Dulceturi si papanasi de sept-oct 2007 (205)

adimercedes spune:

Andreea, am vazut mesajul tau precedent, dar nu am apucat sa iti raspund. Si Lisa a avut un episod din asta foarte urat, tantrum in toata regula. Acum vreo 3-4 saptamani. Se trezise si inca era toropita si se smiorcaia. Am mers la ea calma, zambind si am vrut sa o iau in brate, am vorbit cu ea. Dar s-a aruncat pe spate (era in pat la noi) si a inceput sa planga puternic. Am ajutat-o sa se ridice si i-am zis ca mergem afara. Si s-a aruncat din nou, a inceput sa dea din maini si din picioare, nu reuseam sa o linistesc, ma impingea. Nu am stiut cum sa reactionez, dar nici nu am vrut sa o ignor, pt ca unu, imi era frica sa nu cada din pat si sa se loveasca, iar doi, am citit ca ei nu isi pot controla sentimentele si totul escaladeaza, iar daca tu esti cu calm langa ei rpin toata criza asta si cand isi revin, ii ajuta sa fie mai echilibrati si sa isi dea seama ca nu se intampla nimic daca ceva nu le iese sau daca au sentimente negative si si le exprima. Eu i-am vorbit pe ton calm si i-am zis ca o iubesc, ca vom merge in parc (si am mers), ca inteleg ca e suparata si ca si eu as fi in locul ei etc. Dar pe mine m-a rascolit profund toata treaba.

In perioada respectiva se arunca pe spate cand o puneam sa o schimb, protesta vehement, mi s-a aruncat pe jos prin casa cand i-am zis "nu" la ceva... Insa am luat-o cu calm. La schimbat de scutec ii dau ei scutecul si mi-l desface, ii pup burtica, ii cant, o intreb cum fac diverse animale etc.

Problema lor e ca ei incep sa constientizeze ca sunt persoane individuale si incep sa aiba sentimente duale referitor la asta. Vor sa fie in continuare bebei fara griji si sa se identifice cu tine, dar pe de alta parte vor sa fie independenti si sa foloseasca independenta asta. De asta, uneori la masa dau din cap ca "nu", dar tot mananca. Sau vin la tine sa ii imbratisezi si sa ii iei in brate cand faci altceva, iar cand te duci tu la ei, iti intorc spatele.

Ideea e, cum au zis Sabina si Andreea, ca trebuie sa fii atenta si sa observi ce isi doreste. Asta nu ca sa i le dai pe tava. Ci ca atunci cand vine la tine marait/plangacios, tu sa intrebi ce vrea, sa ii oferi 2-3 solutii si sa o alegeti pe cea corecta. Apoi sa il feliciti ca a reusit sa iti explice atat de bine, desi TU ai fost cu munca de detectiv. Asta il va ajuta sa fie mai putin frustrat de incapacitatea de a comunica exact ce vrea si de neintelegerile si resentimentele amadurora ce decrug din asta.

Nu cred ca sunt probleme de alta natura. Toate "isteriile" astea decurg din frustrarile lui si din dorinta de a-si exersa independenta.

In plus, ai putea sa gasesti compromisuri pe ici, pe colo. Prea multe "nu" la tot pasul pot frustra si pe cei mai calmi adulti! De ex., e normal sa nu il lasi sa muste din gard, dar te poti lasa la nivelul lui si sa ii explici cum e cu gardul, sa il lasi sa puna mana, sa faci vreo paralela cu ceva ce deja stie: o carte de povesti cu poze unde apare vreun gard, gardul bunicilor/matusilor etc langa care s-a jucat, sa ia iarba si sa incerce sa o bage printre sipci etc.

Sincera sa fiu, e normal pt ei sa vrea sa atinga tot. Cum am mai zis, la varsta asta, picii nostri sunt TOTI Christophor Columb si Isaac Newton!!! Exploratori si fizicieni. Daca noi, ca parinti, intelegem asta si le "organizam" expeditiile in asa fel incat sa fie fructuoase pt ei, sa poata sa observe, sa atinga, etc, ei vor invata enorm si vom intelege mai bine lumea, concepte, etc. Si intelegerea asta le va aduce mai mult calma, incredere si vei putea rationa tot mai bine cu ei.

Iar aceasta rationare va ajunge la apogeu doar cand ei vor deveni adulti, deci undeva la 18-20 de ani. Pana atunci, va trebui sa ne obisnuim cu ideea ca vom fi niste patefoane stricate si vom pune aceeasi placa iar si iar. Si frustrarile pot fi evitate sau, cel putin, minimizate.

Si e ok sa vii aici si sa iti exprimi TU frustrarile, pt ca TU esti cea care va trebui sa gasesti solutii pt amandoi.

Mult succes si sa ne zici cum merge, dar sa stii ca nu se intampla peste noapte.

Daca ai nevoie de info suplimentare, zii si incerc sa te ajut.



"Only two things are infinite, the universe and human stupidity, and I'm not sure about the former." --- Albert Einstein

"The pessimist may be right in the long run, but the optimist has a better time during the trip."

Lisa

Povestea obtinerii sarcinii

Roxana_G spune:

Daca tot suntem la cpaitolul sugestii pentru crize, de cateva zile nu mai reusesc sa schimb pampersul lui Bubu nici in mers. Nu vrea sa stea deloc pe spate, ceea ce devine o problema cand trebuie sa ii iau temperatura. Si acum chiar trebuie. Nu stiu ce sa mai incerc.

In plus nu ma lasa nici sa ii sterg nasul si are baloane de muci pe acolo. Nici gand sa ii pun ceva in nas, cu chiu cu vai am reusit 3 persoane sa ii punem putina apa marina.

Asa ca, daca aveti vreo solutie, va rog sa imi impartasiti ca eu ma declar batuta si sunt pe punctul de a abandona incercarile respective desi stiu ca trebuie.

Rox ,
Alexandra Maria (10.02.2004) si Andrei Serban (31.08.2007)

Poze

Sa dam si noi o mana de ajutor! http://www.updown.ro/

Roxana_G spune:

Citat:

citat din mesajul lui Sabina mi-a mai venit o idee, cred ca nu mai sta pt ca asociaza statul pe spate cu termometrul. Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil! Sabina, Sofia Galagia si bb Gheo Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.

Exact! Intrebarea mea este ce e in neregula cu termometrul, ca pana acum statea linistit la termometru, ba se si amuza cand bipaia. Or l-a fortat bona sau l-a ranit si de aceea fuge.

Rox ,
Alexandra Maria (10.02.2004) si Andrei Serban (31.08.2007)

Poze

Sa dam si noi o mana de ajutor! http://www.updown.ro/