copiii nostri la 5,6, si mai multi ani :))
Raspunsuri - Pagina 2
roxanaz spune:
in primul rand, LadyJ, multumesc ca iti faci timp sa discutam si din astea de-ale copiilor mari 
, si nu numai 
atentionarea vesnica ca venit ca urmare a impiedicarilor teribil de repetate. prin casa nu ii mai zice nimeni nimic si tot se impiedica de cam orice. zice ca nu le vede (e teribil de preocupat de alte lucruri mult mai importante, presupun eu )
dar repet ce am zis mai devreme, am sa incerc sa nu il mai atentionez asa des, macar afara.
Laura, Luna, waw, mai aud si de altii la fel ca Patrick 
R
ladyJ spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Luna1 Avand si fata si baiat intrebarea ta Laura m-a pus pe ganduri. M-am analizat. Nu, nu cred ca i-am crescut asa, chiar ma enerveaza cand aud ca ii zice cineva lui fiu-miu (mama le mai scapa) "esti baiat, baietii nu plang/nu mirlaie etc". Mi se pare ca inainte de toate e copil, si abia apoi baiat. Insa da, au o inclinatie naturala catre atractiile specifice sexului lor. Daca Cosmin joaca fotbal, merge pe bicicleta (si in ultimul timp merge fara maini, si mai incearca si cascadorii pe bici de im ista inima), e mai bataus, joaca jocuri cu pistoale, etc, Adelise se imbraca natural in roz (am deja o oarecare alergie la aceasta culoare sau cum zice englezu' "I'm sick of the pinkness all around me") se joaca cu papusi, casute de papusi, etc.Insa il copiaza f mult pe fratele ei si nu i-am zis niciodata sa nu faca ceva ca ea e fetita. Merge pe bici, pe trotineta, se bate cu frate-su, se catara peste tot (toata lumea care ne intra in case eminte sunete de genul "ah, oh, vai, wow, ufff," continuand cu cuvintele de baza "ai grija, carefull, oh my god!") pentru ca nu am limitat-o pe motiv ca e fata, e mica. Nu cred ca e normal sa ii cresti diferit datorita sexului, insa e normal sa raspunzi la nevoile lor diferit, pentru ca, in mod clar cerintele lor de viata sunt diferite datorita diferentelor sexuale. |
Laura, despre asta e vorba, a explicat Luna foarte bine.
Incurajam si fetitele in activitatile lor, dar noi vorbim aici exclusiv de baieti pentru ca de la ei a pornit discutia. Scuzati mamicilor de fetite
roxanaz spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Luna1 Roxana ce inseamna " se impiedica si pe suprafata plana? Cred ca trebuie mai intai sa elimini eventuale probleme medicale (auz si vaz) si apoi sa te linistesti si sa fii acolo pentru el cand se loveste, fara insa sa stai cu gura pe el, "ai grija, nu fa aia, vezi cum mergi!" etc. |
e, nu, ca pe astea le-am eliminat de ceva timp, doamne feri, eram prima care ma repezeam la consult
ladyJ spune:
Roxana, cu placere, ma bucur daca e folositor ce scriu, chiar si pentru o singura persoana.
Si daca vreti sa nu divortez, ma scuzati putin, revin mai tarziu.
Ma asteapta sotul meu , si-a cam pierdut rabdarea.
gabitza2005 spune:
Si eu aveam tendinta sa fiu protectoare cu el ca-mi parea asa de mic si fragil, pe masura ce a crescut l-am lasat "sa urce in copac" dar eu acolo sub copac pe faza sa-l prind in caz de ceva , apoi am vazut ca se descurca singur f bine si l-am lasat singur...dar iata ca a cazut si el m-a apostrofat ca de ce nu l-am atentionat ca o sa cada si o sa se loveasca.
In acest moment nu am putut decat sa-i zic ca a cazut deoarece nu a fost atent . Nu am putut sa-l las in faza in care sa dea vina pe altii pentru esecul lui....oare ce urmeaza.
Eu am baietel asa ca nu ma pot pronunta in privinta fetelor dar sincer nu imi place cand intalnesc adolescente care nu au in ele nici un pic de feminitate sau baieti care se poarta ca fetele (de astia am intalnit mai rar).
nu cred ca apreciaza nimeni o fetita care sta cracanata pe scaun
Luna1 spune:
Fetelor va garantez ca daca il aveati pe fiu-miu va statea inima de mult.
Sa ma "laud":
O prima intamplare care imi vine in minte e cand l-am dus la gradinita. Avea doi ani jumate dar l-au primit la stat caci era fara pampers etc. Ei si el se catara pe toate alea prin parc (da, la doi ani jumate). Merge mama sa-l ia intr-o dupa masa de la gradinita iar acolo gaseste copilul in varful stalpului pe care se ancoreaza steagul la nevoie (sa tot fie vreo 4 metri) si toate educatoarele se rugau de el sa se dea jos.
Cand ne-am mutat aici am stat intial intr-un apartament. Si in fata apartamentului pe strada stalpi de iluminat. N-are sens sa va repet, avea 4 ani si l-am gasit in varful stalpului.
M-am stresat, m-am speriat, insa acum sunt obisnuita. Mama inca mai are atacuri de panica cand merge cu el in parc. Insa eu doar ma rog sa nu cada. Sincer doar atat mi-a mai ramas. Are 9 ani, iese singur afara, stie pericolele, discutam, sincer n-a patit nimic pana la varsta asta.
Deci va dati seama cum e, avand fata de 3 ani care copiaza tot ce poate? Se urca de ex acum pe spatarul canapelei si sare de acolo.
Va zic sincer, m-am intrebat des daca nu cumva sunt facuti cu vreun urangutan ceva.
Adriana mica spune:
LadyJ, ca sa iti raspund la intrebare: dupa primele 2 minute de cearta intervin si le aduc aminte ca am cazut toti trei de acord sa evitam modul acesta de comunicare. Se linistesc destul de repede, urmeaza impacarea (isi cer iertare unul altuia, isi dau mana, promit ca nu se va mai repeta) si asta este tot. Momente de acest gen au aparut pe masura ce copilul a crescut. Exceptand aceste situatii (care apar uneori pe fondul crizei de timp in anumite momente din zi), sotul meu are o relatie foarte ok cu copilul.
Oricum discutand cu sotul meu despre aceste lucruri, ne dam seama ca nu suntem intotdeauna pregatiti pt trecerea la o noua etapa de varsta (caci nu avem experienta in acest sens), dar ne dam silinta sa ne adaptam din mers, sa gasim metode noi, sa invatam cum sa comunicam mai bine intre noi.
Adriana, mami de Tudor alias 'Dudu'(26sept2006)
Uite ce mare am crescut...
www.totsites.com/tot/duduburlacu" target="_blank">Povestea merge mai departe...
eunice78 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Luna1 Fetelor va garantez ca daca il aveati pe fiu-miu va statea inima de mult. Sa ma "laud": O prima intamplare care imi vine in minte e cand l-am dus la gradinita. Avea doi ani jumate dar l-au primit la stat caci era fara pampers etc. Ei si el se catara pe toate alea prin parc (da, la doi ani jumate). Merge mama sa-l ia intr-o dupa masa de la gradinita iar acolo gaseste copilul in varful stalpului pe care se ancoreaza steagul la nevoie (sa tot fie vreo 4 metri) si toate educatoarele se rugau de el sa se dea jos. Cand ne-am mutat aici am stat intial intr-un apartament. Si in fata apartamentului pe strada stalpi de iluminat. N-are sens sa va repet, avea 4 ani si l-am gasit in varful stalpului. M-am stresat, m-am speriat, insa acum sunt obisnuita. Mama inca mai are atacuri de panica cand merge cu el in parc. Insa eu doar ma rog sa nu cada. Sincer doar atat mi-a mai ramas. Are 9 ani, iese singur afara, stie pericolele, discutam, sincer n-a patit nimic pana la varsta asta. Deci va dati seama cum e, avand fata de 3 ani care copiaza tot ce poate? Se urca de ex acum pe spatarul canapelei si sare de acolo. Va zic sincer, m-am intrebat des daca nu cumva sunt facuti cu vreun urangutan ceva. |
M-ai facut sa rad. Mi-am adus aminte despre cum imi povestea socrul despre sotzul meu pe care l-a gasit in clasa I cocotat pe scara aia exterioara de incediu a unui bloc, la etajul 4 stand in fund pe marginea terasei, de a zis ca moare pe loc. Iar sotzul meu imi zice ca el urca regulat acolo pentru ca de acolo de sus se simtea "stapanul lumii".
Si cum cu o gasca de baietzi adunasera cauciucuri de tractor si fan sub un geam si sareau de la etajul I in fan. Sub fan fiind ciment.
Deocamdata fiul meu cel mare clar nu l-a mostenit, e mai potolit, cel mic..mai vedem, parca aduce cu tatal lui. Eu mai sper totusi ca nu.
La noi, cand cel mic (4 ani pe 29 sept) tipa aiurea, am doua etape: in prima incerc sa ii explic cu calm de ce nu are voie ce vrea el, in a doua, tot cu calm, il trimit in camera lui pana se potoleste. Iar cand arunca lucrurile de nervi, tot ff calma ii spun sa le ridice pana o face. Tremura de nervi, dar o face, apoi se potoleste.
Va citesc cu interes.
Baietzii mei
roxanaz spune:
a propos de ce facem cand
eu as zice ce NU merge la Patrick:
- nu merge sa ridic glasul - v-am povestit ieri ca faceam asa anul trecut cand era sora-sa mica. deci asta mi-a trecut
- nu merge recompensa "daca faci asta mergem nu stiu unde sau facem nu stiu ce". raspunsul e "nici nu vreau sa merg!"
revin....
Luna1 spune:
Eu cu cel mare m-am calmat. Adica sa nu credeti ca e vreun salbatic care nu pricepe de vorba buna. Nu. El isi stie puterile si imi spune "but I can climb that tree mum, I really can!" (pot sa ma catar in copac mama, chir pot). Si vazand ca nu si-a rupt nimic pana acum chiar l-am crezut.
Acum problema e cu cea mica. Foarte multa lume si prieteni imi spun ca sunt nebuna. Ca am lasat-o sa faca ce isi dorea (in sensul ca l-a copiat pe frate-su pe cat posibil) si am prietene care imi spun ca sunt uimiti cat de dezvoltata motoric este, insa pot observa ca ei isi infraneaza copiii cand doresc sa faca ceva anume. Aud des fraze de genul "nu acolo ca ai sa cazi, nu te urca, nu face ,nu drege".
Am o prietena englezoaica cu fetita de o seama care efectiv nu mergea la locul de joaca deloc cu ea, pentru ca ea nu poate, cade si se loveste. Pai normal ca acea fetita nu putea daca nu a lasat-o sa se catere pe puterile ei de cand a fost mai mititica si dorea asta.
Si ca sa vedeti ce nebuni suntem noi in neamul asta, cand s-a urcat o data fiu-miu in copac anul trecut a plans si cea mica de 2 ani pe atunci ca vrea in copac. Asa ca, am cocotat-o si pe ea (impreuna cu mine). Plus bunica care o mai propteste pe vreo craca cand are copilul chef de copac.
Lady ai divortat? Tare frumos povestesti tu.
Eunice noi am trecut prin diverse metode cu crizele de nervi. La cea mica ma refer ca e mai fresh. Am incercat f multe metode. Am incercat cand era mai mica sa-i vb in soapta cand urla, astfel era curioasa ce-i spun si inceta tipatul (truc invatat de pe DC). Mai tarziu cand n-a mai mers aveam momente cand incercam sa ma inteleg cu ea si daca nu puteam paraseam scena. Recunosc ca am incercat si time out dar la ea nu functiona, adica ii placea in time out si facea prostioare intentionat (de ex ma lovea cu picoarele, o intrebam daca vrea sa mearga in time out si zicea da).
Acum la 3 ani chiar ne intelegem. Adica de ex dimineata a facut o criza. Efectiv nu-i trebuia nimic (iar eu intarziam la servici). Vroia film, cand puneam filmul la tv urla ca nu ala, o batea pe mama sa plece ea, il lovea pe Cosmin sa plece si el, crize cu urlete si aruncat pe jos. Asa s-a trezit. Asa ca pana la urma am luat-o in brate oarecum cu forta, am mers in alta camera, m-am asezat cu ea pe jos si ne-am pupat, s-a calmat aproape imediat, am intrebat-o ce sa-i aduc cand vin, ne-am despartit prietene si era f calma deodata. Cred ca era doar suparata ca plec la serv. Am intarziat 10 minute dar a meritat, n-am stat cu inima stransa ca am lasat-o urland.