cum sa procedez cu mama

andruskandu spune:

Salut!

Mai demult va povesteam ca am probleme cu mama. Am facut tot posibilul sa ne intelegem, am renuntat la multe, parca si la propria persoana... doar-doar m-o accepta asa cum sunt. Asa cum, de fapt, o accept eu pe ea.
Nu s-a putut... toate bune si frumoase pana cand gasea motive sa ma raneasca, sa ma faca sa sufar, sa plang...
Dupa ce l-am intalnit pe George, am zis ca ma va lasa sa-mi vad de viata mea. Nope! Pai ea e cel mai important om din viata mea, ca doar ea m-a facut, spalat la fund, etc...
Am ramas gravida... initial s-a "bucurat", ca mai apoi sa improaste cu noroi in George, ca ea stie mai bine, cum ca el e un om rau, iar eu nu-mi dau seama.
Apoi a trecut la "felul doi" - ce-mi trebuie copil din flori, mai bine ma duc sa avortez (nu eram casatoriti, nici acum nu suntem - dar nu cred a asta conteaza atat de mult intr-o relatie).
Asta in conditiile in care stia cat de mult imi doresc un copil, stia ca era prima sarcina, si aveam 32 de ani!

Poznele lui Andrei

Nasterea lu' Andrei

www.dropshots.com/andruskandu" target="_blank">PozeAndrei

Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006

andruskandu spune:

Am plans in ziua aceea mai mult decat oricand... cateva zile mai tarziu am facut si o criza convulsiva, cu convulsii tonico-clonice, destul de urata. Noroc ca eram la spital, unde lucrez...
Ii multumesc lui DD ca nu s-a intamplat nimic grav, ca am putut pastra sarcina si ca mi-a dat un inger de copil frumos, destept si sanatos.

Au trecut doi ani de la nasterea lui Andrei, iar lucururile nu s-au imbunatatit deloc... adica imediat ce gaseste o portita libera in sufletul meu, marcheaza!
Nu stiu cum sa spun, un timp e linistita, se bucura de Andrei, apoi gaseste un motiv sa loveasca... si dispare in ceata. Apoi apare ca si cum nimic nu s-a intamplat.

Din vara ne-am mutat la Campina, unde locuieste si lucreaza George. Nu i-a convenit situatia dar n-a avut cuvant de spus...
Dar tot a lovit!
Aici, in Campina, George are o casa batraneasca mostenita de la parinti. Care trebuie pusa la punct - acoperis schimbat, geamuri, wc in casa (ca nu exista), fosa (ca nu e canalizare), parchet, etc...adica necesita timp si bani.

Poznele lui Andrei

Nasterea lu' Andrei

www.dropshots.com/andruskandu" target="_blank">PozeAndrei

Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006

andruskandu spune:

Pentru a ne fi amandurora mai usor, si pentru a fi si George mai mult cu Andrei, am decis sa ne mutam mai curand la Campina.
Si pentru ca nu aveam cum sa stam in casa aia asa, ne-am mutat cu chirie.
Inainte de asta am inchiriat apartamentul de 3 camere in care locuiam. Acest apartament ne are pe mine si pe mama coproprietari, prin succesiune dupa moartea tatei.
Dar pana am reusit sa-l inchiriem a fost o intreaga poveste plina de nervi. Ca intai nu ne dadea voie sa inchiriem, apoi a pus conditia ca ea sa ia jumatate din chirie (avand jum. de ap).
N-am avut incotro si-a trebuit sa acceptam asa. Trebuia sa platim chiria aici in Campina.

Si spunea (mama): nu am nevoie de bani, dar nu vreau sa-i foloseasca barbata-tu la casa lui!
Si ca banii stransi ii pune la banca pe numele lui Andrei!
Degeaba i-am spus ca noi acum avem nevoie de bani, sa facem casa, sa nu mai stam cu chirie...nu, ca dupa ce termina casa George ne da afara, pe mine si pe copil.

In conditiile in care ii spun ca George e un tata exemplar, care l-a ingrijit de nota 10 pe Andrei dupa ce eu am inceput serviciul (la 11 luni ale pruncului), si care-si iubeste baiatul mai presus de toate!

In fine, am lasat-o asa, pe linie moarta, am zis ca ne descurcam. Va merge mai greu dar asta e...

Au mai fost momente cand a aruncat vorbe urate la adresa mea si a lui George, dar parca nu m-au mai lovit atat de tare... poate m-am mai imunizat.

Acum cateva zile vine la mine la serviciu, ii fac cinste cu o pizza, mancam, bem o cafea... nimica prevestitor...
Eeeei, si se ridica sa plece, se-mbraca... si BUUUM!

- "Sa stii ca sunt foarte suparata pe tine" cu ton rece si figura teatrala...
- "Ce s-a mai intamplat, ce-am mai facut?"
- " Ai spus peste tot ca banii stransi de la apartament ii dau cu camata"
- "Stii ceva, eu n-am spus asa ceva, nu stiu daca tu faci sau nu asta, dar n-am avut cui sa spun asta" - m-am enervat, si i-am spus "pune-ma in fata celui care zice c-am spus asa ceva"
- " Aaa, nu, daca tu n-ai spus, atuncea George, ca sunteti una si aceeasi persoana"
- "Nici George nu a spus asa ceva, nici n-avea cui. Sunt vorbe inventate, si nu stiu care-i scopul acestor vorbe"

In fine, a plecat, cu amenintarea ca trece urmatoarea zi cand lucram, ca sa-mi spuna partea a 2-a. Pentru ca "mai avea ceva pe suflet, mai facusem ceva ce-o suparase tare, tare rau" dar nu-mi sune acum, data viitoare...

Ma gandeam, n-a avut succes, ce-o mai inventa...
Dar joi, cand trebuia sa vina, n-a aparut. Seara a pus-o pe soru-mea sa sune si sa spuna ca vine pe la mine (zisese ca vine joi sa-mi aduca ceva de craciun pentru Andrei si sa-mi toarne partea a 2-a de "suparari").

Pe luna asta nu mi-a dat chiria (jumatatea), asa ca presupun ca motivul pentru care mi-a intors sufletul pe dos e ca n-ar vrea sa-mi mai dea nici pe astia...

Ea, de obicei, cand vrea ceva de la mine, ma loveste inainte, ca stie ca asa nu ma mai apar la urmatoarea lovitura... dac-a mers in trecut, de ce n-ar merge si acum.

Un exemplu - cand eram mica si vroiam sa merg cu ea undeva, iar ea nu vroia sa ma ia, isi facea planul: inainte de a pleca intra in camera in inspectie si incepea "ce mizerie e in camera ta, esti o puturoasa si o imputita etc" si-mi scotea toate rufele din sifonier sa le-asez cum trebuie. Dup-aia, lovitura de gratie - "esti pedepsita, nu mergi nicaieri, iti faci curat in camera, o saptamana nu iesi de-aici". Si cum sa mai cer sa ma ia undeva cu ea?



Poznele lui Andrei

Nasterea lu' Andrei

www.dropshots.com/andruskandu" target="_blank">PozeAndrei

Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006

andruskandu spune:

Pentru a ne fi amandurora mai usor, si pentru a fi si George mai mult cu Andrei, am decis sa ne mutam mai curand la Campina.
Si pentru ca nu aveam cum sa stam in casa aia asa, ne-am mutat cu chirie.
Inainte de asta am inchiriat apartamentul de 3 camere in care locuiam. Acest apartament ne are pe mine si pe mama coproprietari, prin succesiune dupa moartea tatei.
Dar pana am reusit sa-l inchiriem a fost o intreaga poveste plina de nervi. Ca intai nu ne dadea voie sa inchiriem, apoi a pus conditia ca ea sa ia jumatate din chirie (avand jum. de ap).
N-am avut incotro si-a trebuit sa acceptam asa. Trebuia sa platim chiria aici in Campina.

Si spunea (mama): nu am nevoie de bani, dar nu vreau sa-i foloseasca barbata-tu la casa lui!
Si ca banii stransi ii pune la banca pe numele lui Andrei!
Degeaba i-am spus ca noi acum avem nevoie de bani, sa facem casa, sa nu mai stam cu chirie...nu, ca dupa ce termina casa George ne da afara, pe mine si pe copil.

In conditiile in care ii spun ca George e un tata exemplar, care l-a ingrijit de nota 10 pe Andrei dupa ce eu am inceput serviciul (la 11 luni ale pruncului), si care-si iubeste baiatul mai presus de toate!

In fine, am lasat-o asa, pe linie moarta, am zis ca ne descurcam. Va merge mai greu dar asta e...

Au mai fost momente cand a aruncat vorbe urate la adresa mea si a lui George, dar parca nu m-au mai lovit atat de tare... poate m-am mai imunizat.

Acum cateva zile vine la mine la serviciu, ii fac cinste cu o pizza, mancam, bem o cafea... nimica prevestitor...
Eeeei, si se ridica sa plece, se-mbraca... si BUUUM!

- "Sa stii ca sunt foarte suparata pe tine" cu ton rece si figura teatrala...
- "Ce s-a mai intamplat, ce-am mai facut?"
- " Ai spus peste tot ca banii stransi de la apartament ii dau cu camata"
- "Stii ceva, eu n-am spus asa ceva, nu stiu daca tu faci sau nu asta, dar n-am avut cui sa spun asta" - m-am enervat, si i-am spus "pune-ma in fata celui care zice c-am spus asa ceva"
- " Aaa, nu, daca tu n-ai spus, atuncea George, ca sunteti una si aceeasi persoana"
- "Nici George nu a spus asa ceva, nici n-avea cui. Sunt vorbe inventate, si nu stiu care-i scopul acestor vorbe"

In fine, a plecat, cu amenintarea ca trece urmatoarea zi cand lucram, ca sa-mi spuna partea a 2-a. Pentru ca "mai avea ceva pe suflet, mai facusem ceva ce-o suparase tare, tare rau" dar nu-mi sune acum, data viitoare...

Ma gandeam, n-a avut succes, ce-o mai inventa...
Dar joi, cand trebuia sa vina, n-a aparut. Seara a pus-o pe soru-mea sa sune si sa spuna ca vine pe la mine (zisese ca vine joi sa-mi aduca ceva de craciun pentru Andrei si sa-mi toarne partea a 2-a de "suparari").

Pe luna asta nu mi-a dat chiria (jumatatea), asa ca presupun ca motivul pentru care mi-a intors sufletul pe dos e ca n-ar vrea sa-mi mai dea nici pe astia...

Ea, de obicei, cand vrea ceva de la mine, ma loveste inainte, ca stie ca asa nu ma mai apar la urmatoarea lovitura... dac-a mers in trecut, de ce n-ar merge si acum.

Un exemplu - cand eram mica si vroiam sa merg cu ea undeva, iar ea nu vroia sa ma ia, isi facea planul: inainte de a pleca intra in camera in inspectie si incepea "ce mizerie e in camera ta, esti o puturoasa si o imputita etc" si-mi scotea toate rufele din sifonier sa le-asez cum trebuie. Dup-aia, lovitura de gratie - "esti pedepsita, nu mergi nicaieri, iti faci curat in camera, o saptamana nu iesi de-aici". Si cum sa mai cer sa ma ia undeva cu ea?



Poznele lui Andrei

Nasterea lu' Andrei

www.dropshots.com/andruskandu" target="_blank">PozeAndrei

Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006

Deus spune:

Eu cred ca oamenii sunt capabili sa invete si la 90 de ani ! De multe ori gresim cand spunem ca daca cineva are 40-50-60-70 etc ani gata nu se mai schimba si nu mai putem sa-i explicam ceva si el sa inteleaga/invete. Cred ca daca stai cu ea la o cafea, vorbesti frumos ( te pregatesti bine inainte ) ii spui ce simti ( ca te face sa crezi ca nu esti buna sa-ti cresti copilul), cum simti si de ce simti asta, chiar daca plangeti o sa inteleaga! Daca se supara, merge acasa, rumega ce i-ai spus si sigur ceva o sa se schimbe. Intreab-o cum s-ar simti ea sa fie in locul tau. Nu uita sa-i spui ca o iubesti si o resprecti doar ca gata de acuma tu esti mama nu mai esti copilul mic care trebuie condus .
Daca nu purtati discutia o sa te amaresti degeaba.
Succes si sper sa fie totul bine.

quod me nutrit me destruit

andruskandu spune:

Deus, crede-ma, am incercat... si nu numai odata!
Dar, la un moment dat i-am spus "si peretele asta ma aude, tu nu..."

Poznele lui Andrei

Nasterea lu' Andrei

www.dropshots.com/andruskandu" target="_blank">PozeAndrei

Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006

mihaela_80 spune:

deus,
optimismul tau iti face cinste. din pacate e greu sa schimbi oamenii din punct de vedere emotional, chit ca ei pot memora ceva si la 90 de ani.
si e mai ales greu sa isi priveasca oamenii apropiati in alt mod decat au facut-o toata viata, pentru ca er putea ajunge la concluzii dureroase.
probabil ca daca ar vrea, ar putea, dar problema e ca nu vor, se feresc de asta mai mult decat orice, mai ales cei care se stiu cu musca pe caciula.

andruska, imi pare rau ca treci prin asa ceva. nu pot sa te sfatuiesc decat sa nu mai pui la suflet si sa nu iei personal. mama ta are niste conflicte interioare puternice, s.ar fi purtat la fel cu orice copil i-ar fi fost dat.

imi pare rau. cand aud de scos haine din dulap, nesimtita si imputita si tipete si stresat copilul intentionat, mi se strange sufletul. acum ca am si eu un copil imi dau seama in ce stadiu avansat de ura fata de el si de regret ca exista trebuie sa ajungi ca sa ii faci asa ceva.


e trist ca mamele de felul acesta nu isi vor cere niciodata iertare, asta ar inlesni procesul de vindecare. trebuie sa fii puternica si sa te vindeci si fara scuzele ei, iar dupa aceea nu va mai putea sa te faca niciodata sa te simti vinovata.

MissParker spune:

andruskandu, tare rau imi pare pentru ca ai o asemenea mama (oare merita numele de mama??). Eu nici macar nu-mi aduc aminte de astfel de scene, ca am reprimat totul ca s-o pot iubi in continuare... dar imi amintesc cu claritate de cuvintele gen "putoare", "pute pamantul sub tine" etc., care au lasat rani adanci in sufletul meu de copil... Pentru ea, daca la 10 ani nu spalam rufe cum spalase ea in copilaria ei, eram o putoare.

Of, e atata durere in sufletul celor cu mame ca ale noastre, subiectul asta ma face mereu sa plang...

Ma uit la copilul meu, ce fericit si ce iubit este, si apoi intrezaresc o farama din disperarea si singuratatea in care am crescut eu langa parintii mei, doi oameni incapabili de iubire.

Fetelor, distantati-va de parintii care nu stiu decat sa raneasca, e dreptul vostru chiar si sa rupeti relatiile pentru a va proteja, pe voi si pe copiii vostri!!

Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)

Poze cu noi

Povestea nasterii *** www.onetruemedia.com/shared?p=7248d8e682f97e03a2212a&skin_id=1602&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Slide show David

*********************
Cine nu poate vindeca nici cancerul, dar nici macar o simpla raceala, nu ar trebui sa pretinda ca poate preveni cancerul cu vaccinuri! Rusine mafiei farmaceutice din toata lumea!

Deus spune:

Sunt optimista fiindca nu vreau ca la 60 de ani copilul meu sau altii sa spuna las-o in pace ca nu pricepe sau sa se ascunda de mine. As vrea sa ma considere o persoana inteligenta, ratioanala cu care se poate discuta si la 90 de ani. Asa as vrea si sper sa ma ajute Dumnezeu sa nu-mi pierd mintile sau bunul simt si sa nu-mi chinui copilul si potentiala nora cum vad ca fac alte mame.

quod me nutrit me destruit

cristiama spune:

Deus,

Ar fi frumos sa speri ca dupa o discutie la o cafea, discutie optimista si dusa corect cineva o sa se schimbe!

Asa speram eu pe la inceputul relatiei cu sotul ca daca imi tratez soacra frumos, ii spun ce am pe suflet, ii fac cadouri, servicii, respect ceea ce-mi spune o sa avem o relatie BUNA!

Ha, ce gluma buna......

Nu poti avea o relatie buna cu "cineva" mama/soacra/etc a carei scop in viata e sa dovedeasca ce e mai "buna": mama, gospodina, bucatareasa, ca ea are DREPTATE mereu, ca ea stie CE E MAI BINE mereu.

si stiti ce, eu nu-mi mai consum energia pentru asta, am redus relatia la un minim necesar, vorbim f rar si sec, si ce e mai important nu caut aprobare, acordul ei la nimic.