Dumnezeu atotstiutor si liberul arbitru (2)

patou spune:

eu m-am tot poticnit de Romani 9:14-29, dar acum in lumina psalmului citat de Conchita am impresia ca am gasit o explicatie cat de cat multumitoare pentru mine. Faptul ca Dumnezeu ne cunoaste inca de cand eram "plod fara chip" mi-a deschis o noua perspectiva vis a vis de aparenta lipsa a liberului arbitru de care se vorbeste in Romani:

Dumnezeu se indura de cine-i place

14. Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate in Dumnezeu? Nicidecum!

15.Caci El a zis lui Moise: "Voi avea mila de oricine-Mi va placea sa am mila: si ma voi indura de oricine-Mi va placea sa ma indur."

16. Asa dar, nu atarna nici de cine vrea, nici de cine alearga, ci de Dumnezeu care are mila

17. Fiindca Scriptura zice lui Faraon: "Te-am ridicat inadins, ca sa-Mi arat in tine puterea Mea, si pentru ca numele Meu sa fie vestit pe tot pamantul"

18. Astfel El are mila de cine vrea si impietreste pe cine vrea.

19. Dar imi vei zice:" Atunci de ce mai baga de vina? Caci cine poate sta impotriva LUI?"

20. Dar, mai degraba, cine esti tu, omule, ca sa raspunzi impotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a facut: Pentru ce m-ai facut asa?"

conchita spune:

uite ca si Hannen crede in destin, dar cu amendamente, m-am incurcat si mai mult.

Gabi, si eu ca si Irina, am avut parcursul invers - abia dupa pierderi inimaginabile L-am descoperit. eu iti inteleg durerea si stiu ca pare nemangaiabila, ca sa zic asa, dar e vreme pentru toate: pentru patimire, pentru suferinta, pentru catharsis si apoi pace. nimic nu se plamadeste intr-o clipita, pana si lui Dumnezeu i-a luat ere sa creeze universul, daramite curatirea sufletului.

Patou, ma demoralizeaza pasajul din Romani, sfarsitul cu siguranta: daca nu ne e dat sa intelegem, cum putem accepta? dar e si un aspect datator de speranta - chiar daca ne-o fi destinat intr-un fel, e mila care poate schimba totul. iar calea presupun ca e rugaciunea.

Irina, si eu cred ca avem nevoie de indrumare, unii sunt mai inaintati pe cale si slava domnului si lor cand au bunavointa sa mai traga si altii dupa ei.

irina.c. spune:

Lady, eu nu Il caut pe Dumnezeu, L-am gasit deja in Biserica. Consider invatatura Bisericii adevarata si mantuitoare. Deci nu ma intereseaza sa reinventez roata, atata vreme cat altii au mers pe calea asta si au ajuns sfinti.mami de Ilinca(26. apr.04), Teodora (26 aug. 07) , 35+am blog

larissa_79 spune:

ladyj, daca ai o problema medicala ce faci...inveti medicina?


Larisa Mamica de Alexia (13 iulie 2006) si aspiranta din nou

http://www.flickr.com/photos/32393475@N00/

crinuta spune:

Oricat ai cunoaste la nivel TEORETIC despre Dumnezeu prin altii, prin carti, etc, intalnirea cu EL se face personal. Trebuie sa IL cauti, trebuie sa IL poti auzi, relatia este una personala.
Este un proces care dureaza, necesita perseverenta si multe altele.
In plus, fiecare om are modalitatea sa de a ajunge la Dumnezeu, si cand spun asta nu ma refer ca isi aduce aminte cand are necazuri ca exista Dumnezeu, si incepe cu cererile, fara sa II ofere vreodata macar un " multumesc Doamne".
Pentru a_L putea percepe pe Dumnezeu, pentru a cladi o relatie personala este nevoie de rugaciune, post, renuntarea la sine ( adica, renunt la vointa mea, ma las total in mana lui Dumnezeu), invat sa tac pentru a_L auzi, invat sa ma fac mic pentru a-L preamari..; apoi urmeaza transformarea inimii, pentru ca fara asta e imposibil de realizat scopul acesta, iar aceasta transformare nu o realizam noi, n-avem cum, insa trebuie cerut acest har. nCam astia ar fi pasii, pare simplu, e ff greu, pentru ca, cel putin din punctul meu de vedere, cel mai greu este sa uiti de vointa ta, ca sa nu mai vorbesc cat de greu este sa taci/ Pe Duhul Sfant nu Il auzi cand in inima exista resentimente, ura, suparare, revolta, oricata dreptate am avea.
Eu lupt cu asta, si va spun ca e cumplit de greu, si stiu ca singura nu voi reusi.
In concluzie, nu traiesti o relatie prin altii. Experientele sfintilor sunt modele de urmat, au rolul lor, nu sunt suficiente pentru noi, deci Lady a punctat foarte bine.
Daca cititi vietile Sfintilor veti vedea ca fiecare a ajuns in mod diferit la Dumnezeu. Calea noastra personala o gasim doar noi cu ajutorul LUI, si asta se intampla doar daca o cerem. Orice har trebuie cerut, pentru ca si aici ne exercitam liberul arbitru. Noi, de buna voie dorim sa ne transformam, noi avem nevoie de haruri, de ajutorul Duhului Sfant pentru a intelege ce mintea noastra umana, la nivelul aceste jos la care suntem, nu poate intelege, deci trebuie sa ne rugam pentru a primi aceste haruri.

Apostolii erau initial revoltati pe Pavel, pentru ca in mintea lor omeneasca nu puteau pricepe, procesa informatia potrivit careia Pavel, un fost prigonitor al crestinilor, ar putea vorbi despre Isus, ar putea propovadui cuvantul LUI, cand nici macar nu L-a cunoscut personal. Da, dpdv omenesc, al logicii umane, it makes sense, insa, Pavel, a inteles ce facea, a inteles tot datorita Duhului Sfant care l-a luminat. N-a avut nevoie de dovezi stiintifice, de mai stiu eu ce, a fost suficienta revarsarea Duhului Sfant, si astfel s-a produs transformarea lui.
Ciudat este faptul ca apostolii au primit harul ( tot de la Duhul Sfant) de a intelege si a vorbi in orice limba, fapt de asemenea de necuprins de "mareata" noastra logica umana...insa natura umana asta este.




Crinuta si Rayan

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=4L0eM4tODYc" target="_blank">Asculta

crinuta spune:

PAtou, Dumnezeu s-a jertfit pentru toti, cu toate ca stia ca nu toti vor dori mantuirea.

Oricine se caieste si cere mila lui Dumnezeu, o va primi, indiferent de cat de pacatos este, cu conditia sa se caiasca in mod sincer.

Cei care se imptrivesc si in ultima clipa si refuza de buna voie si nesiliti de nimeni Indurarea lui Dumnezeu, se osandesc singuri.
Pentru mantuire e nevoie de liberul arbitru. Dumnezeu ne intinde mana, chiar si atunci cand suntem in mocirla. Intrebarea este: raspundem chemarii LUI? Si in ultima clipa se mai poate face ceva, DACA VREM, daca renuntam definitiv la orgoliul asta blestemat!

Deci, Dumnezeu este in primul rand iubitor, indurator, apoi drept.

Crinuta si Rayan

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=4L0eM4tODYc" target="_blank">Asculta

gaba-rema spune:

Hannen, ma bucur ca te citesc!

Eu am relatat ce am trait cand eram copil. Si mie mi se pare acuma absurd cum am gandit... multa vreme.

Nu m-a deranjat ca dupa Revolutie "romanii n-au dus-o mai bine": in starea euforica extrema (si absurda) din primii ani de dupa, am resimtit ca un soc enorm cand am auzit ca un roman s-a facut praf cu masina, de ex., sau un prieten de familie (doctor) a murit de cancer... btw, el era ferm convins ca nu va muri, ca leacul contra cancerului va aparea foarte curand si el va fi vindecat... si asta pare absurd, mai ales pt. un doctor, si era un medic adevarat, bun...

Destinul ti-e scris dinainte, in cel mai mic detaliu, zici... dar daca te arunci in gol, apar deodata sansele sa comiti o sinucidere? Pai acest act ar fi cumva in afara destinului pre-scris si unic, si inconturnabil ce ti-a fost harazit? Uite, aici nu inteleg eu cum vine de se leaga"

Eu L-as cauta pe Dzeu, dar stiti cu totii ca asta nu merge asa, la comanda. Daca nu (mai) crezi, nu merge asa, sa te scoli sambata dimineata si sa-ti zici: gata m-am decis, ma fortez sa cred din nou, Il voi cauta cu osardie si Il voi gasi.

gaba-rema spune:

off-topic... iertati-ma va rog!...

Larissa... cam da . Adica atunci cand te lovesti de o problema medicala, e recomandat sa te informezi cat poti de profund, cat poti de in detaliu. Daca poti, desigur!Studiind sute de articole stiintifice am aflat ca sufeream din copilarie de o tulburare pe care n-as fi banuit-o, nici vreun dr., nici parintii. Si abia apoi am stiut ca trebuie sa merg la psihiatru, care mi-a confirmat autodiagnosticarea si m-a ajutat sa depasesc afectiunea (m-a ajutat in principal dandu-mi reteta de medicamente, caci eu aflasem deja prin studiu cum se trateaza).
In alta ocazie, a trebuit sa iau o decizie de 'operatie sau nu'. Amoptat pt. NU in urma studiului, desi absolut toti, civili sau medici, mi-au zis ca-s nebuna (in RO, procedura e operatie in mod automat, nu insa si in alte parti...). Si decizia mea a fost cea corecta, si am luat-o doar dupa ce am studiat alte zeci si sute de materiale. Noroc ca am acces la foarte mult material stiintific...
Sigur, poti sa nu stii nimic, sa nu vii cu nici o opinie personala si sa te bazezi exclusiv pe ce spun cei care stiu... dar cel putin cand e vorba de sanatatea ta sau a unui apropiat, informarea inseamna putere.

Nu as putea face insa vreo analogie intre cele de mai sus si chestiunile de credinta. In materie de credinta, lucrurile mi se par a sta chiar pe dos: cu cat analizezi mai mult, cu atat te incurci mai tare...

fdoina spune:

mai, s-ar putea sa fie mai greu sa-L cunosti pe Dumnezeu, decat sa inveti medicina sau sa pleci in americi, la asta v-ati gandit?

clar nu vorbim de acelasi Dumnezeu

sigur, fiecare om poate cunoaste cati dumnezei doreste, dar eu una nu-mi doresc unul confectionat

pe Dumnezeu chiar l-au cunoscut unii, au vorbit cu EL, L-au vazut cu ochii, eu pe acela as vrea sa-L cunosc. chiar daca imi dau seama ca pe aici, sunt prea lenesa pentru asa ceva. imi ramane nadejdea ca-L voi cunoaste macar "dincolo", cu mila Lui cea mare, si pentru rugaciunile Sfintilor

sa ma iertati, eu iar citii din doi in trei
totusi, gabi

gaba-rema spune:

nu stiu daca e mai greu sau mai usor. nici nu cred ca se pot compara ca dificultate.
cred doar ca se utilizaza facultati / capacitati distincte: stiintele se invata cu gandirea rationala, pe Dzeu Il afli pe alte cai, cele numite "ale inimii".