Teama de responsabilitate

SSerafiotti spune:

Draga mea,


Scriu in primul rand pentru a-mi manifesta admiratia profunda la adresa realizarilor tale. Iata-te la putin peste 25 de ani la Londra, intr-o relatie frumoasa, cu o cariera demarata si viitorul in fata, dupa ani de sacrificii crunte pentru binele familiei tale numeroase- sacrificii nemeritate, e drept, insa nu inutile, ele contribuind imens la formarea ta. Sunt convinsa ca tocmai pentru ca ai oferit familiei toate sansele te vei putea acum elibera definitiv de ei, cu toate hachitele, pretentiile si nerezonabilul lor. Nu ai nimic a-ti reprosa. Nici DRACU nu ar fi putut face mai mult, nici dat peste cap de trei ori. Oamenii de factura proasta sunt ca un sac fara fund, cu tot cu tatii, cumetrele si odraslele lor. Foarte buna observatie, cum ca nepoteii scumpici de astazi sunt 'TRIMITE-MI BANI, MATUSA' de maine...Nu le mai trimite un sfantz. Se traieste boiereste si fara trenulete, masinute si dulciuri de import.


Stiu ca iti pare rau de timpul investit si de banii risipiti, dar repet, cred ca tocmai risipa asta si proasta investitie ti-au cumparat, in final, linistea din prezent: esti constienta ca mai mult nu se putea si ca de acum inainte iti vei vedea de tine. Daca ai fi precupetit ceva in a-ti ajuta familia, aceasta 'boala lunga, moarte sigura' ar fi continuat, te-ai fi torturat la gandul ca poate daca dadeai mai mult, poate daca ofereai mai des...ei bine, oferind totul pe cat de frecvent posibil, te-ai convins: singurul tau rol in ecuatie este sa fugi de acolo! Or, sa constientizezi de unde iti poate veni salvarea este principalul lucru. De fapt, singurul lucru...


Fii mandra de tine cand iti recitesti randurile, cand poti enumera ocaziile in care ai facut niste oameni fericiti, desi nici nu o meritau, nici nu era responsabilitatea ta. Calitatile de care ai dat dovada in toti anii acestia grei nu se sterg niciodata, fac parte neinlaturabila din tine si au construit bucata cu bucata persoana care esti. Ecleziastul- cel mai intelept dintre toti oamenii, regele Solomon- spune ca este un timp pentru toate pe lume; este si vreme sa dai, si vreme sa te opresti. Tu pana acum ai tot dat, creand persoana extraordinara care ai devenit. Acum opreste-te, fa un pas inapoi, admira si sustine persoana asta grozava. Dirijeaza toate resursele pentru si catre ea.


Cand a fost ultima data ca ai observat cu mandrie cat de frumos formulezi si cat de corect scrii? Tu, cea cladita pestre copilul nemancat, haituit la sapa, alergat la muncile campului, prost imbracat, muncit in general. Draga mea, 85% din membrii forumului asta, desi crescuti in oras si nu de putine ori tinuti in puf la casa parinteasca (ma rog, in masura in care se putea acum 20-30+ de ani), scriu 'copii' in loc de 'copiii', iar cand mai vine vorba si de verbul 'a fi'... e cand 'as fii', cand 'nu fii', cand 'sa fi', de am jurat ca, odata pus eu gheara pe mic timp liber, deschid indat' subiect de declinare substantiv 'copil' si conjugare verb 'a fi'. Iata insa ca tu, care strangeai fanul cu tapoiul, nu ai nevoie nici de subiectele mele, nici de ale altora, fiindca te descurci foarte bine IN TOATE. Dovada- faptul ca ai ajuns acolo unde esti, ca bunastarea atator oameni, inclusiv copii, ti s-a datorat, ca te comporti, te exprimi si te prezinti asa cum o faci. BRAVO!

Din fericire, toate raspunsurile si ideile primite la subiect sunt bune si foarte bune. Chiar si atunci cand unele persoane te-au deranjat cu ceva, mesajul lor a continut si incurajari si sfaturi practice. Nu totul da roade odata, insa poti aplica strategiile cu flexibilitate, si ce bine este sa ai atatea puncte de vedere pertinente!

Cel mai mult sunt de acord cu Clover. Intr-adevar, NU este responsabilitatea ta sa ii fii mama/dacaca surorii. Nici pomeneala! DAR daca este singurul lucru care da rezultate deocamdata, te-as sfatui sa iti calci pe inima si sa te porti ca o mama pentru o vreme. Exista o viziune (in mod regretabil contemporana) larg acceptata in care adolescentul este considerat concomitent adult total (din punct de vedere al libertatii- este liber sa faca doar ce doreste cu timpul sau, sa fie activ sexual asemeni unui adult, sa ia hotarari importante si ireversibile in exclusivitate) si copil total (nu i se cere sa se intretina sau sa participe la cheltuielile casei, parintii/familia ii sponsorizeaza stilul de viata asupra caruia, culmea, nu sunt ingaduite comentarii ). Eu consider ca aceasta viziune creeaza monstri blazati, neinteresanti, nedescurcareti si imbecili. 100% de acord cu tine- daca vrei sa fumezi tigari de 6 lire pachetul si sa iti petreci zilele intalnindu-te cu pulifrici de pe net la 18 ani, atunci intretine-ti singura, fetito, acest stil de viata. DAR- si repet, nu sunt gratuit sentimentalista nici ca formare, nici ca abordare a subiectului- nu cred ca sora ta are discernamantul adolescentei tarzii (18, 19 ani). Mintea ei este mai degraba ramasa undeva in jurul varstei de 14 ani. Emotionalul ei este intarziat bine. Nu m-ar mira nici un mic retard (in sensul clasic). De aceea pledez la tine pentru a nu ii refuza un tratament matern doar de dragul unui principiu (corect de altfel) sau a unui angajament pe care ti l-ai luat fata de tine insati. Daca i-ai oferi sprijinul tau la modul la care o mama face acest lucru si ar da rezultate, nu ar trebui sa fie pentru multa vreme, curand s-ar pune singura pe picioare si ati putea relua relatia voastra frateasca adulta. Iti inteleg perfect retinerea, refuzul, chiar resentimentele (in fond nici tu n-ai avut o mama...de ce ar trebui, culmea ironiei, sa o faci pe mama altcuiva?!). Dar daca ai putea...si ar merge...si ar fi pentru o perioada limitata...am incredere ca ar da rezultate!!! Despre cum sa procedezi nu ma apuc sa scriu, Clover a sintetizat perfect.

Te rog sa nu crezi ca eu, fiind de parere ca sora ta are nevoie sa te comporti ca o mama pe un timp limitat, ea avand in spate o adolescenta in care practic a fost sclava casnica si sexuala, am cumva impresia ca era firesc ca ea sa ajunga in situatia actuala, sau ca gasesc justificare comportamentului ei din momentul de fata. Nici pe departe. De fapt, mie nu mie se pare ca tie, care ai muncit fizic pana la epuizare de copil si ai fost haituita permanent pentru banutii tai, ti-a fost mai usor decat surorii, care, desi o incasa, era mezina, statea cu fundul pe camasa si asa a ramas toata viata ei pana acum. In fond, nu a obligat-o nimeni sa dea cu ea de-a-zvarlita din clasa a opta, sa lipseasca de la scoala cu saptamanile si sa intre in concubinaj cu un dement insurat la numai 15-16 ani. Si tu aveai aceste 'posibilitati' in anii lungi si tristi in care nu vedeai lumina de la capatul tunelului, si uite ca ti-ai petrecut vremea lasand sute de anunturi in cutii postale, nu facand porcarii prin te miri ce funduri de curti (sau pe unde o fi fost ea in saptamanile alea cand a pus scoala in cui). Dar e sora ta, e norocoasa ca te are, si daca o ajuti se poate schimba. Nu exista garantie absoluta, dar exista sanse foaaaaaaaarte mari ca, avand alaturi doua persoane ca tine si ca prietenul tau, ea sa se schimbe radical- IN BINE.

Mai e o chestie aici. Tu nu ai datoria sa o ajuti, ci ai vointa si bunavoirea de a o face, iar ea are norocul sa fie, cum spuneti voi pe acolo, 'at the receiving end'. E ceva normal in viata. La un moment dat unii oameni dau, altii primesc, apoi se invarte roata, si tot asa. Nici vorba de a te 'revansa fata de ea', cum s-a spus la un moment dat pe aici. Nu ai pentru ce 'te revansa'. E vorba de a ajuta la constructia acelei persoane pentru ca poti, pentru ca esti in masura si pentru ca vrei, asa cum pana acum ai finisat constructia propriei tale persoane tocmai prin sacrificiile acelea al carui rost a fost contestat de toata lumea. Cand sora ta va ajunge matura si fericita prin sansa acordata de tine vei avea o satisfactie unica- ca sa nu mai vorbim de satisfactia ei, in momentul in care va fi capabila sa o simta.


Sigur, nu trebuie sa fie opera ta in intregime, ci e indicat sa cooptezi cat mai multe persoane. Nu uita ca ucenicia ta pe post de Maica Tereza convenisem ca s-a incheiat. Sunt oameni care te pot ajuta. Anglia este prin excelenta taramul unde orice alegere personala dezastruoasa e vazuta ca o nedreptate sociala. Poti beneficia si tu de pe urma tampeniei asteia nationale. Eu cativa ani acolo n-am incetat sa ma crucesc. Exista grupuri de sprijin pentru orice, cauta ceva despre sprijin pentru victimele de 14 ani carora li s-a pus mana pe fund pe strada cand mergeau bete moarte la 3 dimineata numai in chiloti, si pun pariu ca gasesti. Totul este acceptat, acceptabil si sprijinibil, deci odata sora ta strecurata in sistemul social, pun pariu nu doar ca i se va asigura terapie gratis, ci ca i se va oferi si interpret la terapie, tot gratis (stiu precis de grupuri etnice carora li se asigura interpret peste tot, indiferent de cati ani sunt ele in acea tara si ca ar fi putut invata zece limbi pana in prezent).

Eu voi incerca sa cooptez cateva persoane care ar putea oferi ajutor- orice fel de ajutor, nu se stie de unde sare iepurele-, dar dureaza cateva zile pana le contactez.

SSerafiotti spune:

Unde ramasesem?

Hai ca o iau pe puncte.

1) Repet ca voi incerca sa contactez persoane stabilite la Londra care ar putea ajuta cu ceva, orice. Nu garantez ca vor dori sa se implice, dar eu incerc si am nevoie de cateva zile pentru asta.

2)Imi pare esential sa nu te mai intorci in Romania pentru pomana. Exista un risc ridicat ca sora ta sa doreasca sa revina si ea in tara cu tine, iar acolo sa o apuce nostalgia traiului cu vreun calau sau altul. Eu, daca as fi in locul tau, nu as merge in vizita in Romania pana cand sora nu ar deveni destul de stabila incat sa ii pot anticipa urmatoarele miscari (si acestea sa nu fie de evadare).

Iata adresa bisericii romanesti de pe Fleet Street, cat si contactele parintilor care slujesc acolo.

Biserica ortodoxa romana din Londra
Parohia Sfântul Gheorghe
St.Dunstan in the West
184 Fleet Street
London EC4A 2AE
United Kingdom
Metrou : Holborn /Chancery Lane
Preot Silviu Pufulete
250, Clapham Road, London SW9 0PZ
tel: 0044 (0)207 735 95 15
fax: 0044 (0)207 735 95 35
mobil: 0044 (0)794 113 47 48
mail : ppufulete@romanianchurch.freeserve.co.uk
Preot Marcel Oprian (misionar)
mobil: 0044 781 776 20 75
mail : marceloprisan@yahoo.com
Preot Eugen Darie (misionar)
mobil: 0044 (0)77 33 161 262

Am fost de atatea ori si este o atmosfera extraordinara, altarul este stramutat direct din Romania si pare-mi-se pictat de Grigorescu. De asemenea, parintii de acolo, dupa cum citesti, sunt preoti misionari, nu niscaiva sutane imprastiate puse pe imbogateala si cancanuri. Sfatul meu este sa expui situatia surorii tale in comunitate si sa ceri direct ajutorul preotului- cu orice, job, acte, prietenia unor familii de incredere, etc. Daca nu mai sunt valabile contactele de acolo, te rog cauta aici http://homepage.mac.com/radur/ROC.html. Bag mana in foc pentru pomana facuta la aceasta biserica- atmosfera este ca acasa si exista credinciosi carora le poti imparti si care cunosc exact semnificatia acestei traditii. Nu are nici un rost sa alergi teleleu, cheltuind bani multi si riscand sa iti pierzi iar sora, cand pomana planificata ar putea avea loc la cateva statii de metrou de locuinta ta.

3) Joaca si calareste sistemul cat poti de mult. Daca reusesti sa ii dai un statut legal surorii, intereseaza-te imediat la ce benefits are dreptul, ce cursuri gratuite, unde poate face terapie asigurandu-i-se interpret de limba romana, da-o defavorizata, discriminata, refugiata, abuzata, toate minunile de pe lumea asta care se preteaza. Din moment ce teroristii stau acolo, se impuiaza in voie, arunca lumea in aer si traiesc pe spinarea statului nevorbind o boaba de engleza, nu vad de ce un om care s-a chinuit, ca tine, nu si-ar putea impinge putin sora inainte prin aceleasi metode. Macar pana trece perioada ei de criza. Etica muncii o s-o-nvete ea si la 20 de ani; e preferabil sa traiasca acum din benefits, daca exista posibilitatea, decat sa se faca pachet la Romanica, unde sa inceapa sa toarne plozi, tu sa te perpelesti toata viata de mila acestora fara alta solutie concreta ever, iar ei sa inceapa un nou ciclu de saracie, curvasarie si violenta.

4) Nu stiu unde locuiesti, insa daca locuiesti in Tower Hamlets, fa-ti abonament imediat la asta http://www.ideastore.co.uk/ (e gratuit) si trimite-ti sora acolo. Chiar daca locuiti in alta parte, incearca sa vii in contact cu cineva din Tower Hamlets si sa iti faca ei acest abonament cu adresa lor, ti se elibereaza un card (chiar in baza unui contract de inchiriere, fie el si informal, scris de mana...numai sa fie din Tower Hamlets), iar atunci cand prezinti cardul nimeni nu te mai intreaba daca e al tau personal sau nu. Si de nu reusiti sa obtineti card (folosit doar pentru a imprumuta carti), accesul la aceasta biblioteca este liber, poti circula liber pe toate etajele si citi la salile de lectura de la deschidere pana la inchidere daca vrei. De ce v-o recomand? Pentru ca este extraordinar de bine dotata, gandita pentru imigranti si plina de publicatii de interes pentru ei, se organizeaza acolo cursuri, de multe ori gratuite, se ofera workshop-uri, asistenta de toate felurile, inclusiv cu immigration specialists, trebuie doar sa telefonati sa intrebati ce este in program si cand!

La Idea Store, la sala de ziare (este un colt cu toate ziarele, cotidiane si weekly), intr-un ziar local destul de modest i-am gasit eu personal un job unei doamne de 60+ de ani venita in vizita la fiica ei. Doamna fusese atat de entuziasmata de Londra incat isi dorea sa mai petreaca cateva luni acolo, insa fiica studenta nu o putea intretine si nici nu avea o camera sa ii ofere permanent. Ei, crede-ma ca intr-o singura zi i-am gasit job- babysitter la o familie de romani (doamna nu vorbea inca engleza...e drept ca nici eu nu stiam ca e o familie de romani cand am sunat!), 40 lire pe zi (8 ore), live-in. Asta era in 2007, dar s-a intamplat gratie Idea Store. Nu erau bani multi, dar au fost destui pentru doamna in acea perioada, ea nu dorea decat sa mai ramana o vreme sa viziteze in voie, si daca i-ai gasi si surorii tale ceva asemanator, cu siguranta s-ar simti o diferenta intre a fi platit 40 de lire pe zi ca baby-sitter si 40 pe saptamana ca au-pair (sau cat o fi, stiu ca e extrem de putin).

Idea Store mai e un loc deosebit si din alt punct de vedere- nu e o biblioteca in adevaratul sens al cuvantului, unde se vorbeste doar in soapta si preferabil deloc, ci e mai mult un loc unde vine lumea care isi doreste anumite activitati, cauta de lucru, etc- deci atmosfera nu e incarcata, se poate intra in vorba, se poate bea un ceai, manca un sandwich. Merita sa va inscrieti, sau daca nu puteti obtine o adresa de Tower Hamlets, chiar de imprumut, macar duceti-va acolo si petreceti putin timp, aveti acces la tot, doar ca nu puteti lua carti acasa! Si cel mai important- e gratuit!

5) De multe ori, in ziarele etnice gratuite se gasesc oferte de lucru acceptabile. Aceste ziare sunt oferite pe strada, la metrou, ma rog, te orientezi tu. Eu din pacate am plecat din UK in 2007, asa ca nu imi mai amintesc exact care sunt, dar le rasfoiam cu placere- si le gaseam peste tot.

6) Cred ca ar trebui sa contactezi pe PM membri ai forumului din UK, cine stie, poate se ofera cineva sa te ajute. Sunt o gramada de membri care locuiesc acolo. Trebuie sa fie si multe mamici care stau acasa cu copiii, se mai plictisesc, ar vrea sa stea cu cineva de vorba, sau de ce nu, chiar doresc sa ajute o fata tanara intr-o situatie mai dificila. Nu mi se pare o idee atat de creata. Nici nu trebuie cerute lucruri mari- schimb de informatie, ca informatia e vitala, cate o vizita, poate o cheama pe sora ta la o cafea intr-un weekend, ies impreuna (tu din cate am inteles nici nu iti vezi capul), lucruri firesti. Eu spre exemplu, daca as fi acolo, te-as ajuta cu asta. Cred ca multi altii ar face-o. Sora ta are nevoie de prietene care sa ii fie alaturi- ea depinde de tine, dar nu ii esti o prietena apropiata in prezent; de fapt tu stii ca ii esti, dar ea nu te simte astfel.

7) Desi ai mentionat ca nu ai timp deloc, incearca sa profiti, impreuna cu prietenul si sora ta, de amuzamentele si frumusetile gratuite de acolo- ca doar trebuie sa mai iesi si tu din cand in cand-, de parcurile splendide, muzeele si expozitiile pentru care nu trebuie sa platesti, festivalurile culturale unde se aduna lume multa si chiar daca nu ai bani decat sa iti cumperi o nuca de cocos din care bei laptele cu paiul, esti fericit doar sa privesti imbulzeala, arta traditionala, tarabele, oamenii relaxati, copiii, cainii. Uite, eu in perioada de la Londra ma duceam des sa vad The Animal Sanctuary din spatele strazii Brick Lane, unde ma amorezasem de porcul asta http://www.flickr.com/photos/themazza/549103779/in/set-72157600382794202/. Uite si un link cu mai multe idei http://www.independent.co.uk/travel/uk/things-to-do-in-london-for-under-16310-1667397.html

Voi reveni cu detalii in caz ca vreuna din persoanele pe care le voi contacta isi va oferi ajutorul (eu sper ca da). Pana atunci, multa bafta si putere tie, noroc si intelepciune surorii tale. Stai cu ochii pe ea ca pe butelie si nu te astepta la minuni instantanee. Iti dai seama ca daca nu s-a maturizat in 18 ani (muuuulti adolescenti crescuti in familii normale nu o fac, ce sa mai aducem in discutie situatii exceptionale ca a ei), nu poti spera ca s-a maturizat subit in astea 2 luni de cand a implinit 18 ani. Rabdare si succes! Keep up the wonderful work!

Ramonika spune:

aniela - intr-adevar nu ai obligatia de a o sustine pe sora ta. iar pe fratii tai nici atat.
totul depinde de tine daca vrei sa faci asta (sa o ajuti) sau nu. fa cum te lasa inima si gandeste-te "daca n-o mai ajut, n-o sa regret dupa aia?" sau "daca o ajut si ea-mi distruge viata, n-o sa am regrete ulterior?"

eu nu stiu ce as face, nu am frati sau surori deci tind sa fiu mai egoista.

---

Ramonika si pisicile www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/" target="_blank">Vladutz www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/" target="_blank">Maritza www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/" target="_blank">Fulgushor www.flickr.com/photos/11125714@N02/2227425419/" target="_blank">Miki
Directionati 2% din impozitul pe venit si viata animalutelor comunitare va deveni mai buna www.asociatiaclopotel.com

aniela23 spune:

Fetelor, ce m-am bucurat sa intru pe site azi, dupa cateva zile in care nu am avut timp sa intru, si sa gasesc mesajele voastre. Uneori ma panichez f tare si incep sa cred ca totul e pierdut, alteori sunt plina de speranta.

Am fost duminica la familia de care va spusesem,cea care o vroia pe sora mea ca aupair. N-am cuvinte sa va descriu cat sunt de draguti, primitori, generosi. Nu pot sa cred ca este atat de norocoasa. Auzisem atatea povesti de groaza despre familii care profita de faptul ca aupairii nu vorbesc engleza si ca nu au experienta de munca cu familii englezesti, si le ofera niste conditii de munca mizere. De fapt, am si fost cu sora mea la unele intreviuri unde I se cerea sa lucreze toata ziua pt vreo 80 de lire pe saptamana, iar camera ei era minuscula, cu un pat in care nu incapea decat chircita. Familia asta la care va lucra de acum incolo pusese anunt ca vrea un aupair cu engleza buna, etc, etc, si desi eram convinsa ca nu o sa imi raspunda la email uite ca au chemat-o si la interviu, o si vor sa lucreze pt ei….Nu-mi vine sa cred.Desi eu nu sunt mai deloc spirituala chiar am convingerea ca exista un inger pazitor acolo sus care are grija de ea (desi ma intreb, unde a fost ingerul ala in ultimii 7 ani?)

Planul a ramas asa cum l-am stabilit inainte. Va sta perioada de proba la familia asta iar daca o vor da afara dupa o luna pt ca sora mea nu o sa se tine de treaba, atunci ea va trebui sa isi caute de munca singura. O sa fie nevoita ori sa lucreze la una din acele familii care ofera conditii mizere, dar o vor tine pe sora mea pt ca alti aupari nu gasesc, ori va trebui sa plece in Romania. Sunt de accord cu Ni-Na cand spune ca sora mea“e copil cand trebuie sa calce o camasa sau sa aspire si e adult cand se inscrie pe site-uri matrimoniale si fumeaza.Sunt dura dar se inscrie in trend:tatal,fratii si ea,toti vor sa traiasca comod pe urma ta.” Puterea e in mainile ei.

Sibylle, sa stii ca la mesajul ala postat acum o luna de tine m-am tot gandit in ultimele zile, de fiecare data cand simteam ca o luam razna. M-am gandit ca sigur pana pe la 23 ani isi revine si ea, si sa incerc sa fiu tare pana atunci

SSerafiotti, wow, multumesc pt mesajele frumoase. Nu cred ca merit atatea laude dar sa stii ca le apreciez din suflet, chiar aveam nevoie de ele, dupa toate vorbele sarcastice care le aud de la ai mei cand sun acasa: "ei, da, esti desteapta tare sora-mea, mergi la facultate,esti ocupata cu serviciul, normal ca nu mai ai timp de noi, astia prosti ramasi in Romania".

Multumesc tuturor pt sugestii. Din pacate nu am gasit terapeut roman in Londra dar sper ca intr-un an sora mea va sti destul de multa engleza incat sa mearga la un terapeut englez. In plus, acum chiar nu as avea bani pt terapeut, pt ca in urmatoarele luni o sa ii platesc niste tratamente stomatologice. Este ‘’varza’’ in gura, totii anii in care a stat nemancata si a fumat 2 pachete de tigari i-au distrus dintii. Consider ca e important sa si-I faca cum trebuie pt ca o sa mai aiba nevoie de ei pt inca vreo 70 de ani.

Am gasit o biblioteca chiar langa familia unde o sa lucreze, i-am zis sa citeasca mereu seara ca sa-si imbunatateasca engleza si sa nu se plictiseasca. Sa inceapa cu carti usoare, de copii, si apoi sa avanseze…

Stau cu sufletul la gura, daca trece luna si familia e multumita de ea cred ca o sa-mi stea inima de bucurie.

O mica dilemma pe care o am este faptul ca prietenul meu i-a promis ca ii dau un laptop sa il aiba cand se muta la familie. O sa aiba conexiune de internet in camera ei. Pe de o parte mi-e teama sa nu se apuce iar de prostii daca are laptop, pe de alta parte mi-e mila de ea sa o stiu intr-o casa straina, inchisa in camera si plictisita moarta. Eu una, sincer, as inebuni. Nu stiu ce sa fac… O sa aiba nevoie de internet si ca sa-si faca temele la engleza. Oare sa o pedepsesc pt cum s-a purtat de cand a venit in Anglia si sa nu ii dau laptopul sau sa ii arat dragoste si incredere neconditionata si sa i-l dau?

aniela23 spune:

Ah, am uitat sa scriu update despre nebunul ei din Romania care imi trimite sms-uri zilnice si ma ameninta ca "voi gusta din paharul durerii" atunci cand va veni el la Londra sa ma invete minte pt toate minciunile si inselatoriile de care am dat dovada, etc etc.

Deja a trecut de mult de stadiul de ridicol.Nu ma afecteaza mesajele lui in absolut nici un fel :).

SSerafiotti spune:

'O mica dilemma pe care o am este faptul ca prietenul meu i-a promis ca ii dau un laptop sa il aiba cand se muta la familie. O sa aiba conexiune de internet in camera ei. Pe de o parte mi-e teama sa nu se apuce iar de prostii daca are laptop, pe de alta parte mi-e mila de ea sa o stiu intr-o casa straina, inchisa in camera si plictisita moarta. Eu una, sincer, as inebuni. Nu stiu ce sa fac… O sa aiba nevoie de internet si ca sa-si faca temele la engleza. Oare sa o pedepsesc pt cum s-a purtat de cand a venit in Anglia si sa nu ii dau laptopul sau sa ii arat dragoste si incredere neconditionata si sa i-l dau?'


Citesc si ma frec la ochi. Ce e bazaconia asta ca a nu-i da laptop este echivalent cu a o pedepsi? Asa se procedeaza cu adolescentii complet iresponsabili, sunt pedepsiti prin faptul ca...nu li se mai dau laptop-uri?!

'Dragostea neconditionata' nu este totuna cu 'increderea neconditionata'. Tocmai fiindca ii arati 'dragoste neconditionata', nu ii pui in mana un laptop care i-ar facilita fuga romantica cu cine stie ce fost puscarias la primele greutati intalnite in familia pentru care va lucra. Lectiile si le poate face foarte bine si in sufragerie, in zona de acces comun a casei, unde probabil se afla un calculator cu acces la internet. Iar treaba cu 'inchisa in camera ei si plictisita moarta' e trasa de par rau. Haida-deh, de cand s-au terminat la Londra parcurile, plimbarile, cartile de citit seara? E preferabil sa iasa in parculetul de langa casa, sa manance o inghetata si sa citeasca o revista stand pe banca decat sa umble pe internet si sa devina victima cuiva. Sau ai impresia ca isi va petrece vremea consultand enciclopedii on-line?

Utter nonsense.

anyella spune:

Eu traiesc in Romania si cunosc viata adolescentilor din tara.Fa-i cadou un laptop, cu o motivatie pentru ea.Sa stie sa il cistige.

Sa invete sa munceasca.Putin,mult dar trebuie sa invete ce inseamna munca!

----------------------------------------------
Tashi

pepene spune:

aniela,

sfaturi foarte bune ti s-au dat. eu mai am o sugestie. in aceasta perioada, incearca sa vorbesti frumos cu ea, sa te apropii de ea.

chiar daca esti suparata pe ea si chiar daca vrei sa ii impui niste principii ferme, acestea nu trebuie lasate sa afecteze negativ relatia dintre voi. spune-i ca o iubesti, ca va reusi, ca va avea o viata frumoasa cu putina munca, ca o intelegi cat ii e de greu, dar ca ea e o fata buna, incurajeaz-o.

in cuvinte cel putin, incearca sa nu mai fi asa de dura cu ea ( pe cat reiese din scris ) - asta nu va face decat sa o indeparteze.

SSerafiotti spune:

Anyella,

All sounds good, numai ca surorii Anielei, ca sa-si intre in paine si in maturitate- multa, putina, macar una relativa, caracteristica varstei- ii trebuie o simulare foarte apropiata de viata reala (viata reala fiind aia in care esti pe picioarele tale, si nu sta sora cu pernuta sa te prinda cand cazi). Iar in viata reala nu iti da nimeni intai bombonul, ci iti cere sa depui efort INTAI, si sa te bucuri de roadele efortului DUPA.

Ce 'motivatie' ar putea exista cand d-ra vede ca e suficient sa faca un pic de botic si capata tot ce-a visat vreodata?!


Aniela,

Cred ca problema este mai putin daca ar trebui sa ii arati surorii incredere neconditionata (nu, nu ar trebui) sau dragoste neconditionata (da, ar trebui, atata vreme cat nu o confunzi cu permisivitatea) cat ca un laptop personal, meritat sau nu, castigat din banii surorii sau daruit, ar fi un pericol pentru ea cata vreme n-a depasit perioada de criza. Daca are antecedente de umblat pe site-uri dubioase nu se va apuca din senin sa il foloseasca pentru a viziona filme istorice pe youtube. Accesul nelimitat la internet trebuie sa vina intr-o perioada in care sora ta va avea relatii stabile de prietenie cu persoane de calitate de acolo, va fi adanc ancorata in viata ei de acolo- dpdv al serviciului, acomodarii, confortului etc.- si va avea suficiente cunostinte de limba incat sa trieze, macar la prima mana (mai departe o poti ajuta tu, care ai mai mult fler si experienta de viata) persoanele cu care se angajeaza in discutii virtuale.