Un baietel rasfatat (3)
Raspunsuri - Pagina 2
vikinga spune:
Citat: |
citat din mesajul lui Tonnia Pe bunicul meu l-am prins din fericire si era cel mai AP cu putinta barbat pe care l-am cunoscut. dar omul asta avea o blandete si un nivel de acceptare generala incredibile, era un om care avea o vorba buna pentru toata lumea si o toleranta rarisima. Deci cred ca era AG mai degraba, in general, ca sa zic asa.In fine, ce vroiam sa zic e ca trebuie sa se mai slefuiasca in suflete AP-ul asta ca sa-l dai mai departe. Cu sulita dreptatii in mana nu stiu ce se urmareste. S-o urmari ceva dar nu ce se afirma. |
Tonnia spune:
Pai asta ma enerveaza pe mine la AP, nu tine cont de particularitati.
De fapt, fiecare situatie are Ap-ul ei, haha.
Si ce zice alra e adevarat, faza cu copiii extrem de diferiti. Sunt unii cu care daca nu esti AP 100% ai poate o boala psihica, atat sunt de cooperanti si de bine voitori. Si la fel, ce zice vikinga, familiile cu mai multi copii au o dinamica aparte, n-o sa se compare in veci cu cele cu un singur copil, macar prin prisma faptului ca nu mai timpul fizic necesar pentru a respecta ritmul ficarui copil, ritmul ala fara de care se crizeaza copilul. Si ce zice ruxij e adevarat, pai unele muncesc de nu mai pot si au Ap-ul lor, altul fata de cele casnice care au timp de alt AP.
Adica, un pic de modestie nu ne strica.
Parca suntem in scoala generala, care mama e mai buna.
Un singur numitor comun ar trebui sa avem cu toatele, sa nu ne abuzam copiii, in rest sa ajungem sa discutam si sa disecam ce-am face noi mai bine in locul alteia in situatia dramatica cand copilul vrea chilotii cu Spider, mi se pare umoristic. Nu, n-ai facut bine ca ai luat in sacosa rochita, trebuia s-o iei pe umeras, nu citez, nici nu mai stiu replicile bine si nici persoanele, dar e de rasu'-plansu'.
In fine, daca tot ai fost atat de sincera, spune-mi, te ajuta discutiile astea sau ti-e greu sa te mai gasesti? (editez:intrebare pt freedelia)
anca_a spune:
Tonnia,
se pare ca te-a afectat serios raspunsul meu din moment ce tii minte o discutie atat de veche...
Sa stii ca pusul la colt si jignirea despre care amintesti au venit ca reactie fireasca la mesajul tau, cel putin la fel de ironic si de jignitor.
Nu am avut niciun fel de revelatii tarzii vizavi de empatie (esenta acelui mesaj era alta) pentru ca, vorba Conchitei, empatia ori o ai ori n-o ai, nici nu mi-am lasat copilul sa planga sau sa fiarba in suc propriu.
In fine, n-o mai lungesc ca si asa sunt offtopic. Uite, eu imi cer scuze pentru acel mesaj, nu trebuia sa merg atat de departe incat sa-ti pun la indoiala calitatile de mama. De-atunci te-am mai citit si iti marturisesc cu toata sinceritatea ca te vad o persoana foarte inteligenta, echilibrata si cu mult bun simt. De asemenea sunt absolut convinsa ca esti o mama minunata.
Pentru o viata linistita, un copil cuminte si ascultator, detaliiwww.comportamentcanin.ro/rezumat.pdf" target="_blank"> AICI
Tonnia spune:
Anca, este OK, doar ca m-a socat dar nu atunci, ci mai tarziu, cand mi-am dat seama ca lucrurile nu sunt ceea ce par a fi. Eu ma adaptez, mai greu e sa stiu cui, odata ce m-am prins sunt OK cu mine si cu respectivul. Deci, in concluzie, scuzele se accepta, nu sunt ranchiunoasa, memorie am...ce sa fac, lobotomie? Dar atat.
Ma bucur ca a sesizat si Sybille, ca dadeam in mania persecutiei.
anca_a spune:
Citat: |
Ma bucur ca a sesizat si Sybille, ca dadeam in mania persecutiei. |
A, nu, Sybille nu se pune. Ei i-am cazut cu tronc cu mult timp inainte.
N-am inteles fraza cu "lucrurile nu sunt ceea ce par a fi".
Si nu-i nevoie de nicio lobotomie, putem pastra relatia la stadiul de acum, mai ales ca in ciuda tuturor calitatilor tale, tot nu esti genul meu.
Pentru o viata linistita, un copil cuminte si ascultator, detaliiwww.comportamentcanin.ro/rezumat.pdf" target="_blank"> AICI
mihuta spune:
[quote]citat din mesajul lui vikinga
Ei si aici vine numai bine sa aduc ca exemplu problema pusa de Luna, care se intreba capitolul trecut cum sa relationeze cu alti copii cu care fetita ei venea in contact. A fost sfatuita sa-si mentina principiile AP care evident ar fi dezavantajat copilul aflat in vizita. Nu oare fair-play-ul e raspunsul corect? Si de ce nu, ceva ospitalitate? E atit de demodata? Cum putem fi altfel cu un copil ori intre copii decit fair play? Sunt ei de vina ca avem nu stiu ce convingeri, religii, apucaturi si orice ar mai putea fi? Corectitudinea si intelegerea fata de ceilalati e insa compatibila in toate. Si asta se aplica in fct de situatie nu se preda in carti.
Nu stiu unde ai citit ca Luna a fost sfatuita sa aplice principiile AP in defavoarea copilului venit in vizita. Eu cred ca a fost sfatuita sa aplice principiile AP in relatia cu ambii copii. Si daca cele doua mamici chiar au stiluri incompatibile, sa rareasca vizitele cu copii.
Sa-ti dau un exemplu, relatia cu o prietena cu care ma intelegeam foarte bine inainte de a fi mame, am nascut la cateva luni una dupa alta, in primele luni abordarea noastra a fost oarecum asemanatoare, dar usor usor s-a marit distanta intre stilurile de parenting. Ultima oara ne-am intalnit la mare cateva ore si a devenit evident ca pentru nici una nu mai e chiar comfortabila apropierea. Abordarea ei era mai stricta, cu interdictii, etichetari si amenintari. De exemplu, ea refuza constant baietelul (care avea atunci 2 ani) cand cerea sa fie luat in brate. Sophia mea in schimb era (si este) ca o mica maimutica, mai mult in brate decat pe jos. Sigur ca baietelul ei era nefericit cand vedea ca Sophia era dusa in brate. Am incercat sa o conving sa mearga pe jos, n-a functionat asa ca baietelul a insistat si mai tare sa fie si el dus in brate, ceea ce sigur i-a displacut prietenei mele.( Iar Sophia mi-a povestit obsesiv de cateva ori pe zi timp de vreo luna de zile "T. plange, T. in brate la mama lui") Sau am trecut pe langa o trambulina, Sophia a vrut musai sa topaie, cealalta mamica a spus scurt "T. n-are voie la trambulina pentru ca nu vrea sa faca kk la olita". Intr-un final s-au topait amandoi, el cam fara chef , Sophia plina de verva, iar conzluzia mamei a fost "oricum el e fricos". Ce a pus capac pentru mine intalnirii, a fost un alt comentariu, baietelul mergea tinandu-se de carut pentru ca mama l-a atentionat "daca dai drumul carutului, o sa te pierzi si o sa te ia vreun nene si eu nu alerg dupa tine". Sincer, intr-un astfel de caz eu am preferat sa ma indepartez de prietena mea, nu pentru ca nu impartaseste aceleasi idei cu mine ci pentru impactul (negativ) al stilului ei asupra copilului meu.
Pe de alta parte, cand vine un copilas in vizita, nu o voi obliga veci pe Sophia sa isi imparta jucariile, asa cum si atunci cand mergem la altcineva nu poate sa ia jucariile celuilalt copil, chiar daca gazda isi forteaza copilul "sa fie generos".Ceea ce fac e sa incerc sa gasesc jocuri comune, sau sa ii conving ca e mai interesant sa te joci cu un prieten decat singur printre jucarii.
In exemplu dat de tine, vecina ta a reactionat extrem de egoist, imatur si total lipsit de empatie. Un parinte AP (sau care abordeaza maternitatea naturala, cum i se mai spune) ar fi fost in egala masura de empatic cu ambii baietei.
flower-power spune:
Citat: |
citat din mesajul lui Soleil In tot dialogul asta, am vazut mult mai multa inflexibilitate si rautate la mamele AP decat la celelalte. La semnaturi se poarta citate in chip de protest (recunosc, formularea din citatele respective e cel putin nefericita) sau indemnuri absolut grotesti. In clipa in care ai indraznit sa spui ca ti-ai pedepsit in vreun fel copilul, esti catalogat ca abuzator, lipsit de empatie, ba chiar ti se fac profetii despre cum va fi copilul tau cand va creste. In clipa in care s-a constatat ca ai iesit din "schema AP", s-a terminat. Orice spui e intors pe cealalta parte si brusc, constati, din spusele celorlalti ca esti o mama absolut ingrozitoare. Ca nimic nu e bine. Ca, intotdeauna, metoda sau replica sau reactia trebuia sa fie alta. Si-atunci, stau si ma gandesc: ceva e gresit in toata povestea asta. Nu stiu ce, nu-mi dau seama ce. Dar mi se pare fantastic felul in care propovaduirea AP se face in moduri care n-au nimic de-a face cu comunicarea, ascultarea celuilalt, empatia. |
Ai dreptate, ceva nu se pupa . Miroase a fals. Doar ca eu n-o sa cad in greseala de a generaliza . Poate ca "lipsa de toleranta" fata de adulti sa vina din prea multa toleranta adresata copilului, ii explici on and on and on in speranta ca pricepe[ex Conchita, ea spune ca prefera sa faca bataturi la limba decat sa recurga la altele].
Conchita , jos palaria, se vede ca ai antrenament si nu sunt vorbe goale cand spui ca argumentezi pana te doare gura[ori degetele ]. Chiar daca usor iritata pe alocuri, si nici generalizarile acuzatoare nu sunt tocmai productive, totusi i-ai acordat credit partenerei de discutie [chiar de era new entry si era mai usor de anihilat sarindu-i pur si simplu la carotida,mai ales ca avea si atatea bube-n cap ]ingnorand sfaturile de genul: conchiii, hai sa ne strangem papusile si sa-i intoarcem spatele. Noi cu ea nu ne jucam... Ai avut disponibilitatea sa argumentezi pana la capat si surpriza[sau poate nu] sa constatati ca de fapt cu destul calm se poate ajunge la o concluzie. Aia ca suntem diferiti, dar si asemanatori pe alocuri. Sau ca tu ai avut dreptate. Sau celalalt.
Citat: |
citat din mesajul lui Soleil Pe mine, personal, nu m-au afectat cine stie ce etichetele ce mi s-au pus, ironiile ce mi s-au aruncat, profetiile despre copilul meu. Sunt convinsa ca sunt mame ceva mai nesigure si care pot fi afectate. Si nu intr-un sens bun. Dimpotriva. Mi-am pus si eu intrebari, candva, o mai fac si acum uneori, asa cum o face Monica in Framantarile unei mame imperfecte... A da cu barda in sufletul unei mame, a calca cu bocancii in temerile si nelinistile pe care le are orice mama din cand in cand mi se pare grotesc. Sunt convinsa ca mamele AP sunt animate de intentii bune. Ca sunt convinse ca au gasit calea. Nu contest asta. Doar ca tonul cu care aleg sa-si impartaseasca convingerile tinde spre fanatism. Dar... si drumul spre iad e pavat cu bune intentii. In cazul in care am jignit pe cineva, imi cer iertare, nu asta mi-a fost intentia. Voiam doar sa va spun ca modul in care desfasurati aceasta "cruciada" (uneori, chiar asa pare...) este destul de nefericit. Nu cred ca poti convinge pe cineva de ceva atacandu-l, lovindu-l, acuzandu-l. In niciun caz acela nu-ti va spune "Multumesc ca m-ai invatat". In cel mai bun caz, te va ignora. |
Subscriu, in special la frazele bolduite.
Altii in schimb, se distreaza, as spune, destul de bine in numele unei cauze nobile. E misto sa-ti faci ghearele pe sufletele unora. C'est bon pur la moral.
Citat: |
citat din mesajul lui Sabina Subiectul a pornit de la o mamica nelinistita, care considera ca baiatul ei e rasfatat pt ca nu face la olita si vrea sadoarma cu bunica. Intre timp mamica si-a dat seama ca nu e rasfatat copilul, ci ca e o etapa prin care trece si pe care o vor depasi cu blandete. majoritatea mamelor au scris contra acestei etichete, de rasfatat si asa mai departe. |
Sabina, tu chiar i-ai vorbit din experienta si din suflet. Si mai ales omeneste.
De dragul adevarului insa, chiar de pe prima pagina a subiectului o mamica iritata de atata ignoranta si de faptul ca se abuzeaza de timpul ei[ca parca o forteaza cineva sa citeasca si sa mai si raspunda ] gaseste de cuviinta sa intinda o mana de ajutor:
"Pentru ca din cele scrise de initiatoarea topicului, mie imi rezulta ca nu are habar nici macar de cele mai elementare notiuni de psihologie a copilului mic. ASadar, a citi despre asta pentru a-si putea intelege intai copilul si pentru a putea apoi sa actioneze in cunostinta de cauza, imi pare o prioritate".
dupa care, undeva la pagina 2 aceeasi mamica suprasaturata de atata incultura dom'le, apare si ce credeti ...? Provoaca in continuare.
"Uite ca eu nu cred c-ai citit vreuna.
.....................................................
Asadar, daca ai fi stiut toate acestea, nu ai fi deschis un subiect cu catalogari ieftine si lamentari penibile ci ai fi fost prezenta pentru copilul tau, incercand sa-l ajuti cu blandete, calm si multa intelegere sa traverseze aceasta perioada cat mai usor.
Vroiai sfaturi de suflet...al Sabinei l-ai citit?
Sau te refereai doar la sufletul tau?"
ceva pasi mai incolo, cine credeti ca erau "victimele"?. AnaMaria saraca, probabil ca nici n-a stiut ce-a lovit-o? Isi mai aduce cineva aminte ca ea provocata a aruncat niste lucruri in panica ce a cuprins-o . Nu, ea a inteles...., cu ce gust insa ? Asta venind din partea unora care flutura pe-aici em-pa-ti-a. Probabil ca asa n-o sa-i iasa cu una cu doua din cap... Nu-mi vin in minte decat :Sunt Simona Patruleasa!!! Shoc!!!
Asta scrisesem mai de dimineata ,dar cum am si alte treburi a stat in draft pana acum.
Cand constat ca iata, realizam cat de usor putem rani. Cand asta insa se intampla doar pt ca putem si atat de gratuit, din prima pagina chiar, am sentimentul ca forumul devine un substitut...
"Parents need to fill a child's bucket of self-esteem so high that the rest of the world can't poke enough holes in it to drain it dry." --Alvin Price
Chuny spune:
Anca_a, ma confunzi. Imposibil sa nu vezi o scroafa, daca se tranteste pe mijlocul drumului. Poate iau si eu primul avertisment cu ocazia asta. As fi onorata.
Tonnia, cred ca ti-ai dat seama ca scuzele nu erau deloc sincere. Imi pare rau ca ai fost naiva si ai crezut-o. Mie mi-e imposibil sa cred ca atata rautate poate fi AP. Mai degraba teatru ieftin.
Si cu asta inchei discutia la subiectul asta.
denizel spune:
Citat: |
citat din mesajul lui Sibylle Anca_a, ma confunzi. Imposibil sa nu vezi o scroafa, daca se tranteste pe mijlocul drumului. Poate iau si eu primul avertisment cu ocazia asta. As fi onorata. Tonnia, cred ca ti-ai dat seama ca scuzele nu erau deloc sincere. Imi pare rau ca ai fost naiva si ai crezut-o. Mie mi-e imposibil sa cred ca atata rautate poate fi AP. Mai degraba teatru ieftin. Si cu asta inchei discutia la subiectul asta. |
Doamne, la ce s-a putut ajunge :((((
Protest
Recunosc ca ma jucam odata cu fetita la nisip si a venit o alta fetita sa se joace cu noi. Avea peste 3 ani, s-a asezat in fund in nisip, moment in care i-am vazut pampersul si toate cele (la copiii mai mari dispar colaceii de pe picioare, pamperul nu prea mai are pe ce sa stea), avea si nisip in pampers, recunosc ca am avut o reactie in stomac, fetita vorbea foarte bine, parea sanatoasa.
Cand de fapt categoria copiilor care mai folosesc pampersul la 3 ani este clar minoritara si pentru parintii lor imi pare rau daca au incercat si nu au reusit iar daca nu au facut nimic mi se pare condamnabil.
ilse spune:
Citat: |
citat din mesajul lui Tonnia Anca, este OK, doar ca m-a socat dar nu atunci, ci mai tarziu, cand mi-am dat seama ca lucrurile nu sunt ceea ce par a fi. Eu ma adaptez, mai greu e sa stiu cui, odata ce m-am prins sunt OK cu mine si cu respectivul. Deci, in concluzie, scuzele se accepta, nu sunt ranchiunoasa, memorie am...ce sa fac, lobotomie? Dar atat. Ma bucur ca a sesizat si Sybille, ca dadeam in mania persecutiei. |
Tonnia da-mi voie sa fac o remarca:
"de ce te afecteaza asa de mult ceva ce scrie un user=un oarecare de pe un forum virtual, ti-e tipa respectiva prietena in viata de zi cu zi, ai impartit bune si rele cu ea, o cunosti tu atat de bine incat sa bagi mana in foc ca nu minte in ceea ce spune?"
Daca raspunsul la chestia de mai sus e: nu...atunci pur si simplu citeste, si da mai departe la ce te intereseaza, la cine iti raspunde civilizat si asa mai departe.
Intr-un spatiu virtual putem sa ne dam si Madona cu pruncul daca avem chef, cine ne stie ca sa zic asa?
eu si 3 banditi: ilse(1.01.2004), sven(1.01.2006) si thor(1.07.2008)