Dumnezeu atotstiutor si liberul arbitru (2)

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Elena spune:

Citat:
citat din mesajul lui crinuta

Oricat ai cunoaste la nivel TEORETIC despre Dumnezeu prin altii, prin carti, etc, intalnirea cu EL se face personal. Trebuie sa IL cauti, trebuie sa IL poti auzi, relatia este una personala.
Este un proces care dureaza, necesita perseverenta si multe altele.
In plus, fiecare om are modalitatea sa de a ajunge la Dumnezeu.

Pentru a_L putea percepe pe Dumnezeu, pentru a cladi o relatie personala este nevoie de rugaciune, post, renuntarea la sine ( adica, renunt la vointa mea, ma las total in mana lui Dumnezeu), invat sa tac pentru a_L auzi, invat sa ma fac mic pentru a-L preamari..; apoi urmeaza transformarea inimii, pentru ca fara asta e imposibil de realizat scopul acesta, iar aceasta transformare nu o realizam noi, n-avem cum, insa trebuie cerut acest har. nCam astia ar fi pasii, pare simplu, e ff greu, pentru ca, cel putin din punctul meu de vedere, cel mai greu este sa uiti de vointa ta, ca sa nu mai vorbesc cat de greu este sa taci/ Pe Duhul Sfant nu Il auzi cand in inima exista resentimente, ura, suparare, revolta, oricata dreptate am avea.

In concluzie, nu traiesti o relatie prin altii. Experientele sfintilor sunt modele de urmat, au rolul lor, nu sunt suficiente pentru noi, deci Lady a punctat foarte bine.
Daca cititi vietile Sfintilor veti vedea ca fiecare a ajuns in mod diferit la Dumnezeu. Calea noastra personala o gasim doar noi cu ajutorul LUI, si asta se intampla doar daca o cerem. Orice har trebuie cerut, pentru ca si aici ne exercitam liberul arbitru. Noi, de buna voie dorim sa ne transformam, noi avem nevoie de haruri, de ajutorul Duhului Sfant pentru a intelege ce mintea noastra umana, la nivelul aceste jos la care suntem, nu poate intelege, deci trebuie sa ne rugam pentru a primi aceste haruri.




Crinuta

Si eu tot asa cred, este esential pentru un crestin sa ajunga sa aiba el insusi o relatie personala cu Dumnezeu. De altfel insasi Domnul Isus ne-a spus ca El va veni impreuna cu Tatal in inima omului credincios "si vom locui impreuna cu el". Ce promisiune minunata!
Pentru mine Domnul este Prietenul meu cel mai bun, caruia ii spun tot ce am pe suflet, si bune si rele, este Cel ce ma tine de mina atunci cand mi-e greu, cand mi-e frica, cand simt ca nu mai pot duce durerile si necazurile acestei lumi; este Prietenul care se bucura cu mine cand eu ma bucur, care imi arata cand gresesc, care imi da Pace, Bucurie si Putere sa merg mai departe, sa ma curatesc de tot ce trebuie curatit ca sa ajung sa traiesc impreuna cu El in vesnicie!

_

Cred in soare chiar daca nu straluceste, cred in dragoste chiar daca sunt singura, cred in Dumnezeu chiar daca nu-mi raspunde.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

Citat:
citat din mesajul lui fdoina

mai, s-ar putea sa fie mai greu sa-L cunosti pe Dumnezeu, decat sa inveti medicina sau sa pleci in americi, la asta v-ati gandit?

Citat:
Pana la urma Dumnezeu salajluieste in fiecare din noi...


clar nu vorbim de acelasi Dumnezeu

sigur, fiecare om poate cunoaste cati dumnezei doreste, dar eu una nu-mi doresc unul confectionat

pe Dumnezeu chiar l-au cunoscut unii, au vorbit cu EL, L-au vazut cu ochii, eu pe acela as vrea sa-L cunosc. chiar daca imi dau seama ca pe aici, sunt prea lenesa pentru asa ceva. imi ramane nadejdea ca-L voi cunoaste macar "dincolo", cu mila Lui cea mare, si pentru rugaciunile Sfintilor

sa ma iertati, eu iar citii din doi in trei
totusi, gabi






Cum Doina, nu vorbim de acelasi Dumnezeu? Exista mai multi Dumnezei???

Spui ca nu vrei sa crezi intr-un Dumnezeu confectionat. Iarta-ma, dar chiar asta faci! Daca spui ca ceea ce au inteles ´´altii´´ este Dumnezeu, pai acei ´´altii´´ nu Ti-l prezinta ´´gata confectionat´´??

EU nu vreau sa cred intr-un Dumnezeu confectionat. Motiv pentru care nu sunt niciodata sigura ca eu detin adevarul absolut. Motiv pentru care cantaresc si ce zice Mohamed si ce zice preasfintitul cutare,si ce zice bunica, si ce zice catolicul, si ce zice SUFLETUL meu propriu.A..mai ales ce zice sufletul meu:-))

Sau oare la asta te referi tu cand zici ´´confectionat´´? La ceea ce SIMTI TU in mod absolut individual?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

Larisa, nu mai intru in detalii, a scris Crinuta si Gabi in locul meu.

Mie oricum comparatia mi se pare fortata. Medicina este pana la urma o STIINTA iar credinta e credinta.

Trebuie sa fie confortabil sa asculti ce iti spune un sfant parinte si sa crezi cu toata finta ta in ceea ce spune, fara sa incerci o apropiere pe cont propriu cu Divinitatea...Eu una va invidiez cateodata. Pe bune.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns crinuta spune:

Citat:
citat din mesajul lui Elena

Citat:
citat din mesajul lui crinuta

Oricat ai cunoaste la nivel TEORETIC despre Dumnezeu prin altii, prin carti, etc, intalnirea cu EL se face personal. Trebuie sa IL cauti, trebuie sa IL poti auzi, relatia este una personala.
Este un proces care dureaza, necesita perseverenta si multe altele.
In plus, fiecare om are modalitatea sa de a ajunge la Dumnezeu.

Pentru a_L putea percepe pe Dumnezeu, pentru a cladi o relatie personala este nevoie de rugaciune, post, renuntarea la sine ( adica, renunt la vointa mea, ma las total in mana lui Dumnezeu), invat sa tac pentru a_L auzi, invat sa ma fac mic pentru a-L preamari..; apoi urmeaza transformarea inimii, pentru ca fara asta e imposibil de realizat scopul acesta, iar aceasta transformare nu o realizam noi, n-avem cum, insa trebuie cerut acest har. nCam astia ar fi pasii, pare simplu, e ff greu, pentru ca, cel putin din punctul meu de vedere, cel mai greu este sa uiti de vointa ta, ca sa nu mai vorbesc cat de greu este sa taci/ Pe Duhul Sfant nu Il auzi cand in inima exista resentimente, ura, suparare, revolta, oricata dreptate am avea.

In concluzie, nu traiesti o relatie prin altii. Experientele sfintilor sunt modele de urmat, au rolul lor, nu sunt suficiente pentru noi, deci Lady a punctat foarte bine.
Daca cititi vietile Sfintilor veti vedea ca fiecare a ajuns in mod diferit la Dumnezeu. Calea noastra personala o gasim doar noi cu ajutorul LUI, si asta se intampla doar daca o cerem. Orice har trebuie cerut, pentru ca si aici ne exercitam liberul arbitru. Noi, de buna voie dorim sa ne transformam, noi avem nevoie de haruri, de ajutorul Duhului Sfant pentru a intelege ce mintea noastra umana, la nivelul aceste jos la care suntem, nu poate intelege, deci trebuie sa ne rugam pentru a primi aceste haruri.




Crinuta

Si eu tot asa cred, este esential pentru un crestin sa ajunga sa aiba el insusi o relatie personala cu Dumnezeu. De altfel insasi Domnul Isus ne-a spus ca El va veni impreuna cu Tatal in inima omului credincios "si vom locui impreuna cu el". Ce promisiune minunata!
Pentru mine Domnul este Prietenul meu cel mai bun, caruia ii spun tot ce am pe suflet, si bune si rele, este Cel ce ma tine de mina atunci cand mi-e greu, cand mi-e frica, cand simt ca nu mai pot duce durerile si necazurile acestei lumi; este Prietenul care se bucura cu mine cand eu ma bucur, care imi arata cand gresesc, care imi da Pace, Bucurie si Putere sa merg mai departe, sa ma curatesc de tot ce trebuie curatit ca sa ajung sa traiesc impreuna cu El in vesnicie!

_

Cred in soare chiar daca nu straluceste, cred in dragoste chiar daca sunt singura, cred in Dumnezeu chiar daca nu-mi raspunde.







Foarte frumos spus. Asa inteleg si eu relatia cu Dumnezeu.

Crinuta si Rayan

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=4L0eM4tODYc" target="_blank">Asculta




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns larissa_79 spune:

Eu n-am facut o comparatie. Pur si simplu mi s-a parut usor zis, "plec in America" sau orecum fortat.
Gabi, normal ca te informezi dar chiar si atunci cand te-ai informat ai citit tot tratate, ai studiat tot ce au scris altii. Tu doar ai selectat din tot ce au scris altii si ai luat o decizie in consecinta. E logic si perfect normal. Eu personal, si Bunul Dumnezeu mi-e martor, rezonez intru totul cu scrierile Sfintilor Parinti ai orotodxiei. O caldura dulce imi cuprinde mintea si sufletul citindu-i. Nu simt contradictii...simt si traiesc ortodoxia. Asta e experienta mea personala. N-am simtit dintotdeauna asa...dar cand sufletul meu s-a deschis spre Dumnezeu am simtit frumusetea ortodoxiei, adevarul ei.
LadyJ, de ce ai senzatia ca aceasta legatura directa intre ortodocsi si Bunul Dumnezeu nu exista? Exista...o legatura directa, frumoasa si personala. Ne rugam Bunului Dumnezeu si Maicutei Lui direct. Oricum cred ca explicam aici ceva ce nu poate fi explicat. Ortodoxia e minunata! Slava Domnului! Eu am incheiat ce am avut de spus.
tuturor!

Larisa Mamica de Alexia (13 iulie 2006) si aspiranta din nou

http://www.flickr.com/photos/32393475@N00/

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns crinuta spune:

Larissa, sa stii ca asa rezoneaza si altii cu religiile lor, eu fiind un exemplu clar pentru ca altfel n-as fi trecut la catolicism, ( si nu doar eu, uita-te la Elena, uita-te la Denizel, sau la fetele care au imbratisat islamul), insa nu despre religii este vorba, ci despre o relatie cu Dumnezeu, si crede-ma, nu vom fi triati la judecata la modul " ah, tu esti ortodox, treci in aici, tu esti protestant, treci dincolo, voi sunteti musulmani, budisti, mai stiu eu ce, ci... vom fi judecati dupa felul in care am iubit pe aproapele nostru ( ca toata lumea isi iubeste parintii, copiiii, etc, insa cand vine vorba de altii, da-i incolo...), iar tocmai de aici va veni trierea.
Nu va avea nimeni o bila alba doar pentru ca ar apartine vreunei Biserici, vreunui cult, ba chiar din contra, cei care stiu mai multe vor fi judecati mai aspru, pentru ca au stiut, si nu au facut, e logic, nu?

Eu sunt sigura ca orice om care IL cauta pe Dumnezeu, care este insetat de a-si cunoaste Creatorul, IL va gasi, iar in momentul acela, se va transforma total, iar asta va fi vizibil pentru oricine.
Asta nu inseamna ca orice religie este buna, dar nu despre religii discutam aici, pentru ca daca ar fi sa gandim asa, ca doar o singura religie se afla pe calea cea dreapta, inseamna ca toti ceilalti sunt condamnati, iar eu repet, si cei care s-ar afla in eroare dpdv dogmatic, daca traiesc conform poruncilor lui Dumnezeu ( ex prima porunca), se vor mantui, si invers, cei care merg regulat la Biserica, tin post, etc, insa nu practica iubirea, nu stiu ca tacerea este de aur ( Isus a tacut cand a fost insultat), nu isi iubesc aproapele, judeca, critica, etc, faptele lor fara iubire nu vor insemna nimic.

Crinuta si Rayan

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=4L0eM4tODYc" target="_blank">Asculta




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns larissa_79 spune:

crinuta, sunt de acord ca vom fi judecati dupa faptele noastre. De altfel nici nu cred intr-o ortodoxie vorbita si de duminica, cred intr-o ortodoxie a faptelor, o ortodoxie practicanta. Dar asa cum tu sau oricine altcineva a gasit Adevarul in alta religie eu l-am gasit si il traiesc in Ortodoxie. Si Adevarul e doar unul ca daca n-ar fi asa si n-am crede asta....am alege la intamplare orice alta religie. Dar din moment ce tu esti in religia catolica inseamna ca tu ai gasit Adevarul acolo. Adevarul personal e unul singur insa...oricat am trage de ecumenism. Am ales...nu suntem din intamplare intr-o religie sau alta ( desi multi asa sunt din intamplare). Asta nu inseamna insa ca eu nu iti respect religia sau voi ataca vreodata sau voi incerca macar sa intervin pe un topic cu discutii catolice. Legat de judecata eu am cumva o alta perceptie, cea ortodoxa care confirma si ea clar ca fiecare vom fi judecati altfel. Raman insa in convingerea ca ortodoxia e Adevarul la care am fost chemati...singur Ortodoxia cum spune parintele Arsenie Papacioc. Si nu trebuie sa deranjeze pe nimeni opinia mea....e perfect normala si rationala. De asta sunt aici, in ortodoxie si nu in alta parte.
Crinut, imi place duhul exprimarii tale insa....mai putin partea cu "crede-ma". Asta pentru ca eu am perceptiile despre judecata definite si nu pot fi influentate de credintele si convingerile altora! La fel nici eu nu incerc sa conving pe nimeni de nimic. Imi exprim doar bucuria. Atat. Inca o data!

Ca sa fiu un pic ontopic ca am citit prima postare.
Da, Bunul Dumnezeu ne-a lasat liberul arbitru, ne-a lasat sa alegem. Bunul Dumnezeu stie filmul vietii noastre pentru ca El este Dumnezeu si stie ce vom alege noi in viata pas cu pas si NU pentru ca am fi fost programati de El sa facem anumite alegeri. E o mare diferenta aici. Cum poate interveni in viata noastra pe care noi o definim prin liberul arbitru? Daca noi ne rugam Lui, respectam poruncile si ducem o viata buna, daca Sfantul Duh ne cerceteaza Bunul Dumnezeu poate schimba sau influenta alegerile noastre si ne poate directiona pe un drum mai bun diferit poate de cel definit si ales de noi prin liberul arbitru.

Larisa Mamica de Alexia (13 iulie 2006) si aspiranta din nou

http://www.flickr.com/photos/32393475@N00/

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns patou spune:

sunt de acord cu ce a scris Larisa insa as mai avea o completare. Sunt de acord ca Dumnezeu poate influenta vietile noastre dar nu o face in locul nostru. Ceea ce face este sa ne avertizeze prin intermediul Duhului Sfant atunci cand facem o alegere proasta, dar in final alegerea ne apartine. acum gandindu-ma la Saul cred ca ignorand vocea Duhului Sfant si facand voia noastra, incet incet Duhul Sfant se retrage discret, in varful picioarelor, lasandu-ne prada "poftelor noastre", iar atunci inima noastra se impietreste si ajungem sa credem minciunile diavolului -discrete si ele apropiate de cuvantul lui Dumnezeu ca sa ne adoarma vigilenta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns larissa_79 spune:

patou, rezonez Ai completat perfect ce am vrut sa zic. Credeam ca se subintelege, dar bine ca ai punctat!

Larisa Mamica de Alexia (13 iulie 2006) si aspiranta din nou

http://www.flickr.com/photos/32393475@N00/

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

btw de medicina si credinta. desi una e stiinta empirica, cealalta arta inimii, tot pe cauza si efect lucreaza amandoua. in credinta, cauza e pacatul, vindecarea se face prin rugaciune si pastrarea caii spre mantuire, vindecarea in sine e mantuirea. si la credinta se poate ajunge empiric - calea catolica a faptelor, calea protestanta a logicii. personal, cred cu toata fiinta ca insasi tanjirea dupa un Dumnezeu este 'dovada' ca Dumnezeu exista. asa cum foamea precede saturarea, asa si existenta lui Dumnezeu raspunde setei inimii care n-ar exista daca n-ar exista si Dumnezeu.

Larisa, topicul nu este ortodox, intrebarea mea e adresata tuturor. putem polemiza pana poimarti, oricat de dur, dar fara insulte si atacuri la persoana, asta e tot ce imi doresc.

Mergi la inceput