cum sa procedez cu mama

Deus spune:

Adevaru-i ca am noroc de o mama tanara si cu care pot discuta in fel si chip iar soacra este cea mai permisiva persoana de pe pamant. Daca-i dau lista cu ce si cum sa faca, face. Efectiv cum pot sa fie unele mame asa de rele cu voi? Nu-mi imaginez prin ce treceti !
Va doresc numai bine si SARBATORI FERICITE !

quod me nutrit me destruit

andruskandu spune:

Fetelor, va multumesc pentru sustinere si incurajari!

Am uitat sa va spun un lucru. Cand a fost atunci la mine, mi-a mai spus cam asa:
- " Sa nu ma faci sa te blestem, sa ai un copil cum ai fost tu!"
Aaaa, cand am auzit, din starea in care eram, aproape ca am ras:

- "Mama, pai asta nu-i un blestem, e o binecuvantare, chiar mi-as dori ca Andrei sa fie ca mine!"

- "Sa nu crezi ca esti atat de buna precum parerea pe care o ai despre tine!"

Poznele lui Andrei

Nasterea lu' Andrei

www.dropshots.com/andruskandu" target="_blank">PozeAndrei

Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006

andruskandu spune:

Da-i, Doamne, sanatate Emmei!


Deus, , tocmai am admirat poza puiului tau la "sa ne cunoastem"!

Sunt PUTERE si IUBIRE pentru pretioasa EMMA, in 24 Decembrie, ora 13.00!


Poznele lui Andrei

Nasterea lu' Andrei

www.dropshots.com/andruskandu" target="_blank">PozeAndrei

Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006

Deus spune:

multumesc andruskandu
este un mic hippy care rade tot timpul !
Va doresc sarbatori fericite !

quod me nutrit me destruit

alexandraaaa spune:

Aproape ca m-a apucat plansul cand am citit, amintindu-mi de momente similare pe care le-am trait si eu. O data am vrut sa plec intr-o excursie, si cu mare greu am reusit sa o conving sa ma lase, insemna foarte mult acea excursie petru mine. In ziua dinaintea plecarii, s-a apucat sa imi scotoceasca prin bagaje, si o aud cum urla din camera mea: "cum, nu ti-ai pus pijamale in bagaj? Ce iresponsabila esti, nici nu se mai pune problema sa pleci nicaieri, poti sa-ti despachetezi". Chesia asta m-a zdrobit, imi dorisem din tot sufletul excursia si visasem la ea cu saptamani inainte, si in plus motivul fusese atat de pueril, chiar si la varsta aia imi dadeam seama ca e doar un pretext stupid.

In ultima vreme tot mai des imi spune ca imi doreste sa am si eu un copil asa cum am fost eu, si ca o sa vad eu. O spune cu o satisfactie evidenta. Nici macar nu inteleg de ce imi doreste ceea ce in conceptia ei este rau. Eu mereu i-am vrut binele, chiar si acum, in ciuda a tot ceea ce m-a facut. Am facut tot ce am stiut ca sa repar relatia cu ea. In liceu spunea ca daca as invata bine, intre noi totul ar fi perfect. Am terminat o facultate cu medie foarte mare, si in loc sa se bucure m-a suspectat intruna ca nu ii spun notele reale pe care le iau. Am purtat zeci de discutii cu ea, uneori pe ton calm, alteori pe ton de cearta, ascultandu-i punctele de vedere, spunandu-le si pe ale mele, ca deja am obosit. Este extenuant sa explici unui om o chestie de 5 ori, pentru ca o uita in mod intentionat, parca special ca sa te oboseasca si sa cedezi nervos. Este teribil de frustrant sa ti se reproseze greseli facute acum ani de zile, reparate demult, sau care nu mai pot fi oricum reparate in prezent, chestii mai mult sau mai putin marunte, si sa se aduca in discutie la orice ocazie, sa auzi din nou "m-ai mintit de atatea ori, de exemplu in clasa a 10-a cu teza aia...." . La asta se ajunge invariabil in orice discutie, chiar si una pe ton calm, asa ca pur si simplu nu mai vreau discutii. Nu duc nicaieri. E mult prea convinsa ca dreptatea este de partea ei, ca eu am fost un copil groaznic care am chinuit-o, care am facut-o de rusine. Deja incep sa casc cand incepe sa imi spuna (pentru a cata oara?) ca eu sunt oaia neagra a familiei. Cel mai trist insa este ca am crezut-o candva, cand eram copil.

MissParker spune:

Fetelor, andruskandu, alexandraaaa, mi se rupe inima citind si despre experientele voastre.

Ar trebui sa cititi "Mommy dearest", cartea scrisa de Christina Crawford despre mama ei, Joan Crawford. Un monstru demn de mila...

Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)

Poze cu noi

Povestea nasterii *** www.onetruemedia.com/shared?p=7248d8e682f97e03a2212a&skin_id=1602&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Slide show David

*********************
Cine nu poate vindeca nici cancerul, dar nici macar o simpla raceala, nu ar trebui sa pretinda ca poate preveni cancerul cu vaccinuri! Rusine mafiei farmaceutice din toata lumea!

andruskandu spune:

MissParker, multumesc

Ieri mi-am facut curaj si-am sunat-o ca sa-i transmit toate cele de craciun. Cand si-a dat seama ca sunt eu la telef. mi-a dat un Buna ziua asa receee [un emoticon cu gheata]...c-am inghetat pe loc.
Oricum, nu era singura, asa ca n-a putut sa se manifeste. Am incheiat repede conversatia...

Astept sa treac revelionu' si o sapt, si incerc sa-i cer banii pe care mi-i datoreaza...

Sunt PUTERE si IUBIRE pentru pretioasa EMMA!


Poznele lui Andrei

Nasterea lu' Andrei

www.dropshots.com/andruskandu" target="_blank">PozeAndrei

Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006

alexandraaaa spune:

In ultima vreme, m-am indepartat mult de ea, si a simtit. In afara faptului ca a cautat vinovati pentru asta, a inceput sa imi spuna cat de datoare ii sunt. Ca e mama mea si asta e de ajuns, ca pentru asta ii sunt datoare pe viata, ca doar deh, mi-a spalat scutecele cand eram mica si ca m-a dus la doctor cand am avut probleme. Deh, daca n-a stiut sa-mi castige respectul si iubirea, apeleaza la simtul datoriei.

Mi-e mila de ea, a fost la randul ei victima altora, si n-a stiut sa rupa cercul. N-a stiut niciodata sa recunoasca abuzul. Vorbeste foarte frumos de bunicul, care bea foarte mult si o batea de o rupea pe bunica. Mi-a povestit ca atunci cand era si ea adolescenta, nu avea voie sa plece nicaieri fara sa ceara voie. Prin facultate a cerut voie sa-si faca unghiile si a primit un scandal monstru, pentru ca s-a gandit macar la asa ceva. Cand bunicul a vizitat-o la camin si a gasit-o jucand carti cu baieti, la fel, a fost un scandal imens. Dar isi lauda parintii si ce bine au crescut-o.

CorinaDani spune:

dragele mele,

am citit pe nerasuflate cele 16 pagini de postari...
sincer, va compatimesc pentru faptul ca viata voastra e tulburata de amestecul inoportun al mamelor voastre...

nu stiu ce sa zic, poate ca mamele respective au probleme de sanatate mintala sau din cauza menopauzei, parca prea sunt "trase la indigo" situatiile descrise de voi...aceeasi rautate gratuita, aceeasi furie oarba si de neinteles, aceeasi lipsa de autocontrol in privinta reactiilor (nici macar nu incearca sa-i fereasca pe cei mici de spectacolul lor lamentabil, atunci cand sunt in crize). iar cand criza se termina, ele revin peste ceva timp, senine si netulburate, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat...

sau poate sunt reminiscentele unei educatii comuniste rigide, ale traiului pe care l-au dus pe vremea "impuscatului", cand toata lumea avea serviciu si casa, nu se stia ce este acela stres, copii se faceau programati sau de nevoie...nu exista internet, medicina era mult in urma, sfaturile "babesti" se transmiteau din generatie in generatie "pe cale orala", etc.

si cred ca aceste mame inca se mai simt stapanul vostru, nu le convine faptul ca aveti viata voastra, ca nu mai sunt ele seful absolut al casei, ca nu mai pot da ordine peste tot si ca nu mai sunt respectate, ca nu se mai iese din cuvantul lor...pur si simplu sistemul lor de valori a fost dat peste cap, o data cu schimbarea de la comunism la capitalism, a doua oara prin imbatranirea lor, eventual iesirea la pensie si sentimentul inutilitatii, al faptului ca nimeni nu mai are nevoie de ele, etc.

inteleg perfect ca aveti sufletul impartit intre mama si familia voastra, dar daca lasati rautatile mamelor voastre sa va afecteze viata personala, viata de cuplu si educatia copilului, atunci lucrurile vor merge din ce in ce mai prost pe toate planurile...

v-ati pus vreodata intrebarea (cele cu mamele nemultumite de sotii si copiii pe care ii aveti) : daca maine ati divorta, credeti ca ar fi satisfacute ?!? poate, pe moment, apoi s-ar pune iar cu "tunurile" pe voi, ca sunteti niste incapabile, ca nu ati realizat nimic in viata, ca cine va mai ia divortate si cu copil, fara casa, masina, etc.

sau daca le-ati incredinta copilul spre crestere, fara sa va amestecati in metoda lor de crestere si ingrijire ? tot n-ar fi bine, i-ar gasi copilului o mie de defecte si boli, l-ar hrani neadecvat (ca de, pe vremea lor, altfel se cresteau copii), samd.

deci, cu aceste mame nu puteti avea nicicum o relatie si o viata normala, incercati sa pastrati cat mai putin legatura cu ele, nu le mai dati ocazia sa afle tot ce faceti ca sa nu generati subiecte de discutii si certuri. ele au in suflet o otrava, care le inraieste treptat si nu le lasa sa se bucure de putinii ani pe care ii mai au de trait pe acest pamant...

incercati sa petreceti mai mult timp de calitate cu sotul, copilul/copiii, prietenii, etc.
atata timp cat mamele va vor otravi permanent viata, veti fi mereu frustrate, nervoase, irascibile, puse pe cearta - credeti ca sotul si copilul/copiii vostri va vor accepta asa "for ever" ?

va doresc un an mult mai bun decat cel care se termina, iar problemele voastre sa devina doar niste amintiri...

mariamunteanu spune:

Nu exista decat o singura solutie pt. a va salva din asemenea relatii: luati distanta, nu-i mai implicati pe parinti in vietile voastre, vedeti-va de propria viata si incercati sa va "dezintoxicati". Altfel, nu numai ca va veti amara viata, dar veti deveni in timp la fel ca parintii vostri.

Maria