Teama de responsabilitate
Raspunsuri - Pagina 15
Happy_in_TO spune:
Parerea mea este ca o munca "au pair" nu este potrivita deloc pentru ea. Nu stie ce e aia responsabilitate, nu face curat, mincare etc... abia poate avea grija de ea insasi. Eu inteleg ca vrei ca ea sa functioneze "normal" cit mai repede, dar munca asta nu ii este portivita. Gaseste-i undeva la impachetat produse, la sortat, la orice merge pe banda.
Ea nu este responsabila deloc (si nu o invinuiesc, este normal avind in vedere viata ei pina acum!) abia poate avea grija de ea... cum sa o lasati singura cu un copilas? Mie mi-ar fi teama, este o responsabilitate mare de tot si ea nu este in stare sa si-o asume.
Imi pare rau, dat tu ai ajuns la concluzia ca "au pair" i s-ar potrivi de minune, nu ea. Tu, pentru ca te-ai saturat de ea si o vrei dusa, la alta familie, cu viata ei. Dar nu cu pretul sigurantei unor copii.
aniela23 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Happy_in_TO Imi pare rau, dat tu ai ajuns la concluzia ca "au pair" i s-ar potrivi de minune, nu ea. Tu, pentru ca te-ai saturat de ea si o vrei dusa, la alta familie, cu viata ei. Dar nu cu pretul sigurantei unor copii. |
In primul rand, esti foarte aspra cand ma acuzi ca m-am saturat de ea.
In al doilea rand, drepturile de munca ale romanilor in UK sunt mai reduse decat in restul Europei,iar sansele ca ea sa obtine un contract de munca intr-o fabrica, avand in vedere ca are 18 ani,nu are nici un special skill si ca somajul in Londra este in crestere sunt mai putin decat MINIME.
In al treilea rand, are nevoie de undeva unde sa locuiasca. Chiria, transportul, mancarea sunt foarte scumpe in Londra, si ca sa si le permita ar trebui sa lucreze zi lumina intr-un job necalificat. Ca aupair lucreaza doar 5 ore, ii ramane si timp de scoala, si de relaxare, ii raman si bani de buzunar. La mine nu poate sa locuiasca mai mult de 2-3 luni. Nu intru in detalii, va zic doar care e situatia
In al patrulea rand mama copiilor de care va avea grija va fi mereu acasa, sora mea va fi o a doua mana, si nu va avea responsabilitatea de a avea grija de cei mici singura. Cand era in Romania, inainte sa se mute la nebunul ei, a avut uneori grija de nepoteii mei. Mi-a zis ca asta a facut-o fericita, si de aceea i-am sugerat postul de aupair. I l-am sugerat, da, asa cum as fi facut-o oricarei fete tinere in cautarea unui job, asta nu inseamna ca i-am bagat ideea pe gat.
In al cincilea rand tin sa le multumesc fetelor care chiar incearca sa ma ajute, nu sa ma CONDAMNE. Asta pot sa o fac si singura, am facut-o de ani de zile si nu am nevoie sa mi se arate cat de muuult gresesc. Eu fac tot posibilul. Atata pot!!!
Dar probabil ca s-au cam epuizat sfaturile care puteau fi date si a venit momentul sa rastalmacim cuvintele.
Imi pare rau daca am limba veninoasa dar la cata suparare am in suflet simt ca nu mai am toleranta pt nimic.
Happy_in_TO spune:
Daca mama copiilor va fi mereu in casa iar sora ta va fi supravegheata, zic ca este ok. Dar ar fi cam periculos sa lasi copiii pe mina ei in situatia de fata. Eu nu as avea incredere. Nu stie engleza. Daca se intimpla ceva, cum se descurca? Cum da telefon dupa ajutor si ce spune?
Daca sta pe computer toata ziua cu cine stie ce cunostine si neglijeaza copiii? Daca ii lasa singuri in casa si pleca sa se intilneaca... etc.. la problemele astea m-am referit.
Nu te condamn, caut sa te ajut sa intlegi situatia. De ce ai luat o decizie si ce te-a dus la luarea ei. Mi-am dat cu parerea si nimic mai mult. Se poate sa gresesc... in fine...
Personal consider ca te vaicaresti cam mult, ca incerci sa pasezi responsabilitatea pe umerii altcuiva. Da, ai meritele tale ca te descurci singura...da, ai nevoie si de viata ta personala... dar sora ta are nevoie de foarte multa intelegere si de iubire.
Happy_in_TO spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui aniela23 In al treilea rand, are nevoie de undeva unde sa locuiasca. |
Chiar nu poate sta cu tine pina se pune pe picioare?? De ce trebuie neaparat sa plece?
Eu as tine-o cu mine si as imparti cu ea mincarea. Nu cred ca este atit de scump...
aniela23 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Happy_in_TO
Chiar nu poate sta cu tine pina se pune pe picioare?? De ce trebuie neaparat sa plece? Eu as tine-o cu mine si as imparti cu ea mincarea. Nu cred ca este atit de scump... |
Deja am zis ca nu intru in detalii, dar ca la mine nu poate sa locuiasca decat pt 2-3 luni. Daca as putea sa o tin mai mult as face-o, dar din pacate nu se poate :(((...
aniela23 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Happy_in_TO Daca mama copiilor va fi mereu in casa iar sora ta va fi supravegheata, zic ca este ok. Dar ar fi cam periculos sa lasi copiii pe mina ei in situatia de fata. Eu nu as avea incredere. Nu stie engleza. Daca se intimpla ceva, cum se descurca? Cum da telefon dupa ajutor si ce spune? Daca sta pe computer toata ziua cu cine stie ce cunostine si neglijeaza copiii? Daca ii lasa singuri in casa si pleca sa se intilneaca... etc.. la problemele astea m-am referit. |
Da, de asta mi-a fost si mie teama :(((
Delyutz spune:
Mie mi se pare ok ce ai spus mai devreme...asta sa fie sansa ei: daca nu se descurca la aceasta familie, sa se descurce singura. Eu inteleg ca este o persoana care a fost abuzata, "un copil", dar de fapt nu este atat de copil. Daca isi doreste sa aiba o viata mai buna, sa se schimbe va trata acest "job" cu seriozitate. Imi pare rau sa o spun, dar o persoana care nu vrea sa se schimbe nu se va schimba! Trebuie sa vrea si ea, sa isi doreasca!
Eu chiar nu vad ce ai putea face tu mai mult. Nu e ok nici sa o intretii tu..se va obisnui asa, la fel ca fratii tai, i se va parea ca i se cuvine si atunci va fii si mai rau!
In legatura cu fratii tai, imi pare rau, dar nu inteleg cum de le mai trimiti bani. Am citit ce ai scris, insa nu inteleg naivitatea asta. Tu esti pentru ei o simpla sursa de venit. Opreste-te si lasa-i sa se descruce singuri. Nu mi se pare corect ca tu sa fii un fel de "sclava", sa muncesti pentru ei.
In concluzie, ar trebui sa mai ai inca o discutie serioasa cu ea in care sa ii spui aceste lucruri, sa o "responsabilizezi", sa ii explici clar care este situatia: ce poti face tu pentru ea si ce trebuie sa faca ea pentru tine.
Mult succes..si te rog nu te mai chinui asa...
ni-na spune:
Nu cred ca sora ta e un copil.Sau e copil cand trebuie sa calce o camasa sau sa aspire si e adult cand se inscrie pe site-uri matrimoniale si fumeaza.Sunt dura dar se inscrie in trend:tatal,fratii si ea,toti vor sa traiasca comod pe urma ta.
Ai facut tot ce a fost omeneste posibil dar acum trebuie sa traiesti pentru tine.
Pentru fratii si nepotii tai poti trimite pachetele cu hainute si jucarii de la magazinele de caritate,la fel si tatalui tau.Nu le trimiti bani pentru ca este criza si nu ai.
Pomana o faci in Londra si pentru pomenire trimiti in cont niste banuti unei manastiri(cu 20 lire e pomenita la liturghie un an)
Sora ta se va trezi,inca cred ca va fi foarte tarziu,insa ai sufletul impacat ca ai facut tot ce a depins de tine.Si de era copilul tau si nu puteai face mai mult.
Nu poti duce pe umerii tai toata nepasarea celorlalti.
Happy_in_TO spune:
Imi pare rau, dar nu sint de acord cu voi cind spuneti ca sora ei de 18 ani ar trebui inlaturata daca nu face fata pozitiei de au pair sau daca nu se conformeaza cu stilul de viata al anielei.
Sora ei are 18 ani! Nu este un adult, nu a trait in conditii normale pina acum. A trait cu un tata denaturat care a preferat sa o vada cu un barbat insurat si nebun, abuzata sexual si emotional. A trait cu niste frati care o bateau. A trait fara mama, fara o vorba buna. Si pentru ca a trait ca in jungla, a invatat sa supravietuiasca folosind arme pe masura violentei si anormalitatii in care traia: minciuna, sexul ca metoda de a obtine ceva, furtul, inselatoria. In nici un caz nu este vina ei! E are nevoie de multa intelegere si de rabdare ca sa se poata vindeca.
Din pacate Aniela nu o poate ajuta pentru ca nu are resursele necesare. Viata ei in acest moment nu ii permite asta.
Ca sa ii cereti surorii ei sa functioneze normal este ca si cum ai cere unui bebelus sa mearga in momentul in care il pui in picioare. Nu are cum sa faca asta, va cadea. Un bb trebuie sa invete sa mearga incet... la fel si ea trebuie invatata de la inceput scara valorilor morale. Nu e bine sa minti, sa furi, sa inseli... e bine sa spui adevarul chiar daca vei fi pedepsita, e bine sa muncesti pentru ceea ce ai, e bine sa mergi la scoala ca sa inveti engleza...etc...
Este greu, imi dau seama ca este...dar nu imposibil! Este sora ta, aniela... Ai rabdare cu ea, ajut-o si arata-i multa intelegere.
addinel spune:
aniela, astazi am descoperit subiectul si l-am citit cap-coada cu sufletul la gura, trecand prin diverse stari si coplesita de tot felul de sentimente. iti cer scuze de la inceput daca am sa te supar cu ceva, nu vreau asta sub nici o forma.
am sa iti scriu intai povestea mea. eram o familie absolut normala: parintii mei, sora mea in clasa a 7-a, eu de 24 de ani si fratele de 27, casatorit, cu copil. totul a fost bine si frumos pana intr-o zi, o a doua zi de craciun, cand am aflat ca tata are cancer. am luptat toti pentru el si totul era bine. pana intr-o zi cand mama s-a internat la spital, era slabita, nu avea pofta de mancare. nimic grav, credeam noi. numai ca la spital, in 3 zile, a intrat in coma. brusc. am aflat ca are o boala de sange. a stat 3 saptamani in coma si apoi s-a dus... la 6 luni s-a dus si tata. si am ramas noi: fratele meu cu familia lui, eu cu un serviciu foarte prost platit si sora mea in primul an de liceu. eu cu fratele am facut sedinta. desi nu imi permiteam am insistat cu cerul si cu pamantul sa-mi tin sora cu mine: pentru ca eu eram sora iar fratele era frate iar femeia din casa ii era doar cumnata; pentru ca simteam ca le datorez parintilor mei sa o cresc frumos; pentru ca o iubeam, pentru ca ma agndeam la mama. nu stiu cum am avut puterea sa fac asta, salariul imi ajungea doar ptr intretinere, lumina, telefon si alte ale casei. prietenului meu i-am zis ca asta sunt, de acum am un copil, trebuie sa se hotarasca daca ma vrea asa sau nu. si daca ma vrea sa nu indrazneasca vreodata sa imi reproseze ceva vis-a-vis de ea. si a zis ca ma vrea. m-am descurcat greu la inceput, mai mult prietenul meu ne-a descurcat. aveam nopti cand disperam. DAR in 3-4 luni a iesit soarele si mi-am gasit un alt serviciu. super bine platit.
apoi au ramas doar problemele legate de adolescenta rebela din dotare. recunosc ca nu au fost probleme majore, de-astea tipice adolescentine. nu stiam sa fiu mama. dar am invatat. sa stii ca nu o data am auzit "tu nu esti mama mea!". si sa stii ca si eu m-am auzit criticata la telefon cu o prietena. si auzeam zilnic ca sunt demodata, ca nu stiu sa traiesc, ca sunt mereu nervoasa, si cate si mai cate. eu care munceam pe branci ca ea sa aibe cele mai la moda toale si sa plece in vacante ca deh, sa nu simta copilul ca nu mai are parinti. si m-am suparat tare, dar am realizat ca si eu la 15 ani imi criticam parintii. si ii mai si minteam uneori. si da, cat de demodati si invechiti ii gaseam.
acum sora mea are 22 de ani si nu ma mai gaseste fraiera, chiar cred ca ii place de mine :). suntem cele mai bune prietene. poate ca suna melodramatic, dar stiu ca ea e OMUL care, daca eu ma voi duce inainte de vreme, va face ca fetita mea sa creasca frumos, fara sa ii lipseasca DRAGOSTEA.
ti-am spus toata povestea pentru ca vreau sa retii din ea doar ce e frumos. as vrea sa ai curaj.
si acum vreau sa te rog sa ai grija de sora ta. considera ca are doar 11 ani. ce ai face daca ea ar avea 11 ani si mama ta s-ar fi dus azi si nu acum 7 ani? nu ai avea grija de ea? gandeste-te ca e un copil caruia ii poti schimba viata. nu te gandi ca te va parasi prietenul din cauza ei. daca o va face, inseamna ca nu te merita, daca te iubeste te accepta cu tot cu problemele tale. tine-o langa tine si lupta pentru ea. pentru ca este un copil care a dus-o greu, chiar daca greseste, ca orice copil. nu te ia de fraiera, asa sunt toti adolescentii. poate ca incearca sa te fenteze, dar e doar varsta si zbuciumul de pana acum. nu o acuza prea tare, te rog. chiar de iti va fi greu. uite, daca vrei de cate ori ti-e greu te sun eu si vorbim.
pupici