Colectia de toamna - iarna 2005 (228)
Raspunsuri - Pagina 20
Mihaelutat spune:
Vecina Noki te-ai zarghit, asta ca sa te citez. Esti in pasa proasta sau ce ai cu pipi-ul lui Sarah? Pe de alta parte nu inteleg cum poti sa extrapolezi de la un pipi la dezamagirile viitoare ale parintilor.
De fapt cred ca te oftici ca a a vut mama ta dreptate.
Hai ia un pupic sa te inveselesti. Imagineaza/ti ca esti la biblioteca si ai descoperit ultima lucrare pe turism intrenational. Daca as fi fost eu trista, in pasa proasta, m-as fi gandit la imaginea mea in oglinda cu un mare medalion Chopard la gat, dar la tine cred ca merge cel mai bine cu biblioteca sau cu imaginea unui 10 la turism, sau cu seminarista pe care o stim noi concediata.Iesi afara din butoiul cu melancolie.
Mita
roxisialexia spune:
miha 80, gandaciii cat degetul!!! br br!! intra in case?
apa oxigenata este buna pentru curatarea urechii exterioare, problema ei este interna din cuaza racelii si a secretiilor trompa lui eustachio se infunda, am invatat dupa trei luni de otita seroasa a alexiei.
Isteata rau maya, si pe bune nu te tenteaza sa faci un bebe?
anda 
noki, esti super perfectionista si ai sa-i imprimi chestia asta..ai grija sa nu sufere daca simte ca nu se poate ridica la nivelul asteptarilor tale.
cornelia, ce mai faci? cum merge treaba la job, margele ai mai facut? sanatate multa copilasilor, de la gradi au cules-o?
corap spune:
vecina mitza, asa gandesc si io 
- da' tu esprimi mai bine
roxi, ma-mpac bine cu jobu' da' nu prea-mi place de el. dar pe praful asta n-ar trebui sa ma plang. si 6 ore trec repede, abia am timp sa merg la baie. margele am mai facut, da' n-am avut lumina sa le fac poze. si mai ales am achizitionat.... zici ca-s bolnava
anda bine-ai scos capul. credeam ca deja ati plecat in concediu.
miha80, as veni io in canare, ma gandesc ceva gen barcelona-canare ... hm, inca ma mai gandesc. io ma gandesc cam pana-n ultimul minut
leea, bine ca mai ai activitate. si bine ca ne mai dai vesti despre voi. pupici la tudorica. cum mai sta cu kk?
uichend placut si hepivelantainsdei
c & andrei-ardei 
14.11.2005 & cireshik anais 
07.05.07
margele, zorzonele si briz-brizuri
Morgano spune:
A ajuns cu bine tati, ba si cu pretentii de indatoriri maritale... 
Poll independenta:
Ana de mica a fost EXTREM de independenta, am si incurajat-o, la 1 an si putin manca singura si supa, de ex. Si cu mare eleganta. Se imbraca, dezbraca, pipi, kk, sters, cotrobait prin frigider, incalzit la microunde actimel, iaurt, luat tacamuri, dus la gunoi ce trebuie, butonat tv si dvd, cu tot cu pus fiecare desen pe limba romana singurica. Merge singura la baie in 99% din cazuri, dc face kk ma striga sa o spal, dar atat. Se sapuneste, freaca pe cap, tine dushul pana o ajut - daca ma lasa - se strege singura. Se incalta, mai are pb cu stransul curelelor, etc. Are o obsesie sa-si puna singura bretelele, si se enerveaza cand nu-i iese (ea are bretele la toti pantalonii, ca fiind silfida ii sunt extrem de largi si cei cu talie reglabila.
Singurele chestii la care se martzaie e cand o apuca sa fie ca Iris, se rasfata, vrea fructe pasate cu biscuiti, iaurt cu cereale de bb... e mortala. Iau 2 cani si 2 lingurite, stau ambele jos si le dau alternativ. Atunci e cea mai mare fericire pe ambele.
Ma ajuta orice o rog, aduce scutece, crema, hartie igienica, tacamuri, pune servetelele pe masa, strange jucariile, cand are chef isi face ordine luna si bec in camera (acolo mai santajez serile ca nu am rabdare). E fte ordonata, fte critica si comentatoare dc ceva nu e unde trebuie. Are fte mare grija de Iris, fara sa exagerez, e dedicata efectiv. As zice ca e muult peste varsta ei din toate punctele de vedere.
Cat despre joaca singura: cat are chef. Face puzzle, langa tarcul lui Iris, coloreaza, face papa la greu si serveste toata casa, danseaza, se uita la desene (dar fte rar mai nou), nu am treaba cu ea dc gatesc sau fac trebi casnice, ele sunt dincolo, eu in bucatarie, se distreaza fte bine, Ana mai vine prin bucatarie sa ceara diverse, sa fure de prin frigider, sa ma "ajute", sa ma cheme sa desenam impreuna. Dar per total, as zice ca e super, ba o si tine ocupata si pe Iris, ii da jucarii, apa.... are mare grija de ea.
Iris inca e micuta, dar in afara de supa mananca tot singura, pana si bolul de supa il duce singura la gura si soarbe zeama. Nu mai vrea soldatei, prefera sa muste. Bea singura apa cu paiul, ne anunta de kk, nani, pipi. Ne cearta chiar dc nu o "intelegem", e tare simpatica. Se joaca fte frumos singura sau cu Ana, a inceput sa comunice fte bine prin silabe, si e un deliciu cand se lipeste de noi in asa hal ca n-o putem desprinde. E mai afectuoasa si lipicioasa decat Ana la varsta ei, dar cred ca, contrar aparentelor, Iris e cea tare si generaleasa, iar Ana e cea sensibila si fragila.
Am scris ca Ana e fte dependenta de mine. De o vreme. Are manifestari spontane de afectiune si declaratii de iubire tam-nesam in timpul jocului sau conversatiei care ma termina emotional. Cea mai mare durere a ei e sa ma stie suparata pe ea, daca ii spun ca nu mai e prietena mea efectiv sufera. Desi cu incapatanare continua sa faca ceea ce ma deranjeaza. Adora sa ne enerveze, cand e sucita cu dispozitia, radiaza de dracosenie cand ne vede calmi dar enervati.
Referitor la "dezamagire", Corap a pus punctul pe I.
Eu am avut 2 momente de cadere:
Momentul 1: acum cateva luni cand avea impresia ca Ana nu are sentimente profunde fata de mine, nu e destul de afectuoasa, ma pupa din interes, etc. Acum mi-e rusine ca m-am gandit ca nu ma iubeste cu adevarat, si am gandit asta cu mare durere in suflet. Parca nu raspundea intregilor mele eforturi de a-i fi ei bine, de a fi apropiata de ea si intelegatoare, calma, calda etc. Eram o TAMPITA MARE! Copilul raspunde in felul lui, e absurd la 3 ani sa judeci copilul dupa cum astepti tu sa fie el!!!
Cand am fost cu ea la urgenta, in spital, a fost atat de lipita de mine, nu am s-o uit niciodata goala si slaba in cearceaful ud si rece pe patul de la urgenta, cu lacrimi in ochi, dar curajoasa tare-tare cum se uita la mine disperata sa nu plec, s-o tin de mana, s-o mangai pe cap. Cum s-a lipit de mine in patul ala mic de spital, cum voia s-o mangai pe cap sau sa-i fac scarpinici. Si m-am suparat pe mine pt toate intrebarile pe care mi le pusesem referitor la personalitatea ei si manifestarile de afectiune.
Eu cred ca suntem foarte apropiate, avem mici secrete, jocuri, smecherii, numai de noi doua stiute. Daca mai demult era "topita" dupa tati, acum dc el e plecat vb cu el la telefon si asta e, atat. Eu sunt cea fara de care nu isi face ritualul de seara, prostiile si iesirile din pat de 5 ori doar de rasfat, pipi - cica - de n ori ca sa mai fure cate un minut....
Poate pt. ca ne-am invatat noi 3 fetele casei sa comunicam fte bine, nu mai sunt nici eu asa dependenta de ajutorul lui tati, de prezenta lui serile la baita sau culcare, nu o mai chem pe mama dc el e plecat si eu am de lucru sau de gatit, cumva ne-am armonizat.
Stiu ca va veni perioada grea cand Iris nu va mai sta in tarc, fte curand, iar atunci va trebuie sa stau cu ele non-stop, sa nu pateasca ceva.
Sa vedeti cum ne ascundem toate 3 in dulap sau pe dupa usi cand vine tati, cica sa-l pacalim ca am fugit de acasa. Si cum pune el intrebari peste intrebari, pana se da Ana de gol si incep sa rada ambele nici ele nu stiu de ce.
A doua "dezmagire" a fost acum 1 saptamana fix. A fost o mahnire cumplita pentru mine, recunosc. Ana NU minte niciodata. NU a spus niciodata ca o doare ceva, nici in gluma, sau ca sa ceara atentie, la 12 la gradi se cerea la somn, dormea putin si prost, seara era agitata, adormea greu, se trezea plangand, am scris asta.
Ei, adusa de tati acasa era clar total necooperanta la 5 dupa-masa. Martzaita, lacramoasa, tot tacamul. Apoi a zis ca o doare barbia, in gura. Ca a mancat peste si ca o doare in gura. Insista, a inceput sa planga, apoi ca o doare urechea. Vineri, ora 18. Cand nu mai ai ce medic gasi decat la urgenta! In conditiile in care am jurat ca nu mai merg acolo, mai ales pe epidemie de gripa sa mai culeaga ceva virusi de pe holuri.
L-am sunat pe taica-mio, cu care stiti ca am -infinit tangente eu personal. Fiind stomatolog, m-am gandit ca i-a intrat de la pestele de la gradi vreun mic oscior sub dintii din fata, intre buza si barbie si o raneste. A mers Marius cu ea la el la cabinet, s-a si speriat putin cand a pus-o pe scaun, a studiat-o la greu. Nu avea nimic. Eu intre timp sunasem si educatoarea sa intreb dc chiar mancase peste, dc vreodata a avut file-ul ala oase, am si agitat lumea.
Vin acasa, Marius coboara in birou, ea incepe sa se tina de ureche, c-o doare urechea. Ca i-e somn, o pun in pat (nu era inca 7 seara), plange tinandu-se de ureche. Ma gandesc: otita n-a avut, dar dupa 1 sapt de muci grosi, poate la gradi nesuflati cum trebuie, asta o fi. Ne pashtea urgenta, normal, ca doar fata plangea neconsolat.
Il sun pt prof.dr.orl care a operat-o de polipi, cu toata jena, dar el ne-a dat mobilul, si-mi spune omul ca poate minte. Eu ma jur ca fata mea nu minte. Imi zice ce sa-i faca, ne da intanire duminica dimineata la spital, adica el venea pt. noi. Jos palaria pt tot comportamentul lui din prima clipa cand ne-a cunoscut.
In timp ce eu vbeam cu dr, Marius se imbraca de dus fata la urgenta, in camera lor, liniste. Iris bocanea ceva lego, in rest nika.
Intru si Ana se holba calma la desene, relaxata, destinsa.
Se uita la mine si zice: NU ma mai doare urechea.
Dar te-a durut tare?
Nu m-a durut deloc.
M-ai pacalit?
Da.
M-ai mintit si nu te-a durut urechea?
Da
In momentul ala m-am gandit ca explodez, efectiv. Am ramas paf, m-am rosit la fata, si am inceput sa plang.
De usurare, de dezamagire, de naiba mai stie ce. Pentru ca sunt asa satula de mers la urgenta, de febra, antibiotice, etc. si asa speriata fusesem....
Daca nu era asa obosita, daca nu ar fi fost asa virusata, va jur ca-si lua prima bataie la kur cu adevarat din viata ei. Imi venea sa-i dau jos pijamaua si sa-i ard 2 palme la kuru gol de sa ma tina minte toata viata.
Cand m-a vazut ca plang s-a speriat cumplit. A inceput sa planga, sa ma ia in brate, sa-si ceara iertare.
M-am calmat, imi era mila si de ea, si am intrebat-o de ce a mintit, mi-a dat un raspuns naucitor: "pentru ca sunt tare obosita, mi-e somn, si nu e ora de nani si voiam in pat"
Noi avem obiceiul dupa o "criza" sa o iau pe genunchi, cu fata la mine si sa discutam calm ce s-a intamplat, incerc mereu sa o inteleg. Plangeam ambele, si i-am spus ca o inteleg, dar ca nu are voie sa minta, ca e fte urat si periculos ce a facut, ca nu e de joaca cu durerile si bolile, ma rog, pe limba ei i-am redat tot "sensul" a ceea ce facuse. Era extrem de rusinata, cand i-am zis ca nu o mai cred de acum incolo s-a dus in pat si a inceput sa suspine fara sa planga.
Pentru mine a fost cumplita senzatia de a fi mintita de ea. Nu ma asteptam, nu a mai facut-o, m-am gandit ca de cate ori va spune ceva nu o voi mai crede. Ca poate ii va fi rau si eu ma voi indoi, sau ca voi merge cu ea la spital ca o caraghioasa.
Am detaliat foarte mult ce s-a intamplat exact, pentru a exprima exact ce am simtit. Si ce a simtit ea, pt. ca ambele ne-am simtit dezamagite: DE EA.
Apoi am judecat la rece, si mi-am dat seama ca oricat pare de matura, e doar o fetita mica, care nu isi poate exprima exact dorintele si trairile, ca nu mahnirea mea conteaza, ci motivul pentru care a mintit, ca ea a incercat sa tina de program (desi mai ales in weekend la noi e lejeareala totala, ne apuca pranzul pe la tv si in pijamale), ca e un copil cuminte care a cedat la oboseala.
Scuze pt. cea mai lunga postare a mea in 4 ani de forum, m-am mai descarcat si eu Cine are rabdare sa citeasca, mersi, cine nu, la fel mersi
Ripley, mami de Ana(10.11.2005) si Iris(10.10.2007)
camelia_daniela spune:
Ripley draga !
M-ai facut sa plang cand am citit cum ai descris ceea ce ai simtit in spital la urgente cu Ana! (poate mi-am amintit ca am trecut si eu prin asa ceva ... mi-am amintit ochisorii Dariei cautandu-ma speriata sa o iau in brate sau sa ma tina macar de mana 
)
Cami & Alexandra Daria 
(02.01.2006)
Cresc si iar cresc ... !
“God could not be everywhere and therefore he made mothers.”
mihaela_80 spune:
Ripley, am lacrimi in ochi de la imaginea Anei in patul de spital. Asa e, e o fetita mica-mica, nu se poate sa te superi pe ea pentru o minciuna, eu imi amintesc clar ca minteam si ca sa experimentez, sa vad ce se intampla, cine isi da seama si cine nu. Nici vorba sa fac intentionat sau sa inteleg gravitatea situatiei, si asta pana pe la 5 ani. In acelasi timp imi amintesc iubirea intensa pe care o simteam fata de mama, increderea in ea, lumina care o inconjura in ochii mei.
Morgano spune:
Cami, pup. Eu nici acum de ex., nu am uitat de prima internata a colectiei, Ilincutza, de Feli, of ce m-am speriat pt ele atunci!
In noaptea aia la urgenta, inainte de internare, m-au scos afara sa-i ia sange. Asa e procedura. Eu am fost tare ore in sir, imi venea sa plang in asa hal ca nu mai puteam. Am iesit pe hol, Marius se tot koia sa vada prin geam ce-i fac, am strigat la el sa imi dea o tigara sa iesim afara ca ne cheama ei, il uram ca sta la geamul ala sa o vada pe ea zbatandu-se, l-am facut sadic si masochist. Ma gandeam la Iris acasa dormind linistita si la mama care o pazea cumoplit speriata pt Ana. Mi-era groaza de internare. Am plans cateva minute in hohote, a intrat el la ea, fusese asa curajoasa scumpa de ea. Ne-a aratat "fluturasul" mandra de ea si a zis ca vrea acasa ca se simte bine.
Eu am zis ca mergem acasa, dar m-au pus sa semnez nenerocita aia de declaratie tip ca scot copilul din spital pe propria raspundere. Nu am putut sa o fac. Nu am putut sa-i risc sanatatea doar pt ca voiam cu totii acasa.
Am umblat apoi 2 ore prin sectii, ne-au bagat in salon cu copii cu enteroviroze, scarlatina si alte diagnosticuri incerte. Mi-am luat remarci aiurea ca cer testarea la penicilina la 2 noaptea. Si dupa ce ne-au pus juma de cearceaf pe un pat de max. 1 m latime si 2 lungime, nu a venit NIMENI sa verifice nimic pana dimineata la 10. Ca doctorii aveau simpozion si nu au facut vizita, benchetuiau 1 etaj sub noi. Nu am dormit ambele deloc. Dar ne-am tinut una de alta, ne-am pupat, mangaiat, gadilat si scarpinat una pe alta.
Hai ca devin melodramatica de-a dreptul :))Ripley, mami de Ana(10.11.2005) si Iris(10.10.2007)
madau spune:
Ripley
Eu am plecat sa duc fata la mama si apoi ne purcedem la drum. Mi-e asa de sila de vantul asta urat..
We placut si happy valentine's day!
Madau si 
Alexia Miruna (15 dec 2005)
www.flickr.com/photos/madau/collections/72157600567493374/" target="_blank">poze pana la 1 an, www.flickr.com/photos/madau/collections/72157600567398541/" target="_blank">de la 1 la 2 ani, PARTY 3 ANISORI , www.flickr.com/photos/madau/sets/72157606362146432/" target="_blank">de la 2 la 3 ani
www.geocities.com/nov_dec_2005/povesti2005.htm#madau" target="_blank">povestea nasterii Mirunei
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=1b04435806e76a5905bfb2&skin_id=4&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">filmulet aniversar 
filmuletze poznase www.dropshots.com/madau" target="_blank">1 si www.dropshots.com/Miruna" target="_blank">2
gabitaco spune:
Tania...multa putere, incredere si speranta. Sanatate multa.
Ripley, Camy .
Hai ca ai trezit la toata lumea amintiri dureroase.
Mi-am amintit din nou momentul cand ateea avea 1 an si 4 luni si ne-am internat in spital ...cu febra mare...cum o tineam in cearsaful ud in brate...si ea plangea din toate incheieturile...iar asistenta mi-a smuls-o din brate si mi-a inchis unsa in nas sa poata sa ii faca fenobarbital,,,iar ea stiga din toata inima...MAMA....MAMA...iar eu plangeam dincolo de usa cu lacrimi de MAMA si cu sufletul sfasiat de durere. Cumplit...numai cine trece prin asa ceva intelege.
Dezamagiri...MAREA DEZAMAGIRE...gradinita.
Am fost bolnava, am plans...am urlat in incontientul meu de durere cand Mateea nu a mai vrut ...brusc la gradi...mai ales ca timp de 2 luni cat a mers nu a plans deloc. Era o durere launtrica, care ma macina si ma consuma zi de zi...pana am inceput sa analizez situatia si sa privesc acest lucru din alt unghi.OOO..stati linistita ...ca nici acum nu merge la gradi...dar macar merge la dans sportiv... e intre copii...iar acasa recupereaza lectiile cu bunica...fosta invatatoare.
Independenta.....aproape de ZERO.
-La baie merge cu mine..eu ii dau ciorapii si chilotii jos...eu ii ridic...ca un ex.
- nu papa singura decat ce vrea ea...in mare parte ii dau eu..legumele din supa pasate...la blender...da ati citit bine...ca altfel nu pune gura pe ele.... si am mai putea continua....
Da rasfatul e mare la noi.
In schimb...se joaca singurica cu papusile, isi pune DVD la televizor, muzica, se incalta singura, se imbraca singura cu rochitele...numai cu ele, se dezbraca uneori, se spala pe maini si pe dinti....
Eu insa o iubesc enorm, o sorb din priviri.... mi se topeste sufletul de dorul ei cand sunt la servici si sunt multumita si fericita ca am un copil sanatos...va fi timp si pt independenta ...si pentru gradinita....
Eu zic sa ne bucuram fiecare de copilasii nostri ...asa cum sunt ei ...mamosi, afectosi si dependenti de noi in aceste momente...si sa uitam dezamagirile si dependenta de noi...E VREMEA EI.....Sunt manifestari specifice varstei...
Gabriela si Mateea Ioana
Povestea unui inceput de viata...
soanso spune:
din ciclul asa ceva nu vezi decat in filme: peste drum de blocul meu banci aliniate una langa alta ei bine in plina zi au spart banca ,au intrat mascati au culcat pe toata lumea la pamant si au furat banii, e lume adunata ca la circ,oprita circulatia
ce credeti ca face acum Sorana?? sia pus sub bluza o papusa si spune mandra ca are bebelus in burtica
ce raspuns ati da voi la urmatoarea intrebare:
Sorana:mami pe unde intra bebele in burtica???
gabitaco,foarte frumoasa ultima ta fraza din postare
delia