Teama de responsabilitate
Raspunsuri - Pagina 19
monicutza_bb spune:
Scuze de mesajul off-topic
Draga mianna,
acesta a fost primul tau mesaj la subiectul deschis de Aniela si care se numeste "Teama de responsabilitate"
| Citat: |
| citat din mesajul lui mianna tot off topic: happy, cu siguranta nu intri in targetul paragrafului lui Serafiotti  daca ai avut asemenea greseli (sincer, eu nu le-am remarcat - si te-am citiiiiit  ) au fost cel mult typo. sunt convinsa ca reformuland ultima fraza, n-ai fi scris "nu fii atat de aspra cu astea ca noi"  |
Imi dau seama ca a fost foarte important pentru tine sa o asiguri pe Happy ca nu intra in categoria mamicilor care fac greseli gramaticale frecvente (din nestiinta sau pur si simplu din graba sau din cauza de bebelus care incearca si el sa scrie o data cu mamica lui), dar cred ca puteai sa alegi calea PM-ului sau macar daca ai decis sa raspunzi la subiectul Anielei sa iti aduci aportul si la problema ei.
Eu mi-am spus "my two cents" care nu prea o ajuta pe Aniela, dar nu pot povesti exemplul din familia mea (mama si sora ei) ca nu s-a terminat tocmai bine.
Tu in schimb, in 18 pagini de subiect, ai fost numai off-topic, nu ai avut nici un sfat , nici o parere, nici un cuvant de imbarbatare de adresat autoarei subiectului
Pai da, deschid subiect sa intreb la ce ora rasare soarele maine si vine cineva si ma intreaba "auzi, da de ce Tantza are ochi albastrii?"
Cum pana mea sa nu te enervezi daca vezi ca vorbeste orbu cu surdu si cu mutu si se mai si iau la paruiala ca nu se inteleg? Dar, deh... romanul (a se citi "omul", nici o legatura cu poporul) nu stie sa stea in banca lui cand nu are ceva de zis.Pe mine m-a invatat mama o vorba: "Daca taceai, intelept ramaneai" (sau filozof, nu mai stiu sigur
).Atat mai am de subliniat:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sibylle Mianna Nu este frumos sa arati cu degetul stiinta sau nestiinta unora. |
P.S. Si totusi nu mi-ai raspuns la intrebare: ce faceai tu in clasa intai?
Pretioasa Ema invinge cancerul.
Te iubim din tot sufletul.
Monica & printesa Aylin Nicole (27 iulie 2007) & nazdravan de Alex (18 iunie 2006) & tati
"Making the decision to have a child is momentous. It is to decide forever to have your heart go walking around outside your body."
mianna spune:
ai spus intr-un post lung ceea ce spusesem eu in postul precedent: ca incepusem cu "tot off topic". cu accent pe "tot". cand cineva decide sa scrie pe forum, cred ca e dreptul meu sa aleg calea forumului cand ii raspund, daca doresc, si nu a mesajului privat.
in ceea ce priveste intrebarea ta - la fel de mare ajutor desfasurarii topicului, de altfel - cred ca ti-am raspuns deja - Ana avea mere cand eram eu in clasa intai. fireste, asta dupa ce terminase cu bastonasele. in ultimul trimestru cred ca Ana avea si niste povesti pe la sfarsitul abecedarului (pe care eu le citeam in primele ore, in timp ce colegii faceau bastonasele, si tot n-am ajuns la MENSA, fir-ar mama ei de treaba ). da, am tinut neaparat sa ma dau mare cu cultura mea una cred ca era cu cele doua capre pe o punte, da' s-ar putea sa ma insel aici
si la partea cu aratatul cu degetul imi spusesem deja parerea - si s-a vazut ca n-a fost suficient sa scriu eu "clasa intai" nu pana la partea cu degetul
"it's nice to be important, but it's more important to be nice"
Chuny spune:
Niet, niet, niet! Nu-s de acord cu voi si gata! Asta e ultimul meu mesaj off topic, nu vreau sa stricam subiectul fetei care are nevoie de sustinere, nu de prostiile astea !
Deci: aratatul cu degetul e scarbos atunci cand e doar un simplu aratat cu degetul menit sa descarce de energie negativa persoana "aratatoare de degete" Sa nu uitam ca sunt persoane care arata cu degetul in ritmul in care dau buna ziua si apoi isi invata si copiii sa fie la fel. Si asta e doar inceputul : aratam cu degetul pe cei care nu scriu corect, apoi pe cei diferiti de noi, apoi handicapatii, apoi etc. Din drag de oameni nu arati cu degetul, ci faci eforturi pt a-i ajuta! Am zis!
Mianna, in ce clasa ai invatat ca o propozitie se incepe cu litera mare ? Nu arat cu degetul, numa' intreb fara sa am nevoie de raspuns
Aniela, va urez mult noroc si sper sa ne dai vesti bune!
Sibylle
Vladimir *****
***** Anna
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">SONIA ARE NEVOIE DE AJUTOR! UN CONT PAYPAL VA STA LA DISPOZITIE
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank"> "Cine a vazut acel licurici nu-l va uita niciodata ... i-a intrat in suflet pentru vesnicie"
mianna spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sibylle Mianna, in ce clasa ai invatat ca o propozitie se incepe cu litera mare ? Nu arat cu degetul, numa' intreb fara sa am nevoie de raspuns |
terminasem cam toate formele de invatamant cand am aflat despre corespondenta formala si cea informala (sau daca vreti in dulcea noastra limba, oficiala si mai putin oficiala
). si cum n-o pot considera oficiala cea in care mi se adreseaza persoane straine la pertu (asa cum e normal, de altfel, sa nu se inteleaga altceva)...cat despre aratatul cu degetul, eu arat greseala. se pare ca mai am de invatat cum s-o fac fara sa-l arat si pe autorul ei, in special intr-un loc unde unii se simt atinsi chiar si cand nu e cazul. poate topicul de care vorbea Serafotti, cu conjugari si declinari
- chiar daca stiu ca l-ar citi doar cei care n-au nevoie de el.daca s-ar descarca energia negativa cu degetul, zau c-as sta numai cu el ridicat, indiferent care
mie insa mi se pare mai simplu s-o tin la distanta printr-un zambet iar cum asta pare sa spele toate pacatele, astept si eu ca Aniela sa ne dea vesti bune dupa prima saptamana. as fi spus-o si pana acum, dar n-am considerat ca asteptarea mea o poate zori sau o poate ajuta pe Aniela. topicul l-am citit de la prima pagina, dar sfaturi nu ma simt in stare sa dau, cu sau fara experienta, intrucat oricum nu exista doua experiente identice, iar situatia de fata e mult prea pe muchie de cutit incat sa indraznesc s-o clatin chiar si cu un cuvant. pot ura doar lumina in cele doua destine, si implinirea lor frumoasa.
"it's nice to be important, but it's more important to be nice"
SSerafiotti spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sibylle Deci: aratatul cu degetul e scarbos atunci cand e doar un simplu aratat cu degetul menit sa descarce de energie negativa persoana "aratatoare de degete" Sa nu uitam ca sunt persoane care arata cu degetul in ritmul in care dau buna ziua si apoi isi invata si copiii sa fie la fel. Si asta e doar inceputul : aratam cu degetul pe cei care nu scriu corect, apoi pe cei diferiti de noi, apoi handicapatii, apoi etc. Din drag de oameni nu arati cu degetul, ci faci eforturi pt a-i ajuta! Am zis! |
Sa-mi fie cu iertare, dar daca relatarea faptului ca exista un grup de oameni (nenumiti) care scriu incorect devine, prin reductio ad absurdum, 'aratat cu degetul', atunci acest fapt NICI MACAR PRIN REDUCTIO AD ABSURDUM nu are vreo legatura cu 'aratat handicapatii cu degetul'.
Poti sa sustii ca ceea ce intelegi tu prin 'aratat cu degetul' este 'scarbos', cate-n luna si-n stele, toate sentimentele si dorintele tale legate de a arata sau nu cu degetul scrierea incorecta, dar nu poti afirma ca de aici porneste aratatul cu degetul spre handicapati, pentru ca este fals. Verificabil si demonstrabil fals.
Nu exista nici o legatura intre a observa si comunica faptul ca un anumit grup de oameni scriu anapoda si necajirea handicapatilor din cruzime.
conchita spune:
Aniela, draga, m-am tot gandit la tine si am urmarit sa vad daca mai scrii...sper din tot sufletul ca esti bine.
aniela23 spune:
Conchita, mersi mult pt mesaj. Nu am mai intrat pe la subiect pt ca am observat ca se deviase de la mesajul initial. Sunt in mijlocul examenelor si sunt extrem de stresata.Cu sora mea am trecut prin multe...
Cred ca marea problema este ca m-am identificat prea mult cu mama mea, nu o vad pe sora mea ca pe o sora ci ca pe fiica mea, ma simt foarte responsabila pt ea si fericirea mea depinde complet de fericirea ei.Ma imbolnavesc de grija ei.Stiu ca nu este normal dar inteleg de ce simt asa si sper sa reusesc sa ma detasez.Asta m-a facut sa cred ca nu voi dori niciodata sa am un copil, responsabilitatea e prea mare si prea apasatoare, mi-as face mult prea multe griji pt copilul ala ca sa pot sa mai enjoy ceva in viata.
Am mai avut probleme, m-a tot mintit, ne-am certat , etc. Am invatat totusi sa o las libera, ma mintea pt ca o tineam prea tare din scurt si ii interziceam multe lucruri (sa aiba prieten, sa iasa in club, etc). Cred ca de fapt incercam sa o impiedic sa faca greselile pe care le-am facut eu cand eram mai tanara. Din pacate stiu ca o sa le faca, o sa sufere, ma doare dar asta e -trebuie sa isi invete lectia.
Din pacate problema cea mare este jobul de aupair - iar aici am nevoie de opinia unor mame. Cand a inceput jobul, acum o luna, totul era perfect, familia era foarte multumita de ea. Si-a gasit chiar alte familii la care sa lucreze cateva ore pe saptamana, prieteni cu sefa ei. Stiu ca toata lumea era multumita pt ca am citit niste emailuri de lauda intre sefa ei si alte familii la care lucra sora mea.Dupa acea, in urma cu 10 zile, sefa ei a nascut al 3-lea copil. Sora mea imi zice ca din momentul acela sefa ei s-a schimbat si a devenit foarte posomorata. Totul a culminat aseara cand sefa i-a zis surorii mele ca ii mai da 3 saptamani de proba pt ca nu este singura ca vrea sa semneze contract de munca pe un, din cauza faptului ca banuieste ca sora mea i-ar bate copiii (!!!!!!), ca nu se simte in siguranta cu ea in casa etc etc. Stiu ca sora mea nu exceleaza in multe lucruri, nu e grozav de harnica, de organizata, etc. As fi inteles poate daca sefa ei s-ar fi plans de unul din aceste lucruri, dar acuzatia ca sora mea i-ar bate copiii mi se pare absolut ridicola - bag mana in foc ca nu ar face niciodata asta, nici cand era in Romania nu a atins niciodata pe unul din nepotii mei, desi parintii lor mai faceau asta.
Intrebarea mea este daca depresia postnatala se poate manifeste prin PARANOIA CA CINEVA VREA SA-TI RANEASCA COPIII. Pt ca daca asta e situatia nu stiu ce ar putea sora mea sa faca.
Problema e ca sefa ei deja le-a spus celorlalte familii sa nu o mai primeasca pe sora mea la munca pana nu se termina perioada de proba.Ca cica copiii lor ar fi in pericol. Bine-nteles ca familiile au incredere in prietena lor, si nu intr-un aupair pe care abia au cunoscut-o. Asa ca sora mea si-a pierdut celelalte joburi.
Sunt extrem de suparata. Nu pot sa inteleg daca sora mea a facut ceva gresit sa o supere pe sefa ei sau daca pur si simplu femeia e paranoica. Imi vine sa-i zic sa isi stranga bagajele si sa vina acasa, mi-e mila de ea ca se simte umilita oriunde merge si prietenii sefii ei se uita la ea ca la o agresoare de copii. Daca sefa sufera de depresie postnatala si paranoia oare trece sau ar fi cazul sa cautam alta familie?
As vrea sa stiu tare mult care e adevarul, dar sefa ei nu vrea sa vb cu mine. Of, de ce nu pot lucrurile sa intre pe un fagas normal ca sa ma pot si eu linisti, sa-mi vad de examene, serviciu, barbat?
aniela23 spune:
am uitat sa mentionez ca cei 2 baieti ai sefii ei (2.5 si 3.5 ani) nu o vor pe sora mea, mai ales cel mic ii zice mereu sa plece. Copiii celorlalte familii sunt f fericiti cu ea (well, erau!)
casandra spune:
S-ar putea ca cei mici sa se fi plans la mama lor. Ei sunt micuti, mama lor are un bebe mic, caruia ii acorda foarte multa atentie, Cred ca ei se simt privati de atentia mamei lor, sufrea din cauza asta, dar pe mama mor o iubesc, nu pot sa identifice cauza supararii si, inconstient, o transfera catre sora ta, care e venita de curand la ei. Copiii poate gandesc ca daca dispare sora ta, mama lor va reveni cea pe care o stiau.
aniela23 spune:
Casandra, problema e ca cei mici nu s-au plans. Mama-sa cica i-a tras de limba si i-a intrebat daca sora mea ii bate. Ei cica nu ar fi zis nimic, desi ma-sa presupune ca de frica nu vor ei sa recunoasca. In rest,femeia intreaba pe toata lumea pe care o cunoaste cum se poarta sora mea cu copiii ei. Problema e ca depresia post natala poate trece neobservata, si sotul ei chiar crede ca nevasta-sa e in pericol cu sora-mea in casa. Nu pot sa inteleg, era extraordinara cand am cunoscut-o, a organizat singura o petrecere de aupairs pt ca sora mea sa isi faca prietene, i-a gasit scoala... Iar acum o acuza ca a acceptat jobul doar ca sa fie langa prietenii ei (pe care si i-a facut DUPA ce a inceput serviciul) ca intarzie la program dimineata cu cate 10 minute in fiecare zi (desi ea i-a zis sa nu coboare in bucatarie dimineata pana nu face curat + paturile in camera copiilor).Ma rog, chestii ridicole. Ar trebui sa nu ma mai stresez, bine ca e sanatoasa si in siguranta.