Un baietel rasfatat (3)
Raspunsuri - Pagina 8
irina.c. spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina Irina, singura problema e ca tu te-ai fi axat in primul rand pe comportament. Conchita n-a facut asta, ceea ce a ajutat-o sa identifice problema adevarata. daca te uiti in primul rand la comportament, e f f posibil sa-ti scape esenta, asta era ideea aici. Sunt convinsa ca si tu le-ai fi lasat in pace pe fetele tale daca la story time auzeai plansete de bebe care trebe alaptat,.ai fi vazut misunatori de un an pe covor samd. Story time astea sunt pt mamele cu copii pana in 2 ani un prilej de socializare, pt cei mai maricei e povestea in sine si joaca cu alti copilasi, iar astia maricei care vor poveste nici nu se sinchisesc de bebelusi "deranjanti", parintii sunt cei care pun eticheta.Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil! Sabina's blog,  Sofia Galagia si  bb Gheo Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă. |
conchita spune:
accept, multumesc, e un punct de vedere valid si legitim, o sa ma gandesc la asta serios. un singur lucru e eronat, nu ai citit cu atentie - nu timpul petrecut cu tatal ei e traumatic si nu mi-as dori sa fie asa in nici un caz. trauma a fost patul nou, nu ziua cu tati. am spus ca nu s-a mai intamplat asa ceva inainte. am spus ca ceva special s-a intamplat ieri precis si am descoperit pana la urma ce. nu o psihanalizez ca pe un pacient. ci acum, cand ea doarme, incerc sa inteleg o zi cu totul neobisnuita. si sa pierd vremea pe forum, desi am treaba, asta da.
nu-s in competitie cu tatal ei. prin hotarare legala, nu a avut dreptul sa-si vada copilul un an de zile. dupa un an de zile, a fost la latitudinea mea daca da sau nu. gandeste-te putin: daca as fi dorit ca fata mea sa creasca fara tata si m-as fi dorit singura prezenta in viata ei, unde m-as fi aflat eu in momentul asta? in patagonia, nu in san diego, unde locuieste toata familia lui, inclusiv el.
nu ma intereseaza pe cine iubeste mai mult (pe Nemo il iubeste cel mai mult, as a matter of fact), ma intereseaza s-o iubesc eu sanatos si pe potriva ei, atat. am vazut destule cazuri in care dragostea sufocanta sau posesiva, obsesiva, dependenta, creaza ce creaza si somnul ratiunii. putina analiza nu strica, nu? tocmai tu care glorificai ratiunea mai devreme imi refuzi luxul asta acum? :-)))
Sabina spune:
Accept, si eu cred ca e periculos sa transformi diada mama copil cea de doctor pacient, dar nu cred ca asta face Conchita.
Ea analizeaza, se autoanalizeaza, ca sa stie ce are de facut mai departe.
Problema la Sonia e una complexa, fetele la varsta asta sunt f atasate de tata, dar totusi isi adora mama.
E vorba doar despre faptul ca un mic gest, de a monta un patut nou a dus la o frica a copilului cu totul disproportionata fata de evenimentul in sine, si cu cat copilul creste , cu atat aceste disproportionari apar, eu am fata mare, de 7 ani, dar Conchita inca nu stie cum sta treaba:)
Irina,dar aici nu avea ce comportament sa corceteze:)
Conchita a povestit asta prin prisma faptului ca era o noutate la Sonia, nu ca nu e normal sa faci d-astea la 2 ani...:)
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo
irina.c. spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui conchita
 ai fi reactionat cum? chiar si acum cand stii motivul comportamentului soniei? chiar si dupa ce ti-am explicat ca in peisajul respectiv nu a fost iesit din comun? chiar si dupa ce am desenat ca pe mine nu ma intereseaza s-o compar pe copila mea cu restul lumii, ci cu sine? ea e reperul meu, cu ea am masurat temperaturile de azi si mi-a iesit disonanta. de aceea m-am ingrijorat. altfel, dupa standardele medii sociale, a fost ok, destul de zglobie si energetica, dar "normala" raportat la norma.interesant e ca tu tragi concluzii despre AP pornind de la o povestire de-a mea pe care oricum ai inteles-o eronat. si nu judeca AP dupa mine, asa cum nici altii n-ar trebui sa judece ortodoxia dupa noi, nu?chiar sunt curioasa: stiind motivul suferintei copilei tale, tot asa ai fi procedat? ai fi indepartat-o de lume si-ai fi izolat-o in casa, de parca emotiile ar fi ceva rusinos la varsta ei, sau la preot, sau la psiholog? psiholog, esti sigura? Sabina, sunt siderata. ce s-a intamplat cu "mila" pe pamant? nici pruncii nu mai sunt demni de mila... avem doar reguli confortabile sa nu ne deranjam unii pe altii din insulitele noastre fonice si mentale. iar pretul e renuntarea la umanitate. frate, creca daca ar veni niste trubaduri sa cante la geamu' unei vecine prin unele cartiere ale stiu io cui, maine ar vui forumul despre cate sedinte la psiholog au nevoie aia care tulbura linistea publica...oh well...somnoroase pasarele, noapte buna.  nimic |
irina.c. spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui denizelIrina, copilul = adultul nu inseamna nicidecum ca copilul e un adult in miniatura. Nici vorba!! De altfel, tot datorita egoismului nostru (ala pe care nu-l avem inca sub control) punem egalitate intre parinte si copil. De fapt, copiii ne sunt muuult superiori. Ii depasim doar printr-o amarata de experienta de viata si prin faptul ca stim ce-i aia cascaval. Daca am fi macar egalii copiilor, iti dai seama ca forumul asta ar fi un fel de pasune a Raiului... :). |
Copilul e un adult in devenire, rolul parintilor e sa-l ajute sa se dezvolte fizic si psihic in mod optim. Acolo unde adultii(parintii) sunt incapabili sa faca asta din diverse motive- boala, vicii, saracie lucie, etc. de obicei intervine statul si incredinteaza sarcina altor adulti.Mai mult de atat e filozofia de viata a fiecaruia.............................................. mami de Ilinca(26. apr.04), Teodora (26 aug. 07) , Otilia (9 oct. 09 )am blog
Ingrid S spune:
Conchita, da-mi un ex. de unu la unu, ce sa fac atunci cand ea e violenta? O bat? Never, never, never. Are time-out, pe care nu-l prea aplic. Si tv interzis si ciocolata interzisa. Acum, ea in fiecare zi papa doua patratele. Deci, probabil ca pot fi denaturata si din acest punct de vedere.
Ce subliniez eu: mamele noastre precis ca ne-au mai tras la fund. Bunicul meu avea mania sa ma traga de urechi. Si acum, daca vad un copil tras de urechi iese urat. Dar, cu toate acestea, noi suntem de 100 de ori mai bune, nu-i asa?, ca ele, ne comportam foarte lax cu copiii nostri, suntem axate pe nevoile lor, am invatat mult mai multe decat stiau ele.
Pai nu-i revoltator sa apara AP-ul si sa aud ca nu sunt empatica (detest si acest cuvant) pentru ca ii aplic o pedeapsa mega-usoara ca sa inteleaga ca fiecare fapta rea are si o consecinta?
Nu credeti ca exagerati putin (putin mai mult) unele dintre voi cu pretentiile?
As putea sa-i zic lui Denizel, mama ta nu te-a altoit niciodata? Mergi la psihiatru? Cate dintre noi mergem la psihiatru? Eu una n-am nevoie.
Si, copiii nostri nu sunt batuti, agresati (nici macar verbal). Ce vreti de la noi, totusi?
Ingrid S si Diana
www.dropshots.com/Ingrid28_photo" target="_blank"> FILME 1
www.dropshots.com/Ingrid28photo" target="_blank"> FILME 2
www.dropshots.com/Ingrid28photo1" target="_blank"> FILME 3
Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ingrid S Ce vreti de la noi, totusi? |
io? nimic. poate doar sa reimprospatez memoria: aici era vorba despre olita. cand s-au trezit unele mame sa-si spuna democratic opinia ca lasi copilul cand e pregatit, au aparut altele cu ciomegele. mie mi s-a spus ca voi ajunge cu fata la psiholog pentru ca are scutec la varsta asta. si ca numai x y z pot fi mame AP. mai nou ni se numara banii din banca si mesajele pe dc. tie personal ce ti s-a intamplat la discutiile astea? te-a jignit cineva, ca n-am vazut. dc e anti-ap, deci voua, totusi, nu vi s-a cerut nimic, nici macar decenta in limbaj. nu tie, voua asa in general.
eu nu regret ca m-am bagat in discutie, in ciuda noroiului care a urmat. am invatat o gramada si mica mea speranta e ca poate, printr-o minune, mesajele mele multe-multe si extra lungi si super detaliate si enervante si obositoare si de mama "bogata si lenesa si abuziva si neglijenta" or fi folisit cuiva tacut de pe margine care are creier sa judece si inima sa simta, nealterate de modele zilei si neintimidate de agresivitatile de maidan.
denizel spune:
| Citat: |
| Nu inteleg prin ce copilul este superior adultului, si care e rostul unor astfel de comparatii. |
Irina, copilul este superior adultului prin puritate si prin judecata nealterata de tot bagajul pe care il cara cu el fiecare adult in parte (in functie de mediul educational, cultural si emotional in care a trait si traieste).
Care e rostul unei astfel de comparatii?
Simplu!
- Un motiv in plus sa avem respect adevarat fata de copiii nostri
- Sa nu uitam vreodata ca judecatile noastre alterate de ceea ce spundeam mai sus ii pot afecta (poate) ireversibil.
Protest
Recunosc ca ma jucam odata cu fetita la nisip si a venit o alta fetita sa se joace cu noi. Avea peste 3 ani, s-a asezat in fund in nisip, moment in care i-am vazut pampersul si toate cele (la copiii mai mari dispar colaceii de pe picioare, pamperul nu prea mai are pe ce sa stea), avea si nisip in pampers, recunosc ca am avut o reactie in stomac, fetita vorbea foarte bine, parea sanatoasa.
Cand de fapt categoria copiilor care mai folosesc pampersul la 3 ani este clar minoritara si pentru parintii lor imi pare rau daca au incercat si nu au reusit iar daca nu au facut nimic mi se pare condamnabil.
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui conchita accept, multumesc, e un punct de vedere valid si legitim, o sa ma gandesc la asta serios. un singur lucru e eronat, nu ai citit cu atentie - nu timpul petrecut cu tatal ei e traumatic si nu mi-as dori sa fie asa in nici un caz. trauma a fost patul nou, nu ziua cu tati. am spus ca nu s-a mai intamplat asa ceva inainte. am spus ca ceva special s-a intamplat ieri precis si am descoperit pana la urma ce. nu o psihanalizez ca pe un pacient. ci acum, cand ea doarme, incerc sa inteleg o zi cu totul neobisnuita. si sa pierd vremea pe forum, desi am treaba, asta da. |
Sigur, am citit cu mare atentie. Insa 'trauma a fost patul nou' este o concluzie la care tu ai ajuns despicand firul in patru (analizand), nu o concluzie venita natural si nici confirmata de copil. Atata timp cat concluzia nu este confirmata (si numai copilul o poate confirma) ramane doar o explicatie posibila printre altele. Nu spun ca nu este posibil sa ai dreptate, dar mi-ai demonstrat de-a lungul dialogului nostru foarte multa sensibilitate (admirabila), daca imi permiti...uneori in detrimentul detrimentul ratiunii. Iar concluziile pe care le-ai tras in urma analizei mi s-au parut toate extrem de terapeutice pentru tine, toate in directia 'copilul ma iubeste enorm, legatura dintre noi este puternica' (astea nu sunt citate, dar eu cu asta am ramas) ceea ce sigur ca este adevrat dar niciodata nu ar trebui sa stea la baza unei drame, dimpotriva ar trebui sa ofere incredere si putere.
| Citat: |
| citat din mesajul lui conchita nu-s in competitie cu tatal ei. prin hotarare legala, nu a avut dreptul sa-si vada copilul un an de zile. dupa un an de zile, a fost la latitudinea mea daca da sau nu. gandeste-te putin: daca as fi dorit ca fata mea sa creasca fara tata si m-as fi dorit singura prezenta in viata ei, unde m-as fi aflat eu in momentul asta? in patagonia, nu in san diego, unde locuieste toata familia lui, inclusiv el. |
Se vede clar ca esti o mama care are tot timpul in vizor interesul si fericirea copilului, deci nu ma mira decizia pe care ai luat-o.
| Citat: |
| citat din mesajul lui conchita am vazut destule cazuri in care dragostea sufocanta sau posesiva, obsesiva, dependenta, creaza ce creaza si somnul ratiunii. |
Daca esti consienta ca dragostea are multe fete, dintre care unele distructive, este bine (nu toata lumea intelege asta).
accept92 spune:
O intrebare pentru mamele care inteleg AP-ul. De ce nu time-out? Foarte mult mi-a placut argumentul dat de vikinga ca uneori e grozav si pentru mame. Mie nu mi se pare time-out o pedeapsa, mi se pare 'Gata! Nu mai pot!' manifestat calm. Adica sunt om, am o limita (azi poate 'suport' orice, maine poate sunt obosita, fara chef si ma irit la o smiorcaiala care nu se mai opreste)...hai sa luam o pauza. Poate nu este perfect, dar este omenesc din punctul meu de vedere.
Si nu il vad ca pedeapsa pentru ca nu il vad ca o consecinta a unei greseli. Il vad ca pe o eventuala consecinta a limitelor mele, si sigur ca fiecare are limitele sale, eu personal nu incerc sa mi le fortez. Am aplicat odata time-out pentru smiorcaiala la masa, a functionat foarte bine (copilul s-a intors singur si linistit la masa) si nu vad motivele pentru care l-as exclude pe viitor ca metoda de supravietuire (cum foarte frumos a spus alra). Si nu, copilul nu a gresit cu nimic, pur si simplu eu nu am mai suportat.