Un baietel rasfatat (3)

Raspunsuri - Pagina 7

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns irina.c. spune:

Citat:
citat din mesajul lui conchita

Citat:
citat din mesajul lui irina.c.
adultii nu sunt pedepsiti cand sufera, ci cand, din cauza suferintei fac ceva rau.Suferinta de orice fel nu justifica sa-i facem pe altii sa sufere.sunt de acord, nevoia Soniei de a-si manifesta frustrarea a fost mare, si poate e prea mica sa se autocontroleze. Dar nu e corect fata de ceilalti ca ei sa nu-si poata petrece timpul asa cum si-ar dori din cauza asta. Ai fi putut sa ii arati ca o iubesti si in alte moduri- ok, mami vede ca azi nu vrei/nu poti sa asculti in liniste povestea.Dar nu e frumos sa ii deranjam pe ceilalti copii, hai sa facem ceva distractiv doar noi doua si o sa venim la story time cand o sa poti sta linistita. Asa practic ce ai facut- nici ea n-a ascultat in liniste povestea, nici ceilalti.Revenind la exemplul meu cu conferinta - sa zicem ca adultul cu pricina se comporta asa dintr-o mare durere sufleteasca. Ce fac ceilalti,ii permit sa strice confeerinta ca na, saracul , are o durere?nu, ci il trimit sa-si manifeste durerea intr-un loc adecvat- acasa, la prieteni, la preot sau la psiholog.............................................. mami de Ilinca(26. apr.04), Teodora (26 aug. 07) , Otilia (9 oct. 09 )am blog
Irina, mergem la ora de story time de mai bine de un an. de fiecare data exista copilasi care o iau cu floricele pe campii si nu-s "cuminti", doamna de-acolo e obisnuita. copiii au reactionat ok. singurii care au facut mutre au fost parintii. copiii sunt obisnuiti unii cu altii, n-au greturi de-astea ca unul vorbeste si e mai activ la un moment dat, intelegi? privita din afara, nu a stricat distractia nimanui, citeste parerile celorlalte mame de la topic, niciuneia nu i s-a parut sonia un monstru de nestapanit care ar fi trebuit legata si dusa acasa pe sus. majoritatea au ras, au considerat-o normalitate. nu subscriu, acum ca stiu ce-a declansat-o si pentru ca o cunosc pe sonia destul de bine sa stiu "din priviri" ca e ceva in neregula, daramite din tipete. in fond, nu a facut "rau" nimanui, doar siesi, incercand sa ma raneasca si pe mine...nimic
am zis eu ca mi s-a parut un monstru, si ca ar fi trebuit legata si restul? am zis ca eu personal as fi procedat altfel, si am explicat de ce
dar eu am modul meu de a privi educatia, parerile mele despre viata, etc., nu tre sa fie asta motiv de suparare
............................................. mami de Ilinca(26. apr.04), Teodora (26 aug. 07) , Otilia (9 oct. 09 )am blog

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alizee spune:

Citat:
citat din mesajul lui conchita
chestia e alta, de mentalitate - daca sonia are aproape 3 ani (e mai intaltuta si arata de 4-5 de fapt), nu are voie nici sa poarte pampersi, nici sa aiba emotii. pretentiile altor parinti fata de varsta ei sunt altele.



Si fetita mea are aproape 6 ani si pare mai mmare. Nu mai fii atat de atenta la ce pretentii au altii de la copilul tau. Ironia este cea mai buna arma, in aceste situatii.

allinta

http://www.petitieonline.ro/petitie-p61234041.html

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns irina.c. spune:

Citat:
citat din mesajul lui Sabina

Irina, nu poti sa compari un adult cu un copil de 2 ani si 10 luni.
Adultul care face asa ceva e clar ca are probleme psihice serioase, pe cand la copil e ceva natural, ASA trebuie sa se comporte un copil sanatos care are o problema reala, ei nu inteleg la 2 ani ce-i aia societate, rusinea vine mult, mult mai tarziu, si nu vine ca urmare a coercitiilor parintilor, vine pur si simplu, prin observatie a comportamentului adultilor normali la cap:)Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo
Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
pai stiu ca nu poti compara, dar asta e premiza de la care porneste AP-ul , asa am inteles- ca un copil e un adult in miniatura, trebuie sa-l tratezi ca pe egalul tau, etc.am si zis mai sus- consider ca aceasta premiza de la care porneste educatia AP este gresita, prin urmare solutiile educative nu vor fi realiste.Parerea mea.............................................. mami de Ilinca(26. apr.04), Teodora (26 aug. 07) , Otilia (9 oct. 09 )am blog

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

Irina, singura problema e ca tu te-ai fi axat in primul rand pe comportament. Conchita n-a facut asta, ceea ce a ajutat-o sa identifice problema adevarata. daca te uiti in primul rand la comportament, e f f posibil sa-ti scape esenta, asta era ideea aici.
Sunt convinsa ca si tu le-ai fi lasat in pace pe fetele tale daca la story time auzeai plansete de bebe care trebe alaptat,.ai fi vazut misunatori de un an pe covor samd.
Story time astea sunt pt mamele cu copii pana in 2 ani un prilej de socializare, pt cei mai maricei e povestea in sine si joaca cu alti copilasi, iar astia maricei care vor poveste nici nu se sinchisesc de bebelusi "deranjanti", parintii sunt cei care pun eticheta.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

irina, nu ai drepatte, eu am permis orice criza la sofia cand era micuta, iar acum in societate este o adevarat printesa, imparte zambete, rezolva conflicte, manaca extrem de frumos, farmeca orice adult,..si....azi l-a spalat in imbracat pe gh fara sa-i ceara nimeni, numa ca a intrat el in baie peste ea:)),
am un copil absolut exceptional datorita faptului ca am luat in serios orice "toana" de-a ei.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denizel spune:

Citat:
...in toata desteptaciunea mea, ce senila ma simt in momentul asta. ar fi trebuit sa-mi dau seama mai devreme .


A, nuu, nu-ti face probleme, Conchita!!
Baietelul meu are 10 ani (7 ani de experienta cu el in plus, deci :) si, inca ma mai uimeste si mai are sa-mi darame cate o prejudecata de genul "totusi, e un copil, n-are cum sa observe asta"...



Irina, copilul = adultul nu inseamna nicidecum ca copilul e un adult in miniatura. Nici vorba!!
De altfel, tot datorita egoismului nostru (ala pe care nu-l avem inca sub control) punem egalitate intre parinte si copil.
De fapt, copiii ne sunt muuult superiori.
Ii depasim doar printr-o amarata de experienta de viata si prin faptul ca stim ce-i aia cascaval.
Daca am fi macar egalii copiilor, iti dai seama ca forumul asta ar fi un fel de pasune a Raiului... :).



Protest
Recunosc ca ma jucam odata cu fetita la nisip si a venit o alta fetita sa se joace cu noi. Avea peste 3 ani, s-a asezat in fund in nisip, moment in care i-am vazut pampersul si toate cele (la copiii mai mari dispar colaceii de pe picioare, pamperul nu prea mai are pe ce sa stea), avea si nisip in pampers, recunosc ca am avut o reactie in stomac, fetita vorbea foarte bine, parea sanatoasa.

Cand de fapt categoria copiilor care mai folosesc pampersul la 3 ani este clar minoritara si pentru parintii lor imi pare rau daca au incercat si nu au reusit iar daca nu au facut nimic mi se pare condamnabil.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

Citat:
citat din mesajul lui irina.c.
am zis eu ca mi s-a parut un monstru, si ca ar fi trebuit legata si restul? am zis ca eu personal as fi procedat altfel, si am explicat de ce
dar eu am modul meu de a privi educatia, parerile mele despre viata, etc., nu tre sa fie asta motiv de suparare


am hiperbolizat, nu te-am acuzat pe tine de nimic, nu te supara, te rog.

ai fi reactionat cum? chiar si acum cand stii motivul comportamentului soniei? chiar si dupa ce ti-am explicat ca in peisajul respectiv nu a fost iesit din comun? chiar si dupa ce am desenat ca pe mine nu ma intereseaza s-o compar pe copila mea cu restul lumii, ci cu sine? ea e reperul meu, cu ea am masurat temperaturile de azi si mi-a iesit disonanta. de aceea m-am ingrijorat. altfel, dupa standardele medii sociale, a fost ok, destul de zglobie si energetica, dar "normala" raportat la norma.

interesant e ca tu tragi concluzii despre AP pornind de la o povestire de-a mea pe care oricum ai inteles-o eronat. si nu judeca AP dupa mine, asa cum nici altii n-ar trebui sa judece ortodoxia dupa noi, nu?

chiar sunt curioasa: stiind motivul suferintei copilei tale, tot asa ai fi procedat? ai fi indepartat-o de lume si-ai fi izolat-o in casa, de parca emotiile ar fi ceva rusinos la varsta ei, sau la preot, sau la psiholog? psiholog, esti sigura?

Sabina, sunt siderata. ce s-a intamplat cu "mila" pe pamant? nici pruncii nu mai sunt demni de mila... avem doar reguli confortabile sa nu ne deranjam unii pe altii din insulitele noastre fonice si mentale. iar pretul e renuntarea la umanitate. frate, creca daca ar veni niste trubaduri sa cante la geamu' unei vecine prin unele cartiere ale stiu io cui, maine ar vui forumul despre cate sedinte la psiholog au nevoie aia care tulbura linistea publica...oh well...somnoroase pasarele, noapte buna.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ingrid S spune:

Conchita, nu trebuie sa te simti rau ca nu ti-a picat fisa mai devreme. Orice copil are motivele lui pentru care plange. Daca discerni motivul, gasesti si rezolvarea. Uneori, oricat as fi conectata la copilul meu, nu-mi dau seama de ce se smiorcaie, dar ma inarmez cu rabdare multa.
Eu gandesc ca Irina, daca Diana mea nu era atenta, ma stresa si pe mine, nu doar pe altii, desi eu pot trece peste privirile reprobatoare ale altora....ma doare in cot de parerile lor vizavi de copilul meu. Dar, eu o luam si plecam acasa, la nani. Direct. Asta a fost primul semnal de alarma, copilul e obosit si sigur ar fi gasit o cale sa-mi comunice si spaima de care ziceai, ca ramane la tatal ei. Ca adult, musai sa anticipezi crizele (eu am experienta ) si faci asta citind toti factorii care ar duce la asa ceva: stres, oboseala, foame etc.
Ma repet, again and again, un copil trebuie sa invete sa asculte si de temutul NU. Multe mame nu stiu sa le zica asta. Nu ma refer la tine.
Freedelia, foarte bine ca a trecut furtuna. Sper sa fie mai bine de acum inainte.
Vikinga, multam' de compliment si eu te citesc cu placere. Sincer, sincer, fac alergie la cuvantul AP.
Am o intrebare: daca copilul unei mame AP refuza o medicamentatie, ce faceti? Ajungeti in spital cu el sau il fortati sa inghita?
Pentru ca, in ultimul caz, nu sunteti deloc AP.
Aceasta se poate extrapola la multe situatii. Ganditi-va.
As fi putut scrie mai multe, as fi putut arata cum o fetita crescuta cu multa dragoste, dar pedepsita de cateva ori pricepe foarte bine ce i se intampla, nu se supara si pentru ea, eu sunt centrul universului. Si care adoarme incolacita langa mine. Si careia, atunci cand vin de la servici si ma vede, i se citeste fericirea pe fata.
Spuneti-mi, in ce masura sunt eu rea, denaturata, neempatica si or mai fi caracterizari din astea dulci, doar pentru ca ii refuz o ciocolata si un film daca ii da cu caruciorul de jucarie in cap unui copil?


Ingrid S si Diana
www.dropshots.com/Ingrid28_photo" target="_blank"> FILME 1
www.dropshots.com/Ingrid28photo" target="_blank"> FILME 2
www.dropshots.com/Ingrid28photo1" target="_blank"> FILME 3


Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

Citat:
citat din mesajul lui Ingrid S
Am o intrebare: daca copilul unei mame AP refuza o medicamentatie, ce faceti? Ajungeti in spital cu el sau il fortati sa inghita?
Pentru ca, in ultimul caz, nu sunteti deloc AP.

Spuneti-mi, in ce masura sunt eu rea, denaturata, neempatica si or mai fi caracterizari din astea dulci, doar pentru ca ii refuz o ciocolata si un film daca ii da cu caruciorul de jucarie in cap unui copil?


daca refuza medicatia, cum s-a intamplat, ii dau alta cu alt gust, ca am pe alese. nu-i place gustul de cirese, numa de struguri. de ce n-as mai fi empatica pentru ca aleg o metoda non-violenta de convingere? nu trebuie sa fortezi, de ce sa fortezi? aia e capitulare, la fel ca orice act violent care denota slabiciune, nu putere sau ascendent de forta.

nu esti deloc denaturata daca ii refuzi ciocolata. independent de AP, iti spun parerea mea de mama care nu-i da dulciuri soniei deloc. pentru ca ai pune accentul pe ciocolata, ca si cand ar fi ceva super pretios. cand accentul ar trebui sa fie pe fapta in sine, ca a lovit un copil. balanta ar fi cam absurda: o lovitura contra o buca' de ciocolata. nu e proportional si nu sunt direct legate prin cauza si efect. daca tot subscrii la pedeapsa, macar gaseste una care sa fie direct corelata cu fapta, eu asa cred.


"nu" la ce sa-i fi spus soniei? somn la 10 dimineata, cand abia am adormit-o la 2 dupa amiaza? am mai explicat de ce nu am putut sa-i refuz distractia deja promisa. stia ca avem asta in program, si-a dorit sa mearga. s-o tin acasa si sa faca si mai rau, de claustrofobie? s-o pedepsesc pentru ca EU i-am cauzat tristete, laolalta cu tatal ei?? nu suna logic, sorry.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns accept92 spune:


conchita, ati avut o zi frumoasa una peste alta, in primul rand pentru ca ati petrecut-o impreuna.

Faci foarte multa psihanaliza pe copilul tau. Chiar daca ai fi psiholog, chiar daca ai fi cel mai bun psihanalist, chiar daca ai fi parintele psihanalizei, lucrul acesta nu este indicat, dimpotriva este foarte periculos. Eu pot sa merg si mai departe cu psihanaliza, sa-ti spun ca sentimentele negative legate de ziua petrecuta de copil cu tatal sau se nasc la tine si se transmit la copil, si as putea sa merg si mai departe (si nu neaparat sa am dreptate, dar as putea sa-ti dau si alte variante)...si nu are rost...pentru ca vreau doar sa-ti spun sa lasi rolul asta, e periculos!


Relatia cu copilul tau trebuie sa fie una mama-copil, nu psiholog-pacient. Atunci cand copilul are niste reactii aiurea noi ca parinti trebuie (chiar daca intelegem cauzele) sa-l ajutam sa gaseasca metode de refulare suportabile pentru noi si pentru cei din jur. Si mai ales daca intelegem cauzele sau le banuim, nu exista nici un motiv sa nu le discutam franc cu copilul, nu sa il 'lucram' pe la spate. Adica inteleg ca ai trecut printr-o trauma (daca tu chiar asta crezi) si te las sa te descarci cum poti si cum stii, in timp ce eu te analizez pe toate partile si empatizez cu tine.

Sincer eu vad problema la tine, una mare legata de divort. Este cu adevarat traumatizant timpul petrecut de copil cu tatal sau? De ce gandesti asa? Nu faci decat sa construiesti drama cu mana ta. Eu vad ca te-ai angajat singura intr-o competitie cu tatal, mai ales pentru ca stiu ca ati ramas prieteni si tu stii ca el este un tata bun si fetita are toate motivele sa-l iubeasca, indraznesc sa spun ca la fel de mult ca si pe tine.

Am exprimat un punct de vedere, nu trebuie sa fi deacord cu el si sper sa nu te supere. Intentia nu a fost rea, eu zic ca merita sa te analizezi mai mult pe tine, asta nu e periculos deloc.



Mergi la inceput