ASA A VENIT PE LUME MICUTA NOASTRA MATEEA-IOANA

Aveam o casnicie fericita, un sot care ma iubea, o casa, o masina si o familie minunata..... dar totusi ceva ne lipsea.....
Trecusera deja patru ani de casnicie si noi nu reuseam sa ne implinim cel mai maret vis al nostru ... acela de a avea un COPIL. Investigatiile le-am inceput la un an si jumatate de la casatorie- am mers la mai multi medici si toata lumea ne spunea ca suntem sanatosi si sa avem rabdare ca poate inca nu a sosit momentul.... Rabdare ...... rabdare..... rabdare..... . Fiecare luna care trecea aducea cu ea tot mai multa desnadejde si lacrimi in suflet. Plangeam ori de cate ori vedeam un copil. Eram disperata si acesta disperare ma mistuia din ce in ce mai mult si ma facea ra ma departez din ce in ce mai mult de lume, ma facea sa devin din ce in ce mai mult o umbra care se plimba prin lume.
Sotul meu era increzator si imi spunea mereu ca el e sigur ca vom avea un bebelus al nostru. Nu stiu nici acum daca era sigur de ceea ce spunea sau o spunea numai de dragul meu, numai de dragul de a-mi da speranta ca pana la urma va fi bine.
In decembrie 2004 am hotarat, la sfatul unor prietene, sa mergem la o doctorita ginecolog renumita. Sperante prea mari nu aveam... dar am zis ca nu strica sa mai ascult inca o parere.Speram ca imi va da acel #8220; medicament minune #8220; ..... ca voi merge acasa dupa control si in cateva zile voi avea un bebe al meu si numai al meu.
Dar nu a fost asa.....A inceput ul lung sir de teste si investigatii. In tot acest timp plangeanm si ma rugam la Bunul Dumnezeu sa nu am nimic grav si sa pot sa raman si eu insarcinata.. Craciunul nu a adus cu el decat lacrimi si durere..... Era un nou Craciun in doi....
In februarie 2005 am primit rezultatele la analize.... DEFICIT DE PREGESTERON IN FAZA LUTEALA. Sunt profesor de biologie si mi-am dat seama ce inseamna asta. In aparenta nu parea nimic prea grav.... dar era o problema cu care trebuia sa luptam. Dr. ne-a incurajat si ne-a dat tratament si cu optimismul ei caracteristic ne-a zis ca in 3 luni ar trebui sa obtinem o sarcina. Am plecat acasa optimisti si cu lacrimi in ochi. Luna februarie era foarte incarcata in evenimente la serviciu si la fel de incarcata se anunta si luna martie. Pe 1 martie 2005 am descoperit Siteul Despre copii. Com si am hotarat sa ma inscriu si sa comunic si cu alte doamne aflate in situatia mea. Si bine am facut. Am colaborat f bine cu fetele de la Asteptand un ingeras in viata voastra... lucru care psihic m-a ajutat f mult. Oricum si noi eram mai relaxati in ideea ca nu e ceva grav si speram ca lucrurile se vor rezolva mai devreme sau mai tarziu.
Pe 22 feb. 2005 am avut UM iar pe 22 martie asteptam un raspuns.... Menstruatia nu mai aparea iar eu ma simteam un pic rau. Sotul radea de mine si imi spunea mai in gluma mai in serios ca sunt insarcinata, dar mie nu imi venea a crede... iar sa fac un test...... nu mai aveam curaj.Pe data de 24 martie sotul vazand ca pb devine seioasa imi propune sa fac un test. Era ora 21 . Ne imbracam si mergem la farmacie sa cumparam un test de sarcina. Nu aveau decat teste ieftine care mie mi se pareau neconcludente...dar am zis ca asta e ... si nu stica sa luam unul sa vedem ce iese.
Dimineata, pe 25 martie de Buna Vestire ma trezesc dar nu am curajul sa fac testul de frica unui rezultat negativ. Ma intorc din baie in camera, ma asez in pat cu ochii in tavan si ma gandesc... Daca sunt insarcinata ?. E ora 6 dimineata. Imi iau inima in dinti, ma duc la baie si fac testul. Apare prima liniuta.... zic ... asta e. Pun testul pe bazinul de la baie si ma spal pe ochi. Cu inima franta dau sa ies din baie , dar mai arunc o privire catre testul asezat la loc de cinste pe bazin. Stupoare.... mi se pare ca visez... sunt 2 liniute. Ma mai spal odata pe ochi sa fiu sigura ca sunt treaza, deschid geamul de la baie si privesc din nou testul.... Erau clar 2 liniute. Era o zi insorita de primavara, o zi pe care nu o sa o uit niciodata, o zi minunata pentru o asemenea veste.
Iau testul si merg in dormitor unde sotul dormea epureste.Il trezesc si il rog sa se uite si el la test. Priveste mirat catre mine si zice calm... sunt 2 liniute. Imi da testul si se intoarce pe partea cealalta fara sa realizeze inca ce ni se intamplase. Dupa o fractiune de secunda sare ca ars din pat si stiga catre mine... Gabita... esti insarcinata... vom fi parinti...voi fi tata? Ochii ni se umplu de lacrimi, bucuria ne copleseste pe amandoi, asezam testul intre noi si ne imaginam ca acolo va sta copilasul nostru. Cateva clipe nici nu mai vorbim de teama sa nu zdruncinam linistea micutului nostru care era intr-adevar alaturi de noi.
La ora 8 dimineata ne imbracam si mergem la maternitate sa o cautam pe doctorita si sa ii dam si ei vestea cea mare.Nu am gasit-o la maternitate, asa ca am sunat-o pe telefonul mobil. Ii spunem la telefon cine suntem si ca am facut un test de sarcina si a iesit pozitiv. Probabil ca pe moment nu si-a dat seama cine suntem si ce vrem pt ca parea tare nedumerita. Peste cateva momente ne intreaba:
- Pai nu dv vroiati un bebe?
- Felicitari!!! Sunteti insarcinata.
Ne da cateva sfaturi si ne spune ca ne steapta luni, 27 mai 2005, la cabinet, pentru confirmarea sarcinii.
Pana pe 27 mai credeam ca o sa inebunesc. Nu am mai avut curaj sa fac alt test de sarcina.. La data stabilita la ora 16 ne prezentam fruusel la cabinet. Sotul ma lasa sa intru singura. Intru, facem controlulsi privesc fix la dr. la un moment dat aud parca in reluare...Sunteti insarcinata intr-adevar....intr-o fractiune de secunda imi trec prin cap tot felul de idei....dar...acel dar parce imi spulbera orice vis.....e o sarcina micuta de numai 4 saptamani ,in evolutie.
Stateam inmarmurita de emotie...visul meu de a avea un bebe incepea sa prinda contur. Dr. ma cuprinde in brate si cu ochii plini de lacrimi ma felicita. Nu o sa uit niciodata bucuria cu care mi-a impartasit bucuria mea.
Ies pe hol inca paralizata de emotie, cu poza lui bebe in mana, sotul ma priveste si nu are curajul sa intrebe nimic, de frica unui raspuns negativ. Asistenta intrerupe acel schimb de priviri zicand Felicitari. Veti fi tatic. De acum o sa venitti mai des cu doamna pe la noi.
Zambetul lui larg si fata plina de emotie mi s-au intiparit in memorie pentru totdeuna in memorie..Din acel moment am fost convinsa ca bebe va fi bine si va fi fetita, o fetita care va semana cu tati.
Plecam spre casa parintilor si cand ajungem la dam poza si le spunem; privi aici ! Aceasta este prima poza a nepoatei voastre. Toti ne imbratiseaza cu caldura si lacrimi de emotie. Isi doreau atat de mult sa avem si noi un bebelus...
Urmeaza o perioada lunga, plina de emotie, fericire si speranta. Sarcina a decurs normal, fara greturi, contractii si fara nici un fel de dureri sau pofte. La 17 sapt si 4 zile bebe comunica prima data cu noi. Am simtit primele miscari in timp ce faceam curat ... m-am topit de emotie.... dar inca o data am fost convinsa ca bebe va fi fetita.
La 5 luni, la eco dr. ne spune ca bebe pare sa fie baietel. Parca nu imi venea sa cred. Ne ducem in parc, ne asezam pe o banca si parca cu o urma de regret incercam sa ne acomodam cu ideea ca bebe va fi baiat, desi inainte de a merge la control visasem o fetita mica, blonduta , cu un sarafan albastru cu alb si cu pantofiori albi care l-a luat pe tati de mani si imi facea pa mami...imaginea aceea nu o sa o uit niciodata....( era fetita mea la 11 luni, cand fara sa-mi dau seama am imbracat-o cu un sarafan albastru cu alb si in picioare avea pantofi albi... exact ca in vis... ).
Era in sufletul nostru o urma de regret ca bebe nu va fi tetita... si am inceput sa ne gandim la un nume de baietel.... si am hotarat sa il cheme Matei, care inseamna Daruit de Dumnezeu , un nume care se potrivea perfect pentru ca intr-adevar acest bebe era darul pe care noi Il primeam de la Dumnezeu ca raspuns la rugaciunile noastre.
La sapte luni cand mergem la control dr ne zice ca va fi fetita 99%. Noi hotarat ii spunem ca e baietel-deja ne obisnuisem cu ideea ca va fi baiat.Dr. ne zice ca nu... bebe e suta la suta fata...daca nu 99,99 % fata si ca putem merge oriunde ca asa este.... BEBE E FETITA.
Eram in culmea fericirii... dar ... cel mai iportant era ca indiferent de sex bebe sa fie sanatos. Il iubeam oricum si era minunea noastra mica.
Dupa 7 luni am inceput sa cumparam cate ceva pentru bebe. Timpul trecea parca destul de greu si noi asteptam cu emotie clipa in care bebe va veni pe lume. Stateam serile la televizor si ne imaginam cum o sa arate micuta noastra ... pt care nu ne hotatasem inca la un nume... ii ziceam Mateea- cea daruita de Dumnezeu.
Pe data de 2 decembrie mergem la control. Era o zi de iarna cum numai in povesti intalnesti. Ninsese peste noapte foarte mult. Copacii erau plini de zapada . Era o atmosfera de basm, iar intrarea la maternitate ... imi imaginam ca era intrarea intr-un palat de clestar... un palat care exista in sufletul meu... un palat intreg pentru micuta mea Mateea ... care nu prea dadea semne ca ar vrea sa vina pe lume. Cred ca ii era asa de bine in burtica mea, iconjurata de calbura si emotia din sufletul meu incat parca nici nu mai misca. Aveam 41 de saptamani si bebe nu vroia inca sa iasa.Dr. hotaraste ca ar fi mai bine sa ma internez, urmand ca nasterea sa se produca din clipa in clipa.
Sambata dimineata, la control dr. imi zice ca am coul inchis si destul de lung si ca ar fi bine sa mai asteptam pana luni .. sa vedem ce se mai intampla. Imi da o pastilutabpentru declansarea nasterii si ma roaga ca luni la ore 5 dimineata sa iau pastila, urmand ca pana la ora 7,30 cand vine ea la spital sa apara contractiile si deci ... sa nasc.Optimista din fire, imi anunt rudele, sotul la luni dimineata voi naste. Plini de emotie se invoiesc cu totii de la servici, cumpara flori si luni dimineata se prezinta la maternitate. Fetele cu care eram in salon ma sfatuiesc sa iau pastila pe la 6-7 , in caz ca incep contractiile sa aiba doctorita timp sa ajunga la maternitate.
La fel de plina de optimism, ca si sotul, ma trezesc luni dimineata, 5 dec., la ora 5 ma spal, imi fac bagajul, la 6 iau pastiluta si astept cumintica contractiile....Se face 7, se face 8, se face 9, se face 10..... nici o contractie.... La 10,30 dr. vine innebunita, crezand ca am nascut cumva si nu am mai apucat sa o sun...Ma vede in pat si ma intreaba cu nedumerire.... Da ce faceti doamna Gabriela? Nu trebuia sa ma sunati???Zic eu... Ba da... Dar daca nu am nici o contractie...? Ma invita in sala sa vada cum e colul....stupoare......perfect inchis si la fel de lung.Dr. mirata imi zice ca pastiluta are efect pana la 24 de ore si ca mai asteptam pana seara sa vedem ce se intampla, iar daca apar contractiile ea vine la spital. Dr. isi termina programul si pleaca acasa... eu in urma ei ma apuc de plans...toata lumea naste, numai eu nu... si da-i bocete la greu... ajunsesem la capatul rabdarii si parca orice clipa mi se parea o eternitate.
Vine un intreg alai de asistente si medici sa ma linisteasca, sunandu-mi ca starea in care ma aflu poate sa il afecteze pe bebe. Asa ca incerc sa ma calmez, iar rudele dezamagite se duc si ele acasa intrebandu-se intruna ce se intampla de nu mai nasc... ca doar am 41 de saptamani.
Teama mea cea mare era sa nu nasc de Sf. Nicolae... ce am zis eu ca daca e fetita nu imi place sa o cheme Nicoleta.Asa ca marti dimineata cand vine dr. ii spun hotarata ca eu nu vreau sa nasc astazi... asa ca daca are de gand sa-mi faca cezariana ... sa-si ia gandul pt ziua de azi...Toata lumea incepe sa rada... dar imi zic ca daca e sa nasc azi ... o sa nasc pe cale naturala... ca cezariana nu imi fac inca, pt ca dr are ceva probleme si nu poate sa ramana la spital... mai bine... zic eu si ma asez cumintica in pat ca nu care-cumva sa ma apuce vreo contractie.... nici la baie nu prea mergeam.. de teama sa nu fac efort si sa se declanseze nasterea..... Dr. imi lasa de data aceasta 2 pastilute pe care sa le iau miercuri dimineata, una la 5 si alta la 7 dimineata... si poate asa nasc si eu pe 7 decembrie... la 41 de saptamani si o zi. Stau treaza pana dupa miezul noptiii. Nu tu contractii, nu tu dureri. Dupa 12 noaptea rasuflu usurata si zic in sinea mea... Ei Gabito...de-acu poti sa nasti si tu... Nu pot sa dorm deloc... ma gandesc cum va fi nasterea, cum va arata micuta mea, ma intreb daca voi fi o mama buna, daca voi sti cum sa-mi cresc copilul. Stateam cu ochii atintiti in tavan si asteptam sa se faca mai repede dimineata. Sun din nou familionul si anunt ca nasc... si iara toti vin la maternitate... asteptand sa vina mai repede bebe. Se face 5 dimineata...ma spal fac bagajul, iau prima pastiluta si astept sa se faca ora 7.... nici o contractie.....fetele din salon aveau si ele emotii pentru mine.... la 7 iau a 2 a pastila si iar astept....Se face 8, se face9, se face 10 nici o contractie....La 10 vine dr. sa vada care-i situatia.... Eu vesela stau cocotata pe marginea patului si o anunt ca nu am nici o contractie, dar indiferent de situatie sa faca ceva ca eu vreau musai sa nasc azi....nu stiu cum dar eu trebuie musai sa nasc...Mirata ma cosulta si constata ca desi intrasem in saptamana 42 colul era inca inchis, in ciuda tuturor eforturilor ei de a declansa nasterea.
La 10,30 trimite o asistenta sa ma conduca in sala de travaliu, sa vada ce putem face. Intru in sala si vad o cocoana ce zbiera din toate incheieturile si se tavalea pe jos de durere... incep sa tremur... pun mana pe geamantan si ii zic asistentei ca daca asa se naste eu nu mai vreau. Incep sa plang si ii zic dr. sa-mi faca cezariana ca in asa hal eu nu vreau sa nasc, ca daca nu eu plec acasa.Ii stig disperata ca asa ceva mie mi se pare imposibil si dau sa ies pe usa. Dr. ma cuprinde in brate si ma linisteste spunandu-mi ca eu sunt o persoana echilibrata si asa ceva nu o sa se intample.Ma duce intr-o rezerva si incepe sa ma monitorizeze din jumatate in jumatate de ora. Pe la 12 incep vagi contractii. Pun mana pe telefon si anunt familionul ca treaba pare sa se rezolve.sotul nu mai poate de rabdare si incearca sa vorbeasca cu dr. sa-mi faca cezariana ca deja vazuse ca nu mai puteam.
Pe la ora 13 ma duc la baiesi cand ma ridic simt cum curge un pic de lichid rozaliu. O anunt pe dr. Acesta ma suie pe masa si nu vede nimic. Colul parca incepuse ffff putin sa se dilate. Dr. ia hotararea ca daca pana la 15,30 nu nasc sa-mi faca cezariana, caci se saturase si ea saraca.
La ora 14 dr. imi mai da o pastiluta si ma anunta ca nu pleaca acasa pana nu nasc. Eu eram la capatul rabdarii. Imi era mai mult teama ca nu cumva fetita mea sa pateasca ceva , acum , pe ultima suta de metri.La ora 15 colul incepe sa se deschidausor, usor si odata cu aceasta apar si contractiile. Dr. ma anunta ca se duce pana in alt sector si daca se intampla ceva sa o sun. Pleaca dr. iar contractiile incep sa devina din ce in ce mai dese, dar acceptabile, nedureroase inca. Asistentele misunau in jurul meu, imi faceau calmante, ascultau inima bebelusului, imi luau pulsul.... dar timpul trecea foarte greu...sotul suna mereu sa vada ce fac....
Pe la 15,20 chem asistenta si ii spun ca ma doare tare burta si vreau sa merg pana la toaleta si daca vrea sa ma insoteasca ca nu ma simt in stare sa merg singura. Asistenta se uita crucis la mine si zice:
- Doamna draga nu mergi nicaieri, ca uite nasti, se vede capul copilului.,
Fac ochii mari, uit de durere si tip la ea:
- Cum sa nasc doamna, ca dr. nu-i aiciNu se poate. Stati sa sun dr. sa vorbesc cu ea mai intai. Dau telefon si cand aud vocea dr. simt ca nu mai pot sa vorbesc. Ii dau telefonul asistentei si ii spun sa vorbeasca ea cu doctorita. Acesta ia telefonul si ii explica dr. ca am dilatatie maxima si trebuie sa nasc. Dr. imi spune la telefon sa nu imping si sa ma ridic si sa merg spre sala de nasteri ca vine si ea imediat. Sotul era in holul maternitatii si o vede pe dr. cum alearga disperata spre sala de nasteri. Da sa o intrebe ce se intampla, iar dr. ii spune ca se grabeste ca eu trebuie sa nasc. Sotul imi da repede telefon....iar eu ii zic destul de calm sa aiba rabdare ca nu pot sa vorbesc cu el ca trebuie sa nasc, si o sa il sun eu cand termin..
Asistenta ma ia de un brat, o infirmiera de celalalt bratsi ne indreptam catre sala de nasteri. Era un hol lung... la un capat eu tipam ca nu mai pot, ca simt cum bebe vrea sa iasa.... la celalalt capat dr. inconjurata de asistente, care o ajutau sa se echipeze pt nastere, stigand la mine sa nu imping inca. O scena ca de filme... ceva ce nu poti uita niciodata.Ajung in sala de nasteri, ma sui pe masasi dr. imi zice ca pot sa imping. Ma ridic foarte calma in fund si ii zic:
- Sunteti sigura ca aveti tot ce va trebuie?
- Sigur pot sa nasc?
_ va fi totul bine cu copilasul meu? Este un medic neonatolog sa il vada?
Dr. cripsata de emotie si socata de reactia mea, ma linisteste si ma asigura ca totul va fi ok si ca Mateea mea poate veni linistita pe lume.Ma intind din nou si cu ajutorul asistentei incepe procesul nasterii. Imi adun toate puterile, durerea nu mai exista si imping . Nu mai auzeam nimic, vroiam musai sa o vad pe micuta mea Mateea Ioana.. La un moment dat am simtit cum parca toata energia s-a descatusat, am simtit o usurare , si cu ochii atititi spre ceasul din sala de nasteri aud un scancet plapand. Eara ora 15, 35... si sacancetul era al micutei mele Mateea. Era o papusicacurata, alba, roza la fata care clipea din achisorii ei migdalati si ma privea. Avea manutele intinse, cu punisorii stransi. Dr. ii dal lacrimileparca si imi intinde acea faptura mica zicandu-mi... Doamna Gabriele acesta este micuta dumnevoastra Mateea Ioana. Vreti sa o luati in brate?
Incep sa plang. Lacrimile imi curgeau fara incetare, tremuram toata de emotie si nu am avut curajul sa o tin in brate de frica sa nu patesca ceva.. Dr. o pune pe o masa in dreapta mea iar eu o priveam muta de emotie. Visul meu s-a implinit. Eram mamica unei fetite minunate, de 3300 gr si 52 de centimetri. M-am uitat la asistenta de la neonatologie cum a infasat-o, cum a cantarit-o, a masurat-o. am vazut cum a scris bratarile noastre si nu imi venea parca sa cred ca ghemotocul acela mic era fetita mea.Ma gandeam la cum se va schimba viata noastra si plangeam intruna. Dr. m-a intrebat daca ma doare ceva, dar parca nu puteam sa spun nimic.Mateea Ioana, fetita mea, a venit pe lume...era cel mai frumos moment din viata mea... clipa in care am devenit MAMA.
Dr. mi-a dat telefonul ca sa il anunt si pe sotul meu ca fetita noastra a venit pe lume, si-a terminat treaba si apoi a coborat si ea sa vorbesca cu sotul meu si sa il aduca sus ca vada fetita. La vreo ora dupa nastere am fost dusa in rezerva si m-am intalnit din nou cu fetita mea. Dar de tata acesta impreuna cu sotul meu. Plangeam amandoi de emotie si ne uitam la gagalicea aceea mica care urla de foame si care ne-a schimbat total viata. Am devenit cu adevarat o familie, iar viata nostra a inceput sa capete sens.
Multumim in fiecare clipa Bunului Dumnezeu pentru ca ne-a daruit aceasta minunatie, care a inchis cercul familiei noastre. Am avut o nastere usoara, frumoasa si minunata. Multumesc si pe acesta cale Domnisoarei Dr. Cruceanu Carmen de la Maternitatea Bacau pt ca a fost alaturi de noi, ne-a incurajat si ne-a sustinut atat profesional, cat mai ales sufleteste.
Acum cand Mateea a implinit un anisor am hotarat sa scriu povestea nasterii ei, ca sa afle si ea cat de mult a fost dorita si asteptata de parintii ei. Viata e scurta si plina de surprize....unele placute, altele mai putin placute... si daca nu vom putea ca noi sa ii spunem cum a venit pe lume..... poate peste ani va gasi aici povestea ei si ne va iubi la fel de mult cum o iubim si noi.
Acum suntem o familie fericita pentru ca visul nostru s-a implinit.... Fetita noastra Mateea Ioana face astazi un anisor.
Sa traiesti minune mica multi ani fericiti, cu sanatate si noroc si drumul vietii tale sa fie presarat de flori si bucurii. Mami si tati sunt alaturi de tine si te inconjoara cu toata dragostea lor.
LA MULTI ANI, MATEEA IOANA!!!



Gabriela si Mateea Ioana 7.12.2005

mexxa spune:

La multi ani pentru micuta MATEEA IOANA ...frumoasa poveste..Felicitari.

lavi02 spune:

Ce poveste frumoasa! Si ce usor ai nascut pana la urma! Era sa zic repede. Incet dar repede.

Felicitari, sa va traiasca Mateea si sa fiti fericiti cu totii!!!!

Happiness_4_us spune:

Minunata poveste!
Sa va traiasca micuta!

---

Nana, aspiranta la titlul de mamica!

In asteptarea lui !

Nunta noastra de vis!

madau spune:

Superba poveste...m-ai emotionat pana la lacrimi!!! Sa-ti traisca Mateea, sa fie sanatoasa, ca noroc are cu asa o MAMA

Madau si Alexia Miruna (15 dec 2005)
pozici la 11 luni
www.geocities.com/nov_dec_2005/povesti2005.htm#madau" target="_blank">povestea nasterii Mirunei
filmuletze poznase www.dropshots.com/madau" target="_blank">1 si www.dropshots.com/Miruna" target="_blank">2

ioana_77 spune:

Super poveste, Gabitza! Sa fiti sanatosi toti trei si sa va bucurati unul de celalalt!

Ioana si Maria (29.11.2005)
poze
Poze 11 luni

catty spune:

LA MULTI ANI MATEEA IOANA. SA ITI DEA DUMNEXEU SANATATE, FERICIRE SI TOT CE E MAI BUN PE LUME.

catalina

"Uneori ai suferit prea mult ca sa ai dreptul sa nu spui niciodata SUNT PREA FERICIT"

Noki_Lara spune:

Foate frumoasa povestea nasterii. Stau si plang de emotie. Ma regasesc mult in povestea nasterii tale, mai putin partea cu doritul copilului asa de mult. La noi Sarah a venit pe neasteptate, dar am aflat de ea tot pe 24 martie. Ce coincidenta, nu? Era o vineri pe care nu o voi uita niciodata...Apoi lunga asteptare pana luni, in care speram sa fie totul ok si bb sanatos si bine ancorat la mami in burtica...
Sa-ti traiasca minunea atat de mult asteptata, sa va aduca numai bucurii iar voi sa traiti muuuulti ani fericiti alaturi de ea!

Poze cu Sarah si mami
Filmuletze poznase www.dropshots.com/noki_lara" target="_blank">1 www.dropshots.com/saraly" target="_blank">2 si www.dropshots.com/noki_lara2" target="_blank">3
Varsta Sarah

Everything matures...eventually!

bb_alinus spune:

Gabitaco sa iti traiasca comoara mica! Ce poveste emotionanta!


Alina

NinaG spune:

Foarte frumoasa povestea! Desi am citit povestea la servici si imi era frica sa nu ma vada colegii ca plang nu mi-am putut stapanii lacrimile. Ma bucur enorm de mult ca ati acceptat cu bucurie sa ne fiti nasi si sper ca si noi sa avem o familie la fel de implinita. La multi ani Nasica si sa le aduci parintilor tai numai bucurii!

anasia spune:

povestea ta se aseamana oarecum cu a mea; Mateea Ioana, sa cresti mare si frumoasa!

anasia si Alessia Anca(14.08.2006)

pozici
intalnire 21.10.2006