Alaptatul si independenta mama-copil
Raspunsuri - Pagina 2
Porumbita spune:
bbul meu are 10 luni si pana la 6 a fost alaptat exclusiv;
acum 1-2 ori pe zi si noapte de cate ori vrea;
insa de mic a fost obisnuit sa stea si cu mama sau cu sotul pt ca eu am inceput sa lucrez cand el avea o sapt; cand lipseam primea laptele meu muls in prealabil la biberon;acum nu mai e cazul pt ca pe zi nu prea mai suge;
pana la 6-7 luni puteam pleca si noaptea (de fapt am plecat 3 zile din tara) si i-a dat mama la biberon;
acum e mai complicat pt ca seara doar eu il pot adormi (si noaptea culca la loc); ziua adoarme si in carut cu altcineva
insa ne-am obisnuit si il luam peste tot cu noi 
dupa un an o sa incerc sa il obisnuiesc sa adoarma si singur; (telul e sa ajung cu alaptatul pana la un an si apoi cat se mai poate)
asa ca ia-ti o pompa buna (recomand avent electrica) si obisnuieste-l de la inceput si cu biberon (dar aici sa ai grija, nu prea des si dc poti in primele 2 luni fara suzeta ca sa nu refuze sanul)
arturicii spune:
Eu am alaptat gemenii doar 1 luna insa sunt f dependenti de mine desi au acum aproape 6 ani.
Nu cred ca dependenta este data de cat de mult il alaptezi ci de o gramada de alti factori.
Ioana,
~6ani, 
~6ani, 
18+
witeflower spune:
Adevarul este ca... aveti dreptate. Citind raspunsurile voastre m-ama gandit mai bine si am realizat ca au fost multi factori care puteau influenta aceasta dependenta...
Faptul ca pe la 6 luni copilul s-a imbolnavit foarte tare si am avut o perioada grea i-a dat tot somnul peste cap - si lui, si noua... Pana atunci dormea foarte bine singur, dar dupa acest episod am avut cateva luni in care ma plimbam toata noaptea pana in camera lui si inapoi... Dupa care, sfarsita de oboseala acumulata, pe la 9 luni am ajuns sa dorm cu el...
De aici poate s-au accentuat rirualurile de culcare "numai cu mami", cu tzitzu si par, respectiv cue ceai si par...
In plus, in primii doi ani, am stat cu el acasa, dar mult timp eram numai noi doi (tati venea seara si pleca in dese delegatii pe mai multe zile, parintii mei lucrau si ii vedeam doar pentru scurte vizite, iar parintii sotului... au fost mai mult absenti). Vizitele pe care le faceam altor persoane erau de asemenea scurte (preferam plimbarile pe-afara) - si ma straduiam sa ajung acasa pt momentul alaptatului si al somnului.
Astfel, cred ca l-am obisnuit sa se simta linistit doar acasa si in preajma mea...
De fapt, imi amintesc si trebuie sa recunosc ca nici eu nu ma simteam in largul meu in alta parte - cred ca fara sa vreau i-am indus anxietatea mea.Eram destul de stresata cand trebuia sa merg undeva si mereu cu ochii pe ceas, desi mama imi spunea ca totul e in regula si ca se descurca cu copilul, chiar daca voi intarzia putin...
Da, cred ca astea sunt lucrurile pe care va trebui sa le fac diferit cu bb2!
alex_andra spune:
Buna,
Sper sa nu supar pe nimeni...
In primul rand consider ca daca esti mama nu trebuie sa uiti sa fii femeie, indiferent cat iti iubesti copilul, trebuie sa mai petreci cateva ore si fara el din cand in cand. Asta presupune ca mai prinde ore de masa cand nu esti langa el.Si atunci ce te faci?
Eu pe fetita mea am alaptat-o in prima luna, iar apoi hranit-o cu lapte matern, dar muls. Si asa avea si hrana buna, dar putea sa o hraneasca oricine.
In plus eu nu sunt de acord cu alaptatul oriunde, oricand. Mi se pare un lucru mult prea intim ca sa il impartasesc cu altii. Eu personal nu am putut alapta daca mai era cineva pe langa mine, exceptie facand mama si sotul meu. Bineinteles ca respect si opinia altor mamici care pot alapta indiferent de situatie.
In concluzie:
Daca o sa mai am un bebe, cu siguranta il voi hrani la fel ca pe primul, adica cu lapte matern muls.
Andra.
witeflower spune:
alex_andra, cam asa am simtit si eu cu primul copi - aveam nevoie de liniste, de calm si intimitate pentru a putea alapta - si niciun loc nu era mai bun decat acasa. Pe de alta parte, nici copilul nu manca linistit in alta parte, plus ca frecvent, dupa alaptat facea kk si trebuia sa-l schimb...).
Cat despre alaptatul cu lapte muls - dupa cum le spuneam si fetelor, am incercat, dar nu mi-a reusit, fiindca puiul meu refuza sa traga din biberon orice altceva decat ceai (la ceai, culmea ca nu facea mofturi, dar cu lapte parca-l otraveam, desi tot am incercat sa potivesc temperatura... ). Poate-mi spui cum ai procedat concret cu fetita ta - si de la ce varsta ai inceput sa-i dai lapte muls. Merci.
alex_andra spune:
BUna,
Sa-ti spun drept, la faza cu laptele muls, ea a fost mai mult cea care a dictat.
In primele zile dupa nastere, am avut niste rani la sani destul de mari, pentru ca probabil nu stiam cum sa-i dau sa suga si era un chin pentru mine fiecare alaptat. Drept urmare am zis ca pana cand ma vindec, in cateva zile, o sa ma mulg si ii dau biberon. Ea a acceptat biberonul f bine, probabil ii placea ca nu trebuia sa munceasca ca la san.
Dupa aceea timp de o luna am hranit-o cand cu san (mai mult noaptea), cand cu lapte muls (mai mult ziua).
Dupa o luna a refuzat total sanul, ii era foame, ii dadeam sanul, il scuipa si plangea.
Sincer iti spun ca faza cu laptele muls ma facea sa ma simt, la propriu, ca o vacuta. Dar prefer inzecit varianta asta. Dar e adevarat ca aceasta varianta am preferat-o amandoua. Daca Eva nu ar fi acceptat biberonul, probabil ca i-as fi dat si eu numai san. Si atunci probabil ca as fi fost mult mai lipita de ea, ceea ce nu consider neaparat un lucru f bun.
Chestia cu hranitul cu biberon, i-a dat ocazia sotului meu sa se implice si mai mult in relatia cu fetita lui, sa nu fie doar o legatura mama- copil.
Eu , oricum sunt de parere ca nici o mama nu greseste, ci doar se adapteaza nevoilor copilului ei, care depinde in exclusivitate de adultii din jur.
Greselile parintilor eu cred ca intervin dupa ce copilul are 1 an...
witeflower spune:
Deci... o sa-mi incerc norocul in functie functie de cum evolueaza lucrurile...
Avand in vedere ca voi naste, foarte probabil cu cezariana, bb nu va fi alaptat chiar imediat (din pacate...
), astfel incat va trebui sa ma adaptez din mers situatiei.
Si, asa cum ai spus, daca as reusi sa-i dau - macar uneori si din biberon - ar putea avea si sotul un rol in hranire (imi amintesc ce disperat era cand ramanea cu copilul acasa, stiind ca "mancarea" e numai la mine...)
Gabi_K spune:
am alaptat trei ani jumate (pe asta mica), si am ceva experienta in domeniu.
Primele 4 luni eram si eu cu mulsul, din cauza ranilor si a altor probleme la bb. Abia la 4 luni a invatat sa suga. Niciodata nu m-am simtit dependenta, legata locului din cauza alaptatului. Iesirile mai lungi le faceam cu bebe. Nu mi-am facut niciodata probleme cu alaptatul in public, se poate face la fel de discret si intim, parca am fi noi doua acasa. Depinde de mentalitate, pentru asta trebuie sa inteleaga fiecare, ca daca alaptezi, nu inseamna ca esti iepuras playboy, cum ajuti copilul mare sa manance o pizza, asa il hranesti si pe cel mic. Poate eu sunt mai dusa cu pluta, dar cand erau mici-mici de tot, eu preferam sa-i iau cu mine, decat sa-i las acasa. Asa ma simteam mult mai libera, nu dependeam de programul persoanei care-mi ingrijea copilul, nici nu trebuia sa sun din 10 in 10 minute sa vad daca a papat, a baut, a facut kk, etc. Si cat de cumintica sunt, nu merg in locuri unde nu e voie cu bebe
Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
www.dropshots.com/kincses3#" target="_blank">poze noi www.dropshots.com/kincses4#" target="_blank">poze si mai noi
www.dropshots.com/kincses5#" target="_blank">poze cele mai noi
Povestea nasterii: Lili si Robert
OanaRusu spune:
Fiecare copil e diferit.
Cel mare a fost mai independent - nu dormea langa mine, de ex. Tanjeam sa ma vrea pe mine. Acum, la 3,5 ani, ma vrea numai pe mine 
Cea mica a fost extrem de lipita de mine - si acum e f independenta, mai putin la somn cand adormim impreuna.
A, si eu alaptez in public... acum foarte rar (ca e mare, are 1 an jumate), dar cat a fost mica am alaptat unde era nevoie.
Mi se pare la fel de firesc cum e sarutul pentru sotul meu - sa fie o lume intreaga langa mine, cand ma saruta el suntem numai noi doi .
Nastere usoare - cezariana nu e implicit egala cu dificultati de alaptare, iar cat de devreme aduce pe bebe la san, iar nu tine decat de protocolul spitalului - in mod normal, daca ai rahi/epi ar tb sa-ti aduca pe bebe dupa ce incepi sa iesi din amorteala, la mine a fost la 2 ore(la primul, ca la Ana am nascut natural).
Oana, mami de Ana Maria (intr-o zi de 13... 13 iunie 2008) si Paul-Victor (ziua cea mai lunga: 21 iunie 2006)
Priveste partea buna a lucrurilor
doxinu spune:
Libertate si alaptare sunt antonime
Nu poti alapta si sa ai si libertate desi unele fete vad ca au reusitcand alaptezi copilul este dependent de mama si cu timpul mama devine si ea dependenta de copi
Am ales sa alaptez 1 ani si 8 luni caci atat a vrut el,iar acum am libertate.Il pot lasa la mama decateori vreau sa plec cu sotul si doarme fara probleme.Este atasat de mine ca orice copil de mama sa insa nu pot spune ca fara mine nu doarme/mananca.
Este intr-adevar o perioada mai grea ca simti ca nu ai aer cateodta insa pot spune ca a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea si ca as face aceeiasi "greseala" inca odata daca s-ar putea.
Doar tu hotarasti cum este mai bine pentru tine si puiutul tau