Un baietel rasfatat (2)

anca_a spune:

Orice pedeapsa e umilitoare asadar nu prea merge mana in mana cu respectul...

Poti sa-mi dai cateva exemple de situatii limita in care impunerea prin pedeapsa sa fie singura posibila?




Pentru o viata linistita, un copil cuminte si ascultator, detaliiwww.comportamentcanin.ro/rezumat.pdf" target="_blank"> AICI

freedelia spune:

In primul rand, pe copiii mei ii cheama John si JODIE (nu Mary) -- asta asa, ca sa ne respectam macar nestalcindu-ne numele sau pe ale copiilor nostri.

In al doilea rand, copiii mei au majoritatea problemelor ACASA, unul cu altul. In afara casei, sunt constienti de reguli si le urmeaza in general fara probleme. Mai ales cand e vorba de copii necunoscuti, cum a fost baiatul din povestea Conchitei, daca vine unul si da in/peste ei, vin urgent la mine si "raporteaza" daca sunt chiar loviti rau, iar daca nu, de obicei ii spun respectivului ca "lovitul doare, te rog sa nu ma mai lovesti" (fraza pe care cred ca o repet si in somn asa ca le este foarte familiara).

In al treilea rand, sunt de acord cu Tonnia ca este normal sa se mai infierbante situatia acasa, intre doua persoane care petrec foarte mult timp impreuna. Cand te vezi cu cineva cateva ore pe saptamana, la play date sau in parc, ai mult mai putin timp sa devii frustrat de ceva ce face persoana respectiva in mod repetat si care pe tine te nemultumeste. Pe cand atunci cand petreci ore in sir zilnic cu o alta persoana, ceea ce te nemultumeste la acea persoana devine mult mai stresant.

Si eu ii mai las sa se descurce singuri, dar cand unul dintre ei (in general Jodie) ajunge la un nivel maxim de frustrare (tipa, se arunca pe jos si incearca sa il loveasca) mi se pare normal sa intervin, sa o consolez pe ea si sa ii spun lui ca nu se mai poate juca cu ea, pentru ca i-a facut rau. Ce nu mi-e clar inca, nu am gasit echilibrul, este cat timp ar trebui sa tina aceasta separare, daca ar trebui sa ii las inapoi impreuna imediat ce amandoi dau semne ca s-au calmat si vor sa se joace impreuna sau nu... Ma simt vinovata cand John vine si zice ca s-a calmat si vrea sa se joace cu noi, daca ii spun nu, dar ma simt vinovata si daca zic ok si in 5 minute aud iar ca este mean si ii face in ciuda cu ceva.


Luna -- eu mi-am pierdut multe prietene pe motive AP. Ele se enervau cand copiii mei mergeau la ele in casa si nu se jucau dupa reguli, cand nu voiau sa stranga jucariile, cand puneau mana pe toate cele si mai stricau/murdareau ceva (in casa lor care nu era child proof-uita corect). Unele dintre ele imi lipsesc mult, uite, prietnea mea grace, s-a mutat aici acum un an jumate si toata vara trecuta eram nedespartite. Dar, fiind vara, cald, ne jucam mai mult in parcuri, la locuri de joaca, la piscina. Cand s-a facut frig, am inceput sa ne vizitam. La mine nu era bai, dar la ea, era in urma copiilor ca un uliu. Si ce a pus capac, a fost ca mi-a zis ca Jodie e prea mica sa intre in camera baietilor, ca le strica jocul (ai ei aveau pe atunci 6 si 4 ani, iar Jodie avea cam 2 ani jumate). Fata mea plangea de zor, aia trei inchisi in camera si ea considera ca asa trebuie, ca ea e prea mica pentru jucariile lor. Atunci, eu l-am chemat pe john, i-am aratat ca sora lui plange si l-am rugat sa stea sa se joace cu ea. Baietii ei s-au suparat, ca nu puteau sa ii arate jucariile lor cool lui John, a iesit scandal, penibil si de atunci s-a racit treaba pana cand am ajuns ca nu ne-am mai vazut de juma de an si mai bine. Pai cum puteam eu sa ma mai duc in casa aia, unde stiam ca Jodie nu e welcome si ca o sa fie frustrata la maxim si n-o sa inteleaga de ce o duce ma-sa acolo unde nu ii place.

Asta e o situatie mai grava -- in cazuri in care copiii mei nu au vrut sa imparta jucariile cu copiii veniti in casa noastra, daca acei copii ajungeau sa planga, ma duceam si le explicam ca acesti copii sunt musafirii nostri si ca au venit la noi ca sa se simta bine. Ca, evident, acum nu se simt bine, sunt frustrati si suparati, si ca in cazul asta, trebuie sa o chem pe mama lor sa ii ia acasa. Si ii lasam sa aleaga -- ne jucam impreuna sau ii dam voie prietenului sa plece acasa ca sa se poata juca si fi fericit. In majoritatea cazulrilor au ales sa imparta, dar au fost si cazuri cand nu au vrut si l-am intrebat pe copilul celalalt daca vrea sa plece acasa sau sa se joace cu altceva (uneori a vrut acasa, alteori s agasit altceva).

Cat despre situatii periculoase, si eu intervin promt. Nu inteleg de ce era mare danger cu paieta -- ce daca o inghitea? Dar daca pun mana pe un cutit, se joaca cu vreo chimicala, gasesc vreun medicament pe la mine prin geanta, etc, iau imediat obiectul respectiv, dupa care explic ca este foarte periculos, imi cer scuze ca am smuls si continui cu explicatiile.

23+, John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006)
POZE

Sabina spune:

iti zic eu, daca ar fi incendiu si sofia n-ar vrea sa iasa din casa ii trag una la popou ca sa se miste fara ezitare.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

anca_a spune:

Soleil iti inteleg frustarea ca ti-am taiat corectat discursul si te-am facut sa-ti inghiti singura cuvintele doar ca discutia nu este despre cat sunt eu de capabila sa fac o analiza corecta pe text. Asadar, putem reveni la subiect?




Pentru o viata linistita, un copil cuminte si ascultator, detaliiwww.comportamentcanin.ro/rezumat.pdf" target="_blank"> AICI

Luna1 spune:

Conchita uite tare mi-ar placea sa scrii mai des ce metode adopti pentru ca eu ma inspir des din postarile voastre AP. Cand am tot citit despre AP m-am surprins cat de multe practicam din instinct. Cu prietena cicalitoare an sa abordez subiectul la modul general, nu la modul personal.

Freedelia eu nu imi doresc sa imi pierd prietenele insa da, daca s-ar ajunge atat de departe cum s-a ajuns la tine probabil ca ne-am distanta, asa cum nu mai frecventez o alta prietena care isi tot lua liberatati vis-a-vis de cea mica si o hranea junk ca doar trebuia sa simta si ea gustul saraca, asta pe la un an. Si nu intreba, ii punea direct ciocolata in mana.

Problema cu paieta nu era de inghitit ci efectiv a devenit groaznic, cum nu o vezi cum baga ceva in gura, monezi orice prinde, desi casa e child proof totusi avand si baiat de 8 ani normal ca mai gasesti una alta. De paieta mi-era frica sa nu o inhaleze si mai era si vorba de regula in general, nu bagam prostii in gura, altfel va fi confuza, am voie paiete dar nu creta? Stii la ce ma refer.

Situatia ta cu John si Jodie e oarecum asemanatoare cu a noastra, la noi e in avantaj ca cel mare are o intelegere destul de larga, adica deja stie fineturi, ii ia Adelise o jucarie, el se joaca cu altceva pana o vrea ea pe aceea si el isi poate recupera prima jucarie. Insa avem problema cu cea mica, afara sau la gradi nu loveste, nu musca, nu zgarie, cu Cosmin insa e leoaica. Il adora insa si cand se enerveaza e vai si amar de el saracul. Il zgarie, musca, loveste, iar el fiind mai mare nu loveste (nu fiindca i-am spus noi asta ci fiindca el chiar are 8 ani si nu mai loveste). Atunci mi se pare ca sunt la casa de nebuni, urla cand unul cand altul. Dar atat timp cand vad iubire intre ei incerc sa intervin doar cand sunt in pericol.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

Soleil spune:

Ce zici c-am facut? Asa o fi. Cum spui tu.
Sunt convinsa ca nu e cazul sa te contrazic.

La ce subiect sa revenim?
Ala in care copilul meu si, dupa cate vad, si copiii altora vor deveni probabil asociali, vor gasi caile cele mai stralucite pentru a se droga in liniste, pentru a fura fara sa fie prinsi, pentru a-si insela partenerii de viata si, de ce nu, cei de afaceri si prietenii?

Dar sunt convinsa ca asa se va intampla, nici nu ma astept la altceva.
Si intr-un eventual dialog cu psihologul, concluzia adultului de atunci va fi: "am ajuns asa pentru ca mama m-a luat din parc fiindca impingeam copiii la tobogan sau pentru ca mama mi-a interzis intr-o zi sa ma uit la desene animate fiindca n-am vrut sa gust/mananc altceva in afara de carne si oua. Cred ca nu m-a iubit deloc de-a fost capabila sa ma pedepseasca asa...".

Mda, cum am mai spus: curat teatru absurd, monser!...


Sa-mi ziceti daca sa schimb titlul sub'ectului in "Manual AP". Eventual cu eticheta "Aviz amatorilor" .

---

Soleil spune:

Daca as fi spus eu chestia asta, cre' ca iesea bataie cu pietre .

De altfel, am spus mai demult intr-un alt topic ceva de genul asta si-au fost ceva oripilari prin zona... Eh.

---

denizel spune:

Allinta, nuuu, nuuu, nu iti apartine metoda aia pe care o citasem!!!



Protest
Recunosc ca ma jucam odata cu fetita la nisip si a venit o alta fetita sa se joace cu noi. Avea peste 3 ani, s-a asezat in fund in nisip, moment in care i-am vazut pampersul si toate cele (la copiii mai mari dispar colaceii de pe picioare, pamperul nu prea mai are pe ce sa stea), avea si nisip in pampers, recunosc ca am avut o reactie in stomac, fetita vorbea foarte bine, parea sanatoasa.

Cand de fapt categoria copiilor care mai folosesc pampersul la 3 ani este clar minoritara si pentru parintii lor imi pare rau daca au incercat si nu au reusit iar daca nu au facut nimic mi se pare condamnabil.

mihuta spune:

Luna, noi ne-am mai intersectat pe la alte subiecte, stiu ca avem fetite de varste apropiate. AP sau nu, la 2 ani situatiile desrise de tine sunt la ordinea zilei. Eu de exemplu nu pot sa nu intervin in astfel de situatii pentru ca multe prietene au copii mai mici decat Sophia (care are 2 ani) si nu ar fi deloc echitabil un conflict intre ea si un copil mai mic cu 7-8 luni.

Pot insa sa-ti descriu cam ce se intampla cand ne vizitam cu o prietena draga si fetita ei, Theea cu doar 4 luni mai mica decat Sophia. La noi acasa, daca Sophia are o jucarie in mana si Theea ia alta jucarie, Sophia se sesizeaza si i-o smulge din mana "A mea, sa nu ia Theea jucaria". La orice alta jucarie situatia se repeta. Eu atunci mediez situatia prin verbalizarea cererii Theei "Da, e jucaria ta, dar Theea te roaga frumos sa i-o dai si ei un pic, daca vrei". Uneori i-o da, alteori nu. Daca nu vrea, mama Theei o atrage pe Theea intr-un alt joc, Sophia isi pierde interesul fata de toate jucariile aparate samd. Cand mergem la Theea, orice atinge Sophia provoaca mici drame Theei. Sophia se enerveaza ca nu se poate juca cu nimic, vine si-mi cere lapte sau cere sa plecam acasa (ca o paranteza, tot ca sa bea lapte). Eu ii ofer o alternativa de joaca, apoi scenariul se repeta. Pana la urma solutia e sa le implicam intr-un joc cu noi, una suna la ambulanta, o mamica aduce papusa care trebuie pansata, cealalta fetita o suna pe mama ei sa ii povesteasca, si toata lumea e fericita.

Nu stiu daca e chiar bine cu atata mediere, mai ales ca tot citesc ca e mai indicat sa lasi copiii sa isi rezolve singuri conflictele, dar mie mi se pare ca pe la 2 ani copilasii au oricum fitilul cam scurt, in plus cred ca asa invata si cum sa se joace cu alti copii.

Dar si eu mi-am cernut prietenii pe criterii de parenting, in sensul ca am limitat contactele cu copiii la comun, daca stilul de parenting e total diferit (pana mai cresc copiii), si prefer compania celor care au stiluri si concepte similare, astfel incat intalnirile sa fie placute si pentru mame si pentru copii.

Sabina spune:

pt mine, situatie limita = situatie in care daca nu faci cum zice mama se moare la propriu.
N-am sa ma supar niciodata daca o mama il smuceste din fata masinii pe copilul propriu.
Totul e sa-i nu-i dea bataie/peeapsa DUPA aia.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo