Pepenasi de iulie-august 2008 (207)
Raspunsuri - Pagina 14
Marina_1609 spune:
eu la discutia cu bulgarii nu ma bag, nu am fost niciodata
Irda, imi pare tare rau de relatia cu sotul. dar presupun ca e o perioada trecatoare si o sa va reveniti
merci pt detaliile cu wrap-ul. o sa imi iau neaparat. deocamdata intocmesc listuta dar cumparaturile incep sa le fac mai tarziu. din cate am tot studiat este ok si pe caldura sa il port (sper sa fie ok avand in vedere ca voi avea o vara intreaga in fata)... si sper sa il pot folosi cat mai repede. poate pe la 2 saptamani de la cezariana...
Prioritatea numarul 1 acum este sa fac mobila de sufragerie ca jumate din dulapul nostru de haine este ocupat cu dvd-uri, carti, muzica etc
trebuie neaparat sa fac loc in casa noului membru....si apoi adun ce-mi mai trebuie.
multumesc fetelor pt urari
si astazi Sofia cica se grabea sa intre mai repede la "opii" (copii) 
--------------------------------------------
Marina
25+
& 
ANA SOFIA (05.08.08)
--------------------------------------------
Copil crescut din suc de morcovi--------------------------------------------Mami Marina's blog
dr_anca spune:
Buna seara!
Mai3 mai scrie si tu de Alexandra si de fratior
Irda poate e doar un moment mai greu pentru relatie. Nu aveti cu cine lasa copiii sa iesiti doar voi?
Noi suntem ocupate cu gradi. Facem animalele domestice si salbatice si am avut tema pentru acasa pasarile din curte de decupat din reviste, carti si de lipit pe caiet. Nu prea ne-a iesit perfect ca s-a cam intins aracetul pe foaie dar nu avem nici 3 ani asa ca sper sa fie indulgenta doamna.
O seara linistita!
Nasterea unui zambet
Mamica de cuminte
iulie 2008
Marina_1609 spune:
ooo anca, voi deja cu teme pe acasa! brr....
--------------------------------------------
Marina25+ & ANA SOFIA (05.08.08)
--------------------------------------------
Copil crescut din suc de morcovi--------------------------------------------Mami Marina's blog
ankalaura spune:
Marina - felicitari pentru prima zi de gradi!
Bobita - aoleu, eu nu vroiam sa te "scutur", sper ca nu te-ai suparat pe mine!
Irda - eu, din pui, am facut o ciorbita taraneasca (broscuta aia la care pusesem link acu' cateva pagini) si apoi un felul 2 cu niste galuste din ou si faina, un fel de papricas, cu sos, miam miam.
Super wrapul!
Cu sotul, eu v-as trimite la consiliere de familie, dupa 11 ani, e bizar sa intrebe copiii asa... deci au inteles ei ceva. Eu asa as spune, vorbeste cu el si mergeti la consiliere, daca singuri nu mai puteti comunica. 
N-are rost sa fiti amandoi tristi, ca sa nu zic nefericiti, si sa sufere si copiii.
In general vorbind, niciodata o relatie nu e pierduta - decat poate cand e vorba de abuz, dar cred ca si atunci, pana la un punct, se poate corecta ceva. Ca un partener care abuzeaza prin cuvinte, se poate corecta, atata timp cand abuzul nu dureaza ani de zile, cand nu il caracterizeaza, si are un moment prost. Cu bautura e mai greu, in functie de dependenta. Cu bataia, nici o sansa. Deci vedeti ca pun numai extremele, ei bine, dupa parerea mea, ALEA sunt relatii in care nu merita sa investesti.
Dar cand ai langa tine un partener care te iubeste, dar nu mai stie sa o arate, sau poate ca tu esti obosita, si nu mai stii sa ii arati nici tu ca il iubesti, atunci nu e decat o problema de comunicare ce se poate rezolva in no time. Parerea mea.
Si pentru asta, merita luptat, merita investit.
Xena cred ca mai are vreo 4 saptamani, cel mult pana la DPN
moni_or spune:
BOBITA, la multi ani mamei tale!
Fara nicio referire la IRDA sau BOBITA, ca nu imi permit, necunoscand situatia lor, eu vreau sa zic ca nu prea vad diferenta intre doi oameni care nu se mai iubesc si doi oameni care nu stiu sa "arate" ca se iubesc. Adica asta ca nu stii sa arati eu nu o inteleg, de ce nu stii? Poate pentru ca nu mai ai ce sa arati. Eu nu cred ca o relatie de iubire e pierduta doar cand apare bataia, eu cred ca e pierduta cand nu mai e iubire, si aia poate disparea si fara vanatai. Si sigur ca esti dezamagit, dar asta nu inseamna ca poti sa si renunti, atunci cand ai copii totul devine mai complicat. Probabil fiecare stie cum e mai bine in situatia lui particulara, un copil INTOTDEAUNA va creste mult mai bine si cu mama si cu tata, dar conteaza si relatia dintre ei, conteaza si ce vede in casa, prezenta fizica a doi parinti nu e suficienta. Eu am crescut fara tata, pana nu demult sustineam mereu ca mi-a fost bine mersi, nici n-am simtit lipsa, insa nu e asa. Poate la nivel constient n-am simtit lipsa pentru ca nu stiu cum e sa cresti cu tata, dar am o multime de sechele carora doar recent am ajuns sa le inteleg sursa.
Marina_1609 spune:
moni, probelma nu este ca nu stii sa arati. problema este ca totul devine o rutina, o rutina de care...ar fi prea mult sa zic ca te plictisesti...dar care devine banala, nu iti mai da acei fiori ca la inceput. Solutia este noutatea, evadarea din cotidian...
Imi zicea chiar daunazi si nasa mea (cica e bine sa dai sfaturi finilor dar nici ei nu sunt mai presus) ca pentru o relatie sanatoasa este bine ca sotii sa iasa cel putin o data pe luna in oras SINGURI si cel putin o vacanta pe an sa aiba SINGURI. Vai de capul nostru...am si uitat cum este....
Tin minte ca am iesit intr-o seara la film noi doi...am si uitat sa ne tinem de mana cand ne plimbam prin mall
--------------------------------------------
Marina25+ & ANA SOFIA (05.08.08)
--------------------------------------------
Copil crescut din suc de morcovi--------------------------------------------Mami Marina's blog
bobitamica spune:
MONI...pe de-o parte ai perfecta dreptate cu "aratatul iubirii". Poate ca eu inca mai sper. Eu mereu am senzatia ca sunt vinovata,mereu gasesc circumstante atenuante pentru ceilalti si mai ales pentrul sotul meu.
Mie mi se pare foarte greu atunci cand eu incerc sa vb.cu el ,iar el imi spune ca ii reprosez. Eu vreau sa ii comnunic nemultumirile mele sa nu fiu frustrata. Dar se pare ca pe el il streseaza. Si tot eu ma invinovatesc. Am senzatia ca eu nu stiu ca gasesc cuvintele potrivite sau poate tonul nu e adecvat. Stii ca se spune ca "tonul face muzica". Eu in general sunt foarte sincera,spun exacat ce gandesc si ce simt. Si nu am cum sa fiu "dulce"in glas cand de fapt sunt vai de capul meu. De asta spun ca nu stiu cum sa procedez si sa gasesc echilibrul. Dar oare el nu trebuie sa ma ajute cumva???De asta am spus acum cateva posturi ca pentru asta trebuie sa fie 2.Amandoi ar trebui sa ne straduim...nu?
Si intr-adevar e foarte greu cand ai copii.
Citesc o carte"Copiii invata ceea ce traiesc"....si daca vad tensiune vor fi si ei tensionati si asa mai departe.
bobitamica spune:
MARINA...sotul meu mi-a spus ca el nu concepe vacanta fara Irina."Cum ?eu sa stau la aer curat su copilu'in Bucurestiul imbacsit?" Adevarul este ca nici eu nu as putea sa stau fara ea o saptamana. Dar voi face altfel anul viitor. Le voi lua o vacanta parintilor si o voi trimite pe ea la aer curat. POate asa accepta.
Si noi cand suntem singuri acasa parca nu avem nici un rost. Fiecare isi gaseste de lucru. Sotul meu ce e drept are si multe de facut acum.
Ma pregatesc sa plec.
ariadnabr spune:
Bobitamica ma bag si eu ca musca-n oala...asa apar eu din umbra hehe. Am sa scriu aici experienta mea.
Anyway, aceeasi problema am avut-o si noi la primul copil. A aparut cam pe cand avea Sonia un anisor, si-a durat cam pana la 3 ani asa, problema fiind in principiu ca uitasem sa ne uitam unul la celalalt altfel decat "mami" si "tati". Ajunsesem intr-un impas mare, ne intrebam daca nu cumva e cazul sa divortam,eu eram pe pastile pentru depresie din cauza asta si el se intreba cum o sa invete sa traiasca fara Sonia, presupunand ca eu si Sonia ne intoarcem in Romania. In fine, am reusit intr-un final sa comunicam. El mi-a reprosat ca nu mai sunt la fel de atenta cu el, eu ca ma lasa pe cap cu toate si nu ma ajuta deloc. Apoi am realizat ca de fapt nu asta era problema, ci timpul pe care ni-l acordam unul altuia. Noi pe Sonia nu am lasat-o nici macar cateva ore cu altcineva in toti anii aia. Si-am hotarat amandoi ca o data la 6 saptamani sa iesim impreuna la un film si la o cina si in fiecare duminica, dupa ce Sonia era in pat sa privim impreauna un film (asta a fost inceputul). Incet, incet am reinceput sa comunicam, sa ne bucuram unul de altul in afara rolului de parinti. A fost un proces treptat de durata, dar ne-am tinut de program si lucrurile stau mult mai bine. Acum, cu doi copii, ne acordam unul altuia, cam o ora pe seara asa, chiar daca asta inseamna ca ne uitam la cine stie ce prostie de film, dar stam impreuna, pe aceeasi canapea si el e de obicei cu capul la mine in brate.... De asemenea, am facut o regula, NU iesim din casa sau camera fara sa ne pupam, sau imbratisam. Pentru ca pana si asta uitasem . Ne-a luat ceva timp sa ne tinem de plan...asa cum am spus, un proces treptat. Ideea e sa reusiti sa fiti sinceri cu voi si sa reusiti sa acceptati adevaruri unul de la altul, spuse fara a darama complet relatia, la rece, ca o afacere asa. Pentru ca e important, poate mai important decat dragostea, sa fiti prieteni, adevarati prieteni. Chestia cu fluturasii in stomac e rasuflata nene, n-ai cum sa ii mai ai...sau in fine, is acolo, dar faptul ca un copil induce o oarecare rutina si programare...pune capac spontaneitatii...adica...nu te mai pisca de fund ca na...vede cupilu'...nu mai iegzista si partide de amor cand te apuca...ca de...e cupilu' prin zona... si tot asa. E normal ca unele chestii sa lase de dorit, se produc schimbari. Singura solutie pentru asta e la inceput, contactul fizic, decent (normal)...inainte de a fi parinti, sunteti un cuplu. De lucru va fi pentru amandoi, pentru ca pana la urma amandoi aveti nevoi si casnicia, asa la rece, e un parteneriat.
In fine...iaka si cei doi bani ai mei
Ma retrag in barlog
Va pupez cu drag.
P.S. Mesaj de pe FB, Mada a avut 2 interviuri deja si mai are doua. Nu da semne ca ar fi primit ceva raspunsuri pana acum.
Biribu spune:
buna fete!
va gasesc pe citeva intr-o pasa proasta, imi pare rau...
uite sa ma bag in vorba apropo de ce zice Bobita.
eu nu-s de acord ca ce zice Moni de pilda, ca daca nu arati inseamna ca nu iubesti. ca eu ma uit la mine de exemplu si sunt prima care atunci cind sunt obosita, nervoasa din x motive ce nu tin de partener, nu am nici un chef sa-l alint sau chiar sa fiu macar usor draguta cu el. dar il iubesc oricum, dar nu e aia prioritatea in momentul respectiv, sa-i demonstrez asta.
in perioade din astea cind totul parca e pe dos, eu n-as pune atunci neaparat accentul pe comunicarea cu orice pret si clarificarea unor chestii. nu cred ca va duce la nici un rezultat ci la acumularea de si mai multa frustrare si tensiune si resentimente, care evident pot eroda o relatie de cuplu.
Bobita asta as zice eu, nu forta sau provoca discutii in momente de-astea. lasa balta lucrurile neimportante sau nu neapartant urgente. fa ceva care iti face placere, cel mai bine insa care va place la amindoi. incearca intii sa iesi din butoi si apoi la ceva timp si dintr-o alta pozitie, mai calda asa, renegociati anumite responsabilitati zilnice. daca te ajuta, da-ti un termen de o saptamina-doua-trei.
eu cind aveam doar un copil inca mai aveam senzatia ca universul ar trebui controlat si organizat in jurul nostru, si sufeream pt orice nu-mi reusea in sensul asta; de vina era mai tot timpul husbandu ca nu era suficient de activ dupa parerea mea. acum deja nici nu mai incerc, si nici nu mai simt nevoia, nu mai sufar pt chestii care inainte imi ridicau tensiunea. si cumva anumite lucruri se aranjeaza de la sine chiar mai bine.
si mai e o chestie care ma ajuta, eu chiar cred ca barbatii sunt construiti altfel, cu discutii si cereri si certuri repetate clar nu ajung nicaieri. un pic de diplomatie e sfinta.
Anka job? nu-s la curent deloc, unde, cum? si cozonaci cine mai face?
Mami de doi 
mici
"If you believe everything that you read, better not read"