cum sa procedez cu mama

Raspunsuri - Pagina 17

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns andruskandu spune:

Citat:
citat din mesajul lui alexandraaaa

Citat:
citat din mesajul lui andruskandu

Un exemplu - cand eram mica si vroiam sa merg cu ea undeva, iar ea nu vroia sa ma ia, isi facea planul: inainte de a pleca intra in camera in inspectie si incepea "ce mizerie e in camera ta, esti o puturoasa si o imputita etc" si-mi scotea toate rufele din sifonier sa le-asez cum trebuie. Dup-aia, lovitura de gratie - "esti pedepsita, nu mergi nicaieri, iti faci curat in camera, o saptamana nu iesi de-aici". Si cum sa mai cer sa ma ia undeva cu ea?



Aproape ca m-a apucat plansul cand am citit, amintindu-mi de momente similare pe care le-am trait si eu. O data am vrut sa plec intr-o excursie, si cu mare greu am reusit sa o conving sa ma lase, insemna foarte mult acea excursie petru mine. In ziua dinaintea plecarii, s-a apucat sa imi scotoceasca prin bagaje, si o aud cum urla din camera mea: "cum, nu ti-ai pus pijamale in bagaj? Ce iresponsabila esti, nici nu se mai pune problema sa pleci nicaieri, poti sa-ti despachetezi". Chesia asta m-a zdrobit, imi dorisem din tot sufletul excursia si visasem la ea cu saptamani inainte, si in plus motivul fusese atat de pueril, chiar si la varsta aia imi dadeam seama ca e doar un pretext stupid.

In ultima vreme tot mai des imi spune ca imi doreste sa am si eu un copil asa cum am fost eu, si ca o sa vad eu. O spune cu o satisfactie evidenta. Nici macar nu inteleg de ce imi doreste ceea ce in conceptia ei este rau. Eu mereu i-am vrut binele, chiar si acum, in ciuda a tot ceea ce m-a facut. Am facut tot ce am stiut ca sa repar relatia cu ea. In liceu spunea ca daca as invata bine, intre noi totul ar fi perfect. Am terminat o facultate cu medie foarte mare, si in loc sa se bucure m-a suspectat intruna ca nu ii spun notele reale pe care le iau. Am purtat zeci de discutii cu ea, uneori pe ton calm, alteori pe ton de cearta, ascultandu-i punctele de vedere, spunandu-le si pe ale mele, ca deja am obosit. Este extenuant sa explici unui om o chestie de 5 ori, pentru ca o uita in mod intentionat, parca special ca sa te oboseasca si sa cedezi nervos. Este teribil de frustrant sa ti se reproseze greseli facute acum ani de zile, reparate demult, sau care nu mai pot fi oricum reparate in prezent, chestii mai mult sau mai putin marunte, si sa se aduca in discutie la orice ocazie, sa auzi din nou "m-ai mintit de atatea ori, de exemplu in clasa a 10-a cu teza aia...." . La asta se ajunge invariabil in orice discutie, chiar si una pe ton calm, asa ca pur si simplu nu mai vreau discutii. Nu duc nicaieri. E mult prea convinsa ca dreptatea este de partea ei, ca eu am fost un copil groaznic care am chinuit-o, care am facut-o de rusine. Deja incep sa casc cand incepe sa imi spuna (pentru a cata oara?) ca eu sunt oaia neagra a familiei. Cel mai trist insa este ca am crezut-o candva, cand eram copil.


Mey, frate, parca sunt trase la indigo mamele istea ale noastre!
Las' sa fim noi sanatoase...

Sunt PUTERE si IUBIRE pentru pretioasa EMMA!


Poznele lui Andrei

Nasterea lu' Andrei

www.dropshots.com/andruskandu" target="_blank">PozeAndrei

Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns robertzica spune:

Am citit si eu (nu chiar toate cele 16 pagini) si... nu-mi vine sa cred. Eram convinsa ca doar mama mea este de pe alta planeta dar... din pacate realitatea este mult mai urata. Imi pare rau!

Mama mea este genul closca: isi doreste sa nici nu poti respira fara ea, sa stie ea tot despre copiii ei (in adolescenta imi citea jurnalul... pana l-am scris in engleza atunci s-a apucat sa-l mituiasca pe fratele meu sa ii traduca), sa hotarasca ea tot ce se poate hotari. Multa vreme m-a tinut pe culmile disperarii cu "noi (noi= eu si ea) credem asa", "noua nu ne sta bine cu aia", "noua ne place cealalta".
Desi mai aveam conflicte cu ea, am lasat-o in pace pe principiul daca tot imi racesc gura de pomana sa ii explic si nu vrea sa priceapa... las-o sa vorbeasca pana i-o cadea gura iar eu fac cum stiu ca imi e mai bine.

Totul a fost bine pana cand am indraznit sa am o relatie mai serioasa cu un baiat (actualul meu sot) si ne-am mutat impreuna. Atunci a simtit ca nu ma mai poate controla in nici un fel: aveam serviciu, "acasa" era in alta parte... ea a ramas complet pe dinafara. Au fost momente foarte urate: a venit la noi acasa si de fata cu sotul si soacra mi-a spus ca "puteai sa iti gasesti unul mai frumos, mai destept si mai cu bani!!" - asta in conditiile in care eu, atunci cand m-am mutat in casa aia, am gasit tot ce trebuia de la lingura si furculita pana la pat si sifonier iar ai mei nu ne-au ajutat cu absolut NIMIC. Ne-am casatorit civil fara sa stie nimeni... nici macar fratele meu (si asta a durut cumplit) tocmai ca sa avem liniste, sa nu iasa ditamai scandalul la primarie. Cand le-am spus ca vor fi bunici... m-a sunat mama sa ma intrebe "si acu' ce faci?" de parca... nu era mai mult decat evident ca voi pastra copilul.

Am incercat sa am o relatie cu ei, una civilizata dar nu se poate... o data la cateva luni ajungem la scandal. Ultima data si mama si tata, au urlat la mine de fata cu fetita mea. M-am simtit ingrozitor si de atunci nu vreau sa ii mai vad. Dupa cateva saptamani de la acea discutie m-a sunat mama sa ma intrebe ce mai fac... s-a purtat de parca nu se intamplase nimic deosebit si ultima data ne=am despartit in relatii cordiale...

Mai am 2 saptamani si nasc iar ei stiu ca vom mai avea un copil totusi... refuza sa spuna macar ca le pare rau pentru tot ce a fost, ca ar vrea sa avem o relatie normala... sa-si recunoasca greselile ar fi prea mult. Mai mult, in aprilie-mai vom pleca definitiv din tara, vom mai veni in vacanta dar nu se stie cand, ei stiu asta si totusi... nu dau nici un semn.

Multa vreme m-a durut cumplit atitudinea lor, am suferit ingrozitor. De ceva timp constat ca nu mai e asa de dureroasa realitatea: eu nu am parinti. Sunt doi oameni care m-au conceput si care m-au crescut... atat. Sa fii parinte presupune mult mai mult decat atat si simt asta in fiecare zi petrecuta alaturi de fetita mea cea mare.

Am scris o gramada... dar sunt ganduri pe care prea multa vreme le-am tinut inauntrul meu...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns andruskandu spune:



Robertzica, sa-ti traiasca fetita si nastere usoara cu bebe sanatos si mancacios!
Incearca sa nu mai pui la suflet... stiu ca e greu, nici eu nu prea pot. Dar ai un sot bun, probabil, si o noua pereche de parinti (ai lui). Mai vine un copilas curand si trebuie doar sa vezi fericirea in a da nastere si alapta un prunc...


Inima nu e judecata dupa cat iubesti, ci dupa cat te iubesc altii
(Vrajitorul din Oz)


Sunt PUTERE si IUBIRE pentru pretioasa EMMA!


Poznele lui Andrei

Nasterea lu' Andrei

www.dropshots.com/andruskandu" target="_blank">PozeAndrei

Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns andruskandu spune:



Robertzica, sa-ti traiasca fetita si nastere usoara cu bebe sanatos si mancacios!
Incearca sa nu mai pui la suflet... stiu ca e greu, nici eu nu prea pot. Dar ai un sot bun, probabil, si o noua pereche de parinti (ai lui). Mai vine un copilas curand si trebuie doar sa vezi fericirea in a da nastere si alapta un prunc...


Inima nu e judecata dupa cat iubesti, ci dupa cat te iubesc altii
(Vrajitorul din Oz)


Sunt PUTERE si IUBIRE pentru pretioasa EMMA!


Poznele lui Andrei

Nasterea lu' Andrei

www.dropshots.com/andruskandu" target="_blank">PozeAndrei

Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MissParker spune:

Robertzica, poate citesti si la semnatura mea povestea nasterii lui David, sa vezi ca se poate foarte bine trai si fara parinti, atunci cand acestia nu stiu sau nu au disponibilitatea afectiva sa fie parinti.

Curaj, o realitate dura e preferabila unei iluzii mincinoase. Mai bine pentru copilul tau sa creasca in adevar!


Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)
Poze cu noi

Povestea nasterii *** www.onetruemedia.com/shared?p=7248d8e682f97e03a2212a&skin_id=1602&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Slide show David
*********************
Cine nu poate vindeca nici cancerul, dar nici macar o simpla raceala, nu ar trebui sa pretinda ca poate preveni cancerul cu vaccinuri! Rusine mafiei farmaceutice din toata lumea!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alexandraaaa spune:

Eu ma iau la cearta cu maica-mea si pe chestii mai serioase, dar parca mai nasol e cu alea banale - ca alea banale se intampla in fiecare zi, si uneori ies niste adevarate scandaluri. Azi am avut parte de un astfel de scandal, din doua motive: din cele 3 telefoane pe care le am purtam la mine unul singur (singurul pe care il mai folosesc de fapt) si exact cel pe care ea a nimerit sa ma sune ultimul, si s-a enervat ca statea in frig si ii inghetase mana pe telefon. Dupa care, o asteptam intr-o parcare, si s-a enervat ca de unde se afla nu a reusit sa imi vada masina. Nu a stat sa-mi asculte explicatiile ca sa poata gasi masina, ci mi-a inchis telefonul in nas si a continuat sa orbecaie prin parcare, de parca asa ar fi rezolvat ceva, si de parca era vina mea ca nu reusise sa ma vada.

De la chestiile astea a pornit un scandal foarte nasol. Recunosc ca nici eu nu am tacut, nu suport sa ma cert cu cineva cand sunt la volan pentru ca risc sa nu mai fiu atenta la drum. Insa mi-a fost extrem de greu sa ma abtin, pentru ca vorbea in dodii. Cand ii vine vreo idee, urechile i se inchid si refuza sa mai primeasca catusi de putina informatie din afara. Pur si simplu nu aude! Dupa vreo 10 minute de tipete i-am spus ca daca nu se potoleste trag pe dreapta si stau acolo pana se calmeaza. Asa ca ea a coborat si a luat un taxi.

Astazi am ajuns la concluzia ca exista doua posibilitati: fie face totul special din rautate si din cruzime, fie e bolnava.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cristiama spune:

Nu-s ce sa zic, la noi e soacra mea cea "ciudata".
Nu stiu ce sa zic, nu cred ca o face din rautate. Asta e "binele" pe care il considera ea. Foarte diferit de binele pe care ni-l dorim noi.

Deja noi ne amuzam de sfaturile ei, de supararile ei serioase pe motive atat de mici sau atat de insignifiante sau care s-au petrecut cu multi ani in urma!

In ultima vreme e preocupata de sfaturi de nutritie, bine ati spune voi DAR ne da aceste sfaturi cand noi suntem in concediu in alta tara, si vorbeeeeeste, pe banii nostrii evident despre cat de nocive sunt ouale. Ingrozitoare fetelor, credeti ca mai putea astepta 2 zile sa ajungem acasa sa ne spuna toate astea? Nop.

Sau suntem plecati in concediu si ne aduce mancare sa avem la intoarcere: ne-a lasat jumatate de paine in congelator! ATAT!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns robertzica spune:

Va multumesc mult fetelor pentru raspunsuri!

Miss Parker, am citit si am ramas fara cuvinte. Oricum, felicitari pentru ca intr-o oarecare masura ai reusit sa treci peste trauma produsa de mama ta. Felicitari pentru bb sanatos si fericit dar, mai ales, iubit mult de mama lui!


Am constatat ca nu ma mai dor atat de mult discutiile cu mama... M-a sunat acum 2 zile sa ma intrebe ce fac, cand nasc si cum ma simt. De parca nu mai vorbisem de ieri si totul era roz intre noi. I-am spus ca nu se poate purta asa, ca nu poate sa intre in viata mea de parca nimic nu s-a intamplat vreodata, sa ma loveasca dupa cateva luni si apoi sa vina iar si sa o ia de la capat. Am obosit si nu mai vreau asa ceva, vreau ori sa imi arate ca s-a schimbat, ori sa ma lase in pace. Replica a fost: "si ce vrei? sa imi cer scuze? oricum, sunt vorbe-n vant!" apoi a urmat o serie intreaga de reprosuri incepand cu o mie noua sute toamna... marea majoritate adresate sotului meu (asa... ca sa ma simt bine!). Ce sa va spun... o discutie de 2 bani din care am tras concluzia ca are reale probleme psihice si ca nu va putea vreodata sa se schimbe. Iar tata... tace si, implicit, o sustine... uf!!! ma simt de parca sunt la razboi....

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alexandraaaa spune:

Aceeasi chestie, cu sunatul dupa un timp dupa cearta, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.... exact asa face mama mea. Daca sunt suparata si ii arat, imi spune ca sunt ridicola de mai sunt inca suparata si ca tre sa ma maturizez.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns andruskandu spune:



La noi nu merge nici asa. Asteapta s-o sun eu... cand ridica receptorul zice "alo", apoi cand isi da seama ca sunt eu, aud un "buna ziua" rece, rece, zici ca se prelinge un sloi de gheata pe spinare... Nu zice nimic de la ea, raspunde cu "da, nu, bine", la fel de reci...
Acum asteapta s-o sun eu, mai ales ca nici pana azi nu mi-a dat banii de chirie, macar jumatatea aia care mi s-ar cuveni.
Ma doare in piept, off, iar am inceput sa plang... numai cand ma gandesc ca as pune mana pe telefon.
Fetelor, cred c-am sa ma imbolnavesc. CE VREA?
Ma vrea in mormant? Nu se gandeste ca am un copil de crescut?

Inima nu e judecata dupa cat iubesti, ci dupa cat te iubesc altii
(Vrajitorul din Oz)


Sunt PUTERE si IUBIRE pentru pretioasa EMMA!


Poznele lui Andrei

Nasterea lu' Andrei

www.dropshots.com/andruskandu" target="_blank">PozeAndrei

Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006

Mergi la inceput