Nu mai stiu ce sa fac...

viviana spune:

Rufus, mare dreptate ai.

Daca as fi putut as fi facut altfel.
Mie mi se pare normal ca un copil sa doarma la el in camera.
Mi se pare normal ca atunci cand e bolnav sa doarma cu un parinte.

Dar, totusi, sa nu deviem discutia.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

ingridnen spune:

ca la noi la nimenea dormim si cu cainele in pat... si cu pisica...

Ingrid si Cristi 7 ani

anca_a spune:

De-aia ii spuneam lui Denizel ca cere prea mult de la cineva care nu poate relationa in afara ierarhiilor, a bulinelor, cartonaselor, pedepselor, recompenselor samd. Cred ca atunci cand imparti cartonase pe forum te simti ca pestele in apa :)) Si mai cred ca meseria de politist ti s-ar potrivi ca o manusa.

vikinga spune:

nu merge asa decit o data pe saptamina, e tare frumos, mai ales cind sunt trei mititei printre noi dar nu e functional, ei se culca la 8 iar noi avem seara timpul nostru.patul XXL e in camera copiilor, copiii mei au abandonat camerele dichisite facute asa pe teme alese si vor la gramada ca la cort asa:)aia mica are patutul ei separat in camera dar de dormit doarme in patul cel mare de obicei, are o parte mai ferita. in patul cel mare se citesc povesti, acolo se topaie si se face ce absolut doresc. impreuna. am tot incercat sa-i pun pe fiecare regulamentar in camera lui insa e tristete maaare, nadja dormea rau noaptea si am facut cum au dorit.camera noastra e alaturi si ajungem des pe la ei, eu ii adorm ori sotul, ori amindoi, de obicei ne retragem dupa, daca-s mai obosita ramin la ei. nu e nimic batut in cuie, fiecare face cum doreste.si bine ca am sot care nu se bosumfla daca adorm la copii cind am chef.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo

vikinga spune:

Pai cu siguranta, mai bine asa. Fericirea mamei e cred motorul unei familii, da, trebuie sa aiba grija si de ea, trebuie sa se simta si aerisita cind are chef de asa ceva.Bine, ideal ar fi ca fericirea mamei si tatalui sa convearga cu fericirea si dorintele copilului, ori pe acolo pe undeva.Noi am mai facut ajustari, mici compromisuri ici colo si e toata lumea fericita.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo

vikinga spune:

haha las' ca-i bine asa.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo

emaaimee spune:

este cumva sociabil cu cei mai mari pt ca v-a auzit pe voi zicand ca pare de varsta mai mare in mod repetat?
suferea la gradi din acest motiv? ca pare mai mare? radeau copii de el?
fotbal pt socializare. si acolo era cel mai inalt, deci mare pt varsta lui si nu le permitea sa fie mai buni- se supara.
ok, atunci incercati volei, handball pt socializare, un sport unde copii sunt mai inalti, aprox cam la fel cu el. si rezolvati problema- eu sunt mai mare, deci musai mai bun.
nici fetei mele nu ii plac desenele violente sau cu dinozauri, dar nici cu Hannah Montana, nu ma ingrijorez.
poate ca iti arata ca ii place sa fie pasnic, opusul felului in care se poarta copii cu el. pt ca e diferit. sau ca se vede diferit din cauza ca voi ati spus asta.
daca e activ, cauta o gradi cu program redus, vezi ce activitati au. cu cat mai multe si mai fun, sa ii placa. ai rabdare cu el, dupa cum ti-au dat si fetele atatea idei.
si nu l-as lasa singur acasa deloc, aici imediat vine Protectia copilului la usa.

denizel spune:

Da, cu siguranta vorbeam despre nevoi reale: nevoia bebelusului de a sta langa mama lui . Este si asta una din nevoile bebelusului.
Unii bebelusi poate nu au aceasta nevoie, dar exista o multime care o au.
Ei, bebelusii, sunt entitati distincte totusi, nu?


Tatal vrea sa o tina pe mama in brate.
Bebe vrea acelasi lucru.
Mama il "serveste" pe tata, pe principiul "primul venit, primul servit", probabil :).

Nu inteleg de ce, pe perioade scurte de timp, nevoile unui adult ar trebui sa fie mai importante decat nevoile unui Bebe, nevoi care, satisfacute, duc la formarea unui adult puternic, echilibrat si sigur pe el.


P.S, Noi nu am dormit in pat cu Bebe.
Ar fi fost cazul (treziri noaptea, linistit imediat cand simtea apropierea fizica de noi), dar, n-am facut-o din cauza prejudecatilor pe care le aveam: o sa se invete asa, o sa doarma cu noi si la 10 ani, trebuie sa se invete sa doarma la el in patut etc.
Asta ne-a costat mult: nu ne odihneam noaptea asa cum trebuie, fiindca faceam drumuri intre camera noastra si camera lui Bebe.
Daca am lua=o de la inceput, clar nu am repeta greseala asta.


Pat de 3 m. Wooooow!!!!!!!


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mãmici de bãietel.

emaaimee spune:

m-as gandi sa il implici mai mult in activitatile voastre casnice de zi cu zi, tocmai pt a profita la maxim de timpul vostru impreuna. ex: mergeti la cumparaturile saptamanale impreuna, alegeti legume/fructe impreuna( adica el alege sub atenta ta obs.: un fruct frumos,nepatat,etc), ajungeti acasa, sortati cumparaturile, ajutat la pusul mesei, sa te ajute cu cel mic, sa il invete ceva ca frate mai mare, etc.
apoi sa ii explici ca e ok daca nu iti reuseste ceva la fel de bine ca altuia, sigur tu poti face altceva bine, de asta suntem diferiti cu totii.
dupa mine e un baietel f sensibil.
spui ca nu deseneaza perfect=>cel mai bun. nici eu nu desenez perfect. si nici nu as vrea. pt de asta am copiator. desenati mult acasa, prostiti-va, e tare fun. si explica-i ca nimeni nu e perfect, suntem doar oameni, apreciati pt imperfectiune, incurajati de societate sa fim perfecti. suntem unici in imperfectiunea noastra.

emaaimee spune:

denizel, am bucur ca i-ai spus neliei idem, acum o sa o pot citi mai bine. si mie imi place mult ce scrie.
vik, pat de 3 m multu de floricica, idem
legat de limba tarii in care traiesti.
am asistat la o scena nu tocmai placuta: la coada la un supermarket.
un domn a scapat cateva monede si o fetita de vreo 6 ani le-a adunat si dat inapoi. el i-a oferit o moneda de un euro sa isi ia ceva pt ca a fost draguta si l-a ajutat. fetita, romanca, nu a inteles ce a spus. mama i-a tradus fetei ramasa intrebator cu un banut in mana. mi s-a rupt sufletul. mi-am spus ca nu vreau sa i se intample asta fetitei mele. nu judec mamica in cauza, fetita, din varii motive nu cunostea limba, nu intru in detalii pe care nu le voi cunosate niciodata.
cand s-a nascut Oani am vorbit cu ea si in engl. sa o feresc de un handicap, limba. asta e cazul meu fericit pt ca stiam limba. daca nu as fi stiut-o probabil ca ar fi fost mai greu, precum povesteati voi.
asa ca la Play School nu am avut probleme, nici acum la Preschool.