Vreau sa scap de FRICA !!!!!

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns ralu_t spune:

in acest caz, tu crezi ca e cineva care se bucura de viata? probabil inconstientii ...
diferenta intre normal si ...mai putin normal, e cantitativa, nu calitativa. ceea ce pentru mine inseamna un firesc, pentru cel care are o problema inseamna coplesitor. prin terapie ajungi sa poti suporta pana si frici care acum sunt coplesitoare fiindca devin tolerabile si firesti. nu iti spune nimeni sa nu te temi de moarte fiindca ar fi o aberatie, ci sa aflii de ce te temi atat de tare, e evident ca se poate trai bine si cu frica de moarte, numai sa fie o cantitate moderata. fiindca nu ramai blocat in gandul respectiv si reusesti sa te bucuri de momentul de fata (povestea drobului de sare)
tocmai fiindca in ce presupune normal frica nu trebuie sa ajunga sa fie paralizanta, ci doar un gand cu care sa poti trai, de multe ori bun, fiindca asa cum ai auzit si in popor-frica pazeste pepenii, e necesara in anumite situatii...

ralu- de bebe albastru
tudor 15.05.2008
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=72e131407d80530203c592" target="_blank">montaj tudor
i believe in miracles...povestea noastra

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Iael spune:

Trebuie sa ai sansa sa ajungi la un bun terapeut care sa te ajute sa treci peste aceasta frica,altfel risti chiar sa se accentueze.
In anul 2004 am facut niste analize care nu au iesit bine .Ulterior s-a dovedit ca a fost o greseala spre marea mea bucurie .Insa a durat un an pana cand am aflat ca a fost o greseala . Am trecut printr-o depresie puternica ,am facut o vreme tratament cu Xanax si m-a ajutat sa mai ies din starea aceea (nu mai dormeam deloc noaptea , nu mai mancam ,eram f speriata ).
Pana atunci pot spune ca aveam acea "frica fireasca " de care vorbesti tu ,dar reuseam sa imi scot din minte gandul care ma ingrijora si sa trec mai departe gandind ca "mie nu o sa mi se intample ".
Tot in anul 2004 inainte de a incepe tratamentul cu Xanax am mers la psiholog .Dupa 4 sedinte ma invarteam intr-un cerc :ajunsesem sa imi fie frica de frica .Psihologul imi amintise ca "de ce ti-e frica nu scapi " , iar eu nu puteam sa-mi schimb gandirea instantaneu si sa ies din starea aceea motiv pentru care intensitatea fricii crestea .
Mi-a zis sa notez intr-un caiet ora la care am un gand care ma ingrijoreaza , intensitatea gandului , cat de mult cred ca se va intampla acel eveniment si sa acord o nota .Ea nu a inteles ca eu nu puteam sa scriu acele ganduri si nu stiu daca observase ca mi-era greu sa pronunt numele bolii de care imi era frica .Acela a fost momentul cand am hotarat sa nu mai merg .
Am reusit sa ies incet -incet din acea stare dar de fiecare data cand citesc sau vad la tv o poveste trista imi retrezeste aceasta frica .
De curand baiatul meu a avut o mononucleoza si inainte sa primim rezultatul analizelor dr m-a prevenit ca ar putea fi ceva simplu (mononucleoza ) dar si altceva mai grav (mi-a mentionat niste boli cumplite ).Di nou am intrat in acea stare de frica , nu am mai dormit ,tremuram toata .Au trecut aproape 3 luni , stiu ca baiatul e bine , dar tot am o stare de anxietate .

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ralu_t spune:

exista multe tipuri de terapie, cea pe care cred eu ca ai urmat-o e cumva cognitiv comportamentala? poate nu ti s-a potrivit, in mod sigur 4 sedinte inseamna frectie la picior de lemn, poate psiholoaga nu era foarte priceputa. nu inseamna ca orice experienta va fi la fel.
eu nu ma pricep decat la psihoterapie psihanalitica, unde nu se lupta nimeni cu efectele, ci mai ales cu cauzele. adica nu e important sa rezolvi ce se intampla in prezent, ci ce anume din trecut a dus la criza din prezent. cam toate terapiile din cate am citit mai nou inglobeaza concepte psihanalitice, insa multe se concentreaza pe prezent si pe efect, sau mai bine zis pe inlaturarea efectului fara sa conteze trecutul fiindca e o cale lunga pana acolo, implica mult timp (e cea mai lunga forma de terapie) si nu in ultimul rand bani..ce s-a intamplat in cazul analizelor tale gresite si ale baiatului-momente cheie care au declansat spaime mari, reprezinta picatura care a umplut paharul, nicidecum momentele care au dus la crize. pentru ca altfel ar fi trecut in momentul in care stresul trecea in urma rezultatelor bune, chiar daca au fost momente traumatizante, nu duc la "moarte de frica"
eu sunt apologista terapiei fiindca am vazut cu ochii mei, pe langa efectul pe care l-a avut asupra mea, o prietena buna pe muchia prapastiei-deja nu se mai misca din casa, de ani de zile nu putea merge cu metroul, liftul, avionul, nu putea sa se uite pe geam de la inaltime,etc etc pana cand la un moment dat a ajuns sa nu mai poata face nimic, eventual doar sa se gandeasca cum sa-si curme suferinta. si-a revenit spectaculos in 2 ani de analiza. eu nu vreau sa vand nimic, doar sa explic, celor care cred ca nu exista rezolvari, ca exista. nu e usor deloc nici sa ajungi la psiholog, sa-ti infrunti fricile practic fata in fata...e cumplit de greu. dar care e alternativa? pana la urma raul respectiv e un rau necesar. sunt oameni care se duc acolo fiindca simt ca le-ar putea fi mai bine, cu diverse nelamuriri, sunt altii care se duc acolo fiindca nu mai au alte solutii. teama de vreo boala psihica patologica cred ca rezida in fiecare dintre noi, mai ales ca daca citim vreo carte ni se pare ca suferim sigur de tot ce scrie acolo. insa repet, diferenta intre omul sanatos si cel bonlav e doar de cantitate. suntem cu toii intr-o masura mai mult sau mai putin nebuni. unii isi duc nebunia cu usurinta, fara sa intampine probleme, altii nu..tratamentul medicamentos e indicat in criza, pentru iesirea la lumina din fundul prapastiei, si atat. dupa, nu poti prelungi decat o stare amagitoare de bine care nu-ti apartine. sunt niste reactii chimice care au loc la nivelul sistemului nervos induse de medicamente. trebuie gasita rezolvarea prin terapie. si genul de frica pe care-l descrii nu trece de la sine. eu zic sa-i mai dai o sansa "terapiei" sa te ajute. cauta un alt psiholog si nu te opri daca nu-l gasesti pe cel potrivit din prima. dar in acelasi timp trebuie sa ai si asteptari realiste: psihologul nu-ti va citi gandurile, nu te va vindeca fara sa stii-adica trebuie sa-ti asumi rolul tau extrem de activ in propria ta terapie, si nici nu va face minuni supranaturale transformand lumea din jurul tau intr-un loc feeric unde fricile tale nu-si mai gasesc justificarea. transformarea se poate petrece doar in tine si doar in timp. trebuie sa ai puterea sa duci o terapie la capt

ralu- de bebe albastru
tudor 15.05.2008
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=72e131407d80530203c592" target="_blank">montaj tudor
i believe in miracles...povestea noastra

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Iael spune:

Da , era vorba de terapia cognitiv comportamentala .
As vrea sa pot sa descopar cauzele din trecut care au condus la aceste efecte .Cred ca si tine ca a existat aceasta frica de cand eram mai mica ,dar era cumva "ascunsa "in sufletul meu .

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pepene spune:


Iael, imi pare bine ca ai reusit in timp sa controlezi cat de cat frica la un nivel acceptabil.

Ralu_t, mai exact cum a reusit prietena ta prin psihanaliza?

La mine starile sunt din ce in ce mai proaste, devin mai acute de cate ori apare ceva cat de cat stresant, si in plus, cel mai rau ma sperie faptul ca starile proaste se permanentizeaza. E tare greu, simt ca sunt cuprinsa de paralizie, imi vine sa plang din orice, nu ma pot concentra, si nu imi doresc decat sa dorm.

In cazul meu, am avut o copilarie foarte fericita. Insa acum sunt intr-o relatie in care nu ma simt deloc bine, si am extrem de multe decizii de luat in numeroase privinte. Dar starea de frica si paralizie ma impiedica sa iau aceste decizii, sau cel putin contribuie intr-o mare masura. Rau este si ca munca imi este din ce in ce mai afectata.

Pur si simplu, am momente, cand nu mai suport aceste stari si ajung la capatul puterilor.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Iael spune:

Ma straduiesc .
Te inteleg si pe tine si pe celelalte fete si stiu cat e de greu .
Frica nu te lasa sa te concentrezi la altceva ,tot felul de ganduri iti acapareaza mintea .




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns xilofon spune:

Buna Ralu,

Am cam aceleasi probleme ca prietena ta, sunt agorafoba de 15 ani, cu perioade mai bune si mai rele. Se spune ca singurii psihologi care trateaza eficient aceasta boala sunt comportamentalistii, intr-adevar merge, dar isi arata si limitele. M-ar interesa daca se poate sa-mi dai contactul psihologului prietenei tale, as incerca tare mult o analiza, daca spui ca i-a trecut agorafobia.
Multumesc mult,
Xilofon.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ralu_t spune:

xilofon ai PM-adica sper ca l-ai activat
edit: nu l-ai activat. activeaza-l si da un semn
pepene eram datoare cu un raspuns: nu exista retete. nu vei primi indrumari de genul: acum faci asa si asa si va fi bine. prietena mea si cu psihanalistul ei stiu ce s-a petrecut in analiza ei. ceea ce nu se va intampla niciodata intr-o alta analiza fiindca nu exista problematici identice, cel mult vag asemenatoare-ar insemna ca am avut si conditii de viata identice si acceasi capacitate de(ne) adaptare la probleme care au aparut in cale. daca n-am inteles eu bine si vrei sa stii ce presupune o psihanaliza si cum se deruleaza, ma repet pt a treia oara, cartea pe care am recomandat-o mai sus ofera toate explicatiile.


ralu- de bebe albastru
tudor 15.05.2008
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=72e131407d80530203c592" target="_blank">montaj tudor
i believe in miracles...povestea noastra

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns xilofon spune:

Ralu t,
Mi-am activat pm-ul (adica sper
O seara buna la toti
xilofon

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pepene spune:

ralu_t,

multumesc pt. explicatii. nu pot procura acum cartea recomandata de tine, nefiind in tara. dar o voi cauta cand revin in concediu.

Mergi la inceput