Vreau sa scap de FRICA !!!!!

ralu_t spune:

xilofon nu merge inca, s-ar putea sa nu mearga fiindca esti moderata. asa ca trebuie sa scrii 10 mesaje sa scapi de moderare.
pana una alta poti sa-mi dai o adresa de mail si-ti scriu acolo

ralu- de bebe albastru
tudor 15.05.2008
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=72e131407d80530203c592" target="_blank">montaj tudor
i believe in miracles...povestea noastra

mariamunteanu spune:

Ralu, prietena ta s-a vindecat de temeri si si-a echilibrat viata prin psihanaliza ? Recomanzi psihanaliza ca metoda eficienta ? Ma intereseaza, ai putea sa detaliezi putin ?

Multumesc,
Maria

ralu_t spune:

da, e eficienta, pt mine a fost, si pentru prietena mea. in general e nevoie de un grad de cultura mai ridicat-adica muncitorul necalificat va accede cu greu la anumite notiuni mai ales ce e vorba de o terapie bazata pe limbaj, si depinde si de cat este de blocat pacientul intr-un fel de a fi, cat isi doreste (si nu in aparenta sau la indemnul cuiva) schimbarea si cat e dispus sa sacrifice ca sa obtina aceasta schimbare-sacrificiul isi pierde sensul odata terapia incheiata-de obicei duce la modificarea relatiei cu famili, iesirea din casnicii defectoase sau orice relatii care aduc suferinta. sio ca sa nu se sperie nimeni-eu nu am divortat, din contra, m-am maritat in timpul psihanalizei cu omul pe care l-am cunoscut dupa ce incepusem terapia, inca vorbesc cu mama si cu tata,ne iubim,ne respectam, raporturile sunt fundamental altele....asta fiindca au fost si ei oameni relativ ok care s-au adaptat din mers la schimbarile mele, fara cuvinte prea multe.
nu prea inteleg ce vrei sa detaliez, eu as detalia, dar poti fi tu un pic mai explicita?
am sa va pun un citat al unui psihanalist bun al momentului asta, scris intr-o revista de specialitate despre terapia psihanalitica. poate mai aduce putina lumina. altfel, daca doriti sa povestesc ce se petrece step by step in terapie, nu o pot face. sau o pot face intr-o suta de pagini si doar in ce ma priveste pe mine personal. d-aia recomand carti,unde sunt descrise problematicile si psihanalizele reale ale unor oameni si cu ocazia asta mai recomand una: "nascut a doua oara din tata psihanalist" de gerard hadad, aceeasi editura 3, colectia psy
si acum vine si citatul, enjoy
Ceea ce deosebeste in mod evident psihoterapia psihanalitica de celalte metode psihoterapeutice este cautarea sensului. Pentru toate celelalte terapii, simptomul (ex. atacul de panica, depresia, fobia etc ) este ceva care trebuie eliminat, fara a ne pune problema identificarii cauzelor sau a sensului sau. Pacientul este tratat oarecum dupa modelul omului-masina, simptomul este o simpla defectiune care trebuie remediata si… atat.

Una din cele mai mari descoperiri ale psihanalizei se refera la faptul ca simptomul este incarcat de semnificatie; mai mult, el este un strigat mascat de ajutor, strigat care nu a fost auzit in trecut si care acum apare sub forma simptomului tocmai in speranta ca de data aceasta se va face auzit si va fi luat in considerare.

Prin simptom, inconstientul incearca sa comunice intr-o forma acceptabila lucruri care nu pot fi comunicate altfel tocmai pentru ca in mare parte sunt lucruri despre care "am invatat" ca este interzis sa vorbesti. Sau ca sunt absolut "lipsite de importanta", in timp ce ele sunt esentiale pentru sanatatea noastra psihica.
Pornind de la ideea ca orice simptom ascunde o drama sufleteasca si ca acel simptom va persista atat timp cat acea drama nu va fi consumata, perlaborata, integrata, psihoterapia psihanalitica nu acorda atentie simptomelor, ci sentimentelor, gandurilor, dorintelor asociate acestora.

Aceste sentimente sunt accesate si retraite in relatia cu terapeutul, apoi verbalizate, analizate si intelese. Drama din spatele simptomului, care este in acelasi timp si motorul sau, este astfel consumata in relatia terapeutica, iar in acel moment simptomul isi pierde practic ratiunea de a exista. Misiunea lui a fost indeplinita.

Altfel spus, psihanalistul aude strigatul de ajutor camuflat in simptom al pacientului, il recunoaste ca atare si creeaza loc in spatiul psihic constient pentru ca acesta sa fie exprimat, pus in cuvinte. In total contrast cu vocea socialului, psihanalistul vede in simptom nu o problema care trebuie eliminata, ci o solutie. Practic, singura si cea mai buna solutie pe care pacientul a gasit-o pentru ca el sa nu moara sufleteste, sa nu devina alienat, robotizat, un "adaptat" perfect intr-o societate care ii ignora nevoile, bagatelizeaza trairile subiective (sufletul) si descurajeaza aspiratia la autenticitate. Relatia terapeutica ofera un cadru securizant in care pacientul invata sa se simta suficient de liber pentru a-si exprima revolta si a gandi tot ceea ce pana acum era"interzis"sa gandeasca, tabuu. Psihanaliza este o invitatie la libertate, la libertatea de a gandi si de a verbaliza, dupa cum este totodata si un foarte solicitant si dificil exercitiu de sinceritate
Diagnosticul este secundar in psihanaliza, iar metoda folosita aceeasi pentru tratamentul oricarui tip de simptom este aceeasi - metoda asociatiilor libere. Pacientul este invitat sa-si lase mintea libera si sa vorbeasca despre ceea ce ii trece prin minte, pe cat posibil fara selectie si fara critica. Relaxand "cenzura", continuturile inconstiente "interzise" isi fac treptat intrarea in constiinta si, cu ajutorul interpretarilor psihanalistului, isi reveleaza sensul.
Vorbind despre trairile sale in cabinetul de psihanaliza, pacientul se elibereaza de narcisismul sau morbid, de drama sa impovaratoare, de o imagine de sine falsa, handicapanta si extrem de sabotoare. In psihanaliza, pacientul se insanatoseste pentru ca isi regaseste sufletul, adevarata sa identitate. Iesirea din fantasma este doar o alta denumire pentru eliberarea de iluziile care ne tin prizonieri in propria noastra minte, in propria noastra realitate interna. Din aceasta perspectiva, psihanaliza este mai mult decat o psihoterapie, este o cale spirituala.


ralu- de bebe albastru
tudor 15.05.2008
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=72e131407d80530203c592" target="_blank">montaj tudor
i believe in miracles...povestea noastra

mariamunteanu spune:

Ralu, merci mult. Iti trimit PM ca sa nu fiu off-topic.

xilofon spune:

Ralu,
Uite mailul meu : xilofon@hotmail.com

Mersi mult.

MissParker spune:

Eu nu am experienta unei terapii psihanalitice, ci a uneia dupa metoda non-directiva centrata pe client (dupa Carl Rogers) si din punctul meu de vedere aceasta metoda are ceva in plus fata de psihanaliza. E bazata tot pe verbalizare, produce la fel de multe schimbari autentice in viata clientului (eu mi-am schimbat viata din temelii datorita acestei analize), merge tot in profunzime, la subconstient, cautand sa inlature adevarata cauza si nu numai simptomele (pentru ca persoana sa continue sa functioneze), DAAAR... marea deosebire fata de psihanaliza este implicarea empatica a terapeutului, care pentru mine reprezinta conditia sine qua non a unei terapii reusite.

Ralu, tu ai spus ca nu erai intr-o criza existentiala cand ai inceput analiza personala. Asta inseamna ca erai stapana pe viata ta, ca aveai anumite probleme, care insa nu te daramau sufleteste in asa fel incat sa-ti fie afectata viata de zi cu zi etc. Ei bine, eu am inceput terapia intr-un moment de criza acuta al vietii mele si sincer, neutralitatea terapeutului (care e practicata in psihanaliza) era ultimul lucru de care as fi profitat, cand sufletul meu era varza si copilul din mine avea nevoie de un cadru de afectiune si acceptare totala pentru a scoate la suprafata ranile care urmau a fi vindecate.

Nu neg meritele psihanalizei, spun doar ca pentru oamenii care sufera si se afla in crize existentiale puternice, este si mai bine sa lucreze cu un terapeut empatic, care sa se implice in mod afectiv ca avocat al copilului din noi (fiindca noi n-o putem face in acel moment, altfel n-am avea nevoie de terapie), un terapeut care sa fie fara echivoc de partea copilului ranit din noi si impotriva celor care l-au facut sa sufere. Altfel totul va fi vorbarie superficiala, intelectuala, intre doi adulti, iar copilul interior nici nu-si va aduna curajul de a iesi la lumina.

Eu am o asemenea terapeuta empatica si cu toate astea ranile au fost atat de adanci si atat de bine reprimate, incat chiar si in cadrul total de acceptare si de afectiune oferit de ea tot am avut nevoie de mai mult de un an pana sa ajung la "samburii" problemei.

Cunosc in Bucuresti o terapeuta care lucreaza cu metoda Rogers, exista dealtfel un intreg cerc de terapeuti care s-au perfectionat cu un studiu al acestei metode. Pentru cei interesati, dati-mi PM.



1. Louis Pasteur a fost un impostor. Teoria vaccinarii este produsul acestei imposturi, care a fost perfectionata in timp pentru obtinerea unor profituri tot mai mari.
2. Teoria falsa a "imunitatii turmei" este folosita pentru a ne santaja sa ne integram toti in turma fara sa cracnim.
3. www.thinktwice.com/" target="_blank">Vaccinarea si www.vogelgrippe-aufklaerung.de/t537f4-Superantibiotikum-gegen-Superbakterien.html" target="_blank">antibioticele sunt armele cu care cartelul farmaceutic ne "ajuta" de secole sa devenim tot mai bolnavi si tot mai dependenti. Realitatea ne-o dovedeste zi de zi.

Vaccinurile in Romania NU sunt obligatorii prin lege (vezi Legea nr. 649 din 20 noiembrie 2001 pentru aprobarea ordonantei guvernului nr. 53/2000). Informati-va cat mai bine, din toate punctele de vedere, si luati decizii in cunostinta deplina de cauza.

ralu_t spune:

nu miss, eu nu eram la limita cand am inceput terapia, insa prietena mea isi ascundea cutitele prin casa sa nu le gaseasca si sa le foloseasca...era asa de rau ca in momentul in care si-a adunat fortele sa-l sune pe respectivul analist si el a programat-o peste cateva zile a zbierat in telefon ca in cateva zile nu mai e pe lumea asta si ca are nevoie sa o vada atunci. si s-au vazut...empatia e la cote inalte in psihanaliza, neutralitatea analistului consta nu in lipsa lui de implicare, ci in lipsa informatiilor pe care le ofera despre el pentru ca apar prejudecati, judecati de valore, jene, care nu au ce cauta. in psihanaliza intelegerea din partea terapeutului e atat de mare incat poti ajunge sa-ti recunosti dorinte latente atat de damnabile in societate ca-ti provoaca niste vinovatii coplesitoare (de genul-ce mi-ar placea sa moara mama, nenorocita). joaca rolul unei oglinzi in care tu te vezi, d-aia nu e bine sa stii prea multe despre el. dar asta nu-i neaga calitatile empatice. nu stiu de metoda rogers, sunt convinsa ca sunt multe metode care functioneaza,si sunt convinsa ca cele mai multe metode au la baza ceva din psihanaliza, insa nu te gandi ca nu ai parte de sustinere si empatie in psihanaliza clasica, care de altfel nici nu mai e clasica, ci terapie psihanalitica... o ai, la cel mai inalt nivel. telul terapiei e maturizarea emotionala a copilului din noi si nu ar putea face asta fara a recunoaste pe deplin dreptul copilului la replica, la a fi auzit, la a fi continut, iubit si acceptat. nu stiu, mai ales din citatul pe care l-am postat, ce anume te-a facut sa crezi/intelegi ca ar fi altfel. unul din "neajunsurile" psihanaliezi, neajuns condamnat de adeptii altor tipuri de terapie, e dependenta pe care o da la un anumit moment. ori nu poti fi dependent de neutralitate, ci tocmai de o stare de bine pe care nu o intalnesti decat acolo, transferul (po-p-u-l-a-r spus dragostea) pe care o ai pentru analistul tau si in lipsa careia nu se poate produce vreo schimbare. psihanaliza nu e pentru oameni care functioneaza ok, ci pentru cei care nu. eu am fost o exceptie datorata imprejurarilor.si exceptia asta era doar o aparenta, eram un castel de carti de joc gata sa se prabuseasca, traisem deja niste depresii crunte si anxietati care ma faceau se cred ca nu mai e nimic frumos pe lumea asta care sa justifice orice tentativa de a merge mai departe, sau de fapt narcisismul meu era la 3 m sub pamant, fiindca eram convinsa ca toti ceilalti sunt mult mai buni ca mine, viata e frumoasa, numai ca eu nu ma pot/nu merit bucura de ea. la un moment dat toate aceste stari s-ar fi intors daca nu as fi urmat o terapie. spune-mi te rog ce anume ti-a dat de inteles ca terapia psihanalitica presupune o discutie savanta, sterila si fara nici o continere din ce am incercat eu sa explic pana acum? ca as vrea eventual sa mai lamuresc unele lucruri, si pentru noi doua,care oricum cred eu ca avem alt palier de comunicare fiindca ne cunoastem si cred eu si apreciem dar mai ales pentru multe alte fete care poate nici nu posteaza macar, dar ne citesc din umbra cu speranta.... si inca ceva, eu nu pot recomanda decat ce cunosc. si e o invitatie din partea oricui stie, sa faca recomandari in directia respectiva, scopul e sa ne vindecam, prin orice metoda terapeutica care da roade

ralu- de bebe albastru
tudor 15.05.2008
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=72e131407d80530203c592" target="_blank">montaj tudor
i believe in miracles...povestea noastra

ralu_t spune:

xilofon, cica adresa asta de mail nu exista...
edit:am trimis pe yahoo si a mers...probabil ai incurcat tu adresele...tata freud ar avea de comentat despre asta
si ca nu cumva sa tragi vreo concluzie gresita, tocmai aici e problema, rezistentele inconstiente care ne dau tarcoale, mai ales pana incepem o terapie. poveste: dupa ce mi-am sunat analistul si am stabilit prima intalnire am notat pe o foita adresa si ...am pierdut foita. mi-era ingrozitor de jena sa mai sun o data. peste 2 zile am gasit-o insa nu stiam cum se ajunge. am printat o harta de pe net cu traseul-pe vremea aia nu exista gps- si am plecat spre el. bineinteles harta a ramas acasa pe imprimanta. important e c-am ajuns, nu a mai contat cum

ralu- de bebe albastru
tudor 15.05.2008
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=72e131407d80530203c592" target="_blank">montaj tudor
i believe in miracles...povestea noastra

MissParker spune:

Ralu, inseamna ca terapeutul tau sau terapeuta ta s-a distantat putin de psihanaliza clasica, fiindca in aia neutralitatea terapeutului este inevitabila si e chiar impusa (vezi si Alice Miller, prima mare rebela din randul psihanalistilor).

Eu am tras concluziile nu din ce ai postat tu. Eu cunosc cazuri de psihanalisti care au abuzat de acel transfer de care vorbesti tu si de exemplu o clienta ajunsese sa creada (la sugestia psihanalistului) ca ar fi indragostita de acesta, cand realitatea nu sustinea cu nimic aceasta ipoteza. In realitate, copilul din clienta era disperat de atentie, de afectiune, voia si cerea ajutor, iar psihanalistul incepuse sa-i inculce clientei sentimente de vinovatie insinuand ca adulta este cea care il sufoca pe terapeut cu nevoile ei.

Deci depinde foarte mult si de terapeut, de integritatea acestuia si - cel mai mult - de cat de "curatat pe dinauntru" este acesta, cat de eliberat de propriile lui traume. Fiindca nu orice psihanalist care cunoaste teoria va fi in stare sa fie empatic si sa te sustina. Un terapeut bun este cel care mai intai si-a eliminat propriile lui "cadavre din pivnita", cum zice neamtul.

Mie personal nu-mi plac cliseele referitoare la transfer. Tu spui ca in lipsa lui nu se poate produce vreo schimbare. Eu te contrazic. La mine nu s-a produs acest transfer. Nici o secunda nu am vazut-o pe terapeuta ca pe o mama, nici o secunda nu am transferat asupra ei vreun sentiment fata de mama mea (cum sustin majoritatea psihanalistilor ca e necesar, pentru ca oglindirea terapeutului sa te ajute sa-ti clarifici toata paleta de sentimente fata de mama, de exemplu), eu am fost destul de retinuta, nu am idealizat-o pe terapeuta si chiar am vazut-o si cu lipsurile ei (faptul ca, nemtoaica fiind, face greseli grave de ortografie, de pilda, a fost un factor pe care adulta perfectionista din mine a muncit mult ca sa-l depaseasca ).

Din cate am citit despre psihanaliza, din cate stiu de la clienti care au incercat-o, din cate mi-a relatat si terapeuta mea (a carei formare de baza tot asta a fost, dar ea a mers mai departe), psihanaliza clasica mi se pare usor incorsetata in reguli si concepte. Terapia non-directiva centrata pe client mi se pare mai flexibila, mai vie. Citeste cate ceva despre Rogers si metoda asta si spune-mi ce parere ai, ca ma intereseaza.

Repet, depinde mult de tot de terapeut. La tine vad ca psihanaliza a dat rezultate extraordinare, asa ca recomanda-l cu incredere pe terapeutul tau sau pe terapeuta ta.



1. Louis Pasteur a fost un impostor. Teoria vaccinarii este produsul acestei imposturi, care a fost perfectionata in timp pentru obtinerea unor profituri tot mai mari.
2. Teoria falsa a "imunitatii turmei" este folosita pentru a ne santaja sa ne integram toti in turma fara sa cracnim.
3. www.thinktwice.com/" target="_blank">Vaccinarea si www.vogelgrippe-aufklaerung.de/t537f4-Superantibiotikum-gegen-Superbakterien.html" target="_blank">antibioticele sunt armele cu care cartelul farmaceutic ne "ajuta" de secole sa devenim tot mai bolnavi si tot mai dependenti. Realitatea ne-o dovedeste zi de zi.

Vaccinurile in Romania NU sunt obligatorii prin lege (vezi Legea nr. 649 din 20 noiembrie 2001 pentru aprobarea ordonantei guvernului nr. 53/2000). Informati-va cat mai bine, din toate punctele de vedere, si luati decizii in cunostinta deplina de cauza.

ralu_t spune:

am sa citesc si nu stiu de ce am convingerea ca in fapt e foarte aproape de ce am facut si eu in terapia psihanalitica.
acum, terapeuti ratati cred eu ca sunt in toate formele de terapie, fereasca d-zeu sa dai de vreunul. dar asta nu inseamna ca sunt toti la fel. sau ca sunt caracteristici acelei terapii. oricum, eu n-am detaliat mai mult psihanaliza decat din prisma rugamintilor primite de la fete, in rest m-am referit la terapie, in sensul ei general, oricare ar fi ea, si ca ar fi bine sa fie o terapie centrata pe cauze nu pe efecte.
fiecare terapie are prorpiile ei mecanisme cu care opereaza,mecanisme pe care nu le invalideaza unei alte terapii prin diferenta.terapia psihanalitica opereaza cu asociatii libere si cu transfer, cu faptul ca stai intins si nu vezi in fata ochilor un om (cu tot ce presupune el-inclusiv judecati-ca asa ne-am obisnuit sa gandim) ci auzi o voce, o voce care poate fi a oricui in teorie...e altceva. mie analistul meu nu mi-a condamnat transferul, ci din contra, m-a invatat sa-l accept, ca fiind o consecinta fireasca-si cred eu ca are loc in orice forma de terapie: o data cu transferul informatiilor despre tine, mai ales ca e vorba de sentimente, de afecte, de chestii extrem de intime si cu o incarcatura foarte mare afectiva, se face odata cu acest transfer informational, si unul emotional (pozitiv sau negativ), ca intr-o prietenie si ca in orice relatie umana fiindca asta e ce ne leaga pe noi ca indivizi de alti oameni, asta e "schema" dupa care functionam. asta nu inseamna ca am crezut vreodata ca analistul e mama,tata, etc. doar la nivel simbolic, fiindca se opereaza mult cu simboluri, metafore,in descrierea senzatiilor, emotiilor.. dar atat....
in psihanaliza au fost multe curente, revolte, revolutii. terapia psihanalitica e in primul rand o terapie suportiva. lucrurile au evoluat. e adevarat ca si eu sunt de parere ca am avut noroc de un analist extrem de sensibil si de priceput, si ne-am si potrivit. insa din ce stiu eu-si am multi prieteni psihologi, fie joungieni, fie freudieni, nu e singurul bun.
in principiu, si cred deja ca si in practica, nu poti fi psihanalist pana ce nu ai terminat propria ta psihanaliza. insa si aici e greu de cuantificat calitataea unei analize personale. au impus un minim de 400 de ore parca (3 ani de zile cu 3 sedinte pe saptamana) insa cum poti fi sigur ca e de ajuns? 2 ani pot fi arhi suficienti pentru cineva precum 10 insuficienti pt altcineva. aici cred eu ca e diferenta intre terapeuti, nu poti norma "sanatatea" terapeutului. si mai mult, se pare ca un teoretician bun, nu e neaparat un parctician bun, vezi freud, tatal lor, care in practica esua lamentabil, insa ca viziune, a fost cu 2 secole inainte celorlalti.
o sa dau un citata de pe site-ul www.psihoterapiepsihanalitica.com/ppp.htm" target="_blank">asociatiei de psihoterapie psihanalitica , asociatie din care face parte si terapeutul meu, poate intelegi mai bine. dincolo de orice, iti recomand sa citesti si ce e scris in link, privitor la istoria psihanalizei si unde s-a ajuns in momentul de fata
Nu atat de mult ca la “Intersubiectivisti”, dar evident pe aceeasi directie, in modalitatile clinice utilizate de cele mai multe din orientarile psihanalitice “relationale” contemporane, importanta efectului “reparator”, pe care-l are relatia analist-pacient asupra modului de functionare a mintii celui din urma, tinde sa fie considerata un factor de schimbare mai important decat constientizarea propriu-zisa. Zona in care s-a constituit si s-a mentinut un contrast metodologic evident, intre psihoterapia psihanalitica si psihanaliza, este cea a intentionalitatii actiunii de “reeducare emotionala”. In majoritatea demersurilor de tip psihoterapeutic, aceasta intentie este asumata constient si voluntar, pe cata vreme in psihanaliza, mai putin la intersubiectivisti si mai mult la freudieni si kleinieni, intentionalitatea constienta, atunci cand nu este negata, este prohibita si etichetata drept “mani****re”. Efectele de restructurare a dinamici pulsionale intrapsihice, la freudieni, sau a naturii obiectului intern al pacientului, la kleinieni si la “Independenti”, sunt recunoscute a se produce, dar numai in afara constientei si a oricarei intentii voluntare din partea terapeutului. In felul acesta, psihanaliza opereaza cu un tip special de interactiune, de “relatie interpersonala implicita”, desfasurata predominant la nivel inconstient din partea ambilor participanti. Explicatia posibila a faptului ca o astfel de interactiune directa, intre “inconstienturile” a doua persoane, permite determinarea unor modificari mai profunde decat ceea ce se intampla atunci cand cel putin una dintre persoane, respectiv terapeutul, isi mediaza constient si intentional participarea, nu poate fi decat una deosebit de complexa, iar validarea ei “stiintifica”, desi ceruta si dorita de majoritatea celor interesati in domeniu, nu pare a fi prea aproape de realizare. Dealtfel, din punct de vedere “stiintific”, nici faptul ca acest tip de interactiune este intr-adevar mai eficienta nu a fost inca demonstrat intr-un mod satisfacator. Dificultatea principala a unei astfel de demonstratii consta in imposibilitatea, pe care am semnalat-o anterior, de a se aplica o metodologie riguroasa, cum ar fi cea de tip “dublu orb”, prin care sa se stabileasca daca si in ce masura, un psihanalist care-si abordeaza analizantul “fara intentie si dorinta”, conform cu recomandarile lui Bion, obtine rezultate semnificativ mai profunde decat un psihoterapeut care “manipuleaza” relatia de transfer a pacientului
Pe tema disputei, care imbraca uneori aspecte pur semantice, asupra a ceea ce este “cu adevarat” psihanaliza, in contrast cu unele metode care nu sunt “decat” psihoterapie (psihanalitica), Sandler propune o formula relativ concilianta, plina de bun simt si realism. Recunoscand necesitatea clinica si economica, in scopul adaptarii metodei la nevoile pacientului, de a utiliza “parametrii”, prin imbinarea procedeelor expresive cu cele suportive, el propune ca psihanaliza sa fie definita in functie de formatia profesionala a celui care o practica, respectiv drept practica terapeutica a unui psihanalist (Sandler, 1982).
Chiar daca nu toata lumea adera la aceasta definitie, ea suparandu-i evident, atat pe unii psihanalisti “traditionali”, cat si pe practicantii psihoterapiei psihanalitice care nu au calificarea de psihanalist, aceasta viziune unificatoare, tipica pentru grupul “Independentilor” din Londra, din care J. Sandler a facut parte pana la disparitia sa recenta din 1999, pare sa mai reduca putin tensiunile existente in campul aplicatiilor clinice ale teoriei psihanalitice. Oricum, la ora actuala, in comunitatea psihanalitica exista un acord tacit, impus de realitatea clinica, conform caruia cura psihanalitica “propriu-zisa” este o metoda terapeutica care permite obtinerea unor efecte benefice superioare, dar ca, atunci cand aceasta metoda nu poate fi aplicata, din diferite motive, demersul de tip psihoterapeutic este de preferat refuzului de a accepta un pacient in tratament



ralu- de bebe albastru
tudor 15.05.2008
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=72e131407d80530203c592" target="_blank">montaj tudor
i believe in miracles...povestea noastra