cu mama in patut sau independent?

danangie spune:

Buna seara tuturor,

Eu sunt mama a 3 muschetari. Inainte sa am copiii si eu speram din toata inima mea ca bb sa doarma linistit in patutul lui. si cica imi cumparasem patut din Germania f frumos. Nu a dormit nici macar o noapte in el . Alessio primul copil a dormit in pat cu noi (ori cu mine ori cu sotul) pana pe la 2 ani si ceva...cand a trebuit sa schimb tactica ptr ca trebuia sa ma pregatesc ptr sosirea celui de-al treilea muschetar. Mattia , la fel a dormit ori cu mine ori cu sotul...pana cand luasem decizia aia ptr sosirea celui de-al treilea adica avea pe atunci 1 an si ceva.....Decizia luata? Au "acaparat" patul matrimonial a lui mami si tati . Dormeau amandoi in acelasi pat....despartiti de o plapuma facuta sul. Cand s-a nascut Marco......el a dormit dintotdeauna singur...in patutul lui, in camera lui........Asa a fost el. Nu am facut nimic mai deosebit sau in plus fata de ceilalti doi. Acum 4 luni cam asa......am construit cu sotul patuturi speciale ptr copilasi si am aranjat camera baietilor. Au acceptat ,spre stupoarea noastra a parintilor, cu f mare usurinta....Mattia mereu ii zice ca aia e camera parc . Si deci de pe atunci eu am reinceput sa dorm cu sotul in aceeai camera si acelasi pat . Deci, totul am facut cu calm, dupa nevoile copiilor. Toate la timpul lor. Acum fiecare doarme fara parinti, noi fara copii, fericiti si linistiti. Lucruri pe care le doresc orisicui!!

---

Alessio Michele (4 ani si 7 luni) , Mattia Gabriel (3 ani si 2 luni ) plus un ghiocel de primavara Marco Andrei (1 an si 11 luni) ! .

Pozici cu noi

A_Iulia spune:

Bravo, super! Si uite-asa ati facut loc acum sa vina al 4lea muschetar!

danangie spune:

Nu se stie niciodata

---

Alessio Michele (4 ani si 7 luni) , Mattia Gabriel (3 ani si 2 luni ) plus un ghiocel de primavara Marco Andrei (1 an si 11 luni) ! .

Pozici cu noi

oana_lex82 spune:

Eu am o frumusete de fecior de 2,9 ani, doarme cu noi in camera (in patutul lui) pt ca inca se trezeste noaptea sa bea laptic, cand va dormi toata noaptea il vom lasa singur. Deocamdata adoarme singur,isi ia amicul de plus Mickey, ii dam biberonul, pupicul de noapte buna, il inchinam si stingem lumina si i inchidem usa si adoarme singur, nu-i e teama deloc de intuneric..doarme asa de cand avea 8 luni...Sper ca trecerea se va face la fel de usor ca si pana acum..Iustin a fost si e un copil foarte sigur pe el..adica de la 1 la 5 luni adormea numai in brate dansand cu el pe muzica de copii (mama ce mi-e dor de perioada aia)..de la 5 la 6 luni adormea pe picioare..dupa care iar in brate dar fara muzica ci i cantam noi..de la 8 luni insa n-a mai vrut nici asa ci cand l-am pus in patut si-a luat biberonul, s-a intors cu spatele si cam asta a fost.El singur a renuntat brusc la diverse obiceiuri..Baiat mare are mami!!

ch_dana spune:

A dormit singura pana pe la vreo 3 luni, dupa aia din oboseala mea a ajuns cu noi in pat, acum are patutul lipit de al nostru si cand se satura de companie (adica dupa vreo 5 minute) ma escaladeaza si se duce singura in patul ei. Uneori insa are chef de dormit intre noi, moment in care ajungem amandoi cam ca biscuitele pe dunga

Elle_seb spune:

Din experienta cu ai mei copii.
Cu primul am dormit in pat inca de cand era foarte mic, nu cred ca a dormit in patutul lui mai mult de 2 luni. Cu a doua, am dormit in pat mai putin, am separat-o mai repede (doarme cu cel mare acum, cu mici exceptii). Cel mic doarme in patutul lui de cand l-am nascut. Cat a fost foarte mic, patutul a fost la mine in camera, acum, are camera separata, singur in camera, in patutul lui. Il pun in pat, noapte buna, pupici si am iesit din camera. Daca as fi facut asta cu primul, as fi sculat tot blocul garantat.
Facand o retrospectiva, pot spune ca noptile dormite alaturi de copii au fost nopti dormite pe jumatate sau chiar mai putin. Parerea mea este ca ei trebuie sa aiba locul lor, iar noi, mamele avem nevoie sa dormim noaptea, nu sa se sculam la cea mai mica foiala a lor in pat.
Si iar o parere personala, faptul ca alegem sa dormim cu ei in loc sa-i invatam sa fie independenti ne satisface noua, mamelor, inconstient, niste nevoi emotionale.



_

Tratament Anti-Cancer - 24 Brevete Medicale Internationale

www.facebook.com/pages/Bella-Plaza-Design/477366188967978" target="_blank">Mobila pe comanda la preturi competitive

emanouela spune:

Eu cred ca, in functie de nevoile lui, copilul "isi cere drepturile".....na ca nu stiu cum sa ma exprim. Asta am trait-o pe propria piele.
Pana la 3 luni si ceva l-am avut in pat cu mine....fiind genul de copil care mai mult se tzatzaia decat manca...asa ca trebuia sa stau la dispozitia lui, chiar daca n-a fost exclusiv la san din motive de lipsa lapte. Dupa, am inceput sa il pun in patutul lui, in aceeasi camera cu mine, n-a protestat....exceptand unele nopti cand cred ca ma vroia alaturi si-l luam langa mine. Pana pe la 1 an, asa am mers....dupa, a vrut singur, in camera lui....il adormeam eu dupa care ma retrageam. Pe la 1 an si vreo 3 luni, n-a mai vrut nici macar sa-l adorm...era agitat daca eram si eu...si ne chinuiam reciproc peste 1 ora cu acest ritual, ritual ca care el ceda de oboseala la un moment dat....eu eram frustrata ca nu stiam ce are copilul....asa ca intr-un mom maxim de frustrare am iesit din camera inainte sa adoarma....stupoare....subit s-a facut liniste, s-a auzit doar luna lui care era agatata de pat si canta daca era trasa de o franghiuta...la un moment dat m-am dus sa vad, ca nici luna nu se mai auzea....copilul meu dormea cu bucile in sus....asa ca au urmat seri in care facam ritualul de nani ia dupa il bagam in patutul lui unde adorma singurel in maxim 10 minute. Asa a continuat pana la 3 ani, cand s-a mutat in pat cu mine....din anumite motive ....insa nu protesteaza faca doarme singur in camera.

ina.click spune:

Cred ca ar dormi singur, dar n-are unde.
vad ca nu aveati categoria asta :))

doarme cu mine de cand s-a nascut, in patutul sau langa patul nostru, cu latura scoasa. Sau direct in pat uneori, dar de cand s-a marit n-a mai fost cip. Il deranjam .
Am locuit in garsoniera si apoi ne-am mutat la 2 camere. In a doua camera sunt calculatoarele, e sotul tzacanind la taste si lucrand de acasa seara uneori, e cainele care se scarpina sau mananca pe la 3 noaptea crantanele, etc. Nici gand sa dorm acolo.

Nu inteleg faza cu "in pat cu parintii SAU independent". Nu e ori / ori, e si / si , de obicei. Copilul meu e suficient de independent.

La cresa adoarme singur si refuza sa doarma cu careva in pat. Au paturile lipite cate 2 si ori au coleg de pat, ori mai motaie cate o educatoare cu cate unul care adorame mai greu. Cum eu am zis ca doarme cu mine, s-au decis sa doarma cu el sa il ajute cu adaptarea etc. Se pare ca nu vrea. :)) Isi pune plapuma in cap si se culca singur, se supara daca se aseaza cineva cu el in pat.

O sa aiba camera lui cand o sa avem si noi bani de asa ceva, sa fiu sincera. Nu vad de ce ne-am ingramadi patul in sufragerie si am dormi prost si pe rand, numai de grija independentei copilului. Si problema asta cu lipsa spatiului ma indoiesc ca o am doar eu.

edit : sa fiu sincera dorm lemn sau ma trezesc maxim 2 secunde daca mormaie mai tare, cand e langa mine. am avut cateva luni experimentul cu patul separat si eu in alta camera, dar ma trezeam de tot. Una e sa deschizi juma de ochi, sa invelesti sau sa pui o mana pe cap si sa sforai in secunda 2, alta e sa tropai pana in camera copilului si sa calci si toate legourile posibile pana acolo.


De cate ori deschid fereastra...

Ilinca_M. spune:

Nou-nascutii au un loc al lor, desigur: langa mama. Ba chiar mai bine ar fi, daca se poate, langa ambii parinti. O femeie, inainte sa devina mama, ar trebui sa stie ca o perioada (mai scurta sau mai lunga, depinde de copil si alti factori) va trebui sa fie langa puiul ei fiindca asa e firesc, asa e mersul lucrurilor. Dar eu cred ca si daca nu stie dinainte, din momentul in care naste o femeie simte ca trebuie sa stea langa cel caruia i-a dat viata, asta daca instinctul nu-i este pervertit de sabloane "moderniste" ca "un copil nu are ce cauta in patul parintilor/ trebuie sa adoarma si sa doarma singur/ e mai bine cu camera video in alta camera decat in aceeasi camera, sa poata respira" etc.
Independenta vine pe parcurs si isi are radacinile tocmai in faptul ca inca de la nastere copilului i se asigura prompt nevoile primare, de hrana, caldura si mai ales afectiune.
Mi se pare absurd sa ai pretentia de la un nou-nascut ca din prima clipa de viata sa treaca la "independenta". Desigur, un nou-nascut pus singur intr-o camera se va obisnui, se va resemna, dar nu inseamna ca l-am facut "independent".
Daca parerea ta personala este ca o mama alege sa doarma cu pruncul ei din motive de "satisfacere inconstienta a nevoilor sale emotionale" atunci s-ar putea spune si ca mamele care aleg sa lase copilul sa doarma de las inceput in alta camera o fac "din motive de satisfacere inconstienta a unor nevoi egoiste".
N-am nicio problema ca unele mame aleg sa-si lase nou-nascutii sa doarma singuri in alta incapere (cata vreme nu se face asta prin metode inumane, de ferberizare sau lasat sa planga pana se resemneaza!) dar nu imi place sa aud "verdicte" ca de fapt mamele care aleg sa alapteze/sa doarma langa copii/ sa-i tina in brate o fac "pentru ca au ele nevoi emotionale"(normal ca au, nevoia de a-si exprima afectiunea fata de copil) si nu pentru satisfacerea nevoilor firesti ale copilului.

giulia81 spune:

cum am procedat noi:
pana la varsta de 4 luni a dormit cu noi in camera in patutul lui. il luam intre noi doar daca era bolnavior.
asta nu inseamna ca era exclus de tot, mai statea intre noi doi seara, diminetile, dar noaptea dormea in patutul lui.
de pe la vreo 5 luni l-am mutat in camera lui. stateam langa el pana adormea (musai leganat si cantat), lasam un bec mic aprins, usa intredeschisa.
acum are 10 ani - cat timp am fost acasa si tati plecat se cerea sa doarma cu mine uneori...alteori dormea singur...cand era si tati acasa stia ca mami doarme cu tati si el in camera lui - mai faceam mici intelegeri cu el sa doarma cu noi, insa doar ocazional.
astfel mi se pare ca au fost satisfacute nevoile fiecaruia din familie. si copilul a avut parte de dragoste, afectiune, dragaleala cu parintii, dar si parintii au avut intimitatea lor.
dar in nici un caz nu mi se pare firesc - si E DOAR PAREREA MEA!!!! - ca un copil sa doarma cu unul dintre parinti iar celalalt sa fie exclus nu doar din pat ci si din camera mereu.






"Un om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice."

Compasiunea fata de animale e intim legata cu bunatatea caracterului si se poate afirma cu siguranta ca cel crud fata de animale nu poate fi un om bun. (Arthur Schopenhauer)