mijlociul vreo sase luni si jumatate. Nu dormea noaptea suficient, nu dormeam nici eu. Ziua nu puteam dormi ca era cel mare treaz. Am fost singura cu ei si m-am chinuit enorm. Nici nu ma gindema la al treilea copil. Am avut un moment cind staim sigur ca nu-l iubesc pe al doilea si ca a venit sa ma deranjeze in relatia cu primul. Era si prea devreme, cel mare avea doar un an.
Ei... dar toate s-au schimbat in timp. Acum il iubesc enorm pe mijlociu. Tatal meu zice ca-l iubesc mai mult decit pe ceilalti doi. E atit de dragalas si e plin de smecherii. Imi vine sa-l sarut tot timpul. Stiu ca ma iubeste. Ma iubesc toti cei trei copii.
Poate ca inca un copil va schimba ceva in felul in care simti , in felul in care gindesti si simti pentru primul.
Eu zic ca ai instinct matern, ca altfel acum nu-l mai tineai linga tine pe copil, il dadeai la cresa mai repede. Dar tu nu vrei sa te desparti de el.
Daca e sanatos fizic si mental atunci nu-ti mai face atitea griji. Da-l la gradinita sau ce aveti acolo in Canada si va face mai multe progrese decit cu tine acasa toata ziua. Acolo va invata si spiritul de competite. Sa-i vezi pe ai mei cum se intrec care sa manince primul, care sa faca ceva primul.
Poate vei invata si tu ceva in timpul asta, chiar de la copil.
Capul sus si fa o schimbare. Da copil la gradi, in prima faza si apoi fa-i un fratior sau o surioara.
Sper ca nu te-am supara cu sugestia asta. Nu e usor cu doi sau trei copii, dar e mai frumos cind sintem mai muti si fiecare face ceva ( bine sau rau).
Romana si cei trei pitici
patou spune:
cum zice Principesa incerc sa fiu eu de partea mea, dar tare bine-mi pare ca v-am gasit pe voi aici pe forum., ca incepeam sa ma simt tare singura pe lume.
de ex. ieri sebas s-a accidentat la mana, a fost tare trist si si-a cautat refugiul in bratele mele. bineinteles ca l-am tinut in brate cat a fost nevoie,l-am linistit, dar...in sufletul meu nu simteam decat o imensa indiferenta fata de durerea lui.Dar, cum ziceati si voi incerc sa nu ma mai simt vinovata, spunandu-mi ca, mai mult conteaza ceea ce fac decat ceea ce simt.
Romana
, sunt de acord ca la gradinita ar face mai multe progrese, de aceea am si inceput sa-i caut ceva cu timp partial.
in ce-l priveste pe al 2-lea,chiar daca incerc sa fiu optimista si sa nu zic ca am esuat total cu primul, zau ca nu ma simt in stare sa iau totul de la capat. am nevoie de timp pentru mine, pentru a incerca sa-mi vindec ranile din trecut, etc.
"il est plus facile de dissocier un atome, que de se débarrasser d'un préjugé"
Principesa spune:
Patou, la care rani te referi?
Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita
patou spune:
principesa, cand am citit ultimul tau mesaj, m-am gandit si eu care rani, am scris eu asa ceva??
Si uite ca scrisesem chiar fara sa-mi dau seama
. Cred ca am vrut sa ma refer,la copilarie(fac ce fac si tot aici ajung)si in special la relatia cu bunica mea (care locuia cu parintii mei).Cred ca as putea sa scriu un roman intreg despre cat de rea a fost cu mine...si am trait impreuna pana cand la 20 de ani am decis sa ma mut singura (desi asta era pe vremea comunismului si nu era la moda)Iar parintii mei nu mi-au luat aproape niciodata apararea, chiar cand recunosteau ca am dreptate o faceau parca pe ascuns, de parca le era si lor frica de ea.
"il est plus facile de dissocier un atome, que de se débarrasser d'un préjugé"